Putina atentie, rog. Spune un prieten ( altfel bine intentionat si mai optimist – optimismul e bun, cu conditia sa fie realist) : “ dupa tot ce se intampla in Ucraina, e foarte clar ca desprinderea Romaniei de pe orbita occidentala e imposibila, America neacceptand o asemenea actiune. Numai Ponta nu-si da seama de asta.”
Nu-i chiar asa. De retinut: nimic nu e imposibil, din pacate. Mai ales daca raman astia ai nostri la putere, si castiga si europarlamentarele, si presedintia. PSD si compania,oricare ar fi, adica. Pe care europarlamentare si prezidentiale ( ambele anul asta) deocamdata au sanse mari sa le castige.
Problema este (si ramane in continuare), apropo de politica si posibilitatile/imposibilitatile regionale, ce si cat accepta UE de la Rusia si compania ei, eurasiatica. Pentru ca noi din UE facem parte, nu din America. Si cu Rusia stam in coaste. Din pacate. Iar UE inghite (mai degraba decat accepta), deseori pe nemestecate si cam dintotdeauna prea multe de la Rusia.
Asta da, este si ramane o problema. Si Ponta o stie. Si, pana una alta conduce cu tot cu partid in sondaje; detasat; si asta stie. Problema e ca romanii nu inteleg si permit in continuare PSD sa fie cel mai mare partid si cel mai “iubit”.
Problema e ca America nu poate face in locul nostru ce trebuie sa facem noi: sa scoatem PSD si acest PNL, cu acesta conducere si mentalitate, din viata publica si de la putere. Problema e sa ne scoatem din cap si din mentalitate antiamericanismul si rusofilia. Asta nu putem face decat noi insine.
Problema mai e ca americanii au si ei probleme si nu ne pot scoate nici neocomunismul, nici neomarxismul sau progresismul din cap, ei insisi fiind condusi de progresisti acum si pentru cel putin inca 3 ani. Doar ca ei au sanse sa-si revina; ei au la ce se intoarce – aceeasi constitutie si principii prolibertate si antimarxiste de peste 200 de ani.
Problema e ca politica lor externa in zona, chiar daca da semne de resetare (mai fermi, parca, impotriva Moscovei decat in ultimii ani), nu e clar pana unde va merge. Mai vedem. Si, desigur, ne bucuram si speram sa se mentina si mearga mai departe ca sa impinga UE (si Romania, prin inertie) inainte, si Rusia plus autocratiile prietene ei, inapoi, in Eurasia lor.
Rezumand: lucrurile nu-s chiar atat de imposibile. Chiar deloc. Iar dansul politic din regiune e pe sarma. Ca si raporturile de forte si relatiile Europa-America, sau Europa- Eurasia lui Putin. Sau Occident-Orient, mai simplu. Asta ar trebui sa inteleaga bine de tot romanii, nu Ponta. Ca daca nu, nu-i chiar atat de simplu ca de pe sarma sa cadem in partea gresita – care nu, oricate probleme ar avea, nu e Occidentul. N-ar fi prima data si deloc imposibil sa optam ( cadem) gresit. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca noi suntem la granita Occident-Orient. Si la limita. La limita prostiei politice (multumim in continuare lui Ponta si actualei guvernari). Limita dincolo de care orice e posibil, si nu de bine.
Repet, optimismul nu e rau deloc. Ba chiar necesar. Cu conditia sa nu le ramana in cap (ca de intrat le-a intrat de mult) concetatenilor nostri ca pot altii face treaba in locul lor. Gen America, ba chiar UE (cine stie, poate se mai desteapta liderii europeni; asta ca sa vedeti ca optimista pot fi si eu). Nu de alta, dar daca situatia in zona se degradeaza, si iar vine Rusia peste noi, nu-i prea vad pe ai nostri facand ce fac ucrainienii la Kiev.
De fapt, pe ai nostri nu-i vad nici macar intelegand ce se petrece la granite noastra de nord si la Kiev, sau solidarizandu-se in vreun fel, nu doar cu Maidanul, ci mai ales cu ideea de libertate si anti-Rusia. Romanii mei sunt mai degraba anti-americani. Iar de solidarizat, recent (toamna 2013) s-au solidarizat, mandru, pro Rusia ( Pungesti, gaze de sist) si anti-America. Pro libertate, proAmerica, pro valori crestin-occidentale – gen domnia legii, stat de drept- firav de tot.
Toate astea ar trebui a ne dea serios de gandit. Asupra faptului, ca nimic nu-i imposibil. Nici de bine, dar nici de rau. Insa incotro – Occident sau Orient, America sau Rusia – depinde pana la urma de optiunile noastre si de noi.
Inchei cu niste vorbe ( prea adevarate si la care subscriu fara rezerve) ale lui Vladimir Tismaneanu ( ieri):
“Me duele España, acestea au fost cuvintele marelui scriitor si filosof Miguel de Unamuno in clipa cand Spania traia momentele tragice ale Razboiului Civil. In clipa de fata, cred ca toti cei care iubesc libertatea si democratia, toti cei care cred ca drepturile omului sunt universale si non-negociabile, trebuie sa spuna: Ma doare Ucraina. Este un imperativ nascut din convingerea ca suntem cu totii responsabili pentru soarta unei comunitati amenintata de un imperialism insolent si de actiunile criminale ale unui regim corupt, inept, gata sa utilizeze omorul in masa pentru a-si salva privilegiile.
Cine isi inchipuie ca miza bataliei pentru libertate din Ucraina nu-l priveste se inseala amarnic.[…]“
De ce se inseala oricine gandeste asa, va spune in continuare Vladimir Tismaneanu, aiciL
http://www.contributors.ro/global-europa/ma-doare-ucraina/
Sursa: Ioana Hincu blog
You must be logged in to post a comment.