Author Archive

Conu Mircea fata cu reactiunea

August 22, 2014

In odaia sa de mahala de pe holul maidanului3, conu Mircea atipeste visand frumos despre caderea tiraniei. Dupa ce termina de facut in direct revulutia televizata din care nu lipsesc steaguri, muzici, chiote, tambalau si spagate, in direct si inregistrate…se muta pe facebook devenit “chiar el”. Cum nu-i poti zari chipul de Garibaldi suferind de sindrom post natal, poti doar presupune ca bolnav fiind e iertat pentru pierderea uzului ratiunii, datorat drenarii creierului, mult prea incins de refuzul de a accepta ca Basescu exista si ca nu toata lumea e de acord cu el.

In betia de cuvinte aruncate de bravul apartinator al giantei latine la tot ce misca si-l atinge pe varan de la un timp incoace, atasatul detinutului de drept comun scrie cu ochii bulbucati in cap, mascari invatate de el de la don profesor. Ei! cum le scrie dumnelui, sa tot citesti; ca dumnelui, mai rar cineva. Datorita fragilului narcisism ce razbate din frazele deocheate, poarta “cu demnitate” un intreg ansamblu de boli complet noi…anorexia mentala, bulimia, unele forme de diaree verbala si altele pe care nu le mai numesc.

Toate aceste..tulburari pot fi regrupate sub termenul generic de addictionis ( adica dependenta de ceva daunator)….Este un termen din dreptul roman, care semnifica arestarea pentru datoria neplatita, pentru cel care a trait peste posibilitatile lui si este obligat sa si-o plateasca devenind sclavul nevoii artificiale de a devora tot ce nu intelege. D-apoi bine, frate, pana cand tot rabda azi, rabda maine atatea femei reactionare care scriu urat de “taticul” lui infractor?

Ca nu mai merge, domnule, s-a saturat poporul antenesc de tiranie, trebuie republica! cand e republica, dreptul e sfant: republica este garantiunea tuturor drepturilor, mai ales daca se da legea muraturilor care se pregateste in Parlament. Cum care lege a muraturilor? Pai cea in care nimini sa nu mai aiba drept sa-si plateasca datoriile.
D’aia omul, bunioara, de par egzamplu, dintr-un nu-stiu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intra la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! si dupa aia din fandacsie cade in vespasiana.

Cum? Deschide facebook-ul, isi da maieul jos, se desheie la slit si se masturbeaza zilnic pe wall-ul lui unde e “chiar el” folosind termeni triviali sau vulgari, expresii pleibeiene care injosesc fraza, fara nimic nou in abordare. E satisfacut acum. Reactiunea care prinsese iar la limba e tocata grosier. Ca un strigoi in intunerec, ea sta la panda ascutindu-si tastele si asteptand momentul oportun pentru poftele ei antivaranice…Natiune, ma omoara Felix daca nu ii fac pofta. Asa ca fii desteapta!

Dupa ce si-a terminat postarea de 2 centi bucata, ca vorba aia e recesiune…despre jurnaliste sau bloggerite sau cine ii deranjeaza “tatucul” se uita in oglinjoara de langa laptop si-si zice cu satisfactie nedisimulata: apai cum le “fac” eu pe jurnaliste, mai rar barbat! Ceva intre prostamol uno si hemoro easy, ca pana si Safta ramane incremenita…

Pamflet inspirat din Conu Leonida fata cu reactiunea – Ion Luca Caragiale

***Acest pamflet este un drept la replica anti mizeriile lui Mircea Badea vis a vis de jurnalistii care nu iubesc varanii

Advertisements

Efectul Udrea asupra anemonelor votante

August 21, 2014

Doamne fereste sa fi intrat aseara pe retelele de socializare. De la intelectuali de marca care s-au dezbracat de caracter numind femeia candidata tarfa, de la intelectualii care in naivitatea lor cred ca politica se face cu finetzuri si pana la isteria maselor care au spart tastele si ochelarii cititorilor, plus blocarile, dezprietenirile, acuzatiile si tonele de invective revarsate pe wall-uri…isteria a cuprins Romania. Din comentarii a razbatut adanc tragismul, desigur anormal dar simbolic pentru un popor crescut cu Miorita.

Avem vocatia de victime ale sistemului, ale conducatorului, ale guvernantilor, ale sotului, ale sotiei, ale prietenilor, ale timpului probabil, ale aparatelor care se defecteaza, ale sortii crude, insa niciodata soarta nu ii ajuta pe cei invinsi, ori romanii nu au fost niciodata invinsi, ci cu abilitate si diplomatie, prin aliante si tratate, aici au stat si au prins radacini adanci. Desigur ca toti sunt vinovati mai putin noi. Intotdeauna altii sunt de vina.

Stai si te intrebi in primul moment daca vreun nou soi de nebunie ne-a lovit scafarlia, ba mai mult, te intrebi daca tu insati esti normal. Pana la urma, ceea ce s-a vazut dand la o parte harmalaia…a fost realitate pura. Cam 70% dintre cetatenii basisti combatanti au realizat brusc ca au inghitit-o greu, dar au inghitit-o atata timp pe Udrea, doar ca sa faca un hatar Presedintelui. Traian Basescu n-avea nevoie de favoruri, va asigur. Si nici nu va e indatorat in vreun fel.

Intotdeauna au sperat insa, in adancul sufletului lor, ca Udrea sa ramana un personaj secundar, ba poate chiar tertiar asa ca deruta maselor este pana la un punct, de inteles….iesirea ei in fata bulverseaza. Sunt convinsa ca zilele urmatoare se vor vedea si alti basisti in deruta, care ca orice roman verde vor ceda primului impuls si vor renunta la a merge la vot, de parca Udrea ar fi singura care alearga pentru opozitie.

Bineinteles ca Basescu e vinovat. Sunt de acord ca este vinovat fiindca taman am vazut cat de stralucitori si importanti au fost aseara toti, cat de geniali si unici. A venit vremea fluturilor de noapte si toti se vor in lumina. De fapt, cred ca singurul roman constient, in toata tevatura asta, care realizeaza ca pe 22 decembrie pleaca acasa este chiar Presedintele. Restul…nu fac calcule, nu gandesc cum ar fi realizabil ca Ponta sa nu ajunga la Cotroceni ci se comporta ca si cum Traian Basescu ar fi Cidul.

Aparent Presedintele pare ca a ajuns la concluzia…dupa mine potopul…si asta chiar face. Ii arata pe toti in fundul gol si distruge mastile, fara mila. Ce-o fi oare?

Va amintiti campaniile din 2004 si 2009? Va amintiti starea de spirit in care va aflati cu cateva luni inainte de alegeri la fiecare? Erati cuprinsi de emotii si implicati total in ambele situatii? Visati ca Base va castiga si simteati ca sunteti in emotiile unei finale de mondial? Azi traiti vreo emotie in legatura cu alegerile care vin? Sau traiti cumva senzatia de meci amical? Senzatia ca se joaca fara miza? Sa va spun ceva…cu senzatia asta nu invingem. In clipa asta, dupa iesirile de aseara…Ponta este viitorul Presedinte, daca lucrurile raman asa.

Il acuzati pe Traian Basescu ca v-a tradat, desi nu a renuntat nici la statul de drept, nici la anticoruptie si nici la axa europeana si euroatlantica. V-a tradat cum, atunci? Daca nu isi asuma acum un risc, care era MIZA aceea pe care o cautati? Intreb, nu dau cu parul.

Oamenii nu vor iesi la vot fara o miza si omul potential inca nu se afla deloc, acum, pe piata libera.

Ma opresc aici fiindca si-asa am spus destul de mult din ceea ce nu voiam sa spun inca. Sper sa cititi cu atentie si sa luati in considerare. In rest, fiecare e cu propria-i constiinta la vot.

Alexa&Lucaman

Opiniile contează! Din gandologia imparțialității și expertologia eticii și constituționalității

May 7, 2014

In atentia oricarui comentator preocupat de problema Basescu-tricou- PMP-Udrea-campanie si nu numai:

Hai sa facem ceva inedit: sa gandim (vorba lui Thomas Sowell). Apelul ii include si pe (de)formatorii de opinie publica consacrati (inclusiv pe cei “de bine” sau “de dreapta”) care, cu ingrijorare constat, au pierdut in ultima vreme obiceiul asta si perspectiva. Cu alte cuvinte, e un apel adresat tuturor gandologilor impartialitatii si expertologilor eticii si constitutionalitatii. Caci nu stiu cum se face, dar tocmai acum, intr-o perioada critica (electorala), intr-un an critic (decisiv pentru noi si viitorul nostru institutional, pe termen mediu, daca nu lung), intr-o conjunctura politica interna si internationala tulburatoare, parca le-a luat Dumnezeu mintile multora (a se citi discernamantul, perspectiva si responsabilitatea de formatori de opinie publica). Furati de propriile interese imediate (financiare, audienta) sau idiosincrazii, nu mai judeca. Tocmai acum. Nu-i a buna.

Precizare: la alegerile europarlamentare nu votez PMP, ci PDL; si nu pt ca e PDL minunat, nici pentru ca am o problema cu Basescu, ci pentru ca PDL are cel putin un candidat pe loc eligibil care imi satisface toate criteriile euro-electorale (lucru rar): Monica Macovei. Iar rational, logic, mi se pare sa votezi cu candidatul care iti satisface cele mai multe criterii, indiferent de ce-ti spune sa faci unul sau altul.

Revenim la chestiune. Iata cateva repere de avut in vedere in dificilul (iata) proces de gandire critica, politica, electorala, institutionala si constitutionala. Repere utile atat in chestiunea susamintita (subiectul, sau mai degraba barfa zilei), cat si pe viitor:

A) Despre ce prevede (permite/interzice) constitutia(dedicatie tuturor sfertodoctilor care, in lipsa de argument isi sprijina idiosincraziile pe carja constitutionalitatii/neconstitutionalitatii, concept care le scapa);

1.E stupid sa pretinzi unui politician sa fie impartial, fie si cand e presedintele tarii. Politica e o activitate eminamente partinica: promovezi o politica sau alta, optezi si te raliezi politicilor si practicii unui partid sau altul, ale unui politician sau altul, ale unei figuri publice sau alteia, ale unor institutii publice sau private. In acelasi timp, implicit (nu le promovezi) sau explicit (le combati), te pozitionezi, impotriva politicilor si practicilor celorlalti. A face politica asta inseamna: a fi prin excelenta partinic, nu impartial.

De asta, Constitutia Romaniei nu impune nimanui, cu atat mai putin vreunui politician, obligatia de impartialitate politica. Nici presedintelui nu-i impune obligatia asta. Nu se poate. Ar fi de o stupiditate stelara: cum sa-i interzici unui politician ales sa faca politica? cum sa pretinzi ca presedintele nu e politician?

2. Constitutia noastra interzice presedintelui sa fie membrul unui partid politic (o prevedere discutabila dpdv al logicii in care se desfasoara atat alegerea unui presedinte, practic imposibila fara sustinerea unor formatiuni politice, cat si activitatea lui politica ulterioara; dar asta-i alta discutie). Art. 84 alin 1. Atat.

3. Constitutia prevede ca presedintele are rol de mediator intre puterile statului (legislativa, executiva, judecatoreasca) si intre stat si societate (autoritati publice si cetateni) – art. 80, alin. 2, teza a II-a. Presedintele NU are, conform Constitutiei, rolul de mediator intre formatiuni politice, cu atat mai putin intre formatiuni politice aflate in campanie electorala – asta-i treaba realizatorilor de emisiuni tv cu politicieni in campanie.

Cand mediaza intre varii formatiuni politice parlamentare (alese) in vederea formarii guvernului, asta inseamna ca mediaza intre doua dintre puterile statului, respectiv legislativa (parlament) si executiva (guvern). Chiar si atunci, functie de programul lui politic (pe baza caruia a fost ales) are tot dreptul ca, in limitele institutionale trasate de Constitutie, sa prefere o grupare politica sau alta, un program politic sau altul. Nu, nici atunci nu este impartial. Iar toate astea nu contravin si nu sunt catusi de putin incompatibile cu interesul public, general. Dimpotriva. Asa se realizeaza controlul reciproc (checks and balances) intre puterile statului.

4. Constitutia nu interzice (ar fi culmea) presedintelui sa isi exprime public preferinta pentru politica unui partid sau altul, pentru un politician sau altul, aflat sau nu la guvernare. Faptul ca o face nu contravine automat interesului public general, nici macar constitutiei. Exista o singura situatie in care ar putea cotraveni: aceea in care presedintele sustine (prin acte de putere specifice exercitiului functiei prezidentiale) o politica/politician care abuzeaza ori incalca legea fundamentala sau ar instiga la incalcarea ei. De ce? Pentru ca presedintele are, printre altele, si rolul/obligatia de a “veghea la respectarea Constitutiei” (art 80 alin. 2 teza I)

5. Constitutia garanteaza oricarui cetatean, inclusiv presedintelui, doua drepturi eminamente non-impartiale: dreptul la libera exprimare publica a optiunii electorale (da, dreptul asta e inclus in dreptul fundamental la libera exprimare) si dreptul de vot. E imposibil sa ai o optiune electorala impartiala. Parol. Ori votezi pe unul din candidati (daca votezi mai multi e nul votul), ori nu votezi deloc. Optiunea e libera, ca si exprimarea publica a optiunii, si apartine inclusiv Presedintelui Romaniei, cata vreme are (obligatoriu) cetatenie romana.

B) Despre dimensiunea etica a declaratiilor si gesturilor electorale ale presedintelui (dedicatie expertologilor moralei neamului);

Incep prin a spune ca, si daca ar fi asa (imoral), sanctiunea e la urne: optezi pt altcineva. Sa vedem insa daca este sau nu moral gestul presedintelui de a sustine public un politician sau altul.

Se infiereaza public (ba aud ca si incrimineaza – s-ar fi depus chipurile niste plangeri, inclusiv penale) faptul ca presedintele poarta tricouri cu partidul lui preferat (PMP) si zice ca ar vota-o pe Udrea daca ar candida la presedintie. Se folosesc cuvinte tari. Se invoca norme legale (sincer, habar n-am care, de abia astept sa mi se indice). Se invoca norme “etice” (e imoral, e necinstit): se foloseste de pozitia sa de presedinte, de expunerea (vizibilitatea) aferenta, in favoarea unora.

Bun. Ca Antena3, anti-basistii obnubilati si clasici, fanii Ponta-PSD si ai adversarilor consacrati ai lui Basescu bat campii, nu-i vreo surpriza. Ca cei care, argumentat (eu de exemplu) sau nu, se enerveaza cand vad ca o sustine pe Udrea (o optiune proasta si pt credibilitatea lui) sau au nemultumiri cu privire la multi politicieni PMP (am o lista intreaga de prestatii jalnice, incepand cu Cristian Preda) e omeneste.

Ce nu e insa in regula e sa invoci dimensiunea etica pe criteriul asta: se foloseste de vizibilitatea sa de presedinte ca sa-i favorizeze electoral pe unii si-i defavorizeaza pe altii. Nu e in regula pentru ca e dubla masura etica aici. Pentru ca n-am auzit de partea oamenilor “de bine” sa se fi suparat cand presedintele critica PSD sau Ponta. Asta convine. Au, cel mult (puritanii limbajului) obiectiuni stilistice (in fine, i-as intreba cat de pur si elevat le e lor limbajul cand il critica pe Ponta; public; la ziar; dar nu-i intreb, asta-i alta poveste; i-as intreba si cat de eficienti sunt ei, stilistii elevati, ca impact la public; dar si asta-i alta poveste).  Insa deranjeaza cand dintre partidele de opozitie opteaza pentru unul singur (ii defavorizeaza pe ceilalti).

Pai ce facem, stimati expertologi ai eticii si impartialitatii? Aplicam dubla masura? Cand critica pe aia care nu ne convin, e-n regula ca se foloseste de expunerea pozitiei sale prezidentiale; e moral. Cand ii sustine, pe aia care nu ne plac (si poate ca avem dreptate), dar care oricum sunt preferabili astora de-alde Ponta (au limite), profitand de aceeasi pozitie de mare expunere publica si mediatica e imoral. Care-i norma etica, reperul unic moral: placerea/neplacerea noastra personala? Ne convine/nu ne convine cum se foloseste de expunerea lui mediatica? Grea de tot etica functiei prezidentiale in campanie electorala.

Concluzie:

Orice cetatean liber, de la presedinte si formatori de opinie publica, pana la ultimul analfabet, are garantat (inca) in tara asta dreptul la libera exprimare, dupa cum il taie capul. Prin urmare, vorbiti, criticati, injurati pe cine si cum poftiti. Insa luati aminte: opiniile conteaza si au consecinte. Ele (de)formeaza opiniile si optiunile altora. Adica optiunile publice. Adica modeleaza societatea.

Asadar, vorbiti, dar nu uitati ca si vorbele, nu doar faptele, au consecinte. Vorbele gresite au consecinte gresite: buimacesc lumea, si asa lipsita de criterii, si asa dezobisnuita sa gandeasca autonom, critic.

Prin urmare nu mai invocati si abuzati criterii pe care nu le aveti. Lasati etica si constitutionalitatea, daca nu le stapaniti. Sunt grele. Spuneti pe sleau ce nemultumiri aveti, in regula. Dar asumati-va totodata conditia (omeneasca) de cetateni pareristi in libertate. Ca asta sunteti si ramaneti, cata vreme nu ganditi si nu va exprimati responsabil, pe criterii solid intelese (chit ca unii se prezinta public drept analisti/jurnalisti). Asumati-va totodata (constientizati adica) si consecintele: cu cat sunt mai gresite opiniile publice, cu atat mai gresite vor fi optiunile publice si societatea in care traiti.

Si, desigur, nu in ultimul rand, ilustrii formatori de opinie publica ar trebui ca inainte de-a alerga dupa audienta sau de a-si exhiba varii idiosincrazii, sa ia in calcul momentul si contextul: unul istoric si politic extrem de dificil. Ar fi cazul sa faca un efort (da, e greu) de a se ridica la inaltimea lui. Ceva mai multa reponsabilitate si mai mult discernamant s-ar impune, acum mai mult ca niciodata.

Recomandare:

A scris ieri Dragos Aligica “E momentul sa aratam discernamant.[…]Ce spunem si ce promovam in discursul si dezbaterea publica, ce perceptii si ce atitudini incurajam, conteaza. Trebuie sa intelegem ca in acest moment Romania este deja in plin razboi psihologic, indiferent de ce face si ce vrea Occidentul de la viata.” Restul aici: https://www.facebook.com/ioana.hincu/posts/552281801549518?

Teme de reflectie:

Ce alt comunicator cu impact public considerabil (vorbim de milioane de alegatori), care sa poata contracara eficient impactul public al lui Ponta, cunoasteti, in afara de Traian Basescu?

Si adresez intrebarea in special puritanilor eticii prezidentiale si discursului prezidential, impreuna cu urmatoarele: v-ar conveni sa nu spuna public nimic, acum, in an electoral, despre niciun candidat/partid? sa nu mai zica nimic de PSD-Ponta? O fi bine? O fi util? O fi practic? O fi in interesul nostru, al publicului larg, al neamului in general? Stiti voi pe cineva care face treaba asta (critica guvernarii) mai eficient? Cu impact mai larg eventual?

Reminder:

Inamicul public numarul 1, al nostru, al tuturor (inclusiv al alora care nu-si dau seama si voteaza PSD), in caz ca ati uitat, e PSD-Ponta-actuala guvernare. Nu, nu e Basescu . Afara de cazul in care de dragul gandologiei impartialitatii ati cazut in capcana consacrata de A3 si trustul lui Voiculescu, cea cu “Basescu e capul tuturor rautatilor”.

Ioana Hincu

Drum bun printre astri, Theo!

May 3, 2014

Asta noapte, lumea bloggerilor a suferit o grea pierdere. Theophyle a plecat dintre noi intr-o lume mai buna, mult prea devreme. Sunt socata de aceasta veste si nu am cuvinte destule sa imi exprim regretul, frustrarea si golul imens pe care il simt in suflet. Am fost alaturi 5 ani de bloggereala si il citeam in fiecare dimineata. Blogurile lui vor ramane marturie a spiritului, culturii si gandurilor sale. A fost un om bun si cultivat, care ne-a impartasit tuturor cu darnicie aceste daruri.

Drum bun printre stele,  Ion Herescu! Doamne Doamne avea nevoie de un medic, un patriot si un bun istoric in ostile sale.

Indiferenta are efect devastator. Rusia sau America, Occident sau Orient, depinde de noi

February 22, 2014

Putina atentie, rog. Spune un prieten ( altfel bine intentionat si mai optimist – optimismul e bun, cu conditia sa fie realist) : “ dupa tot ce se intampla in Ucraina, e foarte clar ca desprinderea Romaniei de pe orbita occidentala e imposibila, America neacceptand o asemenea actiune. Numai Ponta nu-si da seama de asta.”

Nu-i chiar asa. De retinut: nimic nu e imposibil, din pacate. Mai ales daca raman astia ai nostri la putere, si castiga si europarlamentarele, si presedintia. PSD si compania,oricare ar fi, adica. Pe care europarlamentare si prezidentiale ( ambele anul asta) deocamdata au sanse mari sa le castige.

Problema este (si ramane in continuare), apropo de politica si posibilitatile/imposibilitatile regionale, ce si cat accepta UE de la Rusia si compania ei, eurasiatica. Pentru ca noi din UE facem parte, nu din America. Si cu Rusia stam in coaste. Din pacate. Iar UE inghite (mai degraba decat accepta), deseori pe nemestecate si cam dintotdeauna prea multe de la Rusia.

Asta da, este si ramane o problema. Si Ponta o stie. Si, pana una alta conduce cu tot cu partid in sondaje; detasat; si asta stie. Problema e ca romanii nu inteleg si permit in continuare PSD sa fie cel mai mare partid si cel mai “iubit”.

Problema e ca America nu poate face in locul nostru ce trebuie sa facem noi: sa scoatem PSD si acest PNL, cu acesta conducere si mentalitate, din viata publica si de la putere. Problema e sa ne scoatem din cap si din mentalitate antiamericanismul si rusofilia. Asta nu putem face decat noi insine.

Problema mai e ca americanii au si ei probleme si nu ne pot scoate nici neocomunismul, nici neomarxismul sau progresismul din cap, ei insisi fiind condusi de progresisti acum si pentru cel putin inca 3 ani. Doar ca ei au sanse sa-si revina; ei au la ce se intoarce – aceeasi constitutie si principii prolibertate si antimarxiste de peste 200 de ani.

Problema e ca politica lor externa in zona, chiar daca da semne de resetare (mai fermi, parca, impotriva Moscovei decat in ultimii ani), nu e clar pana unde va merge. Mai vedem. Si, desigur, ne bucuram si speram sa se mentina si mearga mai departe ca sa impinga UE (si Romania, prin inertie) inainte, si Rusia plus autocratiile prietene ei, inapoi, in Eurasia lor.

Rezumand: lucrurile nu-s chiar atat de imposibile. Chiar deloc. Iar dansul politic din regiune e pe sarma. Ca si raporturile de forte si relatiile Europa-America, sau Europa- Eurasia lui Putin. Sau Occident-Orient, mai simplu. Asta ar trebui sa inteleaga bine de tot romanii, nu Ponta. Ca daca nu, nu-i chiar atat de simplu ca de pe sarma sa cadem in partea gresita – care nu, oricate probleme ar avea, nu e Occidentul. N-ar fi prima data si deloc imposibil sa optam ( cadem) gresit. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca noi suntem la granita Occident-Orient. Si la limita. La limita prostiei politice (multumim in continuare lui Ponta si actualei guvernari). Limita dincolo de care orice e posibil, si nu de bine.

Repet, optimismul nu e rau deloc. Ba chiar necesar. Cu conditia sa nu le ramana in cap (ca de intrat le-a intrat de mult) concetatenilor nostri ca pot altii face treaba in locul lor. Gen America, ba chiar UE (cine stie, poate se mai desteapta liderii europeni; asta ca sa vedeti ca optimista pot fi si eu). Nu de alta, dar daca situatia in zona se degradeaza, si iar vine Rusia peste noi, nu-i prea vad pe ai nostri facand ce fac ucrainienii la Kiev.

De fapt, pe ai nostri nu-i vad nici macar intelegand ce se petrece la granite noastra de nord si la Kiev, sau solidarizandu-se in vreun fel, nu doar cu Maidanul, ci mai ales cu ideea de libertate si anti-Rusia. Romanii mei sunt mai degraba anti-americani. Iar de solidarizat, recent (toamna 2013) s-au solidarizat, mandru, pro Rusia ( Pungesti, gaze de sist) si anti-America. Pro libertate, proAmerica, pro valori crestin-occidentale – gen domnia legii, stat de drept- firav de tot.

Toate astea ar trebui a ne dea serios de gandit. Asupra faptului, ca nimic nu-i imposibil. Nici de bine, dar nici de rau. Insa incotro – Occident sau Orient, America sau Rusia – depinde pana la urma de optiunile noastre si de noi.

Inchei cu niste vorbe ( prea adevarate si la care subscriu fara rezerve) ale lui Vladimir Tismaneanu ( ieri):

“Me duele España, acestea au fost cuvintele marelui scriitor si filosof Miguel de Unamuno in clipa cand Spania traia momentele tragice ale Razboiului Civil. In clipa de fata, cred ca toti cei care iubesc libertatea si democratia, toti cei care cred ca drepturile omului sunt universale si non-negociabile, trebuie sa spuna: Ma doare Ucraina. Este un imperativ nascut din convingerea ca suntem cu totii responsabili pentru soarta unei comunitati amenintata de un imperialism insolent si de actiunile criminale ale unui regim corupt, inept, gata sa utilizeze omorul in masa pentru a-si salva privilegiile.

Cine isi inchipuie ca miza bataliei pentru libertate din Ucraina nu-l priveste se inseala amarnic.[…]

De ce se inseala oricine gandeste asa, va spune in continuare Vladimir Tismaneanu, aiciL

http://www.contributors.ro/global-europa/ma-doare-ucraina/

Sursa: Ioana Hincu blog

Agora moderna a mogulizoarelor….

January 18, 2014

Dedicat latrailor din Cloaca maxima…

Larg însă uşa s-a deschis şi într-un miros pestilenţial, chintesenţa mahalalelor, extractul fermentatului guano, ce-a dospit îndelung la soare în locurile virane, duhoarea ce-a stagnat la gura canalurilor, barometricele efluvii ce călătoresc numai pe drumuri de noapte, nenumitele gazuri ce-şi dau întîlnire numai în anumite unghere, toate alambicatele parfumuri ce le poate distila un rinichi scos din uz intră să bată în retragere şi cele din urmă pături de oxigen.

Mirosurile, efluviile, extractele şi chintesenţele acestea alambicate, ce-au dormitat îndelung la gura canalurilor, au dospit cu beatitudine pe locurile virane, au călătorit şi vor călători cu plăcere în orele nocturne, şi-au dat rendez-vous-uri clandestine în anumite unghere ; îşi au şi ele partizanii lor, căci aşa sunt făcuţi unii, sau chiar cei mai mulţi dintre contimporanii noştri, pe cari numai exalările amoniacale îi mai pot trezi şi-i mai pot face să vibreze.

Fiind marele colector, maxima cloacă a acestor şerpuitoare rîuleţe care nu mai pot reflecta cerul din multa murdărie ce-o tîrăsc în ele, ce nu mai pot face valuri ca să poată aduna lumină pe crestele lor, ce nu mai pot scoate glasuri cristaline din cauza verminei ce le amuţeşte ca o veşnică surdină, ei se adună şi se strîng cerc ca o baltă imundă în jurul mesei celui ce-a intrat, şi fiecare pe rînd, precum toţi locatarii unei mahalale, se mişcă ducîndu-şi cutia cu lături la zgomotul clopoţelului ce-l sună omul primăriei, oprindu-şi odoriferantul lui vehicul la fiecare poartă ; tot astfel şi ei, la semnalul dat de marele lor maestru, îşi destupă micele lor istorioare, captatele lor zvonuri, fermentatele lor ştiri, ignobilele lor cancanuri, ca să le verse în confidenţialul suflet al marelui preot, ce va face artă cu ele…

Stupizi şi naivi ca nişte copii ai suburbiilor, ce-şi pregătesc micile corăbioare de hîrtie şi le dau drumul atunci cînd vine zăporul sau cresc apele mari de multe ploi şi aleargă subt dunga murdară a trotuarelor spre răbdătoarea şi mult nesătula cloacă ce le adună toate ; tot astfel şi ei îşi dau drumul ştirilor în auzul celuia ce-i unul din directorii mult reputatei reviste Cloaca maximă.

Din depărtările tuturor suburbiilor, din îndepărtatele mahalale, din toate cotloanele, pe toate scursorile, pe tot ce poate mişca tulbure valuri, pe toată murdăria în mers, pe tot ce e pantă ori povîrniş, escadrele îşi iau drumul şi pleacă spre nesătula cloacă care le atrage şi le înghite, ca pe urmă, din ce-a adus fiecare corăbioară, din tot materialul fermentat, din tot noroiul şi toate zoile înăcrite, umflîndu-se, să se reverse din nou şi să se împrăştie pe aceleaşi drumuri, pe aceleaşi rîuleţe, pe aceleaşi funduri de pimniţe şi de cotloane, purtînd însă acuma marca parfumului lui personal, indelebila marcă a principalului Colector, stigmatul şi parafa plină de noroiul al cărui secret îl are numai el însuşi…

Şi odată cu intrarea acestui om pitic şi neînsemnat ca o Furnică, dar care totuşi deţine recordul pestilenţialelor exalări, acestui om care pune în mişcare toate ventilatoarele pe unde trece şi face să fluture batistele în aer ori pe unde îşi arată chipul de bizantin, minutul de exaltare cade, neîncrederea mijeşte o clipă în ochi, stînjenit şi cu grabă îşi strînge fiecare minunile şi priveşte îngrozit spre viitorul ce stă dincolo de perdeaua de fum şi dincolo de neagra pată de schwarz.

Aci e gălăgie, e neutrul teren unde se revarsă canalurile, unde se adună paradoxele, e îngusta punte unde ambiţiile se aciuiază o clipă subt acelaşi pavilion, e caravanseraiul unde toţi intră şi nimeni nu se eternizează.

Gol şi enigmatic rămîne paharul din care visurile narcoticului s-au împrăştiat. Clipita colorată, trebuitoare acestor suflete de copii, a trecut, şi a sta mai mult acolo în norul de fum e pierzarea.

Zarurile ce sună sunt fărîmarea vremii care trece nesăbuită şi neroditoare, mînele tremurătoare ce le aruncă spun că nu mai sunt bune de altceva, ochii îndobitociţi privesc în vid, aşteptînd reîntoarcerea norocului ce nu mai ştie să surîdă…

Şi totuşi, oaze simpatice se zugrăvesc, bătrîni cari au apucat alte vremuri, călători ajunşi la capăt de cale, albi pensionari cu fluviale bărbi, areopaguri de fantome prin gura cărora vorbeşte glasul trecutului.

Adunaţi la un loc, anii lor fac veacuri, precum amintirile lor condensează o epocă. Ţigarete groase de chihlimbar vechi au fiecare, lanţuri grele de aur îi înfăşoară ca pe nişte Prometei, inele arhaice cu peceţi şi simboluri complicate strălucesc pe degete, tabachere încrustate, cît nişte besactele, se mută de la unul la altul, batiste mari parcelate în pătrate le umflă buzunările.

Ei singuri sunt fericiţi, căci numai ei nu mai visează ; ei singuri sunt fericiţi, căci sunt la capătul tuturor ambiţiilor şi nu mai au ce spera ; ei singuri sunt fericiţi, căci sunt dezbrăcaţi de toate patimile…

Himere şi visuri ce înşiră hexametrii ori arborează lavaliere ei nu mai au ; bătrîneţea lor poartă şoşoni pe toate anotimpurile şi contra tuturor noroaielor ; senilitatea lor nu se mai poate înduioşa de trandafiriile flori ce le poartă un ram tînăr în primăvară…

Oaza aceasta singură e fericită, picături negre de schwarz şi albe bucăţi de zahăr îi leagă cu un lanţ împestriţat pe unul de celălalt, surdele lor urechi nu mai pot auzi zgomotul zarurilor, bumbacul ce li astupă auzul îi fereşte de curente, de clevetiri şi de vorbe rele, renunţarea ce o dă (sic) anii mulţi i-a făcut în sfîrşit înţelepţi.

Purta-vom şi noi vreodată, o ! confraţii mei mulţi, înrudiţi şi noi printr-o vastă pată de schwarz, grele lanţuri de aur pe burţi, fantastice inele pe degete, grele tabachere să ni le trecem cu prietenie unul altuia, bumbac în urechi ca să nu mai auzim clevetirile şi nepăsarea ce-o dau anii mulţi, ca să ne putem ierta unii pe alţii şi să ne adunăm în jurul acelei mese de marmură, într-un colţ, ca aceşti bătrîni înţelepţi şi privilegiaţi — cine ştie ?…

1 februarie 1912
Dimitrie Anghel -Agora moderna

Gala Mediatorilor 2013

November 9, 2013

%d bloggers like this: