Archive for January 2010

Povetele simpaticului domn Frunda

January 31, 2010

Aflu de la Hotnews ca simpaticul domn Frunda, cel care si-a demonstrat “atasamentul” fata de statul roman in repetate randuri (de la apararea lui Cseresznyes Pal, cel care l-a maltratat pe Mihai Cofariu ori apararea celor care l-au ucis cu bestialitate pe colonelul Aurel Agache si pana la declaratia sa din CV conform careia vorbeste ca prima limba straina limba romana) si care a reusit in timp sa prosteasca atatia romani cu asa-zisa sa “diplomatie” in spatele careia se ascunde un ins de o duplicitate rara, s-a gandit sa adopte o pozitie critica fata de politica Guvernului (din care face parte, as always, si UDMR) referitoare la cetatenii Republicii Moldova.

Stim ca domnul Frunda nu face niciodata gesturi gratuite, prin urmare aceasta atitudine trebuie sa fie luata ca un semnal, catre cine si de ce putem doar sa banuim. Iata cateva pasaje din ceea ce declara domnul Frunda in articolul citat:


“Cred ca intentia de a-i ajuta pe moldoveni sa ramana in Moldova, romanii de acolo sa aiba posibilitati materiale de dezvoltare este drumul de urmat. Interesul romanesc este ca Moldova sa fie locuita in continuare de moldoveni, de romani, in proportia in care sunt si integrandu-se in Uniunea Europeana sa existe o legatura normala, sa fim in aceeasi familie europeana.

“Modificarea frontierelor este imposibila, cine se gandeste la asa ceva nu cunoaste realitatile europene ale secolului 21”.

“Elefantul niciodata nu va fi egal cu gazela, fiecare are avantajul si dezavantajul lui, dar trebuie sa coabiteze in aceeasi savana. Asta trebuie sa facem si noi cu Rusia. Suntem impreuna si daca vrem, gasim puncte comune. Relatiile politice, relatiile economice si relatiile comerciale pot fi tratate pe picior de egalitate si asta trebuie facut”, a declarat el.

Parlamentarul crede ca Romania trebuie sa-si urmareasca interesul in relatia cu Moscova: “Relatia cu Rusia trebuie gestionata absolut rational, din punct de vedere al interesului Romaniei, al interesului comunitar. Acesta este punctul de plecare si numai printr-un dialog si imbunatatirea relatiilor putem sa ne obtinem scopurile pe care le avem in regiune”.

Relatia cu marele vecin de la Rasarit este “inghetata” de doua decenii, a spus Gyorgy Frunda: “Este o relatie inghetata de 20 de ani. Noi nu am facut diligentele necesare pentru a imbunatati relatiile cu Federatia Rusa, in special in domeniul economic si comercial. Federatia Rusa are simptomele marelui imperiu care si-a pierdut puterile si-si cauta locul intr-o noua geografie economica si politica a Europei, in care este foarte suspicioasa, reuseste sa incheie greu legaturi, dar cred ca nici noi nu am avut abilitatea necesara de a convinge partea rusa si de multe ori declaratiile prea emotionale ale unor lideri romani au facut acest drum si mai greu de parcurs”.

Asadar, domnul Frunda pare sa uite ca numai un rezultatul unui referendum i-a despartit pe maghiarii din Romania candva de un tratament similar* celui pe care doreste sa-l aplice statul roman in relatia cu cetatenii moldoveni si, asa cum ne-a obisnuit, se face ca da sfaturi pretioase. In fond, cred ca este doar o forma a fariseismului care l-a determinat pe domnul Frunda sa-si schimbe numele din Gheorghe in Gyorgy (si nu e singurul din fruntea UDMR care a operat o atare mutare), imediat dupa revolutie fiindca era brusc “trendy” si domnul Frunda este, of course, intotdeauna cu un pas inaintea modei.

Sa luam aminte deci la invataturile domnului Frunda. Si apoi vom vedea noi ce facem cu ele 😀

*referendum care a esuat in asa-numitele “legitimatii de maghiar”. Dar eh, cand vine vorba de doua “gazele” lucrurile se schimba…

Advertisements

Mircea Diaconu… liberalul care nu respecta martirii

January 22, 2010

La data de 21 mai 2009, senatorul Iulian Urban a depus la Senat, împreună cu senatorul de diaspora Viorel Badea, o Propunere legislativă privind declararea lui Alexandru Leşco, Andrei Ivanţoc şi Tudor Popa drept „eroi-martiri, luptători pentru democraţie, drepturile omului şi apărători ai valorilor spirituale şi culturale româneşti“. La data de 2 noiembrie 2009, chiar Comisia pentru Drepturile Omului, Culte şi Minorităţi din Senat, prin semnătura UDMR-istului Gyorgy Frundo, preşedintele acesteia, a dat raport de respingere a Proiectului de lege, la fel ca şi PSD-istul Toni Greblă, de la Comisia Juridică. Ajunsă în plenul Senatului, legea recunoştinţei a căzut la vot, acelaşi Greblă afirmând că nu este normal ca aceşti eroi să beneficieze de „avantaje financiare“, respectiv o minimă pensie sugerată de Iulian Urban. Mai mult, PNL-istul Mircea Diaconu a trâmbiţat că cei trei nu pot fi numiţi martiri atâta timp cât se află în viaţă, sugerând că ar trebui să aşteptăm moartea lor.

Cand am citit randurile de mai sus in ziarul Curentul, recunosc ca m-am intristat si m-am enervat in egala masura.Apoi mi-am amintit ca asupra lui Mircea Diaconu planeaza anumite suspiciuni legate de rolul sau in decembrie 89.Iata la ce ma refer……..

Stănculescu i-a pus generalului în retragere Nicolae Militaru, deconspirat ca agent GRU în dosarul „Corbii”, încă din anii 70, comanda MAPN. Militaru, spirit ranchiunos, a avut „butoanele” comenzilor din MAPN puse la dispoziţie de Stănculescu. El a organizat imediat diversiunile cu USLA, trimiţând la moarte cu premeditare sute de militari, atât în cazurile colonelului Trosca, la Otopeni sau doborârea de elicoptere cu fruntaşi ai Armate Române. Nicolae Militaru transmitea informaţii false despre presupuşi terorişti în biroul directorului adjunct de la TVR, Teodor Brateş, şi el presupus, agent KGB, care împreună, ciudat, unii susţin că şi cu Mircea Diaconu sau Hossu Longin şi alţii, le retransmiteau pe post creând panică în populaţie. Atacurile aşa-zis teroriste erau orchestrate de proaspăta conducere FSN pentru a-şi acoperi accederea prin manipulare la putere. Aceste jocuri de-a teroriştii bine interpretate şi de Sergiu Nicolaescu în partitura Moscovei au dus la moartea a peste o mie de nevinovaţi şi la instaurarea unei puteri neo-comuniste, întârziind drumul României spre Europa şi democraţie cu peste 10 ani.

Flacara Iasului … Cristian Sandache…..

Mircea Diaconu, actorul ajuns parlamentar PNL, e un personaj pe cat de inteligent si de cultivat, pe atat de orgolios. Cred ca omul e mai mult decat dificil. Nu-l banuiam atat de impulsiv, urmarindu-i prestatiile TV in ultima perioada. Spune lucruri esentiale, dar nu prea suporta parerile contrare, desi isi pastreaza mereu aerul civilizat si moderatia tonului vocii. Din roluri si alte manifestari, il credeam mai curand timid si fragil, dar asta e capcana in care cadem atunci cand identificam personajul jucat de actor cu personalitatea actorului propriu-zis. Anii si succesul l-au transformat pe Diaconu, copilul venit de la tara si care nu se sfia sa marturiseasca intr-un interviu din 1978 ca isi spala ciorapii ca student, impreuna cu Florin Zamfirescu, alt actor valoros, provenit din mediul rural. Si cu muza scrisului cocheteaza Diaconu, publicand cateva volume de povestiri, in care atmosfera aminteste de rusul polivalent Vasili Suskin, plecat dintre cei vii nedrept de prematur…

Este Mircea Diaconu omul rusilor?Este Mircea Diaconu un om orgolios?Are ceva impotriva martirilor?
Cred ca articolul din ziarul Curentul se incheie sugestiv……..

„Eliberarea tuturor detinuţilor politici din Transnistria deschide, în sfårşit, calea restituirii adevărului istoric asupra acestui episod eroic din cronica zbuciumată a primelor decenii din viaţa statului independent, proclamat pe ruinele «Republicii Ribbentropp-Molotov», şi ea plăsmuită din trupul sfåşiat al Basarabiei istorice“, consemneaza analistul Corneliu Vlad. Din păcate, nici după alţi trei ani, acest lucru nu este dorit de forţele ruseşti care fac parte din politica „romånească“ de la Bucureşti. După eliberarea de la Tiraspol, întrebat de studenţii de la Bucureşti ce ar face dacă ar fi să dea timpul înapoi cu 12 ani, Alexandru Leşco a răspuns imediat: „Aş face exact acelaşi lucru“.

Apropos….Martir, conform DEX, este o „persoană care a avut de îndurat suferinţe, chinuri îngrozitoare sau moartea pentru ideile, convingerile sale. Persoană care îndură persecuţii, un tratament inuman, bătăi etc. – din fr. Martyr“. Legea se află în prezent la Camera Deputaţilor, forul decizional, în aşteptarea unui vot decisiv.

Intre modele si diversionisti

January 20, 2010

Doua stiri de ultima ora pe Hotnews anunta una calda si una rece:

Prima, vorbeste despre faptul ca o doamna, Iana Matei, presedintele organizatiei Reaching Out care lupta pentru salvarea si recuperarea victimelor traficului de fiinte umane a fost desemnata de Reader’s Digest “Europeanul Anului 2010”:

Reader’s Digest a desemnat-o pe romanca Iana Matei, presedintele organizatiei Reaching Out, “Europeanul Anului 2010” pentru lupta sa impotriva prostitutiei juvenile. “Este foarte important ca o revista de talie mondiala, cum este Reader’s Digest, recunoaste ca traficul de fiinte umane si exploatarea femeilor reprezinta probleme importante. Pe aceasta cale doresc sa multumesc revistei Reader’s Digest, in numele victimelor cu care lucram, si ma simt onorata sa accept aceasta distinctie”, a spus Iana Matei.

De altfel, se pare ca aceasta doamna despre care am auzit foarte vag, a fost declarata, tot datorita rezultatelor muncii sale, “Eroul Anului” de catre Departamentul de Stat al SUA, in 2006, in vreme ce in 2007 i-a fost decernat Premiul pentru Abolirea Sclaviei de catre Camera Lorzilor din Marea Britanie. Bineinteles, nu se afla deloc in atentia media fiindca, probabil, nu face rating, insa este bine ca altii ii recunosc meritele.

Intre timp, diversiunea de tip SRS, care a agitat atatea spirite prin curtile mogul tv la sfarsitul anului trecut, se dovedeste a avea picioare lungi. Se pare ca Taiwanul intentioneaza sa deschida o ancheta cu legatura cu niste arme si cu Mircea Basescu:

Ministerul Apararii din Taiwan a anuntat miercuri ca va deschide o ancheta, daca acuzele din presa referitoare la vanzarea ilegala de arme vechi in Angola prin intermediul familiei prezidentiale romane sunt adevarate, informeaza Taiwan News.

Presa taiwaneza a scris recent despre faptul ca rudele presedintelui roman Traian Basescu “au reambalat munitie taiwaneza expirata, destinata distrugerii in Bulgaria, si au vandut-o in Angola”. Peste 8.000 de tone de grenade, mine si alte arme ar fi trebuit distruse, dar romanii ar fi luat 1.884 de tone inainte de alegerile prezidentiale, sustin jurnalistii de la revista Next.

Se pare ca in Romania, ca intotdeauna, distanta dintre calitatile reale ale unei persoane pe care le observa altii si promovarea unor diversionisti de ocazie este mare si se transeaza inevitabil in favoarea celor din urma. Din pacate insa, suferim apoi cu totii, mai putin manipulatorii care intotdeauna gasesc pe cineva sa-i creada si, la nevoie, sa-i recicleze.

Felicitari, asadar, doamna Iana Matei!

Eminescu ca om…..

January 15, 2010

Era o frumusete. O figura clasica incadrata de niste plete mari negre: o frunte inalta si senina, niste ochi mari si in aceste ferestre ale sufletului se vedea ca cineva este inauntru; un zambet bland si adanc melancolic. Avea aerul unui sfant tanar coborat dintr-o icoana, un copil predestinat durerii, pe chipul caruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare.

– Ma recomand, Mihail Eminescu.

Asa l-am cunoscut eu.
Cata filosofie n-am depanat impreuna toata noaptea aceea cu nepregetul varstei de saptesprezece ani.
Ce entuziasm! Ce veselie!
Hotarat, inchipuirea nu ma inselase… Era un copil minunat.
Intr-o noapte ma pusese in curentul literaturii germane, de care era incantat.

– Daca-ti place asa de mult poezia, trebuie sa si scrii, i-am zis… am aflat eu ca dumneata ai si scris.

– Da, am scris.

– Atunci, ? si mie-mi place poezia, desi nu pot scrie, ? fii bun si arata-mi si mie o poezie de dumneata.

Eminescu s-a executat numaidecat…

* Asa l-am cunoscut atuncea, asa a ramas pana in cele din urma momente bune: vesel si trist; comunicativ si ursuz; bland si aspru; multumindu-se cu nimic si nemultumit de toate; aici de o abstinenta de pustnic; aci apoi lacom de placerile vietei; fugind de oameni si cautandu-i; nepasator ca un batran stoic si iritabil ca o fata nervoasa.Ciudata amestecatura! Fericita pentru artist, nenorocita pentru om!…

* Acest Eminescu a suferit multe, a suferit si de foame. Da, dar nu s-a incovoiat niciodata: era un om dintr-o bucata si nu dintr-una care se gaseste pe toate cararile.

Generatii intregi or sa suie cu pompa dealul care duce la Serban-Voda, dupa ce vor fi umplut cu nimicul lor o vreme, si o bucata din care sa scoti un alt Eminescu nu se va mai gasi poate… 1889, iunie 18″.

I. L. Caragiale in Opere III


Avand a pleca in acea vara la bai in Austria, hotarai sa ma opresc la Viena catva timp pentru a face cunostinta cu Eminescu si a petrece cu dansul o bucata de vreme. Dar nu l-am instiintat de sosirea mea, voind sa-i fac o surprindere. Ajuns la Viena ma dusei la cafeneaua Troidl din Wollzeile, unde stiam ca este locul de adunare al studentilor romani si ma asazai la o masa deoparte langa o fereastra, de unde fara a fi bagat in seama, puteam observa pe toti tinerii ce vorbeau intre dansii romaneste. Erau multi adunati in ziua aceea, unii pareau mai inteligenti, altii mai putin, dar mai toate figurile aveau expresiuni comune, incat imi zisei ca Eminescu nu poate sa fie printre dansii. Deodata se deschide usa si vad intrand un tanar slab, palid, cu ochii vii si visatori totodata, cu parul negru, lung, ce i se cobora aproape pana la umeri, cu un zambet bland si melancolic, cu fruntea inalta si inteligenta, imbracat in haine negre, vechi si cam roase. Cum l-am vazut am avut convingerea ca acesta este Eminescu, si fara un moment de indoiala m-am sculat de pe scaun, am mers spre dansul, si intinzandu-i mana, i-am zis:
– Buna ziua, domnule Eminescu!”.
Tanarul imi dadu mana si privindu-ma cu surprindere:
– Nu va cunosc”, raspunse el cu un zambet bland.
– Vedeti ce deosebire intre noi, eu v-am cunoscut indata.
– Poate nu sunteti din Viena?
– Nu.
– Dupa vorba sunteti din Moldova… poate din Iasi?…
– Chiar de acolo.
– Poate sunteti domnul… Iacob Negruzzi? zise el cu sfiala.
– Chiar el.
– Vedeti ca si eu v-am cunoscut.

Iacob Negruzzi in Amintiri din “Junimea”

Daca ne-ar intreba cineva: a fost fericit Eminescu ? am raspunde: cine e fericit? Dar daca ne-ar intreba: a fost nefericit Eminescu? am raspunde cu toata convingerea: nu! Ce e drept, el era un adept convins al lui Schopenhauer, era prin urmare pesimist. Dar acest pesimism nu era redus la plangerea marginita a unui egoist nemultumit cu soarta sa particulara, ci era eternizat sub forma mai senina a melancoliei pentru soarta omenirii indeobste; si chiar acolo, unde din poezia lui strabate indignarea in contra epigonilor si a demagogilor inselatori, avem a face cu un simtimant estetic, iar nu cu o amaraciune personala. Eminescu, din punct de vedere al egoismului, era cel mai nepasator om ce si-l poate inchipui cineva, precum nu putea fi atins de un simtimant prea intensiv al fericirii, nu putea fi expus la o prea mare nefericire. Seninatatea abstracta, iata nota lui caracteristica, in melancolie ca si in veselie. Si lucru interesant de observat: chiar forma nebuniei lui era o veselie exsultanta.

Cand venea in mijlocul nostru cu naivitatea sa ca de copil, care isi castigase de mult inima tuturor, si ne aducea ultima poezie ce o facuse, o refacuse, o rafinase, cautand mereu o forma mai perfecta, o cetea parca ar fi fost o lucrare straina de el. Niciodata nu s-ar fi gandit macar sa o publice: publicarea ii era indiferenta, unul sau altul din noi trebuia sa-i ia manuscrisul din mana si sa-l dea la Convorbiri Literare!

Titu Maiorescu in Eminescu si poeziile lui

Eminescu si-a petrecut toate clipele vietii lui lucrand, fiindca nu se socotea indeajuns pregatit pentru ceea ce vroia sa faca, si e foarte putin ceea ce ne-a ramas de la dansul, iar din putinul acesta partea cea mare sunt lucrari dupa parerea lui inca neispravite, pe care le-a publicat cu inima indoit si cedand staruintelor puse de altii.

Numai rar de tot se intampla, ca sa fie multumit si el insusi de ceea ce a scris, si nemultumit era  nu de ceea ce a zis, ci de forma, in care ii era reprodusa gandirea.
– Nu e asta?, zicea el cuprins de neastampar, si era in stare sa tina manuscriptul ani de-a randul in saltarul “mesei de brad”, sa revada mereu ceea ce a scris ori sa scrie in mai multe randuri acelasi lucru, caci cea mai frumoasa icoana e stricata si ea, daca a ramas intr-insa o pata ori un colt neispravit.

Exigentele lui in ceea ce priveste forma erau atat de mari, incat nu se multumea, ca limba, ritmul si rimele sa-i fie de o corectitate desavarsita si sa se potriveasca cu simtamantul reprodus, ci tinea ca muzica limbii sa fie si ea astfel alcatuita, incat sa simta ceea ce voieste el si cel ce nu intelege vorbele.

Aceasta si era una din cele mai constante preocupari ale lui pana in ziua, in care i s-a curmat lucrarea.

Ioan Slavici  in Eminescu si limba romaneasca

O economie necesara

January 14, 2010

Societatea de Studii Istorice din România, Iaşi, initiaza o petitie semnalata si de blogul Antiteze, prin care se cere din nou reducerea pensiilor fostilor securisti si activisti comunisti de rang inalt:

Considerăm că este profund imoral ca promotorii unui sistem criminal să se bucure de impunitate într-un regim democratic şi, în plus, să beneficieze de favoruri. Orice reformă care vizează modernizarea statului nu poate fi compatibilă cu onorarea acelora care au transformat statul în instrument de represiune politică, în perioada 1948-1989.

În contextul dezbaterilor legate de legea unică a pensiilor, solicităm Guvernului României să găsească, împreună cu societatea civilă şi instituţiile academice care se ocupă de studiul comunismului, o formulă legală, în acord cu Constituţia României, prin care pensiile celor responsabili pentru nelegiuirile regimului comunist să fie reduse. Există precedente şi soluţii legale practicate în alte ţări ieşite de sub dictaturi, înregistrate în literatura de specialitate privind aşa-numita „justiţie de tranziţie”. Reducerea sau chiar eliminarea pensiilor s-au numărat printre măsurile luate în Europa după 1945 împotriva responsabililor nazişti şi a colaboratorilor acestora din ţările aliate. Câteva din statele est-europene post-comuniste au recurs, de asemenea, la sancţionarea celor responsabili de abuzurile comunismului prin reducerea pensiilor. Germania este cel mai cunoscut exemplu, iar Polonia, cel mai recent. De la 1 ianuarie 2010, pensiile a peste 24.000 de oficiali comunişti şi ofiţeri ai poliţiei politice din Polonia au fost diminuate cu peste 50%.

În condiţiile în care România a condamnat oficial regimul comunist, a venit vremea ca măsurile concrete de decomunizare să fie puse în practică. Este nevoie de acestea ca semn reparatoriu faţă de victimele comunismului şi pentru a arăta că încălcarea drepturilor omului, a legilor şi normelor democratice nu rămâne nesancţionată.

Semnaturile sunt centralizate pe adresele de email: ddobrincu@yahoo.com si/sau adrian_cioflanca@yahoo.com.

Consider ca o astfel de masura, chiar si venita atat de tarziu, cand un tortionar ca generalul Plesita a murit linistit, este nu doar oportuna, ci si morala.

Cateva exemple la dispozitie din viata publica:



CSM – reduta Secu !

January 12, 2010

The only protection against injustice in man is power – physical, financial, and scientific – Marcus Garvey

PUTEREA- un cuvant mic pentru cetatean, dar care inseamna totul….

UE face rapoarte pe Justitie, noi scriem despre Justitie, Base trage pe Justitie…si ce daca ? Nimic nu se intampla acolo. Sistem corupt ?
Mai rau, sistem de-a dreptul ticalos, care incalzeste la san serparaia securista.

Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justitiei”
(art. 133 alin. (1) din Constitutia României, republicata)

Asa sta scris pe frontispiciul site-ului CSM ipocrit, mincinos si tupeist….

Din cei 15 judecatori si 14 procurori deconspirati, 5 ocupa si azi functii de conducere. Potrivit legii, magistratii-colaboratori nu pot ocupa functii de conducere. HotNews.ro prezinta si cazul unui judecator, deconspirat in 2008 drept colaborator cu nume de cod Aurel, care a judecat timp de un an dosarul de turnator al fostului ministru al justitiei, Rodica Stanoiu, deconspirata sub numele de cod Sanda. Din cele 29 de cazuri, majoritatea sunt in curs de judecata la Curtea de Apel. CNSAS a castigat cinci procese, unul l-a pierdut iar restul sunt in derulare.
Topul magistratilor securisti, aici :
http://www.hotnews.ro/stiri-esential…anda.htm?cfnl=

De la justitia privata a lui Patriciu la justitia Secu n-a fost decat un pas. Ieri am avut dovada tupeului nemasurat al CSM, care dupa repetarea de 6(SASE) ori a alegerilor a decis ca securista dovedita Florica Bejenariu sa le patroneze cuibul.

Despre securista, aici :

http://www.ziua.ro/news.php?data=2010-01-11&id=48874

Despre alegerea ei, aici :

http://www.realitatea.net/w4_viorica-costiniu–membrii-csm-au-votat-de-sase-ori-ca-sa-iasa-cine-trebuie_695011.html

Si ca sa fie tandemul turnatori-incompetenti complet si mai ales demolator al actului de justitie,  ca adjunct a fost aleasa Gratiana Isac, care in 2005 era procuror-sef adjunct al DIICOT, functie din care a fost destituită de ministrul Macovei pentru “grave greseli profesionale”. Gratiela Isac a mai fost vicepresedinte al CSM si conform Legii de functionare a institutiei nu avea dreptul sa fie realeasa. Dar ce mai conteaza nerespectarea Legii de catre Institutia care ar trebui sa o pazeasca, nu ?
Despre adjuncta, aici: http://odojak.wordpress.com/

Noua sefă a CSM a făcut o declaratie în care ne-a spus că se va consulta cu noua vice-sefă si abia apoi ne va spune ce are de gând să facă în acest mandat. La tirul de întrebări puse de ziaristii care asteptau de mai multe ore aceasta iesire, doamna presedinte a răspuns cu dosul, pe care ni l-a arătat imediat si… a plecat.

Ce este CSM-ul ? Doar un cuib de securisti si mafioti comunisti care pun stavila justitiei, jihadul marilor infractori, iar noi ne miram naiv…cum lui Patriciu i s-au dat 29 de amanari in proces, in timp ce cetateanul obisnuit beneficiaza doar de una.


Un CSM cu doamnacostiniu, doamnabarbulescu, doamnapivnicieru si doamnabejenariu, doar ca sa dau cateva exemple… este interfata intre Justitie, politica si infractori si trebuie desfiintata.  Parghiile oferite odată cu revizuirea Constitutiei, in 2003, si cu adoptarea in noiembrie 2004 a pachetului de legi privind reforma justitiei, au facut ca CSM sa dobandeasca noi competente si atributii, rolul sau fiind considerabil extins.
Astfel, CSM devine garantul independentei justitiei (infractorilor) si principalul actor in ceea ce priveste cariera magistratilor romani si care ar fi trebuit sa responsabilizeze atat  magistratii cat si celelalte institutii cu competente in domeniu, cat si fata de interesul legitim al justitiabilului roman, de a avea acces la un act de justitie de calitate.

Vorba lui Nicolae Popa…“Puterea judecătorească este veriga cea mai slabă. Se slăbeşte pe zi ce trece. Am convingerea că nu vor lăsa lucrurile să se deterioreze atât de mult, încât ca viitorii magistraţi să se jeneze de actul de justiţie”…. Si cred ca era optimist….

Astazi dupa acest simulacru de alegeri in CSM, in fapt, doar o rotire de cadre scolite de Secu, ajungem sa intelegem indemnul din ’89 al tatucului Ilici: “sa pastram structurile” !

Iata ca sunt pastrate, ocrotite si consolidate, stapanesc si dirijeaza Romania numai in directia si in scopul satisfacerii poftelor proprii de avere,putere si rafuiala cu adversarii. Asa cum spunea un comentator anonim ….“lucrurile sunt cat se poate de simple: cu Iliescu in frunte – kaghebist si criminal odios -Romania a ramas pe mana esaloanelor peceriste si securiste anticeausiste nu anticomuniste! La nici un nivel,societatea romaneasca nu a fost asanata. Sub masca inselatoarelor formule “democratie”,”drepturile omului”,”corectitudine politica”,”egalitate”,”libertate”,”stat de drept” etc.,etc. “FOSTII”….ei sau urmasii lor in filiatie directa au devenit ,cu acte in (ne)regula “titularii”parghiilor politico-administrative ale tarii si stapanii bogatiilor nationale insusite prin jaf si faradelege.

Punctul 8  de la Timisoara aplicat, putea fi cosmarul multora! Aceeasi soarta i-a fost menita si Legii lustratiei…moarta inainte de a se fi nascut! In privinta Legii deconspirarii Securitatii,efectele ei perverse au transformat-o intr-un scut perfect al conspirarii criminalei institutii a regimului comunist. Aceasta lege “deconspira”(!?) si supune oprobiului public victime ale Securitatii,obligate la colaborationism prin santaj si amenintare (dar nedovedite ca “raufacatoare”,vezi cazul Mona Musca),dar nu se atinge de tortionari sau criminali odiosi ca Plesita,Priboi,Enoiu etc,sau de colaboratori josnici ca R.Stanoiu,D.Voiculescu si altii nenumarati ocupanti de posturi si demnitati gras remunerate din bani publici ori posesori de averi fabuloase dobandite fraudulos.”

Cine si cand face lumina si dreptate este deja retorica…

Care este utilitatea CSM s-a vazut…niciuna ! Ce nevoie are Romania de CSM ? De ce eu cetatean trebuie sa platesc securistii cu bani grei, sa imi gestioneze actul de justitie si sa scape mafiotii de pedepse ? Suntem un popor de masochisti ? Altfel nu inteleg cum de acceptam ca o gasca institutionalizata sa manance banii bugetului iar  o mana de securisti platiti sa defiinteze Justitia. Ca sa vedeti structura stufoasa a acestui organism parazit, deschideti link-ul :
http://www.csm1909.ro/csm/index.php?cmd=9301

Ca de final……

Lidia Barbulescu : “Nu am fost pusi acolo ( adica in CSM ) pentru standarde morale…”

Florica Bejinariu :  “Ce sa va spun  ? Daca am fost fata mare cand m-am maritat”..?

Dupa aceste declaratii de “principii”, care ne spun ca moralitatea a ajuns de batjocura…nu ramane decat sa spun vorbele lui Trahanache…o societate fara moral si fara printzipuri… va sa zica ca nu le are !

UPDATE : UNJR si reactia la ce s-a intamplat :

“O justiţie independentă este  în primul rând o justiţie demnă şi curată, ce îşi recunoaşte şi îşi asumă greşelile trecutului. Acesta este justiţia pe care actulalul Consiliu Superior al Magistraturii nu o reprezintă. Acesta este motivul pentru Uniunea Naţională a Judecătorilor din Romania consideră demisia membrilor Consiliului Superior al Magistraturii  o obligaţie morală a acestora faţă de corpul magistraţilor”, se arată în document.

http://www.realitatea.net/w4_judecatorii-cer-demisia-membrilor-csm_695051.html

Riscul esecului PDL

January 8, 2010

Nu am fost niciodata membru al unui partid politic: imi displace profund tipul activistului romanmonodiscursiv, orientat asemeni unei papusi trase de sfori de la un centru de partid spre un tel care-i este impus de conducere, populist pana in maduva oaselor in public si “uns cu toate alifiile” in viata particulara, indoielnic atat din punctul de vedere al inteligentei cat si al empatiei si / sau consistentei umane.

Cu toate acestea, m-am apropiat de PDL in ultimul an (nu ca membru, ci ca simplu alegator) dintr-un motiv foarte simplu: eterogenitatea acestui partid si faptul ca am descoperit in corul de activisti obisnuiti o serie de persoane care imi transmit ceva, care ma reprezinta si care reusesc prin argumente inteligente sa imi inspire incredere. Desi Traian Basescu inca este in mod evident locomotiva PDL, in ultimul an am avut senzatia ca in partid incep sa fie cultivati oameni de valoare care vor fi in stare pe viitor, atunci cand presedintele se va retrage, sa modernizeze prin prezenta lor clasa politica romaneasca si in general societatea si credeam ca dupa alegeri aceasta pluralitate a vocilor se va perpetua.

Se pare insa ca unii s-au trezit mai invingatori decat altii si, in loc sa asistam la lupte in PSD, sa vedem sabia Bunicutei&co. inrosita la capat de sangele Prostanacului, PDL nu stie sa-si savureze locul de primadona si sa se puna serios pe treaba ajungand sa fie un partid sfasiat de neintelegeri.

Un articol de astazi de pe Hotnews rezuma foarte clar ceea ce se simtea deja de cateva zile: amplificarea nemultumirilor legate de unele decizii ale conducerii PDL de dupa alegeri, in special ale grupului Blaga, Berceanu si Videanu.

“Ajuns la grupul deputatilor, Boc a fost pus in fata unei alte probleme: contestarea conducerii PD-L, in special a ministrilor Blaga, Videanu si Berceanu. Deputatii i-au reprosat presedintelui ca nu au acces la deciziile conducerii partidului si ca banii sunt directionati de catre triada Blaga – Videanu – Berceanu in functie de clientela acestora.

Am fost alesi uninominali, am renuntat la afaceri si multi dintre noi traiam din salariu de parlamentar si asta ca sa facem politica, dar constatam ca suntem carpele partidului care trebuie doar sa execute ordinele de sus. Peste doi ani vom veni in fata electoratului sa le cerem votul si nu am reusit sa facem nimic. Nu avem acces la decizile luate in interiorul PD-L, nu putem sa contactam proprii nostri ministri iar banii sunt directionati de catre triada Blaga- Videanu -Berceanu“, a declarat sub protectia anonimatului un deputat PD-L.

Potrivit surselor participante la discutie, deputatii i-ar fi reprosat lui Emil Boc ca partidul a inceput sa calce pe urmele PSD si a ajuns sa fie condus de o gasca care “face si desface apele in partid”.

“Nu mai exista statut, nu se mai respecta nici o regula iar deciziile sunt impuse de cei trei grei ai partidului”, au declarat sursele citate.

Masa critica in randul deputatilor PD-L a fost impulsionata si de declaratile lui Cristian Preda care, a atacat marti, pe blogul personal candidatura sustinuta de PD-L a lui Honorius Priogoana.

[…] Dupa postarea lui Preda a urmat un schimb de declaratii publice intre Emil Boc, pe de o parte, iar de cealalta parte, Cristian Preda si Sever Voinescu.

Si prim vicepresedintele PD-L Teodor Stolojan a tras un semnal de alarma avertizand ca activitatea PD-L nu trebuie sa se confunde cu actul guvernarii.

[…] Conform surselor Hotnews. ro, la sedinta cu deputatii, Boc le-a explicat acestora ca au inteles gresit mesajul lui Preda si Voinescu. Boc le-a promis democrat liberalilor ca va incerca sa creeze o punte de legatura intre parlamentari si ministrii partidului printr-o intalnire periodica fata in fata a celor “doua tabere”.

Mai mult, se spune in acelasi articol, este vizata insasi sefia partidului data fiind aproprierea congresului PDL:

Potrivit acelorasi surse, Emil Boc este in continuare fidel palatului Cotroceni iar cei trei ministri nu sunt priviti cu ochi buni de catre Traian Basescu. Mentinerea lui Boc la sefia PD-L este dorita de Basescu insa nu si de cei trei grei ai partidului. Sursele citate sustin ca miza congresului este una mare, la sefia partidului si-ar putea anunta candidatura Vasile Blaga.

O analiza in profunzime a articolului releva si un alt adevar pe care il intuiam inca de pe vremea in care, desi numele ii fusese vehiculat destul de intens si era un personaj agreat chiar si de opozitie (dovada faptul ca a fost unul dintre putinii ministri propusi – alaturi de Bogdan Aurescu – in guvernul Croitoru care a fost acceptat), Vasile Blaga nu a fost niciodata optiunea lui Traian Basescu pentru functia de prim-ministru.

Este evident astfel ca alaturi de ceilalti doi mentionati in triada, Blaga este unul dintre personajele cele mai importante din partid (daca nu chiar cel mai important) si ca a influentat puternic optiunile “re-incalzite” pentru posturile de ministri. De asemenea, Traian Basescu nu se mai confunda de ceva vreme cu PDL, nu mai “taie si spanzura” in partid asa cum s-a obisnuit media mogulilor sa comenteze, dimpotriva.

Daca PDL va continua linia deciziilor cel putin bizare, respectiv va continua marginalizarea intelectualilor combinata cu promovarea unor politicieni indoielnici (nepotismul) si va directiona fondurile in functie de interesele particulare ale unor lideri, la urmatoarele alegeri, ramasi si fara Traian Basescu si incapabili de a arata ca au indeplinit ceea ce au promis prin colegiile lor in ciuda faptului ca s-au aflat la guvernare, risca o prabusire procentuala dureroasa. Responsabilitatea PDL este si mai mare atunci cand ma gandesc la gradul de implicare politica pe care l-a demonstrat electoratul in ultimul timp prin prezenta ridicata la vot. Nici nu vreau sa-mi imaginez ce se va intampla in cazul in care acest electorat va fi dezamagit.

UPDATE: Recomand si articolul excelent al lui Politeia de astazi: http://theophylepoliteia.wordpress.com/2010/01/08/criptogramele-portocalii/