Nici nu au trecut doua zile si iata ca a venit si confirmarea ca ceea ce am scris despre mitingul militienilor de “rit democratic”, s-a adeverit.
Intr-un articol de astazi in Romania Libera, Ondine Ghergut vine cu dovezi, ca ceea ce a parut o manifestatie spontana, a fost un biet puci sau o ratata lovitura de stat de inspiratie KGB-ista, in care rolul de scenarist apartine aceluiasi nea Nelu, care a manuit si revolutia din 1989, aflat acum, pe post de “guru” al “marii” opozitii, moarta de foame si cu conturile aproape pe zero.
Deplasarea „spontană” la Palatul Cotroceni a poliţiştilor protestatari, din data de 24 septembrie, a fost pregătită cu cel puţin două zile înainte, potrivit declaraţiilor unor participanţi. Pentru a-şi radicaliza acţiunile, sindicaliştii ar fi apelat la sprijinul unor organizaţii de revoluţionari.
Dorin Maior, Puiu Fesan, Vasile Pestreanu, Nicolae Costache George Costin şi alţi lideri ai unor asociaţii de revoluţionari s-au întâlnit miercurea trecută la sediul Federalei Revoluţionarilor, condusă de Bebe Ivanovici, pentru a pune la cale acţiuni radicale în timpul protestelor sindicaliştilor. Întâlnirea a fost stabilită exact în ziua în care erau organizate protestele sindicatelor din cadrul CNSRL Frăţia, organizaţie apropiată de PSD. În acea zi s-a testat reacţia forţelor de ordine de către un grup de revoluţionari, care au forţat pătrunderea în sediul Guvernului. Imediat după incident, s-ar fi ajuns la concluzia că ar trebui pregătite şi câteva grupuri pentru a declanşa violenţe în faţa Palatului Cotroceni, violenţe ce urmau a fi amplificate de persoane din lumea interlopă din Sectorul 5 al Capitalei.
Ar fi existat şi surse de finanţare pentru astfel de acţiuni. Acest test violent urma a fi făcut vineri, 24 septembrie, la mitingul poliţiştilor. Organizatorii acestor „acţiuni radicale” ar fi ştiut încă din data de 22 septembrie că mitingul poliţiştilor de pe 24 septembrie din faţa sediului Guvernului se va continua cu un marş la Palatul Cotroceni, unde urmau să intre în acţiune grupurile de revoluţionari şi cei ai lumii interlope, imediat după ce forţele de ordine ar fi încercat să-i împiedice pe protestatari să arunce cu obiecte în curtea Palatului. Aceste violenţe ar fi legitimat demararea demersurilor pentru suspendarea preşedintelui Traian Băsescu. Vineri, la Palatul Cotroceni, „Băsescu nu a pus armata sa pe noi, aşa că acţiunea s-a mutat pe 7 octombrie”, spun sursele noastre.
Iata si data Marii Revolutii Socialiste din Octombrie, desi, in programul lui Felix, s-ar parea ca exact ca si predecesoarea sa rusa…se va muta in noiembrie….:)
Acum, are noima, ceea ce tonomatul platit al lui Vantu ne devoala intr-un articol pe forumul RTV, intitulat Va curge sange ! Citez:
La Revelionul din ´88/´89, crud fiind, am pus un pariu: că Ceuşescu nu va mai ţine discursul de Anul Nou – anul viitor. Nu sunt paranormal, pur şi simplu nu îl vedeam vorbind la acel Revelion. Am câştigat pariul, o ladă de şampanie. Acum pariez iar: pe 31 decembrie 2010, România nu va mai fi ca acum. La fel, nu îi văd pe cei actuali pe 31 decembrie 2010. Să fie ´89 bis sau evoluţia are o variantă de rezervă?
Va fi revoltă! Eu aşa cred şi mulţumesc RTV că îmi permite să mă exprim liber!(sic) Şi mai cred că revolta nu va fi pe 31, ci mai devreme, posibil într-o miercuri!
Iata ca stia ca va fi miercuri discutia(vezi RL), cu totul intamplator desigur !
Interesant este ca acest comunicator, in tandem cu tonomatul platit al lui Felix, care face dialogul imposibil pe platforma de discutii a RTV, atacand pe oricine nu este de acord cu tezele SOV-Felix, pretins cercetator stiintific cu blog de delta de care nu se ocupa deloc, lupta pana la epuizare 24/24 pentru front si pentru victorie, ca doar o fac pe banii mogulilor, decisi sa ocupe toate garile de comunicare virtuale, spre convingerea stupid-people-lui care trebuie sa inghita musai catering si daca nu, sa fie pedepsit exemplar, prin atac la baioneta permanent.
Dar sa lasam vuvuzelele platite si sa ne ocupam de lucruri serioase. Astazi Hotnews citeaza un articol, care vine in completarea datelor despre amestecul rusilor, specializati in lovituri de stat si suspendari de presedinti care li se impotrivesc. Grija brusca a KGB-istilor aranjeori de guverne fata de situatia din Romania, care vezi doamne ar putea degenera in confruntari armate din cauza puterii de la Bucuresti, care nu mai controleaza situatia din tara , ar fi ok, daca nu ar veni de la un ziar care apartine unui agreat si decorat al lui Putin, Mihail Prohorov, actionarul majoritar al celui mai mare producator de aur din Rusia.
Prohorov deţine Onexim, unul dintre cele mai mari fonduri private de investiţii din Rusia, cu operaţiuni în special în minerit, nanotehnologie şi energie, laudat si folosit pentru a-l ataca pe Boc de site-ul Inpolitics, care apartine PSD, in legatura cu masinutele electrice, ceea ce denota ca rusii au interese de afaceri in Romania, pe care nu ar putea sa le implementeze fara acord guvernamental, desigur.
Si acum sa vedem in ce mai este implicat acest Mihail Prohorov. Va vine sa credeti sau nu, “dezinteresul” acestui rus, care este ingrijorat de miscarile politice din Romania vine taman din implicarea sa in afacerea cu aur din Maramures. Omul lui Putin vrea aurul Maramuresului !
Aurul Maramureşului se scurge, prin offshore-uri la oligarhii ruşi. Romaltyn Minning, fostul Transgold, a ajuns în proprietatea Polyus Gold, cea mai mare companie de minerit aurifer din Rusia, controlată de Mihail Prokhorov, un apropiat al Kremlinului, în prezent cel mai bogat om din Rusia, şi a oligarhul rus Suleiman Kerimov. Noii proprietari au o fabrică de aur şi un iaz de decantare, Iazul Aurul, în Maramureş. Pentru desfăşurarea activităţii este nevoie de aviz de mediu. Practic, în «pixul» autorităţilor de mediu stă o afacere estimată la 100 de milioane de Euro. Mai mult, Romaltyn Minning deţine trei licenţe de explorare. Pe la colţuri se vorbeşte de repornirea activităţii uzinei şi chiar de dezgroparea mineritului.
Fosta uzină Aurul, vândută pe 4 milioane de euro
Afacerile cu aurul Maramureşului au ajuns pe mâna oligarhilor ruşi. Fosta Uzină Aurul, devenită celebră după accidentul din ianuarie 2000, este controlată de un apropiat al lui Putin, desemnat cel mai bogat rus în 2009, şi de un alt oligarh la fel de celebru. Odată cu criza economică, Siberia şi România au devenit noul «El Dorado» al magnaţilor ruşi. Noua ţintă a «miliardarilor roşii»: fosta uzină Aurul, «botezată» ulterior Transgold, scoată la mezat în urmă cu câţiva ani din cauza unui cumul de cauze în care se încheagă gafe administrative, pierderi şi o somaţie de reducere a activităţii la 15%. După mai multe runde de licitaţii, activele fostului Transgold au fost cumpărate de britanicii de la Oxus Gold şi Kazach Gold, pentru 16 milioane de lei noi, adică cam cât însumau datoriile societăţii. Cele două companii au înfiinţat ulterior Romaltyn Mining, care a trecut 100% în proprietatea Kazach Gold după ce aceasta a cumpărat participaţiunea britanicilor.
Iata ca Patriciu si kazahii revin….
Prietenul Gerula a anticipat intr-un articol pe blogul sau :
Se tace în mod suspect în legătură cu soarta viitoare a zăcămintelor de uranium din zonă.
Revenind la componenta liberală a megascandalului Rosia Montana Gold Corporation .La nivel declarative PNL se opune proiectului Rosia Montana Gold Corporation dar se pare că în campania electorală RMGC l- a sponsorizat copios pe catidatul Chuchy Antonescu.
Adina Valeanu –Antonescu ,europarlamentar pe criterii premaritale a organizat la Bruxelles un seminar despre bune practici in minerit, in cadrul caruia sustinatorii proiectului Rosia Montana Gold Corporation au prezentat un lung expozeu de glorificare a controversatului proiect , mai mult, a împiedicat pe colega sa de partid. Renate Weber,adversară a proiectului să ia cuvântul la seminarul în cauză.Nu mă număr printer cei care o consideră pe Renate Weber o voce cristalină a “societăţii civile”ba chiar dimpotrivă , o consider ca şi pe alţi indivizi scoşi din incubatoarele Soros o oportunista de joasă speţă dar în speţa de faţă DOVLEACUL liberal avea dreptul la microfon, drept care i-a fost încălcat de prima GĂINĂ liberală care are pretenţia să cânte cocoşeşte în PNL şi obligatoriu,pe o partitură scrisă de COSTACHE-Dinu Patriciu. Aştept cu real interes să văd cum inccidentul de la Bruxelles se va reflecta în lupta pentru şefia PNL.
Vedeti si aici , date despre aceasta afacere si aici. Si mai deducem ceva…ca in Romania, batalia este pentru resurse, asa cum scriam in articolul de acum doua zile. PNLPSDPC trebuie sa vina la guvernare fiindca aurul trebuie sa le apartina. Batalia pentru Rosia Montana este de fapt,batalia pentru Romania, in care sunt implicati fara nicio indoiala si membri ai PDL-ului !
In acest sens, motanul Felix, purtatorul de stindard al scenariului de suspendare, ne-a facut deja programul: vom merge incolonati la referendumul de suspendare, la alegerile anticipate si vom aplauda la scena deschisa noul guvern si noul presedinte al mogulilor afiliati maicii Russia !
Basescu trebuie sa dispara, nu pentru ca mogulimea si partidele afiliate ( chiar si PDL) ar muri de grija tarisoarei si de rezolvarea crizei, ci pentru interesul unor grupuri mafiote care au pus stapanire pe ea.
In aceste zile fierbinti, nea Nelu, complet nevinovat si cu totul intamplator in context, va cina, la Sofia, in cadrul unui forum despre Europa de Est, cu Gorbaciov si premierul bulgar, Boiko Borisov.
“Pentru că facem parte din aceeaşi familie politică, pentru că există numeroşi alţi oameni politici în PC care ar fi un câştig pentru mişcarea liberală. Dan Voiculescu, dincolo de problemele de imagine pe care le-a avut uneori şi fără vina sa, este un om politic care are de foarte multe ori idei pertinente şi constructive în multe domenii, în special cele economice.”
Mihai Voicu – vicepresedinte PNL
“Ne simtitm mai apropiati de PNL si de ideile acestora, dar avem si divergente si pot sa va spun, de exemplu, dansii sustin cota unica de impozitare, noi sustinem o cota cu distributie diferentiata. In politica este o vorba, niciodata sa nu spui niciodata.”
Daniel Constantin – presedinte PC
Ma intreb de cateva zile, de ce cele 4 prostituate media nu diseca in stilul caracteristic noua alianta preconizata intre PNL si PC ? Este o intrebare retorica desigur, tinand cont ca nu da bine la imaginea PNL-ului, care trebuie scos basma curata la spalatoria moguleasca. Ca de PC….nu se pune problema, ca s-ar supara motanul, deh !
Oare cum digera PSD aceasta tradare ? Si cum accepta PNL, asa zis-ul partid al “bunului simt”…. aceasta alaturare ? Sau este doar o rotire a cadrelor partidului unic ? PC -ul motanului Felix a dat dovada in 20 de ani de un comportament demn de un parazit si s-a comportat exact ca pasagerii clandestini de pe un vapor.
Siret au urcat pe furis la bordul PSD, unde au gasit un loc perfect sa acceada in Parlament, sa fure si apoi, eventual, sa sara in alta barca. Parazitii lui Felix se aseamana deci, cu pasagerii clandestini. S-au folosit de gazda, s-au pricopsit cu vicepresedintia Senatului, si-au albit seful securist dovedit, au castigat functii, afaceri si alte atractii, iar apoi parasesc brusc gazda pentru a gasi o alta ? Mai sa fie !
La fel ca la parazitii adevarati, in relatia de mutualism beneficiaza ambele organisme, ambele parti PSD+PC sau PNL+PC avand de castigat evident.
Un exemplu concludent din natura este ” pasărea denumită graurele african de pe continentul cu acelasi nume, care se urcă pe spatele elefantului şi mănâncă muştele sau căpuşele care se găsesc acolo. Graurele african primeşte o masă bună, iar elefantul se eliberează de acele muşte şi căpuşe plictisitoare.”
In noua uniune PNL+PC rolul mustei mai mult decat bazaietoare este desigur dictatorul Basescu, care nu lasa lichenii, adica pe moguli sa respire, asa ca trebuie suspendat ! Lichenii si parazitii au relatii foarte stranse intre ei si trebuie sa stea impreuna pentru a supravietui. PNL -ul are nevoie de Antenele lui Felix, iar Felix vrea sa fie vicepresedintele PNL si are nevoie de imunitate. E fair, nu ? Cu aceasta uniune, in sfarsit PNL va putea spune ca este…..PUR ! 😀
Vorba unui comentator de pe Hotnews :
“Doar proveniti din acelasi loc: structurile DIE (fosta Directie de Informatii Externe). Tariceanu, Catarama, Patriciu se stiu din tinerete cu de-alde Felix, de cand organizau Comertul Exterior al lui ceasca…”
Terorismul in Romania anului 2010, surprinde variate forme de manifestare ale acestui fenomen, printre care folosirea sistematica si ilegala a violentei, exercitata de anonimi, indreptata impotriva ordinii de drept si cu o motivatie politica. Cam asta ar fi caracterizarea a ceea ce pune la cale opozitia prorusa de ceva timp incoace. Putem spune ca PNLPSDPC a ajuns o factiune decisa sa rupa statul de drept si democratia romana. Sa definim factiunea:
FACŢIÚNE, facţiuni, s.f. Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (şi care de obicei se manifestă prin violenţă); partidă. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. faction, lat. factio, -onis.
FACŢIÚNEs. f. 1. (la romani) grup de concurenţi la o cursă de care. 2. bandă, clică de indivizi care caută să provoace tulburări într-un stat, într-un oraş, într-o adunare; grup difident al unui partid, grupare. (< fr. faction, lat. factio)
FACŢIÚN//E ~if. Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (şi care se manifestă de obicei prin violenţă). [G.-D. facţiunii; Sil. -ţi-u-] /<fr. faction, lat. factio, ~onis
FACŢIÚNEs.f.1. (La romani] Grup de concurenţi la o cursă de care. 2.-ţi-u-. / cf. fr. faction, lat. factio].Grup, partidă, clică de indivizi care caută să provoace tulburări într-un stat, într-un oraş, într-o adunare etc. [Pron.
Asadar, factiunea PNLPSDPC a decis sa rastoarne guvernul si sa dea jos presedintele printr-o lovitura de stat, folosindu-se de teroristii sindicali ai lui SOV, Patriciu si Felix, care aflati in criza de numerar si inspirati de vizitele in America Latina, in care au fost condusi de marele securist SRS, nu mai au rabdarea sa astepte in mod democratic urmatoarele alegeri, fiindca desigur ar da faliment. Unii pot spune ca nu este lovitura de stat ceea ce se intampla acum in Romania, dar sa vedem definitia acesteia….
Lovitură de stat (din francezăcoup d’État) sau puci (din germanăPutsch) se numește o răsturnare bruscă și neconstituțională a puterii legitime a unui stat, impusă prin surpriză de o minoritate, de obicei militară, folosind forța.O formă a loviturii de stat este “lovitura de palat”, care se realizează departe de ochii și urechile multimii, aparține de regulă unei facțiuni aflate la putere, un partid sau o “tabără” politică, apropiată grupului conducător, uneori chiar din cadrul grupului, și se bazează pe relațiile și influența unor comandanți ai armatei sau serviciilor secrete câștigați de grupul complotist.
În cartea sa Coup d’État: A Practical Handbook (Lovitura de stat: un manual practic), Edward Luttwak sintetizează: O lovitură de stat se realizează prin infiltrarea unui segment mic, dar de importanță extremă, a aparatului de stat, care apoi este folosit pentru a prelua controlul de la guvern și a-l îndepărta de la putere. Prin urmare, folosirea puterii militare, sau a unei alte puteri, nu reprezintă un element definitoriu al loviturii de stat.
Dacă este vorba de încercarea unui grup politic militar de a răsturna prin violență un regim politic sau o ordine statală, se folosește preponderent termenul de puci.
În Dicționarul Enciclopedic se găsește următoarea definiție: Lovitura de stat este o acțiune rapidă, care urmărește răsturnarea regimului politic existent și preluarea prin forță a puterii politice în stat de către persoane sau grupuri de persoane.
Tehnica loviturii de stat a fost testata in 1989, de catre securistii scoliti la Moscova, tot aceiasi, care astazi nu numai ca au secatuit Romania si au format o mare caracatita de interese, dar vor sa isi impuna fortat acelasi regim politic agreat, care timp de 16 ani nu a facut nimic pentru reformarea statului roman, ci l-a supt de toate rezervele si carora li se datoreaza saracia in care se zbat romanii. Acesta este motivul pentru care marii “tunari” ai Romaniei scoliti de SECU vor restauratia Nastase si Tariceanu, pe vremea carora au prosperat prin afaceri de miliarde.
Lumini, motor si actiune
sursa:dezvaluiri
A treia forma a “lovituni de stat”, este, asa-zisa “revolutie populara”, si este de regula sangeroasa. “Revolutia populara” are doua componente: Un “puci militar”, mascat de o “revolta-populara”, provocata prin dezinformare si manipulare in masa. Acest tip de actiune impune scoaterea maselor in strada, iar pentru aceasta, este necesar un anumit climat social care sa fie favorabil unei “explozii sociale”. Tipica pentru “lovitura de palat” a fost, de pilda, arestarea in 1943 a lui Mussolini, chemat pentru o asa-zisa “audienta” la regele Victor Emmanuel sau arestarea (dupa modelul italian) a Maresalului Ion Antonescu, la Palat, in august 1944. Schimbarea lui Jivkov in Bulgaria in anul 1989, cu Mladenov, a fost o astfel de “lovitura de culise”. O lovitura de stat prin “puci militar”, a constituit-o debarcarea presedintelui comunist Salvador Allende Gossens de catre armata ( in Chile, 1973), in momentul cand acesta pregatea (ajutat de serviciile secrete sovietice si cubaneze) propria sa lovitura de stat, impotriva armatei chiliene, si instaurarea comunismului in Chile. “Puciurile militare”, derulate in anii ’50 si ’60 in statele latino-americane, cu sprijinul secret al CIA, ca “Operatiunea Diabolo”, din 1954, contra presedintelui procomunist Jacobo Guzman din Guatemala ori “Lovitura de Cocaina” din Bolivia din 1982, contra presedintelui Heman Zauso, constituie exemple tipice de “tehnica” a “loviturii de stat”. Toate acestea au fost orchestrate, “in liniste”, de experti ai operatiunilor speciale, paramilitare, din cadrul CIA, ca Howard Hunt, Frank Sturgis ori Guy Bannister.
Iata si dovada:
In materie de “revolutii” ce au mascat “lovituri de stat”, merita mentionate doua exemple tipice: “Mare revolutie bolsevica” din octombrie, a fost in realitate un simplu puci, finantat de “Banca Imperiala” a Germaniei si realizat cu agentii germani, dupa ce Berlinul ii teleghidase pe Lenin si aproximativ 400 de “bolsevici”, cu un tren, din Elvetia, unde acestia se aflau in exil, direct in Rusia. Totul pentru ca Lenin sa preia puterea si sa incheie o pace separata in Est cu Germania, iar aceasta sa-si transfere rapid trupele in Vest, acolo unde debarcau americanii. Chiar si presa “bolsevica”, “Pravda” adica “Adevarul”, a fost tiparita cu finantare germana directa. Se cunosc astazi foarte exact, din documente, numele ofiterilor germani care au condus puciul de la Palatul de Iarna din Petersburg. Pana in 1921, agentii germani au asigurat chiar si securitatea personala lui Lenin si a conducatorilor bolsevici, in timp ce consilierii militari germani dirijau “Armata Rosie” in Razboiul civil. Doar masa de manevra a fost ruseasca. Un alt exemplu de “lovitura de stat”, mai aproape de zilele noastre, realizata printr-o “revolutie populara” dirijata de serviciile secrete, a fost “Operatiunea Ajax” a CIA, de la Teheran din 1953. Dupa ce sovieticii organzasera anterior o “lovitura de stat”, rasturnandu-l pe Sah de la putere si impunand o “marioneta” a Moscovei, pe presedintele Mossadegh (fostul Prim-Ministru), CIA a contraatacat. Kermit Roosevelt, cu ajutorul lui Otto Skorzeny (racolat de americani la sfarsitul razboiului, prin intermediul lui Gehien, pe “Filiera sobolanilor”), a declansat o “revolutie populara” la Teheran, incitand populatia religioasa impotriva lui Mossadegh, descris drept un ateu, un “om de paie” al comunistilor iranieni sustinuti de Moscova. Manipuland in acest mod populatia revoltata, agentii CIA l-au alungat in final pe Mossadegh. Sahul (refugiat cu familia la Roma) s-a intors la Teheran, preluandu-si tronul iar SUA, influenta mult dorita, asupra Iranului.
In cartea sa, “Gorbacev and the Est-European Revolutions” (“Gorbaciov si Revolutiile Est-Europene”), publicata la Londra in 1990, Mark Almod, profesor de istorie moderna la “Oxford University”, ajunge si el la concluzia ca “revolutia de catifea” din Cehoslovacia a fost declansata de un complot al KGB-ului, dirijat direct de generalul rus Viktor Grusko, sosit special in acest scop de la Moscova la Praga, impreuna cu rezidentul KGB-ului din Cehosiovacia de la acea vreme, generalul Teslenko, si cu participarea seful STB-ului Alois Lorenc. “Moscova si KGB-ul au armat pistolul care a slujit la darea startului pentru transformarile din Europa rasariteana si centrala, iar acestea s-au savarsit cu cea mai mare usurinta deoarece a fost suficient sa se activeze rezistentele care existau deja.” (Mark Almond, 1990). In contextul transformarilor din “Europa de Est”, cele mai importante declaratii privind rolul serviciilor secrete si in special rolul KGB-ului, raman, cele ale presedintelui ceh Vaclav Havel. Acesta a dezvaluit ca “Revolutia de catifea” de la Praga, din 17 noiembrie 1989, a fost declansata de KGB. Havel a definit aceasta operatiune drept “un complot pentru abolirea regimului comunist”, condus de brejnevistul Gustav Husak. “Complotistii”, potrivit lui Havel, s-au folosit de protestele studentilor pentru a “ridica” la putere noul regim insa si pentru a realiza reforma de tip “gorbaciovist”. Presedintele Havel a mai dezvaluit ca, initial, s-a dorit aducerea la putere a unui membru al cabinetului Dubcek (din 1968), aflat la Viena, dar acesta a refuzat oferta. (Vaclav Havel, BBC, filmul documentar “Czechmate”).
“Vointa”, “Poporul” si “revolta spontana”
Toate serviciile secrete ale marilor puteri ori ale puterilor regionale detin unitati specializate in declansarea de “revolte populare”, “revolutii” si “miscari de eliberare”. Aceste unitati sunt formate din experti in tehnicile dezinformarii si manipularii maselor, care actioneaza in tarile-tinta, sub acoperiri diverse, la momentul oportun: turisti, ziaristi, diplomati, echipe de caritate, preoti, sportivi, oameni de afaceri. Aceste precizari sunt foarte importante, pentru a clarifica confuziile “cultivate” de cei interesati sa profite in plan politic, prezentandu-se natiunii drept “emanati ai unei revolte spontane a poporului”, asadar “impusi de vointa populara liber exprimata”, cu avantajele politice si economice conferite de o asemenea “imagine publica”. “Emanatii”, uita sa mentioneze, bineanteles, si “culisele” care au facut posibila declansarea “revoltei spontane”, soldata uneori cu varsare de sange nevinovat. In Romania, de exemplu, fiind inregistrati oficial in urma “Revolutiei” din decembrie ’89 peste o mie o suta de morti, numarul persoanelor ranite fiind cu mult mai mare. Varsarea de sange este pusa de regula pe seama “odiosului regim” proaspat rasturnat si a “aparatului de represiune” al fostului “dictator”. Regizorii adevarati, cei care au stat in umbra revoltei populare, manipuland opinia publica prin mass-media, precum si nucleul paramilitar utilizat in “lovitura de stat”, raman ani de zile – ori pentru totdeauna – necunoscuti “marelui public”. Caci “profanii” nu sunt niciodata tolerati in “templul conspiratiei”. Complotistii prefera sa pozeze, in astfel de situatii, drept persoane aduse la putere pe “creasta valului revolutionar”. Oameni care se cunoscusera in acele “momente fierbinti”, si niciodata inainte. Fara nici o legatura cu “fostul regim” ori, mai ales, cu “fortele externe”. Negarea implicarii “fortelor externe” in orchestrarea unei “revolutii populare” este o “axioma” a “emanatilor”. “Vointa”, “Poporul” si “revolta spontana”, sunt cele patru cuvinte cheie utilizate de noii “emanati”.
Concluzia este simpla: in Romania democratica a anului 2010, factiunea PNLPSDPC mare iubitoare de rusi ne pregateste o lovitura de stat dupa toate tiparele, a doua dupa cea din 1989 si nu de dragul bietei tarisoare, ci pentru interesele lor meschine de a pune mana pe resurse. Si ca s-o legitimeze..instiga populatia la revolta si propaga isteria in masa, prin presa si retele sociale, folosind oameni instruiti si cu lectia bine invatata.
Cel putin ultimele doua apartinand unor tonomate platite de Vantu, nu sunt altceva decat delimitarea fata de realitatea faptelor, delimitare pe care a incercat-o si Antonel astazi in prime time la televiziunea lui SOV, spunand ca armata este nepolitizata si nemilitarizata.
Astept cu mare interes sa vad Marea Revolutie Socialista din Octombrie, care ne-a fost anuntata de vuvuzelele de serviciu responsabile cu implementarea doctrinei teroriste a PNLPSDPC, la care si-a anuntat participarea si armata romana. Nu de alta, dar ca sa aiba toate elementele unui puci, lovitura de stat sau orice caracterizeaza actiunile factiunii care se cheama in mod abuziv…OPOZITIE ! Pana atunci insa, ca sa legitimeze aceasta actiune, vuvuzelele PNLPSDPC instiga populatia la revolta pe toate canalele de comunicare. Traim vremuri interesante….
Inainte de a va amuza sau de a crede ca sintagmele acestea sunt inventia mea…va rog sa cititi povestioara de mai jos:
”Grigore C. Moisil, marele matematician, avea despre programele de lucru o opinie atât de des exprimată încât a intrat în folclorul moisilesc de bază. El (sau discipolii care îl imitau cu umor şi afecţiune, nimeni nu mai poate şti cu precizie) spunea aşa: Matematica NU se face în ore de birou. Dimineaţă când te scoli, faci matematică; când te speli pe dinţi, faci matematică, şi, dacă nu te speli pe dinţi, faci matematică atunci când nu te speli pe dinţi! Somat să-şi facă public programul de 8 ore de muncă, Grigore Moisil a prezentat odată o foaie de hârtie frumos liniată, pe care scrisese aşa:
Luni
ora 8 – ora 9.50: curs, Amfiteatrul Ţiţeica
ora 10 – ora 11.50: consultaţii, catedră
ora 12- ora 16: timp de gândire, în sectorul de Cultură al Parcului de Cultură şi Odihnă .
Altădată însă, exasperat, i-a trimis rectorului o hârtie pe care scria, mare:
Vă rog să precizaţi dacă vă referiţi la ORE-CAP sau la ORE-CUR”, scrie Zoe Petre pe blog într-un material intitulat “Necrolog pentru Domnul Trandafir”.
Tinand cont ca mai nou, parlamentarii chiulangii au pretentia sa suspende din nou Presedintele le adresez o legitima intrebare :
Cate ore- cur si cate ore- cap prestati domnilor, pe banii nostri ? Nu de alta, dar dupa cum merge tara si dupa cum aveti discursul cu ciorba felixaca pnlpsdpc (reincalzita) cu suspendarea si nimic altceva, se pare ca prestati numai ore-cur ! Ca daca ati fi prestat ore-cap ati fi avut responsabilitate si ati fi gasit solutiile pentru Romania si NU PENTRU VOI PERSONAL !
Nu Traian Basescu este problema Romaniei, ci VOI sunteti problema ei ! Nu puteti gandi nimic altceva decat josBasescu, fiindca NU sunteti in stare. Basescu e frana voastra, iar VOI sunteti frana Romaniei !
In buna traditie anuala, adica in momentele politice cheie, Realitatea TV a lansat o noua campanie, cu un nume mult mai de impact ca cea cu “noi vrem respect” (care era sloganul lui Antonel, Petrom et comp in campanie) si anume “STOP ABUZURILOR” !
S-ar spune ca RTV a trecut de la abstract la concret, nu ? Mai ales ca ne anunta sforaitor ca nici mai mult, nici mai putin decat fix 100 de avocati, ne vor asista gratuit la procesele privind institutiile statului, bancile, angajatorii si in general, cam ce chestiuni sunt abuzive.
“Spune Stop abuzurilor”, îndeamnă Realitatea TV. O echipă de 100 de avocaţi vor ajuta românii să lupte cu abuzurile băncilor, ale statului, ale celor care se consideră de neatins.
Vazand atata disponibilitate si vorba ceea….gratis coana mare, ca sa il citez pe nenea Spirache in chestiunea cu palaria :)…m-am gandit sa ma adresez si eu RTV sa ma asiste intr-un proces privitor la niste persoane pe care le consider de neatins, cum ar fi Costache Patriciu, care n-a patit nimic pentru furtul petrolului, SOV care a scapat basma curata privitor FNI, Voiculescu care dovedit SECU si a fost spalat de justitie, Nastase pentru privatizari si inca cativa, care sunt intr-adevar DE NEATINS !
Aproape ca eram sigura ca cei 100 de avocati imi vor sta alaturi in procesul care ar fi rezolvat problemele Romaniei, cand….il vad intervievat pe cel mai grozav avocat, seful celor 100, un adevarat Leonidas, ca deh…eu sunt fan batalia de la Termopile, pe numele sau Gheorghe Piperea. Ah !…mi-am spus, ce baiat fin, ia sa caut eu pe “guagal” sa vad cat de tare este !
Si am cautat…ca doar nu era sa las un proces atat de important pe mana oricui. Si ce sa vezi ? Nici ca am parcurs o pagina de cautari si hop !…citesc o propunere a lui Piperea, careia i-am dedicat chiar un articol aici pe blog, referitor la desfiintarea CCR.
Hopaaa ! Pai nu Melescanu venise cu propunerea asta ? Sa fie vreo coincidenta ? Neeee….chiar sa aiba legatura cu peneleaua, si asta ? Asa ca scotocesc in continuare….fiindca nu cred in coincidente si nici in intamplari. La a doua cautare, ce sa vezi ? Acelasi don Piperea apare sprijinit de catre Fundatia Horia Rusu, in acest demers complet altruist. 😛
Mai sa fie ! Iata un ONG, care in sfarsit face ceva concret pentru cetatean, imi spun plina de respect, fata de societatea civila implicata activ. Ia sa vedem cui apartine aceasta minune a Romaniei, fiindca sunt obisnuita cu ONG-urile a la “Mihaela, dragostea mea”…care a pus-o de Gardasil si alte chestiuni PE BANI GREI ..asa ca ma uit dupa fondatori, la rubrica “despre noi”, aflata pe site-ul fundatiei, unde scria negru pe alb…..
Din 1948, Romania avusese o presa cenusie, terna, urata grafic, marcata de limba de lemn, de lozinci inepte si de o agresivitate necioplita, “proletara”. Au mai aparut pana in 1953 cateva din cotidianele de tiraj si de traditie -“Universul”, “Adevarul”, insa erau de nerecunoscut. Apoi n-au mai existat decat trei ziare centrale: “Scanteia”, ” Romania libera”, “Scanteia tineretului”, trase fiecare in patru pagini plumburii. Li se adauga un ziar de seara: “Informatia Bucurestiului”, cu mai putina ideologie si mai multe stiri utilitare si de interes public.
De la mijlocul anilor ’50 aparea cotidianul “Munca”, care nu era decat localizarea ziarului sovietic “Trud”, tot asa cum “Gazeta literara” – din 1954 – nu era decat o “Literaturnaia gazeta” romaneasca. La fel si “Muncitorul sanitar” ori “Gazeta invatamantului”, saptamanalele unor categorii profesionale.
Radio Romania se transformase in Radio Bucuresti si avea pana in 1960 un singur program pe unde lungi si medii. Aparatele de radio vandute in magazine nu erau dotate si cu frecvente scurte, pentru ca lumea sa nu poata asculta “Vocea Americii”, “Europa libera” – “ziarul vorbit al romanilor de pretutindeni”, cum se intitula pana in 1963, BBC-ul, sau scurtele programe radiofonice in limba romana difuzate la Paris, Atena sau Vatican. Radio Bucuresti isi incheia programul, inceput la 5 dimineata, la miezul noptii. A aparut apoi si un Bucuresti 2, emitand din zori pana la pranz, emisiunile acestuia prelungindu-se apoi gradat cate doua ore in plus.
Din 1957 exista Televiziunea Romana, mai intai cu programe experimentale, iar apoi regulate. Televiziunea se infiintase in Romania la numai doi ani dupa aceea din Italia. Fata de presa meschina, anosta, marcata de o demagogie ridicola sau agresiva, Televiziunea, desi in alb-negru, a adus in Romania o unda de varietate si destindere. In 1959, cand s-au aniversat 500 de ani de la intemeierea Bucurestilor, s-au alcatuit programe aparte, lansandu-se cantece precum “Badea-neichii Bucuresti”, compus de Ion Vasilescu si Gherase Dendrino si interpretat de Maria Tanase, sau “Frumos esti, Bucuresti!…”. Apareau in programele de divertisment, toate “live”, realizate in conditii tehnice modeste, dar foarte reusite, solistele si solistii in voga de la rascrucea deceniilor sase si sapte: Dorina Draghici, Aida Moga, sora ei, Lavinia Slaveanu, Mara Ianoli, Gigi Marga, Alin Noreanu, Nicolae Nitescu, Wili Donea, George Bunea, Dorel Livianu… Intr-o emisiune muzicala a debutat, in 1959, la varsta de 16 ani, Margareta Paslaru. In acelasi an, Televiziunea n-a ezitat sa transmita un program de la barul “Continental”, situat in subsolul unui bloc interbelic de langa Biserica Rusa, prabusit la cutremurul din 4 martie 1977.
Tot in 1959-’60, Televiziunea difuza numere de revista, cuplete, scheciuri, interpretate de cel mai mare comic al vremii, Mircea Crisan, de duetul Horia Serbanescu – Radu Zaharescu, sau de Vasile Tomazian, un actor foarte popular, care il imita pe Vico Toriani, unul dintre putinii cantareti straini sositi pe atunci in turneu la Bucuresti, sau povestea dialoguri conjugale purtate cu Florica, nevasta-sa…
Din 1961, aproape seara de seara, dupa telejurnalul de la ora 19, existau, timp de o jumatate de ora, excelente emisiuni pentru copii al caror protagonist era Aschiuta, un Pinocchio local, manuit de un papusar excelent. Realizatoarea emisiunii, Daniela Anencov, devenise extrem de populara, la paritate cu Cleo Stieber, crainica frumoasa, cultivata si poliglota a Televiziunii… Popularitate dobandisera datorita rolurilor interpretate in seriale pentru copii actorii Tudorel Popa (Profesorul Paganel) si Dem Savu (Capitanul Val-Vartej). Un eveniment era prezenta Mariei Tanase, in programele de muzica populara, in mijlocul unui taraf – ultima a avut loc in 1962, ca si aceea a Ioanei Radu, care interpreta romante.
In 1964, scriitorul Ion Marin Sadoveanu prezenta saptamanal ciclul “Din istoria universala a teatrului”, ilustrat cu secvente interpretate de actori. Asezat in spatele unui birou masiv, pe un scaun cu dimensiuni de jilt, conferentiarul vorbea liber, imbracat elegant, cu batista alba la buzunar, rasucind intre degete capacul unui stilou Pelikan cu penita de aur… Moartea scriitorului, survenita in acelasi an 1964, a dus la intreruperea acelui serial elevat. In acelasi an, o montare a unei piese intreprinsa cu mijloacele teatrului de televiziune – “Pana de automobil” de Friedrich Durrenmat, consacra un tanar si stralucit actor, in rolul protagonistului, pe nume Mircea Albulescu.
Daca un crainic radio a pronuntat inversat in acei ani titlul operei lui Mozart “Cosi fan tutte”, de o maniera pe care nu o suporta hartia, un crainic de televiziune a fost aspru admonestat pentru o stire citita pe post: “Tovarasul Gheorghe Cioara s-a intors de la Moscova pe calea aerului”. :))
Teatrul de revista, cu o mare traditie in Romania, cu nivelul inalt la care il ridicase Constantin Tanase, a adus multa culoare si mult haz in vremurile de-acum 45-50 de ani.
Existau in Bucuresti doua sali incapatoare ale aceluiasi teatru care primisera numele marelui comic, o gradina de vara, “Boema”, datand din 1928, pe Strada Theodor Aman, o alta se afla la limita Cismigiului, pe un spatiu napadit astazi de brusturi, buruieni si otetari, de pe fosta Intrare Brezoianu, rebotezata Rigas, si se mai montau uneori spectacole de revista pe scena Teatrului de vara din Herastrau sau in fostul parc Carol, rebotezat “Parcul Libertatii”…
Cel mai mare actor al genului era Mircea Crisan. Pana in ziua de azi oamenii mai in varsta isi amintesc de “Castravetele” lui, de “Un foc in noapte, un foc in soba; arde-te-ar focul!”, de legenda potrivit careia, cu prilejul unei vizite a lui Hrusciov in Romania, Gheorghiu-Dej l-a adus pe Mircea Crisan sa-i distreze, chemand si un translator. Mircea Crisan a mieunat ca pisica, a latrat precum cainele, a imitat leul, tigrul si alte animale, iar la sfarsit i s-a adresat translatorului: “Acum, tradu!”. Dintr-un turneu la Paris, actorul s-a intors cu un Chevrolet – clasicul model 1957 -, pe care n-a ezitat sa-l pomeneasca pe scena: “Ce nu face omul pentru o bucata de Chevrolet?”
Notoriu de dinainte de razboi, de cand jucase in filmul “Bing-bang” si de cand facea tandem cu Vasile Vasilache, era N. Stroe (“Alo! Aici e Stroe/Si roaga sa-i dati voie/O clipa sa va-nveseleasca…). In spectacolul “Vitamina M – Muzica”, montat in 1961 in cladirea de peste drum de Academie a Teatrului “C. Tanase”, fost sediu al Legatiei Germaniei, intr-un dialog imaginar, Stroe i se adresa unei cucoane:
– “Ati fost la Domnul Puntilla?… – Nu ti-e rusine, domnule?! Eu sunt femeie serioasa”. “Domnul Puntilla” era o piesa de Bertolt Brecht jucata pe atunci de un teatru bucurestean.
Trei ani mai tarziu, pe scena Teatrului de Comedie se monta “Rinocerii” de Eugen Ionescu, rolul lui Beranger, protagonistul, fiind interpretat de Radu Beligan, iar pe scena Teatrului Mic se juca “Lectia de engleza” a aceluiasi dramaturg sub titlul de “Cantareata cheala”.
Din 1963, cuvantul Romania si derivatele sale se scriau iarasi cu “a”. Vreme de un deceniu, consecinta a Reformei ortografice din 1953, privilegiul acestei grafii il detinusera doar vagoanele romanesti de cale ferata de pe traseele internationale si tricourile sportivilor romani care luau parte la competitii desfasurate in strainatate. In acelasi an, in luna noiembrie, Televiziunea inceta sa mai transmita parada militara de la Moscova, din ziua de 7, dar relua in direct, integral, ceremonia inmormantarii presedintelui Statelor Unite, John F. Kennedy, asasinat la Dallas. De-acum, radiodifuziunea Romana, in afara de Alexandru Stark, corespondent la Moscova, avea un trimis permanent la Washington si corespondenti la Paris si la Roma: pe Georges Dascal si Angelo Chiari.
Un magazin cultural foarte citit devenise revista “Contemporanul”, condusa, la mijlocul anilor ’50, de George Ivascu si avandu-l colaborator permanent pe G. Calinescu (“Cronica optimistului”). In 1963-’64, “Contemporanul” nu mai era foaia proletcultista infiintata in 1948, unde oficiau cei mai abjecti ideologi si culturnici ai noului regim. Aici isi incepe Nicoale Manolescu lunga si stralucita cariera de cronicar literar. O rubrica foarte apreciata era aceea sustinuta de un publicist, Mihai Popescu, economist la Camera de Comert, care dezbatea cu verva subiecte interesante si incitante. De pilda: se cuvine sau nu ca un barbat si o femeie, ambii casatoriti, insa nu unul cu celalalt, sa intre intr-un restaurant si sa ia masa impreuna?…
===========
Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?
Daca regret ceva? Da. Ca nu l-au impuscat mai devreme si nu l-a luat si pe Ion Ilici cu el…
===========
Totusi….. … Teatru radiofonic, liceul Mihai Viteazul, Noapte buna copii, Unda vesela, Cine stie cistiga, ziarul “Urzica”, revista Secolul XX, covrigi cu sare,Timur si baietii lui, “Los Paraguayos” in turneu, magnetofonul Tesla, ceaiurile cu lumina stinsa si Rolling Stones, snitel la pachet in drum spre tabara, restaurantele cu mandatar, Costinesti, La Dobrogeanu, numar si uniforma de liceu, studentii de la arhitectura pictând icoane pe geamuri la “Ion Mincu” in iarna lui ’68, Carpati fara filtru, formatia Mondial, gogoshi in Piatza Unirii, Margareta Paslaru, sedintele de exmatriculare ale celor care plecau cu parintii in Israel sau Germania, balul de la Arhitectura, Liviu Ciulei, Tiriac si Nastase, “Macarale, râd in soare argintii”, prietenii plecind in Israel, au intrat rusii in Cehoslovacia, unt, faina, paine, zahar si ulei pe cartela, oua rosii, pantaloni “supraelastici”, coteleapelordunarii, “tacimuri”, babic, ghiudem, nechezol, imbracat “din pachet’, “schlafensiedeutch”,Vama-Veche, blatul pe tren la Sinaia, cantonamentele Scolii Sportive, incalzit apa pe resou, Tanta si Costel, Zizi Serban, studentii din Cuba, repartitia, Marin Moraru si Toma Caragiu, Miriam Raducanu, ceaun din fonta, cravata de pionier, nudism la Sf. Gheorghe, halvitza, ciubuc, sirop de 50 de bani, casata de la “Albina”, profiteroale, statuia lui Mihai Viteazu, Coada Calului, penare din lemn, tigari Marasesti, hirtie albastra de invelit caietele, fier de calcat cu carbuni incinsi, uniformele scolare, tocul cu penitza, galosii, butoiul in care se aduna apa de ploaie pentru spalat parul, peretii vopsiti cu rolul, fragi din tren, Mos Gerila, televiziunea alb-negru, dopurile din cocean, unt in frunza de brusture, Parcul Circului, creion chimic, gutuile puse la copt pe dulap, George Vraca, asternuturi brodate de mina, cani de tabla, L.S. Bulandra, plapumarese,spalatorese, birjari, pantofi cu talpa de crep, policlinici cu plata, Babele,tenisul la Herastrau, creasta din Piatra Craiului, canotaj, grohotisuri in Apuseni, sugative, Marina-Marina, shoshoni, foto-minut, caramele, piata cu gainile in custi de lemn, Oraselul Copiilor, Ion Dacian, moda dintilor de aur, caciuli rusesti cu urechi, fâsh, cicoare, somierele, Piatza Palatului, shifonierele cu oglinzi groase de cristal, Gradina Botanica, parfum de trandafiri bulgaresc, papusi din cirpa, parcul de la Sosea, sifoanele din sticla colorata, masina de tocat carne, covata de framintat aluatul, cazanul de fiert rufe, masina de cusut cu pedala din fier forjat, pe care scria ‘Singer’, geamuri cu flori de gheatza, omul de zapada cu carbuni in loc de nasturi, teracota fierbinte, in fatza pravaliilor se stropeste trotuarul cu apa, Ciresarii, bibelouri, statuia lui Lenin, cobilitzele de care atirnau cofele cu mere murate sau iaurt, savarine, cishmeaua de pe strada, Nivea, borsh la borcan, trasuri, muraturile din beci, soba cu foc din lemne, prajiturile de unleucinzeci, lumina misterioasa a lampii cu gaz, fotografiile de familie alb-negru, matusi cu palarii, unchi tepeni, bunici severi, flasneta din fatza teatrului, papagalul cu norocul in cioc, Dambovitza la Cotroceni, Celentano, defilarea de 23 August, mititei la gratar in Parcul Libertatii, gara cu zgomote si miros de despartire… pufoaicele cenusii, bibelouri, figurine, catei si caluti in vitrina din sufragerie, milieuri, Nivea in cutii plate albastre, muraturile din beci, soba cu foc din lemne, Calea Victoriei, closete in fundul curtii, copii infasati strans, Anda Calugareanu, tiganci care ghicesc in palma, in ghioc si in carti, babe care leaga si dezleaga farmece, Strandul Studentesc, scrobeala de rufe, albastreala de rufe (sineala), bocanci cu blacheuri, tocuri luichenz, cazaca, decolteu encoeur, decolteu en bateau,cuvertura de pat, carpete de chelim, Libraria Eminescu, tuns nemteste, Ora vesela cuStroe si Vasilache : – Alo, aici e Stroe/ si roaga sa-i dati voie/ o clipa sa va-nveseleasca/ sa glumeasca iar cu voi.
Frank Cafea, balene, tunsoare a la garconne, coafura paj, coafura a la Alida Vali, ciorapi tricotati, Casuta noastra/ cuibusor de nebunii/ te asteapta ca sa vii… Inghetata pe batz, telemea de paispe, adidasi, patricieni, vata pe batz,stofa pe puncte, loden, briz-bizuri, la patru pasi de o excursie, steaua fara nume, Cico, floarea din gradina, Daniela si Aschiuta, Cine stie castiga, ‘Avaramu’ vazut de nu stiu cite ori, translatoarea de la cinemateca…. taxiurile Pobeda, ceasurile Pobeda…. cremshniturile de la Casata… , Aici e Radio Europa Libera/buna seara, dragi ascultatori, Rita Pavone, cravata de pionier… cu colturile roase, insignele FGMA, FGAPS; laleleee, laleleeeee; macarale; cind la trap cind la galop, Dorina Draghici, ZIS; ZIM; Molotov; GAZ, biciclete MIFA, “la canal”, “la stuf”, Calboreanu, calimara cu cerneala, cinema Scala, Fory Etterle, spoitori, bulibasha, chimir; militia economica, Jean Marais, Raf Valone, Luigi Ionescu, Scinteia pionierului, Teatrul Tandarica, Arta Florescu, tigari Nationale, salicilat, penicilina uleioasa, festivalul tineretului, lipii…Cavit 9 pentru pofta de mancare, te-slavim-Romanie-pamint-parintesc, pronosport, loz-in-plic-dai-3-lei-si iei nimic, bomboane agricole, fondante, dans la Zalomit, parizer, icre de Manciuria, cartofi noi, inghetata pe bat, la microfon Noel Bernard, artista poporului Lica Gheorghiu, misto-nasol-gagiu, Alain Delon, Simon Templar, trening, bascheti, imbracaminte de la ‘pachet’, pantofi Guban, pantaloni evazati, inele ghiul, tablouri cu sirene, Beng beng, Unde ie iluziile mele care le-am perdut? my, my, my Delilah, Beatles, clasificarea muzicii in usoara, grea si populara, primele autoserviri, “Dialog la distanta”, telefoane cuplate, program de apa calda, creioane chimice si HB, 303, ascutitori chinezesti, noile uniforme scolare, tovarasa diriginta, martisoare, cadouri de 8 martie, braga si placinte dobrogene, frigider Zil, camera Laika, poze cu dedicatie pe verso, Pif le chien, Paris Match… Bula si bancuri cu cutremurul, Carul cu Bere, BTT-uri, sticla de bere Rahova, Cico,prajituri cu nume antiapetisante “Buturuga”, “Cartof”, ‘stewardesele’ de pe ITB, ‘blatul’ studentesc la teatre, calatorii clasa 1-a cu ‘nashul’, cursuri de ‘socialism stiintific’, cartusul de Kent si sticla de whisky, chibrite care nu se aprindeau, la cartofi, Foishorul de Foc, palinka, Noapte buna, copii… Maresiev, Stahanov, Ivan Budionii, Ceapaev, Ostrovski (ala cu asa s-a calit otelul), Fadeev, Zboara Cocorii, Fata cu parul carunt,Libelula, Piati Minuuuut… Alarma in munti, Sadko, Cazacii de pe Don, Tanara Garda,Norman Wisdom (sic)… sufertash, baia comunala, stamba, Marina Voica,tesatura anti-jeg, pantofi cu talpa de rafie/paie, ghetele de baschet cehesti, ceasuri Schaffhausen/Doxa, geamgii, iaurgii, laptari,zarzavagii, sacagii, tocilari, sapunul ‘Cheia’, magiunul, ‘Cumparati curent de la IREB!’, ‘Dati copiilor bomboane!’, statia de radioficare, dusumele de lut, pantaloni de doc, fotbal cu nasturi, bluze de nailon stravezii prin care se vedeau bretelele de la sutien,legaturile de schi Kandahar,pantalonul-pana, pantalonii pescaresti, frizura-periutza, vase de bucatarie emailate, patefonul cu ac, rufe inghetate, puse iarna afara la uscat, caimac, ierbar, raglan…
La începuturile televiziunii, muzica uşoară românească, inclusiv ce televizată, era dominată de Dorina Drăghici, Gică Petrescu, Luigi Ionescu, Aida Moga, Nicolae Niţescu, Gigi Marga şi alţii, cunoscuţi din specacole şi turnee. Televiziunea le aducea popularitate în plus, dar au trecut destui ani până când numărul de televizoare a ajuns de ordinul sutelor de mii. Prima interpretă de muzică uşoară lansată de televiziune a fost Margareta Pâslaru. La prima prezenţă pe micul ecran, era elevă şi cânta la un club muncitoresc din cartierul Bucureştii Noi. Lansarea ei la televizor a făcut-o celebră în câteva săptămâni. Compozitorii cunoscuţi se înghesuiau să-i ofere melodii. Alături de ea a început să apară frecvent, în programele televizate, Marina Voica, care a devenit şi ea vedetă datorită televiziunii.
În toamna anului 1957, Grigore Preoteasa, ministrul român de externe de atunci, ( a cărui fiică a fost prima soţie a lui Adrian Năstase) a murit într-un accident de avion, când se întorcea de la Moscova. În mijlocul ştirii, crainica şi-a adus aminte de indicaţia regizorului şi a trântit un zâmbet seducător. Tovarăşii de la cadre n-au avut de ales şi au fost obligaţi să recurgă la crainice profesioniste. Aşa au venit de la Radio Cleo Stieber şi Georgeta Perlea, care au fost mulţi ani prezenţe simpatizate şi apreciate de public. Pe atunci, programul începea la 7 seara şi dura două-trei ore. Când volumul programelor a crescut, a mai fost angajat, în chip de crainic, Florin Brătescu, o voce remarcabilă şi o prezenţă care fermeca telespectatoarele. Mai târziu a devenit crainică şi Ioana Măgură, care a fugit ulterior din ţară şi a preferat Europa Liberă, Televiziunii Române.
Pana pe la inceputul anilor ’70, pe locul actualului hotel Dorobanti au existat doua localuri: “Mon Jardin” si “Poarta Alba”. Primul era un restaurant interbelic, cu loji de plus si ring de dans, iar vara cu o gradina faimoasa. La “Mon Jardin” s-a cantat jazz chiar si in anii ’50, cand acesta era considerat “muzica decadenta”. Din formatia de la “Mon Jardin” au facut pe atunci parte Sergiu Malagamba, Iancsi Korosi si Johnny Raducanu. A cantat in particular cu aceasta formatie Yves Montand, care in 1956 a intreprins un turneu la Bucuresti; unul rasunator, intrucat de aproape un deceniu nu mai venisera in Romania interpreti din Occident. Yves Montand era pe atunci comunist. A sustinut cateva concerte, iar dupa unul dintre acestea a fost dus la “Mon Jardin”, unde a ramas incantat de jazz-ul interpretat acolo si a cantat impreuna cu formatia. Nu-i exclus ca vreunul dintre muzicanti sa fi incercat sa-i tempereze entuziasmul pentru ideologia rosie. Frecventau in anii ’50 “Mon Jardin”-ul criticii de arta Petru Comarnescu si Eugen Schileru, calamburgiul Oscar Lemnaru si multi alti intelectuali.
Poarta Alba era o carciuma cu ciorba de burta si gratar unde se consumau bere si alcooluri distilate, inclusiv secarica, populara bautura din anii ’50. Intr-o seara a nimerit acolo si Maria Tanase. Era iarna si un taran din apropiere de Bucuresti isi priponise calutul cu care aducea marfa la piata la intrarea in local. Maria Tanase a intervenit pentru ca animalul sa fie ingaduit inauntru, la caldura. Acesta, ascultator, s-a lasat jos intr-un colt al carciumii si-a adormit cu capul sub masa stapanului.
La “Poarta Alba” venea autorul versurilor cantecului “Din bucata mea de paine” (“Din bucata mea de paine/Am hranit un om si-un caine/Omul nu ma mai cunoaste/Cainele ma recunoaste”), care putea fi auzit in bodegile de periferie, si mai veneau vreo doi poeti de carciuma; specie de mult disparuta. Acestia isi multiplicau poeziile pe coli de hartie, si, dupa ce intrau in local, le imparteau clientilor asezati la mese. Dupa o jumatate de ora, poetul facea din nou turul meselor si isi strangea versurile. Unii musterii, drept rasplata, ii trimiteau autorului ceva de baut: o halba de bere, o tescovina, o suta de rachiu sau de “Adio, mama!”… Versurile unui poet de carciuma puteau suna in felul urmator: “Eu nu-s decat un vagabond/Batut de vanturi si de ploi;/Sunt un gunoi/Dar, din an in an/Imi fumez pipa mea sub un castan.”
Pe vremea “dezghetului”, cand galantarele si rafturile restaurantelor nu mai erau goale, Pastorel Teodoreanu sustinea in revista “Magazin” o “Cronica gastronomica”, iar Maria Tanase canta la redeschisul restaurant “Continental” de pe Calea Victoriei acompaniata de Faramita Lambru. In pauza, cantareata mergea in bucataria localului sa fumeze cu sete doua-trei tigari, una dupa alta, impreuna cu instrumentistul, care tocmai isi instalase telefon si se furlandisea fata de personalul restaurantului, sunand acasa. Intr-una din seri, intrebandu-si in receptor nevasta ce ii gatise, dupa primirea raspunsului, o indemna: “Da’ sa pui, fa, in tocana si-o foaie de dafin…. si pune si nitel piper…” Plictisita, Maria Tanase ii recomanda intre doua fumuri de tigara: “Spune-i, ma, sa puna si niste rahat!” Prompt, acordeonistul se executa: “Doamna Maria zice sa pui si niste rahat, pentru ca vine si dumneaei la masa.”
Un alt turneu al unui artist strain care a lasat urme adanci la Bucuresti, mai ales in cartierele marginase, a fost cel intreprins in 1958 de actorul si cantaretul indian Raj Kapoor, protagonistul filmului “Articolul 420”. Raj Kapoor a aparut si la noua televiziune – care emitea din 1957 – si a inregistrat un disc la Electrecord cu piesa “Avaram×” din coloana sonora a filmului.
Pe canavaua acestuia, lautarii au dat la iveala o manea care s-a cantat apoi ani de zile prin bodegile de la periferie: “Pe Soseaua Colentina, trece Rita cu masina”.
In anii 1959-’60-’61 nu era “politic” sa ai automobil. Omul bine cotat avea motocicleta si magnetofon Tesla cehoslovac. Motocicleta cea mai sic era importata din RDG, MZ, de 250 cm3, si Jawa (cehoslovaca). Mai existau Zundapp si BMW, unele cu atas, dar acelea erau din timpul sau dinaintea razboiului. La sfarsit de saptamana, bucurestenii cu motociclete plecau impreuna cu sotiile sau cu prietenele spre Snagov, Mogosoaia, Padurea Pustnicul sau pe Valea Prahovei. La petrecerile date in apartamente particulare, sambata seara, magnetofonul era un simbol de modernitate si inlesnire. In anturaje mai modeste, cu acelasi prilej, se puneau la patefon discuri cu Dorina Draghici, Nicu Stoenescu, Ioana Radu sau Mia Braia. Dupa discuri de patefon dansau si elevii din ultimele clase de liceu atunci cand mergeau in excursie la munte, “scolile medii” avand patefon in dotare.
In fostul local “Modern” aflat in capatul dinspre Calea Victoriei al fostei strazi Sarindar s-a deschis in 1958 restaurantul “Berlin”, cu specific culinar german, decorat de catre un arhitect din Republica Democrata Germana. La etaj exista un bar cu taburete inalte, unde berea blonda Radeberger, imbuteliata in sticle de o jumatate de litru, era servita in sonde.
Multe dintre restaurantele bucurestene fusesera rebotezate: Capsa devenise “Bucuresti”, de pilda. Athenee Palace isi pastrase insa hramul si-l pastrase si pe Petrica Johnson, barmanul de culoare de pe vremuri. La Capsa (tot asa ii zicea lumea) si la Athenee Palace venea noua elita intelectuala fidela regimului, aflata la loc de cinste intre privilegiati. In cele doua braserii mai puteau fi vazuti si scriitori interbelici straini de gratiile noului regim, precum poetul Ion Barbu, sau Pastorel Teodoreanu. Acesta din urma, putin grizat, intr-o seara, iesind de la Athenee Palace, a scos o bancnota de cinci lei vrand sa i-o dea portarului – credea el – galonat si plin de fireturi, cu rugamintea: “Adu-mi, te rog, un taxi.” Poetul il confundase pe portar cu un amiral venit la o receptie. Indignat, acesta si-a declinat identitatea, amenintandu-l cu arestarea pe poet. “Atunci, adu-mi un vapor”.
In apropiere de Athenee Palace, pe locul actualului Hotel Bucuresti, intr-un imobil prabusit la cutremurul din 1977, isi continua existenta, la parter si la primul etaj, Cofetaria Nestor, rebotezata “Victoria”. La etaj, cofetaria avea aspectul unei braserii elegante. O frecventau domni de pe vremuri, cu parul alb sau grizonat, imbracati pedant, unii arborand batista la buzunarul de la piept al hainei. Aici se serveau café-frapé si Mazagrin, cu paiul lipit de sticla brumata a sondei, bere germana, vermut italian, coniac indigen, citron pressé si oranjada… Specialitatile de cofetarie erau pregatite dupa retete vechi, adesea de catre aceiasi oameni din epoca anterioara instaurarii comunismului. Se serveau la “Nestor” profiterol, tort si merengue-glacé, inghetata simpla ori asortata cu frisca si “langue de chat”, Coube-Jacques, Krantz, Joffre, Parfait Marechal, prajituri “Bibescu”, carora ulterior li s-a spus “Tosca”, pricomigdale, alune de padure pudrate fin cu sare, cafea turceasca si cafea-filtru. La parter, pe langa bomboanele cu visine trase in ciocolata si fructele confiate, se vindeau, in cutii, fondante… O braserie cu scaune inalte imprejurul barului fusese deschisa la parterul unui bloc interbelic de pe Bulevardul Nicolae Balcescu – noua denumire – care se invecina cu Biserica Boteanu. Intrucat veneau studenti de culoare, nu putini in Bucurestiul epocii, i s-a spus ” Katanga “, porecla substituindu-i numele.
Primele doua congrese ale Partidului Muncitoresc Roman se desfasurasera in Sala Ateneului. Apoi, Ocarmuirea s-a gandit sa inalte o cladire anume pentru ele si asa a fost construita, la sfarsitul anilor ’50, Sala Congreselor, cu o capacitate de 3600 de locuri, in spatele fostului Palat Regal..
S-au demolat case vechi pentru ca noul edificiu sa fie inconjurat de o duzina de imobile dominate de un bloc turn cu 14 etaje. La parterul unuia dintre acele blocuri mai exista si azi magazinul “Filatelia”, inaugurat in 1960, iar in capatul opus, colt cu strada Stirbey Voda, la parterul altui bloc, s-a deschis tot atunci un restaurant-expres spatios, modern pentru acele vremuri, in care se putea lua masa de pranz compusa din doua feluri de mancare cu circa 10 lei.
Dupa ce in Sala Congreselor s-a tinut, in iunie 1960, al treilea conclav al partidului unic, au inceput sa fie proiectate aici filme, indeosebi premiere, i s-a zis Sala Palatului si din 1962 au inceput sa cante pe scena ei solisti straini. Intre primii, Domrnico Modugno. In iarna lui 1962 Modugno a cantat aici “Alleluia” si cateva din compozitiile sale; “Volare”, “L’uomo in frak”, “Piove”, ramasa multa vreme in amintirea romanilor prin refrenul “Ciao, ciao, bambina”… A inregistrat si el un disc la Electrecord.. In acelasi an a mai cantat o celebra soprana peruviana de coloratura, Imma Sumah, apoi Claudio Villa, facand furori cu “Un tango italiano”. Era vremea muzicii usoare italiene – din 1964 Televiziunea Romana incepe sa retransmita Festivalul de la San Remo. Insa noul “dezghet” adusese cha-cha-ul, muzica latino-americana, concomitent cu bomboanele cubaneze (din trestie de zahar, colorate, in forma de inimioara) si twist-ul.
Unele case din Rahova, chiar dintre cele aflate pe strada principala a cartierului, aveau banci la intrare. Vara, spre sfarsitul zilei, se asezau acolo la taclale barbati si femei – oameni trecuti de prima tinerete. Altii veneau din vecini cu scaunele lor. Discutau, fumau, rontaiau seminte cumparate cu 25 de bani cornetul. La sfarsitul anilor ’50 inca isi mai aminteau de…Postul Festivalului.
In 1953 avusese loc in Bucuresti Festivalul Mondial al Tineretului. Participasera numerosi straini, indeosebi oameni de stanga, din partidele comuniste occidentale; altii venisera din Asia sau din America Latina. Aveau prilejul sa vada cum se traieste intr-o tara condusa de comunisti. Pentru ca Bucurestiul sa para un oras bine aprovizionat, chiar imbelsugat, cu doua-trei luni inainte Ocarmuirea incepuse sa dramuiasca drastic mancarea si bautura, astfel incat in saptamanile premergatoare Festivalului nu se mai gasea aproape nimic de cumparat in magazine. Timp de doua luni nu se vanduse nicaieri, inclusiv in localuri, un gram de bautura alcoolica. La sfarsitul “postului” au fost oameni care au lesinat, au facut infarct sau chiar au murit pentru ca abuzasera de bere, tuica sau vin.Un alt eveniment care se propagase in toate cartierele Bucurestiului, intr-o perioada in care se numarau pe degete artistii straini care veneau in Romania, fusese turneul lui Raj Kapoor – in 1958 -, solist si actor de film indian, protagonistul peliculei “Vagabondul”. Raj Kapoor cantase la televiziune – aceasta emitea din 1957 – si inregistrase pe un disc Electrecord bucata coloanei sonore, cu tanguitorul refren Aaaavaramu, pe care lautarii aveau sa-l reia ani in sir prin bodegile orasului. Eram in clasa a doua cand am auzit cantecul, interpretat de un coleg tigan, Neacsu, care isi aducea uneori acordeonul la scoala, in versiunea “Pe Soseaua Colentina/Trece Rita cu masina…”
Alti colegi, in ziua de Ignat, inainte de inceputul vacantei de iarna, aduceau la scoala soric din porcul taiat si parlit cu paie in propria curte. Curtile din Rahova erau fabuloase. Intr-una dintre ele, coplesita de bozii, otetari si salcami, despartita de un maidan printr-un gard cu uluci, zacea epava unei trasuri cu cos si felinare. Ma suiam in ea atunci cand mergeam la copiii familiei Slabacu – macedoneni. Erau si aromani in Rahova, indeosebi fosti negustori, si invatasem ceva din graiul lor, folosit ca pe o limba “secreta”. In alte curti existau fantani sapate in pamant, garaje dezafectate, cotete de porci, gaini in libertate racaind dupa rame, voliere de porumbei… Primavara izbucnea liliacul, iar o luna mai tarziu, cand curtile erau pline de flori si de verdeata, unii scoteau difuzorul afara, agatandu-l intr-un pom. Oamenii care nu aveau bani pentru aparat de radio si abonament cumparau un difuzor pentru care plateau o taxa lunara la Statia de radioficare. Aceasta retransmitea unicul post national, astfel incat difuzorul era un radio cu un singur program. Aparatele din comert erau anume concepute – nu aveau decat unde medii si lungi – ca sa nu poata capta Vocea Americii sau Europa libera, altminteri bruiate puternic, privilegiu de care se bucurau radiourile produse inainte de razboi. La petreceri se dansa dupa muzica de patefon, redata pe placi de 78 de turatii, avand imprimate o melodie pe fata si alta pe revers, care se faceau tandari daca erau scapate pe jos. Patefonul era pick-up-ul vremii, ace pentru el vanzandu-se in orice librarie sau papetarie (in provincie s-au gasit pana in 1972). Oamenii cu pretentii discutau despre “menajul” (asa i se spunea casniciei) Dorinei Draghici cu Nicu Stoenescu, tenor de muzica usoara si interpret de romante care il imita pe Tino Rossi.Aceasta pereche era in varful topului.. Cantau amandoi un slagar dulceag, “Firicel de floare-albastra”.
Toamna, daca aveau si gradina, unele localuri, precum “Strugurel”, sau cel de la Piata Rahova, incropeau o mustarie imprejmuita cu stuf, unde se manca pastrama la gratar si se bea tulburel. Etalonul il reprezentau mustariile din Targul Mosilor, din Obor, unde in 1958 Maria Tanase a cantat pe estrada carciumii “La prispa inalta”.
Toamna era anotimpul care sporea aerul patriarhal al Rahovei. In octombrie, in curti, dar si pe strazile acelea cu aspect de ulite, se ardeau gunoaie, crengi, frunze uscate al caror fum se inalta lent si lenes spre cer. Cu o luna inainte, in septembrie, se aduceau de la piata legumele de pus la murat in borcane inalte de-un metru legate la gura cu celofan, tinute in magazia de lemne, in antreu, pe veranda sau in marchiza parfumata cu miros de gutui. Proprietarii nostri le pastrau in pivnita lor captusita cu caramizi, iluminata electric, inchisa cu un chepeng de metal. Tot acolo tineau, in sticle cu gatul lat insirate pe polite, marar, leustean, chimen, tarhon… Bulionul era fiert in curte, la foc de lemne, intr-o oala de 50 de kilograme proptita pe pirostrii.
In Rahova mancarea era pregatita cu grija, minutios. Femeile din vechea generatie fusesera casnice. Aveau retetele lor pentru musacale, ostropeluri, tocane, plachii de peste, iahnii de fasole. De Craciun si de Paste erau scosi din cuptor cozonacii simpli si cei cu felurite umpluturi; in zilele de pomenire a mortilor se facea coliva cu grau arnaut fiert o noapte intreaga. Dulceata si serbetul tot in casa erau facute, ca si visinata ori micile cantitati de lichior si mastica. La fel, branzoaicele, baclavalele, saleurile, gogosile “infuriate” pudrate cu zahar…
„Aproape niciodată nu se pune în mod curajos şi clar problema etică a mijloacelor. Zicătoarea curentă, mărturisită sau nemărturisită, este că scopul scuză mijloacele! Şi cum scopurile în politică sînt socotite întotdeauna legitime, dacă nu chiar sacre, de către aceia care le urmăresc, scrupulele nu vin să stăvilească elanul impetuos al oamenilor publici către idealul lor. De altfel – printr-o deformare psihologică curentă – în politică orice instrument devine scop; partidul politic, care ar trebui să fie un mijloc pentru a realiza binele public, devine, pentru membrii săi, scopul însuşi al activităţii lor.“ (p. 69)
„…nimic nu e mai imoral decît consacrarea prin popularitate. Căci popularitatea este adesea răsplata acţiunilor moralmente inferioare ce urmăresc captarea demagogică a maselor.“ (p. 77)
„Dintre toate păcatele pe care omul politic poate să le facă, cel mai josnic este acela de a sacrifica interesele statului pentru acelea ale partidului. (…). Se întîmplă adesea ca spiritul de partid să fie mai tare decît patriotismul.“ (p. 197)
„Intraţi în viaţa politică numai dacă consimţiţi să nu cereţi nimic şi să nu aşteptaţi niciodată, de nicăieri, o recompensă pentru eforturile voastre.“ (p. 203)
„Pentru omul politic amiciţia personală excesivă pentru şef constituie o inferioritate şi aproape un viciu.“ (p. 205)
„În viaţa politică, nimeni nu este vreodată calm şi nimeni nu are timp să reflecteze. Pe de altă parte, presa amplifică, după dorinţă, excesele politicienilor. Dacă oamenii politici au febră, presa delirează; dacă oamenii politici insultă, presa suduie birjăreşte…“ (p. 222)
„În democraţiile latine, adică de tip instabil, [politicianul] este obligat să se lupte mai întîi ca să-şi cucerească postul politic şi apoi ca să-l menţină. Pentru realizarea ideilor sale, chiar pur tehnice (…), el trebuie să se înregimenteze într-un partid, trebuie să facă campanii electorale, să-şi obţină gradele luptîndu-se. Şi tot luptînd fără încetare va uita, în cele din urmă, să mai creeze. Căci mulţi oameni politici, criticînd şi atacînd o viaţă întreagă, păstrează, ajungînd în fine la putere, un spirit mai mult negativ decît constructiv, mai mult polemic decît realizator… Aceasta este plata unei vieţi dedicate, într-o măsură exagerată, bătăliei politice.“ (p. 225)
„În toate celelalte activităţi colective, în administraţie, în armată, în ateliere, în muncile agricole, nota dominantă este cooperarea, numai în politică (şi în economia liberală, bazată pe ideea concurenţei dintre unităţile economice), nota dominantă este lupta.“ (p. 221). (…) În toate celelalte funcţiuni şi demnităţi la care accede omul – fie că este profesor, magistrat ori şef de industrie – el parvine şi se menţine lucrînd în mod folositor şi creînd. Numai în politică el parvine şi se menţine prin luptă: numai aici el trebuie să cheltuiască majoritatea eforturilor sale, pentru a căpăta posibilitatea de a lucra în chip util şi de a crea! Randamentul omului public în serviciul patriei este mult mai slab decît în orice altă profesiune.“ (p. 224)
„Partidele sunt de un sectarism, de o răutate şi de o violenţă care depăşesc orice limită, deoarece instinctele crude pot să-şi dea, în sînul acestora, acoperirea unei autorităţi colective.“ (p. 223)
„Oamenii politici nu-şi dau seama că între ei ar trebui să domnească cel puţin o oarecare decenţă, dictată de interesul lor «profesional» comun. Depreciindu-se unii pe alţii, ei ajung să se deprecieze toţi în faţa maselor.“ (p. 233) (…) Politicienii care se vorbesc de rău unii pe alţii şi care îşi fac între ei portrete atît de puţin măgulitoare nu riscă oare ca masele să ajungă, pînă la urmă, să-i creadă că sînt, într-adevăr, cu toţii asemănători imaginilor pictate chiar de ei? Oare masele nu sînt ele îndreptăţite să spună, după ce au ascultat schimbul de calomnii dintre aceştia, că, la urma urmei, toţi au dreptate?“ (p. 234)
„…ne repugnă să adoptăm limbajul atît de perimat şi de inadecvat care împarte lumea oamenilor politici în guvernanţi şi opozanţi. Termenul, totodată desuet şi ridicol, de «opozant» atribuie în mod arbitrar unor oameni rolul unic de contrazicători şi sabotori permanenţi ai acţiunii guvernamentale! În realitate, opoziţia nu ar trebui să fie decît celălalt termen al binomului constructiv care constituie mecanismul democraţiei. A nu ţine cîrma în mînă nu înseamnă numaidecît a fi contra acelora care o ţin.“ (p. 250)
„Pentru a fi folositor cu eficacitate, un soldat trebuie să fie disciplinat, iar un om politic trebuie să fie liber.“ (p. 251)
„Este întotdeauna preferabil de a avea alături de tine oameni liberi care să te apere de tine însuţi atît timp cît nu este prea tîrziu, decît de a dispune, în momentul înfrîngerii, de o gardă de pretorieni disciplinaţi, destinată să te apere de ţara ta.“ (p. 252)
„În timp ce dictatura alunecă pe panta pieirii ei, suprimînd critica, democraţia îşi consumă prestigiul său şi pe acela al naţiunii, exagerînd-o.“ (p. 253)
„Trebuie să se recunoască faptul că în toate ţările, chiar şi în statele cele mai evoluate, guvernul trebuie să exercite faţă de mase o funcţiune de educaţie. Din această funcţiune derivă atît ceea ce trebuie să facă guvernul pentru ca să ridice moralitatea vieţii publice, cît şi, mai ales, ce nu trebuie să facă niciodată. Orice educator este obligat să dea dovadă de decenţă şi să aibă o ţinută corespunzătoare rolului său. Tot aşa şi guvernul, deoarece abaterile sale faţă de morală au o rezonanţă particulară.“ (p. 275)
Avem nevoie de operatiunea Mani Pulite (maini curate), operatiune care in 1990 a curatat clasa politica italiana si a dus la disparitia unor partide si a coruptiei. Si la ei clasa politica a inventat inlocuirea puscariei cu amenzile adminstrative, insa revolta de pe strada a cetatenilor, l-a facut pe presedintele Republicii Italiene Oscar Luigi Scalfaro sa refuze sa semneze decretul, considerandu-l neconstitutional.
La data de 25.3.1993, parlamentul italian a schimbat legea electorala municipala in favoarea unui sistem majoritar. Mai tarziu, la 18 aprilie, publicul a sprijinit cu o majoritate covarsitoare abrogarea reprezentarii proportionale electorale printr-un referendum (un sistem mixt , care a fost introdus in august), provocand demisia lui Amato trei zile mai tarziu. Socat de evenimente, Parlamentul a fost in imposibilitatea de a produce un nou guvern. Carlo Azeglio Ciampi , fost guvernator al Bancii Nationale, a fost numit sef al guvernului si a numit un guvern tehnocrat , fara influente politice.
In cele din urma, toate cele patru partide din guvern au disparut in 1992, in momente diferite si in diferite moduri: Democrat crestin , Partidul Socialist Italian , Socialist Italian, Partidului Democrat si Partidul Liberal italian . Partidului republican este singurul care si-a mentinut numele de atunci.
Atata timp cat Justitia nu mai functioneaza decat la comanda mafiotilor, cand coruptia ne-a invadat definitiv si cand infractorii sunt eliberati pe bani grei, atunci trebuie aplicata o operatiune care a fost testata si a dat roade, pentru curatarea clasei politice, care este raspunzatoare in integralitate.
Primul care ar trebui sa isi dea demisia este Predoiu. Asa cum afacerea ENI a dus la arestarea si sinuciderea mafiotului care o conducea, tot asa trebuie luate la rand toate afacerile mafiotilor care au pus tara in cap si o manipuleaza. Vantu, Patriciu, Voiculescu, Nicolaiciuc, Nastase si care or mai fi, trebuie anchetati de o comisie speciala, asa cum s-a facut in Italia.
Romanii trebuie sa declare razboi mafiotilor, ca sa putem merge mai departe. Altfel ne vor incaleca definitiv si vor fura tot ceea ce mai e de furat in Romania.
Citesc stupefiata declaratia mafiotului Vantu :
Traian Basescu este vinovat pentru tot ceea ce se intampla rau in Romania, a declarat omul de afaceri Sorin Ovidiu Vintu, intr-un interviu acordat Realitatea TV in luna mai si difuzat de-abia joi, 16 septembrie, dupa eliberarea sa din arestul Politiei Capitalei.
“Il consider responsabil de tot ceea ce se intampla rau in aceasta tara astazi pe actualul presedinte al Romaniei, Traian Basescu”, a subliniat Vintu.
“In Romania nu mai investesc pentru simplul motiv ca domnul Basescu si-a pus toti cainii sa sara pe mine: procurori, judecatori, militieni. Aici orice sergent-major iti poate bloca conturile”, a afirmat el.
In opinia sa, locul institutiilor puternice pe care si le-ar fi dorit in Romania “azi e luat de Traian Basescu”, iar aceste institutii sunt “praf”.
Omul de afaceri a spus ca se astepta ca, dupa alegeri, in creierul “domniei sale se va instala si o constiinta istorica” si ar fi fost dispus sa sprijine “orice demers constructiv al acestui personaj”.
Din pacate, dupa alegeri, “acest personaj” (Traian Basescu, n.r.) “a derapat si mai rau”.
“Nu, nu pot sustine un domn precum domnul Traian Basescu. Consider ca acest domn trebuie izolat pe scena politica romaneasca“, a subliniat el.
Si iata ce spune si un sustinator al lui si a camarilei PSDPNLPC, caruia ii pute orice opinie contrara, pe blogul tonomatului Gotiu de la Vox publika :
FESTIVALUL DEGUSTATORILOR DE FILM SI ARTA CULINARA
Pentru bucuresteni
Editia I-a, Balcanii. 17-19 sept. 2010
Muzeul National al Taranului Roman, Clubul Taranului,
EuroCinema Tinerimea Romana
Intre 5 si 12 septembrie s-a desfasurat in Portul Cultural Cetate FESTIVALUL DEGUSTATORILOR DE FILM SI ARTA CULINARA, organizat de Asociatia Film Romania si Fundatia pentru Poezie “Mircea Dinescu”.
Dat fiind interesul foarte mare starnit de acest eveniment, organizatorii au decis sa ofere si bucurestenilor un esantion al acestui festival. In perioada 17-19 sept. 2010, la Muzeul National al Taranului Roman, Clubul Taranului si EuroCinema Tinerimea Romana vor rula selectiuni din filmele balcanice vizionate pe malul Dunarii la Cetate.
In aceeasi perioada, la Muzeul National al Taranului Roman vizitatorii vor avea prilejul sa deguste sau sa cumpere preparate culinare pregatite de poetul Mircea Dinescu, din produse ecologice, din fermele sale de la Cetate. Mircea Dinescu este, de altfel, si Presedintele Academiei de Gastronomie din Romania.
Iata programul complet al
FESTIVALULUI DEGUSTATORILOR DE FILM SI ARTA CULINARA pentru bucuresteni:
Muzeul National al Taranului Roman – Proiectii in aer liber
V. 17 sept. Ora 21.00 – NUNTA IN BASARABIA (Romania, 2010, Comedie),
regia Nap Toader
S. 18 sept. Ora 20.30 – PATRULA DE GRANITA (Croatia, 2006, Comedie neagra, 94 min.),
regia Rajko Grlic
D. 19 sept. Ora 20.30 – BUTOIUL CU PRAF DE PUSCA (Serbia, 1998, Drama, 102 min.)
regia Goran Paskaljevic
EuroCinema Tinerimea Romana
V. 17 sept. Ora 18.00 – TRISTETEA DOAMNEI SCHNAJDER, regia Piro si Eno Milkani
(Albania, Cehia / 2008 / 100 min / Drama)
Ora 20.00 – THE SHUKAR COLLECTIVE PROJECT,
regia Matei-Alexandru Mocanu
(Romania / 2010 / Documentar / 75 min)
ATENTIE LA CEAS, regia Domenico Mongelli
(Albania, Italia, / 2008 / Comedie / 26 min)
CAND SE STINGE LUMINA, regia Igor Cobileanski
(Moldova, Romania / 2006 / Comedie / 8 min)
S. 18 sept. Ora 18.00 – LUMEA VAZUTA DE ION B, regia Alexander Nanau
(Romania / 2006 / Documentar / 60 min)
POVESTIRI DIN ADA KALEH, regia Ismet Arasan
(Turcia / 2008 / Documentar / 60 min)
Ora 20.00 – CORESPONDENT DE RAZBOI, regia Kostadin Bonev
( Bulgaria / 2008 / Drama / 89 min)
WATCH OUT FOR THE SUNSET, regia Vlad Groza
( Romania / 2010 / Comedie / 14 min)
D. 19 sept. Ora 18.00 – EUROPOLIS, regia Kostadin Bonev
( Bulgaria, Austria / 2009 / Documentar / 80 min)
Ora 20.00 – DINCOLO DE LAC, regia Antonio Mitriceski
( Macedonia, Polonia / 1997 / Drama / 110 min)
Clubul Taranului
V. 17 sept. Ora 16.00 – MEMORIA DE PIATRA, regia Iosif Demian
(Romania / 2010 / Documentar / 100 min)
Ora 18.00 – EUROPOLIS, regia Kostadin Bonev
( Bulgaria, Austria / 2009 / Documentar / 80 min)
WATCH OUT FOR THE SUNSET, regia Vlad Groza
( Romania / 2010 / scurtmetraj / 14 min)
S. 18 sept. Ora 16.00 – POVESTIRI DIN ADA KALEH, regia Ismet Arasan
(Turcia / 2008 / Documentar / 60 min)
RAIUL ABANDONAT, regia Eno Milkani
(Albania / Documentar / 20 min)
ATENTIE LA CEAS, regia Domenico Mongelli
(Albania, Italia, / 2008 / 26 min)
Ora 18.00 – CORIDORUL NR. 8, regia Boris Despodov
( Bulgaria / Documentar / 74 min)
CAND SE STINGE LUMINA, regia Igor Cobileanski
(Moldova, Romania / 2006 / Comedie / 8 min)
D. 19 sept. Ora 16.00 – LUMEA VAZUTA DE ION B, regia Alexander Nanau
(Romania / 2006 / Documentar / 60 min)
BOBORUL, regia Radu Igazsag
(Romania / Comedie / 10 min)
CAND SE STINGE LUMINA, regia Igor Cobileanski
(Moldova, Romania / 2006 / Comedie / 8 min)
Ora 18.00 – THE SHUKAR COLLECTIVE PROJECT
regia Matei-Alexandru Mocanu
(Romania / 2010 / Documentar / 75 min)
Pret bilet: 10 RON. Elevi, studenti, pensionari: 7 RON
Cineastii, jurnalistii si studentii la facultatile de film au intrarea gratuita.
Titlul articolului nu are nicio legatura directa cu SOV, dar…..se potriveste al naibii de tare cu actiunile lui si ale amicilor.
Nu este nimic nou pe “frontul de est” ! Nici macar apetitul rusilor fata de resursele naturale ale Romaniei, pe care le-au secatuit prin grija tradatorilor comunisti care s-au aflat la conducere de-a lungul vremii. De la SovRom-uri la Rompetrol, Sterling si alte afaceri, istoria drenarii de resurse ale tarii sau a datului pe cea mai mica redeventa posibila rusilor, datorita unor contracte negociate de mari infractori cu amici la guvernare(PNL/PSD/PC), a functionat fara nicio impotrivire. Ma refer aici, la Marele Gatsby-Patriciu si la urmasii stalinistilor care i-au inlesnit afacerea privind petrolul romanesc, afacere pentru care Patriciu nu a platit niciun leu impozit statului roman, fiindca s-a derulat in Antilele Olandeze si nu pe teritoriul tarii. Patriciu a avut grija insa sa abureasca cetateanul cu plata accizelor, ca si cum acestea erau platite din profit si nu colectate si virate, folosindu-se pentru aceasta de trusturile de presa ale amicilor cu tunuri de acelasi calibru si ma refer aici la SOV si Felix, cu cele 4 prostituate din dotare.
Mizand pe neinformarea si uitarea istoriei nu prea indepartate de catre cetatean, acesti vanzatori de tara cu mentalitate stalinista ne dau lectii despre capitalism si au tupeul sa ne anunte docti ca “statul e slab” si “trebuie intarit” !
Hai sa vedem in ce situatie se afla Romania cu recuperarea datoriei de la Rompetrol.
Datoria pe care grupul Rompetrol o are faţă de statul român se ridică la 2,4 miliarde de lei (575 de milioane de euro)şi a ajunge la scadenţă în această toamnă. Grupul a achitat doar 50 de milioane de euro din “datoria lui Patriciu”.
În bugetul anului 2010 avem 0,4 la sută din PIB, adică 2,4 miliarde lei (circa 600 milioane euro), venituri din achitarea valorii obligaţiunilor emise pentru Rompetrol. Dacă Rompetrol va face această plată nu va fi nevoie să găsim soluţii pentru acest 0,4 la sută din PIB.
Saga obligaţiunilor deţinute de stat la Rompetrol Rafinare a început pe 30 septembrie 2003. Guvernul de atunci, condus de Adrian Năstase, a convertit datoriile acumulate de-a lungul timpului de companie, cifrate la 2,1 miliarde lei (571 milioane euro), numită la acel moment Petromidia, în obligaţiuni cu o scadenţă de şapte ani. Ordonanţa executivului din 2003 şi legea din 2005 oferă mai multe avantaje companiei, deţinută de Dinu Patriciu, care are, de exemplu, posibilitatea convertirii obliga ţiunilor în acţiuni. În schimb, statului nu îi rămân prea multe opţiuni când vine vorba despre recuperarea creanţei. În septembrie 2007, Patriciu a vândut pachetul majoritar de 75% din acţiuni al Rompetrol către compania kazahă KazMunai- Gaz. În 2009, şi restul de 25% din acţiunile grupului au trecut de la miliardarul român la kazahi.
Cinci soluţii posibile
Cazul ideal este ca societatea să-şi răscumpere integral obligaţiunile până la termenul stabilit. În acest fel, România nu va pierde niciun bănuţ, iar în buget vor intra 2,4 miliarde lei.
RRC poate converti obligaţiunile în acţiuni. Dacă Finanţele le vor vinde la valoarea de piaţă, care era, ieri, de 0,0744 lei/titlu, vor obţine 1,78 miliarde lei. În acest fel, statul va pierde 618 milioane lei. În cazul în care compania se delistează de pe Bursă, statul poate negocia un preţ de vânzare al acţiunilor, care va fi, cel mai probabil, sub valoarea nominală. Astfel, la un preţ de 0,06 lei/acţiune statul va pierde 968 milioane lei, iar la un preţ de 0,08 lei/acţiune – 488 milioane lei.
Dacă societatea răscumpără parţial obligaţiunile şi converteşte doar o parte din ele în acţiuni, astfel încât statul să deţină cel mult 49% din companie, suma pe care o va recupera va fi de circa 1,88 miliarde lei. Vom contabiliza o pierdere de 518 milioane lei.
Indiferent de cota deţinută prin conversia în acţiuni, în cazul delistării, acţiunile vor fi vândute prin negociere directă cu ac ţionarul, iar preţul obţinut va fi, cel mai probabil, mai mic decât valoarea de piaţă. Potrivit estimărilor EVZ, statul ar putea pierde aproximativ 500-900 milioane lei, în această situaţie.
În cazul în care, până pe 30 septembrie 2010, Rompetrol Rafinare nu răscumpără obligaţiunile şi nici nu le converteşte în acţiuni, Fiscului nu-i rămâne decât soluţia să execute silit compania, în speranţa recuperării banilor.
În lupta cu statul, kazahii au aruncat cele mai puternice case de avocatură de pe piaţa locală: Muşat&Asociaţii, Ţuca Zbârcea&Asociaţii şi NNDKP.Avocaţii angajaţi să apere interesele kazahilor au arătat că, prin Ordonanţa 118, dată în urmă cu 7 ani, doar Rompetrol, nu şi statul, titular al creanţei, poate opta pentru conversia în acţiuni a obligaţiunilor sau pentru răscumpărare. „Statul nu are instrumente legale prin care să refuze plata parţială a obligaţiunilor. Ceea ce face statul acum este o neînţelegere a convenţiei pe care a semnat-o”, au arătat apărătorii grupului Rompetrol. Ei au depus şi o plângere la CNVM pentru suspendarea delistării, iar în cazul în care compania nu se va putea retrage de pe Bursă, Rompetrol va contesta în instanţă decizia.
Cine plateste pierderea ? Nu cumva ar trebui sa o plateasca cei care au semnat si negociat contractul ? Sau tot NOI o platim ?
Sa revedem si istoria resurselor date de comunisti rusilor si impactul asupra economiei Romaniei de-a lungul timpului a asa numitelor SovRom-uri, care seamana extrem de bine cu ceea ce se intampla de 20 de ani incoace in Romania.
SovRom-urile erau intreprinderi economice aparute dupa preluarea comunista de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial si dizolvate de catre autoritatile romane in 1954 – 1956.
Teoretic, au fost societati mixte sovieto-romane care vizau generarea de venituri pentru reconstructie, si au fost proiectate pe o baza de jumatate pondere in ceea ce priveste cele doua state; cu toate acestea, ele au fost in principal concepute ca un mijloc de a asigura resursele pentru partea sovietica, si, in general, au contribuit la drenarea resurselor din Romania (in plus fata de reparatiile de razboi impuse de Conventia de Armistitiu din 1944 si Tratatul de pace de la Paris, stabilite la 300 de milioane de dolari usa).
Istorie – Crearea, structura si efectele
Un acord intre cele doua tari cu privire la infiintarea de intreprinderi comune a fost semnat la Moscova pe 5.08.1945, intr-un moment cand Romania se afla in izolare economica.
Primul SovRom creat la 17.07.1945 a fost Sovrompetrol, care a avut ca obiectiv exploatarea de petrol in judetul Prahova, zonele si rafinariile de petrol din Ploiesti. Sovrompetrol a fost responsabil pentru 37% din forajul de petrol, aproximativ 30% din productia totala de titei si peste 36% de petrol rafinat, care controla 37% din aprovizionarea cu petrol intern si 38% din cel extern.
Sovrompetrol a fost urmat de :
Sovromtransport şi Tars (transport);
Sovrombanc (monopolul bancar si comercial);
Sovromlemn (prelucrarea lemnului);
Sovromgaz (gaz natural);
Sovromasigurare (asigurare);
Sovromcarbune (exploatarea de carbune din Valea Jiului si din alte zone );
Sovromchim (industria chimica);
Sovromconstructii (materiale de constructii);
Sovrommetal (extractia fierului – in jurul Resitei);
Sovrom Utilaj Petrolier (rafinare, productie de utilaj petrolier);
Sovromnaval (constructii navale in Constanta, Giurgiu si Braila);
Sovromcuart (sau Sovromquartit, exploatand in mod oficial cuart).
Sovromcuart si-a inceput activitatea in 1950, la mina de la Baita, in judetul Bihor, sub un nume care era menit sa ascunda activitatea principala a acesteia, adica, extractia de minereu de uraniu. Forta de munca a constat initial din 15.000 de prizonieri politici; dupa ce majoritatea dintre ei au murit din cauza radiatiilor, au fost inlocuiti de catre localnici, care nu stiau ce minereu extrageau. In secret, Romania a livrat 17,288 de tone de minereu de uraniu in Uniunea Sovietica intre 1952 si 1960, care a fost folosit, cel putin partial, in proiectul bombei atomice sovietice. Extragerea minereului de uraniu a continuat pana în 1961. Toate minereurile fost expediate in afara Romaniei pentru procesare, initial in Estonia; concentratul de uraniu a fost apoi utilizat exclusiv de catre Uniunea Sovietica.
Valoarea totala a resurselor drenate din Romania de catre Uniunea Sovietica a depasit de departe valoarea despagubirilor de razboi, fiind estimate la circa 2 miliarde de dolari. Pana in 1952, 85% din exporturile romanesti au fost regizate de Uniunea Sovietica.
Efectele negative ale SovRom-urilor asupra economiei romanesti s-au vazut cu ocazia secetei severe si focarelor de foamete din 1946, laolalta cu puternica devalorizare a leului si culminand cu o stabilizare fortata, prin reforma monetara din 1947.
Final
Sfarsitul SovRom-urilor s-a petrecut odata cu destalinizarea, aprobata de catre Nikita Hrusciov si efectuata de catre Miron Constantinescu (seful consiliului de Planificare).
Prima masura a fost luata in 1954 (prin acorduri semnate in martie si septembrie): actiunile sovietice in 12 din cele 16 intreprinderi au fost preluate de statul roman, in schimbul unei sume care urma sa fie platita in transe de exporturi de marfuri (in 1959, datoria a fost stabilită la peste 35 de miliarde de lei).
Platile au fost finalizate in 1975. Suma initiala la care partea sovietica a estimat contributia sa a fost de 9,6 miliarde de lei, spre deosebire de 2.9 miliarde lei la care acesta a fost evaluata de sursele romanesti si dupa discutii pe aceasta tema a fost redusa la un total de 5,3 miliarde de lei.
In acelasi timp, Uniunea Sovietica a anuntat ca a renuntat la echipamentele germane din intreprinderi, pentru care Romania a platit 1,5 miliarde lei cu titlu de despagubire (deducere din totalul de 53 de miliarde).
Ultimele doua SovRom-uri ramase, Sovrompetrol si Sovromcuart, au fost desfiinţate in 1956. Cu toate acestea, guvernul roman a semnat un acord care sa inlocuiasca Sovromcuart cu o noua companie de stat care sa efectueze extractia si prelucrarea minereului de uraniu, cu beneficiar Uniunea Sovietica. Acest succesor al companiei a fost dizolvata in 1961.
Investitiile sovietice in Sovromcuart au fost evaluate la o datorie de 413 milioane ruble, care urmau sa fie platite de catre Romania pe o perioada de 10 ani (incepand cu 1961).
Citind numai lista SovRom-urilor, vedem cu stupoare cum exact industriile si resursele cele mai importante ale tarii au fost speculate si vandute de guvernarile celor 20 de ani, dupa un scenariu si o strategie stalinista adusa in actualitate de aceeasi scenaristi de la Moscova. Rusia a fost si ramane cu acordul unei parti a politicienilor romani, marea SUGATIVA a resurselor Romaniei , intr-o democratie de cumetrie instaurata de vanzatorul nr. 1 al tarii Ion Ilici Iliescu si a acolitilor lui, marii hoti care ne dau lectii de economie, dar mai ales de morala.
Astept sa vad cui va fi dat aurul si uraniul de la Rosia Montana si mai ales pe ce redeventa. Un nou sovrom, o noua drenare ?
Sursele folosite pentru scrierea acestui articol :
* “Soviet-Rumanian Relation in the Light of Recent Events in Hungary and Poland”, November 1956, at Open Society Archives
* Ion Alexandrescu, “1945-1956: Din «cleştele» german — în braţele «fratelui» de la răsărit. Societăţile mixte sovieto-române (Sovrom)” (“1945-1956: From the German «Tongs» — into the Arms of the Eastern «Brother». Mixed Soviet-Romanian Societies (Sovrom)”), in Dosarele Istoriei, 3/1996
* Florian Banu, “Uraniu românesc pentru «marele frate»” (“Romanian Uranium for the «Big Brother»”), in Dosarele Istoriei, 9/2005
* Adrian Cioroianu, Pe umerii lui Marx. O introducere în istoria comunismului românesc (“On the Shoulders of Marx. An Incursion into the History of Romanian Communism”), Editura Curtea Veche, Bucharest, 2005. ISBN 9736691756
* Peter Diehl, “Uranium Mining in Europe”, Chapter 1, 1995
* Sergei Khrushchev, Nikita Khrushchev, Memoirs of Nikita Khrushchev, Penn State University Press, University Park, 2004. ISBN 0-271-02332-5
* Carmen Rîjnoveanu, “Romania’s Policy of Autonomy in the Context of the Sino-Soviet Conflict”, in NATO and the Warsaw Pact — The Formative Years 1948-1968, 2003 Conference comments and papers, Czech Republic Military History Institute, Militärgeschichtliches Forscheungamt
* Stephen D. Roper, Romania: The Unfinished Revolution, Routledge, Londonmarker, 2000. ISBN 9058230279
“Democracy is a form of worship. It is the worship of jackals by jackasses.”
~ H.L. Mencken ~
Acest blog contine opiniile mai multor autori. Semnatura lor se afla in fruntea articolelor la "posted by", iar continutul acestora reflecta opiniile lor personale despre ceea ce considera ca trebuie sa impartaseasca cu cititorii.
Aici libertatea de expresie este adevarata.
Cenzura nu exista !
Va multumim ca ne cititi si speram sa si comentati, chiar daca sunteti de alta parere. Va respectam ca sa ne respectati ! Alexa
Exista in Romania nenumarati oameni onesti si competenti, ale caror constiinte si voturi nu pot fi cumparate. Exista in Romania intreprinzatori care nu si-au facut averea prin afaceri dubioase. Exista in Romania universitari, medici, cercetatori cu studii stralucite. Exista in Romania artisti de exceptie, scriitori de anvergura, sportivi de elita. Exista in Romania o clasa de mijloc formata din cetateni care au calatorit, au vazut si au inteles ca se poate trai si altfel. Exista in Romania oameni cinstiti, tineri si batrani, la sat si la oras, bogati si saraci, cu credinta in Dumnezeu si dornici sa traiasca in armonie cu semenii lor. De cele mai multe ori, vocea lor nu se aude. ei sunt cei liberi si puternici. Ei sunt forta vie a natiunii noastre si, totodata, adevarata majoritate.
Alexa
ALEXANDRU MITACHE
ceaikovski
corneliu
alexa
doll50
dorin58
lucaman
nightmare
nostrabrucanus
sandukan
tucu2
unchiulsam2009
Romanian Leu Exchange Rate
Alexa Blog 
You must be logged in to post a comment.