Posted tagged ‘televiziuni’

CU SONDAJU,IA SONDAJU…

February 22, 2012

“In Romania “cantaretii” canta. O suta de pungasi de strada incepura sa urle, si, cand nu se auzi decat urletul lor, ei zisera: – Cantecul nostru a invins cantecul lor. Si chiar lume se adunase mai multa. Aveau cu ei publicul?!” (Nicolae Iorga).

Din mai 201o, USL se comporta ca si cum a castigat alegerile. In afara de argumentul sondajelor si de faptul ca l-au huiduit pe Basescu la ziua Romaniei si ziua Marinei, altceva concret nu au pus pe masa. Legi, solutii, realizari, mai deloc. Singurul program al USL este – SONDAJUL ! Cea mai teribila arma e -SONDAJUL ! Mai tare decat criza mondiala.

Noi suntem buni fiindca sondajele…..

Noi stim pentru ca sondajele…..

Noi avem dreptate fiindca sondajele…..

Sondajele spun clar ca noi vom castiga. Apoi vin vuvuzelele care repeta slugarnic: dvs.veti veni la putere, asta e clar… Iar poporul trebuie sa traga concluzia… USL  va castiga. Ce se intampla cu jurnalistii cand citesc procentele USL ? Unii le cred, altii nu, insa cu totii vor ramane cu gandul la ele. Ca atare articolele lor vor reflecta acest lucru. Ceea ce le va intari convingerea cititorilor, ca USL  va castiga de o maniera categorica. Destul de convenabil, nu? Iata efectul sondajelor comandate si rostogolite  de  amicii USL, din 2010 pana in prezent. Mesajul a prins– e imposibil sa nu castigam ! Doar furand alegerile ne mai pot face sa pierdem.

Mai conteaza pentru cineva daca sondajul e real au ba ?

Un alt efect este acela al demoralizarii adversarului. Lupta e pierduta.Nu are sens sa continuati. Apoi urmeaza amenintarile, santajul : vom aresta,vom schimba tot,vom confisca.

USL nu are o campanie beton, nu are un program stralucitor, nu are o masinarie de partid perfecta, nu are decat sondaje superbe…multe, saptamanale si cu care iti sparg capul daca nu ii crezi. Atat. Daca ne luam dupa ele, cu totii ar trebui sa ne dam predati. Nici nu ar mai trebui sa votam la alegeri fiindca e clar ca USL sparge tot. Plus ca e o invitatie: tradatori din toate partidele, tradati acum ! Exista si mesaje subtile precum o ranga . Avem destule exemple: Serviciile sa stea pe loc, promitem sa nu schimbam nimic  pe la voi  daca ne ajutati.Procurorii, ANI, CCR, DNA va desfiintam daca ne mai anchetati oamenii !

America, ne auzi ? Trebuie sa ne accepti, e vocea poporului ! Dar suntem domni, lasam scutul pana la alegeri. Dupa…facem cum am facut si cu retragerea trupelor din Irak. Ce mai conteaza ? Basescule, esti mort ! Mars in palat si mucles ! Ai zilele numarate, USL a castigat.

Vedeti ? Nu e nevoie decat de butaforie, 40 de bloggeri in strada, 2-3 sondaje, emisiuni TV arondate, niste verzi ongisti, o Pippidi si gata fandaxia ! Revolutie! Daca mai bagi si vreo doi reutersi cu parintii in FSN,  o vizita in State…pedeleii si sustinatorii lor vor face pe ei de frica, iar sondajele lor…ha…..nu vor fi decat exemple de frica si manipulare, facaturi evidente si fum.

Alea reale sunt ale noastre, ale USL, pe care poporul din strada si mogulizoarele…uite, le confirma. Mergeti in strada daca aveti curaj, pedeleilor..poporul e cu noi ! Dati-va predati parlamentari ai puterii ! Tradati acum, azi, caci maine va fi prea tarziu. Nu luam prizonieri, veti fi ucisi ! UDMR-ule e ultima oferta- ori tradezi, ori adio !

Sau….avem 20 de oameni ai puterii care au negociat cu Ponta caderea lui Boc. Ba chiar 25, veti vedea la vot, Boc o sa cada ! Vax ! N-a cazut. Desigur, tiranul i-a aflat si i-a santajat. Dovada ? Pai nu vedeti ca nu ii lasa sa voteze ? Ii tine in banci. Daca ar fi lasati sa voteze ….Boc ar pica. OK. A demisionat Boc…..si oamenii lui Base au votat. Unde sunt tradatorii lui Ponta? In munti ? Un an si jumatate au tinut poporul USL in minciuna asta cu avem destui parlamentari ai puterii care au trecut in barca noastra, numai ca ii tine Boc in banci. Daca i-am forta sa voteze puterea e terminata. Si blabla…

Facem pariu ca multi ziaristi, multi analisti si multi pedelisti au crezut-o. Ce a facut USL prin asta? A raspandit neincrederea in sanul puterii, iar rezultatul ? In loc de vot am avut asumari.

Deci, sa stabilim un lucru clar. Nu spunem ca PDL nu a pierdut puncte, nu spunem ca PDL are 32% si nici ca PDL are 28%, acceptam  varianta cu PDL intre 16-20%. Dar…nu putem accepta varianta cu USL la 60%. E la fel de reala ca si cea cu PDL la 32%.Iar varianta cu USL peste 53% e una maximala. Abia cand acceptam ca USL se misca intre 45 si 51% putem vorbi de realitate.

Pentru USL 44% e un dezastru, iar 51% in sondaje e nimic. E garantia emotiei permanente. De aceea trebuie mentinut mereu la 57-59%. Fiindca doar de la inaltimea unor asemenea procente pot ameninta, ori pentru logica jocului politic practicat de USL  57-59 trebuie difuzat permanent, ca in manualul lui Sun Tzu. Mai conteaza episodul alegerilor din vara trecuta, cand USL a scos pe teren 42% ? Nu. S-a trecut rapid peste. Nimeni nu aminteste nimic despre asta. Daca ii intrebi, e doar hotia lui Pinalti si nu marea minciuna USL din sondajele facute la curtea GRIVCO. Nici macar pedelistii nu le mai folosesc ca argument, realizati ?

E fantastic ! Ai alegeri in care USL ia mult sub 50%, anul trecut cand era cotat cu 69% si tu PDL taci cand astia vantura sondaje cu USL la 57-59%, intr-un context in care prostiile la foc automat nu raman netaxate decat in laboratoarele lui Felix, nu si pe teren. Ti se reproseaza ca ai furat daca deschizi gura, adica sondajul este real, dar votul e hotie. Nu e fabulos asta ?

PDL ce face si ce a facut ? Cum de renunti si  lasi concurentului unica arma functionala?

Hamletiana sau nu, aceasta e intrebarea……chiar daca in razboi este permis orice. Nimeni nu spune insa ca trebuie sa si accepti asta.

Suntem practic in campanie electorala, desi legea interzice asta cu atata timp inainte. Ea dureaza din 2009. Si nimeni nu sesizeaza ca democratia si legile sunt incalcate flagrant. Nici macar Pippidi, marea aparatoare a cetateanului.

Asa ca se manipuleaza la greu, se tradeaza, se repozitioneaza, se fac si se desfac aliante, pe fata. Daca USL are dreptate si are in jur de  57-60 la suta, atunci dupa locale va fi petrecere. Vor face coada la usa lor tradatorii de peste tot. In schimb, daca USL  va lua intre 44-47  la suta … in noiembrie au mari probleme.

Practic din iunie incolo magia sondajelor se va rupe, asa ca am mai avea doar 100 de zile de aiureli.

Problema e ca nu un rezultat cu USL la 57% ne sperie, nici unul cu PDL la 30%, ci unul cu un USL pe la 45% si cu un PDL pe la 25%. Stiti ce inseamna asta ? Inseamna ca se va prelungi razboiul sondajelor pana in noiembrie, fiindca situatia nu e transata si atunci o sa avem pana in decembrie haosul de azi. Politica de tipul …un pas inainte, doi pasi inapoi, cu ochii pe sondajele masluite, ceea ce e grotesc. Practic nimeni nu va discuta programe ci sondaje.

Cat castiga USL manipuland procentele din sondaje ? Destul de mult…precum vedeti.

Vote different !

January 24, 2012

Viralul care l-a urcat pe Obama in functia de presedinte, facut dupa un celebru clip apple…este valabil si pentru noi romanii. Natiunea manipulata zilnic de mogulizoare si manifestatii politice, plus amenintarile micilor nazi Crin si Ponta se va destepta la votul din acest an. Un vot mai puternic ca glontul, fiindca constiinta romanilor a iesit din adormire . Asa ca, iata de ce alegerile din 2012 nu vor mai fi ca in 1990. 🙂

Ziaristica by Andrei Plesu

July 14, 2011

Dana Grecu e o bravă fată din popor, cam nărăvaşă, cam prea guralivă, cam prost-crescută. Andreea Creţulescu are stilul unui extract de fiere, ambalat în zâmbete. Ţi se face frică.

Am tot soiul de obiecţii la Guvernul Boc. Aş putea să acopăr, cu astfel de obiecţii, criza de subiecte în care mă aflu uneori, într-o ţară – a noastră – în care e plin de „evenimente” şi „ştiri”, dar în care nu se întâmplă mai nimic, în orice caz nimic care să nu fie previzibil, jucat la preţuri mici, trivial. Sunt sigur că realitatea românească e mai bogată şi mai vie decât scena politică şi decât ecourile ei mediatice. Dar despre această realitate nu se vorbeşte. Se vorbeşte numai despre lucrurile care pot încinge spiritele la nivel de băcănie.

Aş putea, totuşi, cum spuneam, să emit unele opinii critice despre actuala guvernare. Dar, dacă se întâmplă să mă uit la anumite emisiuni de la Realitatea TV sau de la vreuna dintre Antene, îmi piere cheful. Sunt atât de burzuluite, de gogonate, de caraghioase în furia lor monotonă, încât mă trezesc, fără să vreau, în postura de simpatizant al celor de la Putere, atacaţi, seară de seară, în ample sesiuni de dansuri macabre. Pe scurt, când mă uit la dl Gâdea sau la dna Grecu, Boc îmi stârneşte mici duioşii.

De curând, am simţit totuşi că am fost, în două-trei rânduri, nedrept cu dna Grecu. N-o văzusem suficient la lucru pe Andreea Creţulescu. Prin comparaţie, dna Grecu e o bravă fată din popor, cam nărăvaşă, cam prea guralivă, cam prost-crescută, dar cu un „ce” uman: o „vecină” frustă şi rea de gură. Andreea Creţulescu are stilul unui extract de fiere, ambalat în zâmbete. Ţi se face frică. Am picat pe o emisiune despre victoria lui Bute în meciul de la Bucureşti. Un lucru frumos – zicea coniţa Creţulescu dar „umplut de noroi” de atmosfera autohtonă. După care, de-a lungul întregii emisiuni, s-a folosit de toate resursele de noroi de care dispunea (şi nu erau puţine…).

Reţeta e simplă. Inviţi în studio un personaj „negativ” şi patru-cinci băieţi buni (unii mai candizi, alţii mai licheluţe, alţii răi şi proşti), care să-l cotonogească, sub bagheta băţoasă a moderatoarei. Apoi pui pe ecran nişte cifre aduse din condei, ca să-ţi iasă jocul, apoi vorbeşti de politizarea unui eveniment sportiv, deşi ceea ce faci este exact să-l tăvăleşti prin toate balele politicului. Dna Creţulescu ştie să atingă înalte cote de reflexiune metafizică. Dânsa constată, de pildă, indignată, că la marele meci s-au dat invitaţii unor politicieni (din toate partidele). De ce? Ce au Geoană, Antonescu şi alţi inşi de genul ăsta cu boxul? Vasăzică dna Creţulescu presupune că la un meci de box nu trebuie invitaţi decât boxeri. Dar, în definitiv, de ce s-au cheltuit bani publici pentru ca meciul cu pricina să aibă loc la Bucureşti? Pe 19 mai a.c. muzica era alta: Boc punea în pericol titlul mondial al lui Bute, amânând să semneze disponibilizarea fondurilor necesare (4 milioane de euro), pentru susţinerea evenimentului. Acum că dna Udrea a dat banii (cam de două ori mai puţini), chestia e că a făcut-o din motive electorale. „Băiatul rău” din platou, şeful Federaţiei Române de Box, a trebuit să o-ncaseze, pe post de complice al Guvernului.

Obiectivitea coniţei Creţulescu a învins. Care obiectivitate? Cea în numele căreia a lucrat în campania electorală a lui Mircea Geoană. După (evident nemeritata) înfrângere, s-a reconvertit la ziaristică. Ne ajută să înţelegem. Să urâm pe cine trebuie. Să nu aruncăm cu noroi. Să nu politizăm.

Sincer: o prefer pe madam Grecu. Şi mă uit cu melancolie la altădată inocenta Alessandra Stoicescu: şi le-a luat pe amândouă drept model şi obţine un straniu (şi regretabil) hibrid: o zână acră.

Andrei Plesu

Despre ura……

January 15, 2011

“Teama colectiva stimuleaza instinctul de turma si tinde sa produca ferocitate fata de cei care nu sunt vazuti ca membri ai turmei.”

(Bertrand Russell)

…….subiectul e respingator. Exclusiv omenesc.

Tema “ura” este practic intratabila. Ura nu are forma, nu are stabilitate, e plina de contradictii, de mistere. Are IQ negativ. E malefica, veninoasa, perfida. Oricum poti sa ajungi numai la constatari, nicidecum la concluzii. Ca tema e actuala, pot sa vad si la televizor ….

Noi, zeii greci nu am urat pe nimeni. Dar cine stie daca nu de asta am pierdut puterea. Nu am raspuns nevoii insatiabile de ura a omului. Sau nu am furnizat destula ura. Nu am pornit epidemii de ura.

Exceptie fac cei trei supravietuitori triumfatori. Ura fara violenta tipica pentru Ares e numai o imitatie. Apoteoza urii e moartea celui pe care il urasti. Si mai bine a celor pe care ii urasti. Ura e un fenomen de masa. Isi masoara succesul si eficienta prin cantitatea de sange varsat. Sangele dusmanilor.

Ura face casa buna cu lacomia. Rar s-au vazut izbucniri de ura idealista dezinteresata. Averea celor pe care ii urasti e un stimulent al urii. Hermes stie ca e mai placut sa iei banii celor pe care ii urasti.

Iar prostia omeneasca e esentiala pentru ura. Nu e ceva de ras. Prostia este adevarata tragedie umana. Atat timp cat specia noastra va fi capabila sa creada orice – va fi in stare sa faca cele mai abominabile fapte.

Cu entuziasm si cu credinta ca face ceva corect. Gandirea de tip “nedemonstrabil deci adevarat” va duce la pierzanie. Koalemos nu este un clovn ci un calau. Prostia si sadismul fac casa buna.

Voi, oamenii vreti cu atata disperare sa intelegeti. Si ceea ce inca va depaseste. Sa vedeti un rost unde e numai o intamplare. Creierul vostru inteligent e dominat de cel de reptila rapace si de cel de sobolan rau din interior. De creierele care v-au si va ajuta sa supravietuiti. Dar aceste creiere au nevoie de dusmani. Nu sunt – nimic mai simplu, ii fabrica. Real sau inchipuit dusman sa fie. Chiar si numai pentru exercitiu.

Sa curga cat mai mult sange al dusmanilor inchipuiti, dar sa curga in realitate. Cu atat mai putin sange vom pierde noi cand va veni dusmanul cel adevarat.

Voi, oamenii faceti multe lucruri de neinteles, de neiertat, de necontinuat. Groaznice, zilnic si peste tot. Gandire rigida, greoaie, prea legata de trecut. Trecutul este un depozit nesecat de ura…. cam la fel cu prezentul.

Nu vad inca nici un motiv sa cred ca viitorul va fi altfel. Chiar daca mai apar articole si carti despre o societate  bazata pe empatie. De astea au mai aparut. Dar pentru fiecare carte de asta, poti gasi 10 care te invata de ce si cum sa urasti mai de zor. Unele o spun direct – fara un genocid eficient ne ducem de rapa. Altele il mai folosesc si pe Satan. Ca creator, inspirator si ghid al celor pe care Dumnezeu ii uraste dar ne lasa pe noi sa ne ocupam de ei.

Si cate carti cu fraze frumoase si cate poezii emotionante, adanc simtite, pure si angelice au inspirat ura. Astea i-au ajutat pe multi sa ucida profund emotionati. In extaz. Entuziasmati, incantati de faptele lor bune si utile, constienti ca isi fac datoria ucigand pe niste neoameni daunatori.

Josnicie inaltatoare/ Flacarile ce se inalta de pe rug – ce dulce caldura pentru sufletul tau care ii uraste pe eretici! Cat de sincer te bucuri ca lumea e mai bogata. Ereticul care a ars – e minus minus unu, deci un castig. Si ce inginer cu simtul datoriei a fost cel care a creat cuptorul care ajuta Pamantul nostru drag sa scape de atatia suboameni deodata.

Dar ura te mai inalta si altfel. Ce bucurie si onoare e ca apartii unei rase superioare. Chiar daca esti ultimul dintre ei, nu ti-a reusit niciodata nimic, si chiar parintii tai au zis ca esti altfel decat fratii tai, esti tontulica al nostru. Dar ce noroc, inveti ca nu numai pacatul si vina sunt ereditare ci si meritele. N-ai prea multe realizari personale dar ai imense merite colective. Trebuie sa le aperi. Cu orice pret. Acum afli ca esti mai bun decat cel mai bun din rasa inferioara. Ai privilegiul de a face cu ei ce vrei. Ce binefacere pentru stima ta de sine, cam zdrentuita si slabita! Moarte celor din rasa inferioara. Brusc iti amintesti ca din cauza lor ai avut atatea necazuri/ Si esecuri si umilinte. Razbunare!!!

Ura nu este o problema, ci este o solutie. Ura nu e o intrebare ci un raspuns. Ura nu e slabiciune ci forta. Ura lamureste,linisteste, recompenseaza si pedepseste, inalta, satisface….

Ura te face sa crezi orice rau despre obiectul urii. Sunt inferiori sau sunt demonici.Ura este o scurtatura criminala la sacrificarea altora.Il faci pentru stima ta de sine. Ura e comoda. Nu esti nevoit sa te construiesti pe tine cu efort, educatie, munca si alte fandoseli de astea. Poti sa te creezi mereu distrugand pe altii. Dar poti face asta fara o ura sincera, justificata, dinamica, activa ?

Daca toti oamenii ar fi la fel, ar fi o catastrofa. Daca toti oamenii ar fi diferiti, ar fi o catastrofa. Intr-un sens (nu acelasi!) ambele afirmatii sunt la fel de adevarate. La fel de adevarata e si ideea ca orice stare intermediara este tot o catastrofa. Cat timp nu putem intelege, suporta si tolera diferentele catastrofa va fi modul nostru de viata.

Exista adevaruri absolute, noi le cunoastem si credem in ele. Altii nu. Deci gresesc sunt pacatosi. Pacatosi fara speranta. A-i lasa sa traiasca e un pacat. Nu vrem sa fim pacatosi – ajungem in Iad datorita milei si slabiciunii noastre. Zero mila, nici vorba de empatie, toleranta negativa. Daca am fost slabi si ezitanti si milosi nu ne facem datoria.

Si iarasi ura nu este o problema ci o solutie. Este perfect compatibila cu ignoranta nu trebuie sa-i cunosti pe oamenii pe care ii urasti, trebuie doar sa-ti inchipui toate relele posibile despre ei. Si sa le crezi. Nu ai mare fantezie, nu e nimic. Sunt profesionisti ai urii, gata sa te ajute.

Multi pot spune: “ura e meseria mea.” Dar nu spun si se dau drept mari aparatori ai dreptatii si a Legii. Daca nu merge nici asta perfect, porneste de la defectelae tale proprii, mult exagerate. Si asa subconstientul tau e mai destept si sincer decat constientul si te va face sa urasti la altii ceea e rau la tine. Astfel poti sa te simti mai bun. Mai bine.

Ura este invincibila si indestructibila, aproape ubicua si aproximativ eterna. I-am urat pe oamenii din pestera vecina. Niste primitivi inculti, inchinandu-se unor zei falsi, hoti de carne. Murdari si prosti. Maimute si nu oameni. Destul de comestibili. Femeile lor sunt violabile. Au creiere mici si greu de rontait. Oricum ne-am saturat sa tot mancam batrani. Ne gandim si sa-i prindem pe vecini si sa-i punem la munca, mai rau decat vom face cu animalele peste vreo 10 milenii. Suntem cei mai buni dintre oameni si meritam sa fim noi stapanii.

Subiectul ura este inepuizabil – am promis un editorial nu o carte. Sunt destule. Asa cum am spus, mai multe pro – si cateva despre. Stufoase. Cu idei care se mai contrazic intre ele.

Cateva sugestii – citeste despre: stiinta, istoria, geografia (si harta), anatomia, neurofiziologia, psihologia, psihiatria, antropologia, ideologia, sociologia, politica, patologia, evolutia, legislatia/legalizarea urii. Pentru inceput ajunge, poate vei fi in stare sa-ti faci o lista preliminara de teme. Nu de probleme fiindca statistic vorbind, cei care urasc sunt intotdeauna mai multi decat cei pe care ii urasc.

In conditii absolut democratice ura invinge de mai multe ori. Totusi mai e o speranta, practicantii urii de inalta intensitate, cea care se termina neaparat cu un genocid, reprezinta asa cum ai spus si tu, numai vreo 12% din populatiile – sa spunem normale. Dar indiferenta este marele aliat de nadejde al urii. Spre deznadejdea celor dusi la taiere.

Ura este nu este o problema ci o solutie. Se intampla multe lucruri rele in lume, tragediile fac parte din vietile noastre. Sunt multe catastrofe naturale, ne aflam in miezul unei Crize economice devastatoare, tot felul de epidemii ne bat la usa. Necazuri cu duimul. Cele naturale se intampla, pur si simplu, cele facute de om – ti-am spus-o clar sunt opera comuna a violentei, lacomiei si prostiei. Dar Prostia e seful. E rusinos sa recunosti asta… asa ca mai bine cauti tapi ispasitori- oameni neoameni care sunt de vina pentru toate relele.

E o practica multi – milenara. Efectul ei principal este ca desi tehnologia a facut lucruri minunate avem tot mai multe necazuri.

…………..

Furie inghetata, furie spasm sau carcel, furie nebuna si ucigasa.

Din cand in cand cate un avid si minor cititor de carti de ura incearca sa masacreze cativa colegi de generatie dintr-o scoala sau universitate. Un efect colateral al literaturii de ura rau digerate. Ucigas mic, trebuia sa fii ceva mai selectiv!

De acum doar cateva idei disparate si disperate asupra carora se poate medita: ura ca poluare morala, ura impotriva ereticilor, ura ca religie, ura ca substitut al religiei. Ura ca mod de gandire, de actiune de existenta. Ura si instinctele ucigase. Ura de rasa, ura de clasa. Ura ca distractie, divertisment.

Ura ca nebunie de masa. Ura si masele. Ura ca mijloc eficient de manipulare politica. Ura ca retardare mentala. Ura primitiva si ura intelectuala. Cum si cand devine ura violenta. Ura in comunitate. Ura institutionalizata – un djin imposibil de inchis din nou in sticla lui. Contagiozitatea si virulenta urii. Ura si tortura. Exista ura fara prejudecata si/sau prejudecata fara ura?

Ura e foarte acasa in lumea voastra si nici nu este de mirare: inteligenta, bunatatea, iubirea, toleranta sunt in cantitate constanta in lume dar contrariile lor sunt disponibile in cantitati nelimitate.

Nu am scris despre ura decat punctual. Dar destul ca sa revad cat de puternica si prezenta este in lumea voastra. Intelege: ura e mai mult o chestiune de timp decat de intelepciune. Lumea voastra, este tot mai perpendiculara pe o lume rationala/ normala.

E clar, sunteti o specie de nota 10. Minus.

Athena

Alegerile si minele antipersonal….

December 11, 2009

A observat cineva enorma diferenta intre modul in care a fost votat Traian Basescu in diaspora si cum si unde a fost votat Mircea Geoana ? Ei bine, diferenta este uluitoare privind nu numai in termeni de trecut, adica comunism, ci mai ales in structura mass media si a modului cum functioneaza presa.
In tarile unde a fost votat Basescu, democratia este la ea acasa, presa este diversa, iar disonanta cognitiva este mai mica, pe cand in tarile unde a fost votat Geoana este taman pe dos.
Ce este disonanta cognitiva ? O chestiune ce tine de psihologie si marketing,care a schimbat perceptia consumatorului de media in privinta votului si a perceptiei candidatilor.

Comportamentul consumatorului este unul dintre domeniile cu cele mai multe trimiteri in psihologie. Chiar daca cele mai multe carti pe aceasta tema trateaza ceea ce se intampla in mintea consumatorului pana la achizitionarea produsului, nu putem ignora utilitatea unei bune cunoasteri a modului in care oamenii judeca (sau nu) incepand cu momentul in care au incheiat achizitia.

De ce? Fiindca de aici trebuie sa pornim atunci cand ne propunem sa fidelizam clientii. Trebuie sa stim cum sa le depasim asteptarile sau, cel putin, cum sa nu le inselam aceste asteptari. In articolul in care descriam procesul decizional de cumparare, vorbeam despre ceea ce in psihologie se numeste disonanta cognitiva si promiteam ca revin cu mai multe detalii

Ce inseamna disonanta cognitiva?

Disonanta e un conflict intern iar ea devine cognitiva atunci cand o constientizezi.

Teoretic, disonanta cognitiva descrie starea de tensiune care apare atunci cand facem lucruri ce contravin unor principii proprii sau atunci cand in mintea noastra exista ciocniri intre anumite convingeri, atitudini si comportament (numite cognitii).

Practic, este vorba despre o tensiune (frustrare) ce apare in momentul in care actionam de buna voie, fiind insa constienti de faptul ca acel lucru vine in conflict cu convingeri sau principii proprii.

Exemple

– de cele mai multe ori, forme mai usoare sau mai grave de disonanta cognitiva apar de fiecare data cand avem de ales intre doua produse, in special atunci cand este vorba de produse cu o frecventa de cumparare redusa (ex: un automobil, un frigider, un apartament, un laptop etc) care, in general, sunt si produse mai scumpe.

Sa dezvoltam acum ultimul exemplu, cel mai relevant pentru oamenii de marketing. Asa cum scriam si in articolul precedent, disonanta cognitiva poate aparea in etapa 5 (ultima) a procesului decizional de cumparare si anume evaluarea post-cumparare. De cele mai multe ori, atunci cand avem de ales intre doua marci de produse, punem in balanta argumentele pro si contra pentru fiecare dintre ele. Sa spunem ca avem de ales intre doua automobile. Ambele sunt foarte aproape de ceea ce ne dorim insa primul consuma mai multa benzina iar al doilea consuma mai putina insa costa cu 1000 de euro mai mult.

– tocmai am achizitionat un produs si ne dam seama ca nu ne satisface asteptarile sau ca are un defect pe care nu il sesizasem.

Vrem totusi sa ne cumparam masina si, dupa ce analizam cu atentie, ne hotaram sa o achizitionam pe cea care consuma ceva mai mult dar costa mai putin. Din momentul in care tranzactia a luat sfarsit, in 99% din cazuri apare disonanta cognitiva. Adica incep sa ne revina in minte toate partile bune ale masinii pe care nu am cumparat-o si toate partile proaste ale masinii pe care tocmai am achizitionat-o. In cazul de fata este vorba doar de 2 variabile: benzina consumata si costul produsului. In general insa trebuie sa luam in considerare mult mai multe variabile si cu cat sunt mai numeroase cu atat exista sanse mai mari de aparitie a disonantei cognitive.

– tinem regim de o saptamana, vrem sa slabim, insa ne dam seama ca tocmai am terminat de mancat 3 prajituri
– am terminat de baut 2 litri de vin desi medicul ne-a atentionat ca nu avem voie mai mult de un pahar la 2-3 zile

Solutia

Avem, deci, o atitudine a consumatorului: el stie ca masina pe care tocmai o cumpara consuma multa benzina. Si un comportament care duce la aparitia conflictului: desi stie asta, alege totusi sa o cumpere dintr-un anumit motiv (in cazul asta, fiindca aceasta costa mai putin).

Ce incearca sa faca clientii nostri pentru a atenua aceasta disonanta? Exista urmatoarele variante:

1. Schimbarea atitudinii. Exemplu: “hai ca parca nu consuma chiar atat de multa benzina nici asta” sau “exista si masini care consuma mult mai mult; consumul asta e okay”
2. Apelul la cognitii consonante (opusul celor disonante). Exemplu: “da, consuma mai mult INSA pe langa faptul ca a costat mai putin decat cealalta, parca ma si simt mai in siguranta in ea” sau “parca si culoarea e mai misto decat a celeilalte”
3. Minimizarea importantei conflictului intern. Exemplu: “eh, si daca asta consuma mai mult, ce? stau destul de bine cu banii, nu e o problema asa de mare”

Sursa: http://www.istheory.yorku.ca
exemplu de atenuare a disonantei prin inventarea de motive care sa justifice comportamentul (apelul la cognitii consonante); Sursa: www.istheory.yorku.ca

Ce pot face marketerii?

Daca un client cumpara un produs iar, mai apoi, din cauza disonantei cognitive ramane nemultumit de acea achizitie, poate ca nu va mai avea bani sa cumpere imediat un alt produs de care sa fie mai multumit insa in mod cert creste probabilitatea ca data viitoare sa schimbe brand-ul. Daca il ajutam insa sa isi rezolve acea problema, ati ghicit, il putem fideliza!

Pentru a ii rezolva problema cel mai bun lucru pe care (ca marketeri) il putem face este sa folosim diverse mijloace prin care sa il convingem dupa achizitionare ca a facut alegerea cea buna. Asta se poate face dandu-i un telefon in care sa ii multumim si sa ii mai spunem cate ceva despre calitatile produsului, prin advertising (ex: spot-urile in care se vorbeste despre performantele unei masini pot vinde foarte bine si, in acelasi timp, pot ajuta la calmarea noului proprietar) sau alte astfel de metode. E bine de stiut ca un consumator cu disonanta cognitiva va cauta chiar el spot-uri, print-uri sau documente pentru a se convinge ca a luat decizia cea buna (vezi mai sus cele 3 modalitati pe care ei le folosesc pt a rezolva conflictul)

Iar, la final, fiindca tot veni vorba despre advertising, iata si cateva printuri in care marketerii incearca, nu sa calmeze, ci sa provoace disonanta cognitiva, cu scopul evident de a determina o razgandire a consumatorului in privinta unui brand concurent.

http://basicmarketing.ro/marketing-din-experienta/disonanta-cognitiva-in-comportamentul-consumatorului/

Problema cea mare este ca, avand in vedere SCORUL de la noi…suntem pe cale sa devenim ca cei din tarile unde a fost votat Geoana..adica…metodele sunt exact la fel. Unde au fost votati si cum…vedeti tabelul :

http://www.bec2009p.ro/Documente%20PDF/Rezultate/Rezultate%20finale%20turul%20II/tur2_strainatate.txt

Dupa ce aveti imaginea aceasta, ganditi-va la modul cum functioneaza presa in tarile respective. Concluzia este destul de tragica: avem o presa de tip rusesc.

Unde nu tine teoria  ?  In republica Moldova !  Acolo manipularea a depasit deja limita pentru ca atunci cand presezi, presezi ….. la un moment dat apare imunitatea. Si apoi, acolo oamenii vorbesc mult intre ei, ca sa nu mai spunem ca in ’89 ei tineau lectii despre democratie la televiziune, iar noi ii prindeam cu antena de satelit !

Dupa alegerile acestea a  devenit clar si extrem de vizibil, modul in care televiziunile ( si mai ales care televiziuni) nu au nici o legatura cu jurnalismul, ci sunt doar jucarii periculoase de manipulare in masa,  cat de putini jurnalisti echilibrati si independenti avem si ca nu avem practic…nici o televiziune de stiri…..si cam cat de mare este procentul de populatie spalat pe creier deja. Si este tot atat de clar ca o mare parte din populatie nu judeca cu creierul din dotare ci preia opinii “gata mestecate” de altii. Se poarta catering-ul !

Vorba unei prietene….nici macar nu mai asculta declaratiile persoanelor in cauza, ci asculta doar CE SE SPUNE DESPRE ce au spus persoanele in cauza, ca ramanem cu o “bomba in casa” ( de fapt o mina antipersonal ) : doua  trusturi de presa unde comanda politica  desfiinteaza complet jurnalismul.

Este clar ca nu avem un partid liberal si nici politicieni liberali. Interesant este scorul din circumscriptiile unde cele 2 trusturi de presa nu au putere, nu au avut putere si aici ma refer la diaspora.

Cred ca avem nevoie de reinventarea rotii –  jurnalismul adevarat. Ca de cel rus….am avut parte suficient !

Si o melodie scrisa parca pentru vremea asta….

De ce nu se aplica rezolutiile privind etica jurnalistica ?

October 31, 2009

„Responsabilitatea, ca şi respectarea legilor, nu este o piedică în calea libertăţii. Dimpotrivă, ele pot fi expresia autentică a unei libertăţi pozitive. (…) Presa trebuie să ştie că erorile ei şi pasiunile ei nu mai sunt private, ci au devenit pericole publice. Dacă se înşală, ea înşală opinia publică. (…) Ne găsim aici în faţa unei adevărate dileme: presa trebuie să rămână o activitate liberă şi privată, deci omenească şi vulnerabilă, şi totuşi, ea nu are dreptul să rătăcească. Căci ea îndeplineşte un serviciu public” [Apud Francis Balle, 1990; 222].

Stan Le Roy Wilson [1992; 57] sintetizează direcţiile criticilor formulate din perspectiva standardelor responsabilităţii sociale, după cum urmează:

„1) Presa a mânuit puterea ei enormă în propriile scopuri. Proprietarii ei şi-au protejat ideile, mai ales în chestiuni politice şi economice, în defavoarea opiniilor opuse.
2) Presa a fost aservită marilor afaceri şi, uneori, i-a lăsat pe publicitari să controleze politicile editoriale şi conţinutul.
3) Presa s-a opus schimbării sociale.
4) Presa a acordat adesea mai multă atenţie superficialului şi senzaţionalului, iar partea de amuzament a fost adesea lipsită de substanţă.
5) Presa a pus în pericol morala publică.
6) Presa a încălcat dreptul la viaţă privată fără un motiv temeinic.
7) Presa este controlată de o clasă socio-economică, «clasa afaceriştilor», iar accesul noului venit este dificil. De aceea, piaţa liberă şi deschisă a ideilor este în pericol”.

Rezoluţia 1003 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, o piatră de încercare. Dacă Directiva 89/5255/1989 a Consiliului Europei – Télévision sans Frontières – reglementând în principal o programare majoritar europeană, regimul publicităţii, protejarea minorilor şi acordarea dreptului la replică – pare mai simplu de implementat în audiovizualul românesc, mai ales datorită racordării Consiliului Naţional al Audiovizualului la prevederile europene în domeniu, Rezoluţia 1215/1993 şi Rezoluţia 1003/1993 cu privire la etica jurnalistică evidenţiază o serie de decalaje, unele dificil de înlăturat.
Cele mai importante aserţiuni pe care le conţine aceste Rezoluţii (adoptate de Parlamentul României la 12 septembrie 1994), care sunt departe de a fi implementate în „mecanismele” funcţionării media din România, sunt acestea:

http://www.comunicare-relatiipublice.ro/content/view/331/84/

REZOLUTIA 1003 (1993 ) privind etica jurnalismului
Adunarea considera urmatoarele principii de etica a jurnalismului si este de parerea ca acestea trebuie aplicate in domeniul respectiv in Europa.

1. Suplimentar la drepturile si obligatiile juridice stabilite de catre normele juridice respective, presa mai are o responsabilitate etica fata de cetateni si societate, care trebuie accentuata la momentul actual, cand informarea si comunicarea joaca un rol major in formarea atitudinii personale a cetatenilor si dezvoltarea societatii si a vietii democratice.


2. Profesia de jurnalist include drepturi si obligatii, libertati si responsabilitati.
3. Principiul de baza al eticii jurnalismului este diferentierea dintre noutati si opinii, astfel incat acestea sa nu fie confundate. Noutatea este o informatie referitor la fapte si date, in timp ce opiniile includ ganduri, idei sau pareri ale agentiilor de presa, editorilor si jurnalistilor.
4. Difuzarea stirilor trebuie sa fie bazata pe adevar, asigurata prin mijloace adecvate de verificare si demonstrare si pe impartialitate in prezentare, descriere si narare. Barfele nu trebuie confundate cu noutatile. Titlul si sumarul stirilor trebuie sa reflecte esenta evenimentelor si datelor prezentate cat mai precis.
5. Exprimarea opiniilor poate include ganduri sau comentarii asupra unor idei sau remarci generale privind stirile despre evenimentele actuale. Chiar daca opiniile sunt intotdeauna subiective si nu pot servi ca criteriu pentru veridicitate, trebuie sa ne asiguram ca opiniile sunt exprimate onest si etic.
6. Opiniile sub forma de comentarii asupra evenimentelor sau actiunilor privind persoanele fizice sau institutiile nu trebuie sa respinga sau sa defaimeze realitatea faptelor si datelor.
Dreptul la informatie – drept uman fundamental: Editori, proprietari si jurnalisti

7. Functia presei este una de “mediere”, oferind un serviciu de informare, iar drepturile acesteia legate de libertatea informatiei depinde de destinatarii acesteia, cetatenii.
8. Informatia este un drept fundamental care a fost pus in evidenta de dreptul cutumiar al Comisiei Europene si a Tribunalului Drepturilor Umane legat de Articolul 10 al Conventiei Europene privind Drepturile Umane si recunoscut in Articolul 9 al Conventiei Europene privind Televiziunea Transfrontiera, precum si de toate constitutiile democratice.
Detinatorul dreptului este cetateanul, care mai are si dreptul de a cere ca informatia oferita de jurnalisti sa fie veridica in cazul stirilor si onesta in cazul opiniilor, fara interventii din exterior atat din partea autoritatilor publice, cat si a sectorului privat.
9. Autoritatile publice nu trebuie sa se considere proprietari ai informatiei. Reprezentarea acestor autoritati ofera baza juridica pentru eforturile de garantare si extindere a pluralismului in mass-media si asigurarea crearii conditiilor necesare pentru libertatea de exprimare si dreptul la informare si preintampinarea cenzurii.
Mai mult decat atat, Comitetul Ministrilor este constient de acest fapt, dovada fiind Declaratia de Libertate a Cuvantului si a Informatiei adoptata la 29 aprilie 1982.
10. In ceea ce priveste jurnalismul, este necesar de a lua in consideratie ca acesta se bazeaza pe mass-media, care este parte a structurii corporative in cadrul careia este necesar de a face deosebire intre editori, proprietari si jurnalisti.
In acest context, in afara de asigurarea libertatii cuvantului a mijloacelor de informare este necesara si protejarea libertatii in cadrul mijloacelor de informare.
11. Agentiile de presa trebuie sa se considere agentii socio-economici specializati, ai caror obiective antreprenoriale trebuie sa fie limitate de conditiile oferirii accesului la un drept fundamental.
12. Agentiile de presa trebuie sa ofere transparenta in ceea ce priveste proprietatea si managementul mijloacelor de informare, incurajand cetatenii sa stabileasca clar identitatea proprietarilor si profunzimea interesului economic al acestora in mijloacele de informare in masa.
13. In cadrul agentiilor de presa trebuie sa existe o relatie de cooperare intre editori si jurnalisti, luand in consideratie ca respectarea legitima a orientarilor ideologice ale editorilor si jurnalistilor este limitata de cerintele absolute fata de veridicitatea informatiei si fata de opiniile etice.
Acest lucru este esential in cazul respectarii dreptului fundamental la informatie al cetatenilor.
14. Aceste cerinte necesita intensificarea protectiei libertatii cuvantului jurnalistilor deoarece in ultimul caz acestia trebuie sa actioneze ca ultima sursa de informare.
In acest sens este necesar de a extinde si clarifica natura clauzei constiinciozitatii si a secretului profesional vis-a-vis de sursele confidentiale, armonizand prevederile nationale respective, astfel incat acestea sa poata fi implementate in contextul mai larg al Europei democratice.
15. Nici editorii si proprietarii, nici jurnalistii nu trebuie sa se considere ca sunt proprietari ai stirilor. Agentiile de presa nu trebuie sa trateze informatia ca marfa, ci ca drept fundamental al cetateanului.
In acest sens, mijloacele de informare in masa nu trebuie sa speculeze cu calitatea si esenta stirilor sau a opiniilor in scopul maririi audientei pentru a spori venitul din publicitate.
16. Pentru a fi sigur de etica informatiei, publicul tinta al acesteia trebuie considerat ca indivizi si nu ca multime.
Functia jurnalismului si activitatea etica a acestuia


17. Informarea si comunicarea reflectate de jurnalism prin intermediul mijloacelor de informare in masa, beneficiind de sprijin din partea tehnologiilor noi, au o importanta decisiva asupra dezvoltarii atat a individului, cat si a societatii. Acest fapt este indispensabil vietii democratice, deoarece pentru dezvoltarea totala a democratiei este necesara participarea cetatenilor in viata publica.
Este suficient de a spune ca o astfel de participare ar fi imposibila, daca cetatenii nu ar fi asigurati cu informatie despre viata publica, de care acestia au nevoie si care trebuie oferita de mijloacele de informare.
18. Importanta informatiei, in special a stirilor difuzate la radio si televiziune, a fost pusa in evidenta in Recomandarea 1067 a Adunarii. Influenta acesteia asupra opiniei publice este evidenta.
19. Ar fi gresit sa conchidem din importanta acestui rol ca mijloacele de informare in masa, de fapt, reprezinta opinia publica sau acestea ar trebui sa inlocuiasca functiile specifice ale autoritatilor publice sau institutiilor de invatamant sau culturale cum sunt scolile.
20. Acest fapt ar transforma mass-media si jurnalismul in autoritati sau contra-autoritati (“mediocritate”), chiar daca acestea nu ar fi reprezentanti ai cetatenilor sau nu s-ar supune acelorasi controale democratice ca si autoritatile publice si nu ar dispune de cunostintele unui specialist din institutiile de invatamant sau culturale.
21. Astfel, jurnalismul nu trebuie sa modifice informatia veridica, impartiala si opiniile oneste sau sa le utilizeze in scopuri de informare, pentru a crea sau a influenta opinia publica, deoarece pe legalitatea acestuia se bazeaza respectarea dreptului fundamental de informare a cetatenilor ca parte a respectarii valorilor democratice.
In acest sens, jurnalismul legal de investigare este limitat de veridicitatea si onestitatea informatiei si opiniilor si este compatibil cu campaniile de jurnalism, organizate in baza pozitiilor si intereselor speciale adoptate anterior.
22. In cadrul jurnalismului, informatia si opiniile trebuie sa respecte presumtia nevinovatiei, mai ales in cazurile care se afla inca sub judice si trebuie sa se abtina de la concluzii.
23. Totodata, trebuie respectat dreptul individului la intimitate. Persoanele cu pozitii in sfera publica au dreptul la protectia intimitatii, cu exceptia cazurilor in care viata personala poate influenta asupra vietii publice a acestora. Faptul ca persoana detine un post public nu o priveaza de dreptul la intimitate.
24. Tentativa de a gasi o solutie de compromis intre dreptul la viata personala, reflectata in Articolul 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si libertatea cuvantului, stipulata in Articolul 10, este bine reflectata in dreptul cutumiar recent al Comisiei Europene si Curtii pentru Protectia Drepturilor Omului.
25. In profesia de jurnalist scopul nu scuza mijloacele; de aceea informatia trebuie obtinuta prin mijloace legale si etice.
26. La cererea persoanelor in cauza, mijloacele de informare in masa trebuie sa corecteze automat si imediat orice stire sau opinie falsa sau eronata difuzata. Legislatia interna trebuie sa prevada sanctiuni adecvate si, in caz de necesitate, despagubiri.
27. Pentru a armoniza aplicarea si exercitarea acestui drept in statele membre ale Consiliului Europei este necesar de a implementa Decizia (74) 26 cu privire la dreptul individului la replica a in fata presei, adoptata de Comitetul de Ministri la 2 iulie 1974 si de prevederile corespunzatoare ale Conventiei Europene privind Televiziunea .
28. Pentru a asigura calitatea inalta a lucrului si independenta jurnalistilor, acestia trebuie motivati cu o remunerare corespunzatoare si conditii de munca si echipament adecvat.


29. In relatiile pe care un jurnalist trebuie sa le mentina in cursul activitatii sale cu autoritatile publice sau diferitele sectoare economice este necesar sa se evite orice fel de complicitate, care ar putea influenta independenta si impartialitatea jurnalismului.
30. In jurnalism subiectele controversate sau senzationale nu trebuie confundate cu subiectele despre care este necesar de a oferi informatie. Un jurnalist nu trebuie sa faca abuz de indatoririle sale in scopul obtinerii prestigiului sau a influentei personale.
31. In ceea ce priveste complexitatea procesului de oferire a informatiei, care se bazeaza mai mult pe utilizarea tehnologiilor noi, viteza si coerenta, jurnalistii trebuie sa fie instruiti adecvat din punct de vedere profesional.
Regulile ce trebuie sa le respecte personalul editorial

32. In cadrul activitatii legate de ziare editorii, proprietarii si jurnalistii trebuie sa munceasca umar la umar. In acest scop, trebuie de elaborat anumite reguli pentru personalul editorial, care ar dirija relatiile profesionale dintre jurnalisti si editori si proprietarii organizatiilor mass-media, separat de cerintele normale fata de relatiile profesionale.
Aceste reguli pot servi la infiintarea colegiului de redactie.
Situatii de conflict si cazuri de protectie speciala
.
33. In societate, situatiile tensionate si conflictele apar deseori din cauza anumitor factori, cum sunt terorismul, discriminarea minoritatilor, xenofobia sau razboaiele.
In aceste conditii mass-media are obligatia morala de a proteja valorile democratice: respectul pentru demnitatea omului, rezolvarea problemelor pe cale pasnica si prin urmare, de a se opune violentei, urii si confruntarii si de a respinge discriminarea culturala, de sexe si de religie.
34. Nimeni nu trebuie sa ramana indiferent fata de apararea valorilor democratice.

In acest sens mass-media trebuie sa joace un rol major in prevenirea tensiunii si sa incurajeze intelegerea mutuala, toleranta si increderea dintre diferite comunitati in regiunile in care domina conflictul, dupa cum a stabilit Secretarul General al Consiliului Europei sa se procedeze prin masuri de acumulare a increderii in fosta Iugoslavie.
35. In ceea ce priveste influenta specifica a mass-media, in special a televiziunii, asupra atitudinii copiilor si tineretului, este necesar de a nu difuza programe, mesaje sau imagini care sa reflecte violenta, sex sau consumerism sau sa utilizeze un limbaj neadecvat.
Etica si auto-reglementarea in jurnalism
.
36. In ceea ce priveste conditiile necesare si principiile fundamentale enumerate mai sus, mass-media trebuie sa se conformeze principiilor etice care protejeaza libertatea cuvantului si dreptul fundamental al cetatenilor de a primi informatie veridica si opinii oneste.
37. Pentru a supraveghea implementarea acestor principii, este necesar de a crea organe sau mecanisme de auto-reglementare, din care sa faca parte editori, jurnalisti, asociatii ale utilizatorilor mass-media, experti academici si judecatori; acestia vor fi responsabili de elaborarea rezolutiilor privind normele etice in jurnalism, mass-media obligandu-se anterior sa publice deciziile adecvate.
Acest fapt vor ajuta cetateanul care are dreptul la informatie sa-si exprime opinia pozitiva sau negativa asupra muncii si credibilitatii jurnalistului.
38. Organele sau mecanismele de auto-reglementare, asociatiile utilizatorilor mass-media si catedrele de profil de la institutiile de invatamant ar putea sa publice anual studiul efectuat a posteriori asupra veridicitatii informatiei difuzate de mass-media, comparand stirile cu faptele reale.

Acest lucru ar servi ca barometru al credibilitatii, pe care cetatenii l-ar putea utiliza ca ghid privind normele etice respectate de fiecare mijloc de informare in masa sau de fiecare jurnalist in parte. Totodata, mecanismele corective adecvate pot contribui la imbunatatirea modului de realizare a activitatii de jurnalism.

© Copyright Centrul pentru Jurnalism Independent 2006

http://www.mediaindex.ro/articol_print.php?a=42&s=7&ss=3&sa=7&ssa=3In tarile occidentale exista organisme ale societatii civile care se ocupa de drepturile cetatenilor in relatia cu presa.

Rezolutie nr. 1003/1993 – cu privire la etica ziaristica

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 265 din 20/09/1994

Rezolutie nr. 1215/1993 – cu privire la etica ziaristica

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 265 din 20/09/1994

Cât priveşte campaniile de presă personalizate, cu toate defecţiunile etice care se răsfrâng asupra discernământului civic-politic al publicului – nerespectarea dreptului la imagine, nerespectarea prezumţiei de nevinovăţie – toate acestea conducând la binomul pernicios informare tendeţioasă ↔ critică neonestă, sub cupola generoasă a libertăţii de exprimare [= abuz de libertate], ele apar la tot pasul. De aici un element al tabloidizării, înlocuirea dezbaterii cu gâlceava; o falsă, trufaşă percepere a „puterii presei”, în primul rând, de către aceia care o practică.

http://www.comunicare-relatiipublice.ro/content/view/331/84/

Romanii nu mai stiu sa gaseasca solutii?

September 22, 2009

FEROVIARI - GREVA

In ultimii ani am observat ca romanii sunt apasati de tot felul de probleme; mai simple, mai complicate. Indiferent de natura problemei sau de gravitatea acesteia, romanii nu mai stiu sa gaseasca solutii. Nu au rabdare, nu-i mai tin nervii, clacheaza, devin isterici, injura, zbiara, ajung pana la bataie.
Unele televiziuni au partea lor de vina. Ni se prezinta stiri fara importanta ca fiind de importanta nationala, fac din tantar armasar, judeca fara a avea toate datele problemei, cu jurnalisti NEPREGATITI in domeniile respective, fara a fi ei insisi bine informati inainte de a da stirea pe post.
Biserica de asemenea are partea ei de vina; li se induce oamenilor ideea ca Dumnezeu le rezolva problemele.
Romanii nu-si mai cunosc prioritatile, nu gasesc solutii. Parca le-a luat cineva mintea si bunul simt.
Au grija si sindicatele de asta; daca apare o problema la invatamant, vor face scandal si sindicatele de la CFR, sau de la finante, si altele. Obligatoriu trebuiesc puse TOATE PROBLEMELE IN ACEEASI OALA, asa incat sa para toate prioritati, sa nu se poata rezolva nici una din probleme decat superficial. Nici una dintre probleme nu este solutionata in profunzime. Nici un guvern nu are timpul necesar sa o faca. se lucreaza sub presiunea sindicatelor, si a patronatelor, a angajatorilor, a UE, etc.

we_want
Justitia se plange ca are sute de dosare pe cap de judecator sau procuror, dar nu si-au pus problema ca vor avea mii de astfel de dosare, daca NU MAI REZOLVA DIN ELE INTRE TIMP. Dosare amanate, solutii dubioase, toate lasa loc PRELUNGIRII oricarui proces, fapt ce le creeaza disconfort profesional, fapt care duce la cereri nenumarate de sporuri de stress, etc.

moneyslippingout1-main_Full
Am dat un exemplu.
Va mai dau un exemplu: problemele nerezolvate de la CFR; adica lipsa fondurilor, salarii mici, infrastructura din secolul trecut.
Toata lumea stie ca CFR a beneficiat de sume fabuloase de-a lungul timpului. Toate guvernele au dat CFR-ului bani, bagati intr-un sac fara fund. Ce a facut CFR cu banii? Unul ca Nicolaiciuc poate sa raspunda. Dar nu numai el. Sunt atatia care lucreaza inca si pot spune: director economic, director de achizitii, contabil sef, director tehnic, etc.
Cum s-ar putea rezolva problemele CFR?
In nici un caz punand presiune pe guvern, care sa bage iar bani in sacul fara fund?
La ce ajuta salariile marite daca infrastructura este antica?
Recuperarea prejudiciului.
Asta este solutia.
Orice bani furati, trebuiesc recuperati.
Tara este bogata. Dar sacul TOTUSI ARE FUND, iar noi am ajuns deja acolo.
Cum am putea face ca romanii sa isi regaseasca curajul, increderea? Sa isi prioritizeze problemele, sa le gaseasca solutiile care de fapt sunt pe buzele tuturor, dar nimeni nu le vede…
Cum am putea face ca romanii sa nu mai fie patimasi ci PRAGMATICI?


%d bloggers like this: