Ce-ai cu noi, mă? Pentru ce să dăm cu var?…

by Alexandru Toma Patrascu

“Din cind in cind cite un proiectil face sa zangane scuturile din Perspex sau loveste una dintre masini, in uralele unuia sau altuia dintre grupuri. Barbati cu fetele acoperite de fulare in culorile cluburilor de fotbal se apropie periodic de linia scutierilor, iar citiva mai curajosi sau mai beti lovesc cu pumnii sau dau cite un sut in scuturi spre incintarea spectatorilor. […] unul mai atletic isi ia avint si se arunca cu amindoua picioarele in scuturi […]

Deodata un […] autobuz isi face aparitia la 200 de metri in susul drumului. […] o multime de oameni se distinge in departare, apropiindu-se de el; par ca se sfatuiesc. Brusc, un barbat o ia la fuga, o flacara slaba licarindu-i in mina, si se urca la bord. Strafulgerarea unui cocktail Molotov lumineaza noaptea, iar autobuzul ia foc. […]

Acesta incetineste treptat apoi se opreste lovindu-se de un stilp de iluminat la vreo 20 de metri de pozitia noastra. Se dau ordine si un sir de scutieri avanseaza pina dincolo de masina in flacari, iar un soldat cu un extinctor urca in autobuz. Intunericul revine. O grindina de pietre si de sticle se abate asupra noastra in timp ce ne retragem catre masinile de interventie.

‘Distractia’ continua pina pe la doua noaptea, cind violentele se opresc. Oamenii s-au retras deja la casele lor si strazile redevin linistite.

[…] toti au inteles ca atunci cind se stringe o gloata de oameni, bunul simt dispare in neant  […] oameni porniti pe distrugeri, multi dintre ei neavind habar de ce, dar supunindu-se pornirilor violente ale multimii.”[1]

Bucuresti 2012? Nu; autorul, colonelul britanic Tim Collins[2], descrie o seara “obisnuita” pe strazile din Belfast, in vara lui 2001. O diferenta de 10 ani in timp si de 3.500 km in spatiu, dar imaginile sint in mare intersanjabile. Belfast sau Bucuresti, nu conteaza; o revolta populara arata la fel la Paris sau la Bagdad, la Washington sau la Bombay.

Caracteristici? O stare reala, dar confuza, de nemultumire. Un pretext declansator. Placerea de a-i injura “pe astia”; injuraturile ca liant social. Violenta verbala si/sau fizica, distractiva, catartica, prilej de a-ti dovedi “barbatia”. Final incert.

Bucuresti 2012. Juni revolutionari “anticapitalisti” si “antiglobalizare” schimbind mesaje pe Facebook de pe iPhone-urile mult dorite, insensibili la ironia situatiei; angajati la stat ofticati pe taierea salariilor, dar refuzind sa ia in discutie alternativa – concedierile in masa; “ultrasi” incintati ca pot sa se bata cu jandarmii si in afara stadioanelor. Daca mai prindem in ecuatie si coditele bagate de diferite partide mai mult sau mai putin parlamentare, capatam deja o imagine mult mai clara.

Nu-mi propun acum nici sa discut despre erorile de comunicare monumentale facute de presedinte si de guvern si nici despre actiunile penibile ale opozitiei care, incapabila de a prezenta o alternativa coerenta si rationala la actuala putere tot incearca mini lovituri de stat. Toate acestea sint mai degraba consecinte decit cauze, consecintele nivelului de cultura politica a populatiei.

Cum e turcu’ si pistolu’…

Daca treci peste “Jos Basescu!”, urmatoarea “idee” vehiculata de demonstranti s-ar putea rezuma cam asa: Ne-am saturat de politicieni, toti sint o apa si-un pamint, toti sint hoti!

Simplu, nu? Jos Basescu, toti e hoti! OK, am inteles, dar nu pot sa nu ma intreb, pe cine punem in loc daca toti e hoti?

Din pacate, aceasta atitudine de respingere in bloc a clasei politice este raspindita la nivelul societatii, nu este doar apanajul citorva sute de “indignati”. Rezultatul se vede in participarea scazuta la vot (N-am cu cine sa votez ca toti sint la fel), in dezinteresul elevilor si studentilor fata de “politica”, in apatia populatiei. Nu este un fenomen nou, iar calitatea execrabila a presei, coruptia endemica sau nivelul scazut de educatie al oamenilor au fost rind pe rind incriminate.

Da, e adevarat, toate acestea isi au contributia lor, dar responsabilitatea individului unde este? De acord, imbecilitatile repetate non-stop pe anumite canale de stiri nu sint de natura a incuraja o dezbatere rationala, dar nu e nimeni obligat sa le asculte! Nu vine nici un redactor, nu vine nici un “mogul” sa-ti decupleze creierul; tu esti singurul care decizi daca sa-l pui sa nu in stand by… Use it or loose it!

Te-ai saturat de un om politic? E corupt? Du-te la vot sa incerci sa-l schimbi, nu sta acasa plingindu-te. Oricum, politicianul in cauza nu a ajuns in functie tras de urechi de doua porumbite albe, a ajuns acolo in urma unor alegeri, iar responsabilitatea o poarta alegatorii, nu Iliescu, Constantinescu sau Basescu.

Nu-ti plac legile? Ti se par nedrepte / absurde / imbecile? Nu sta acasa plingindu-te, incearca sa le imbunatatesti, exista mecanismele necesare. Nu e deloc usor si e nevoie de foarte multa munca, poate fi frustrant si niciodata nu vei obtine exact ce ti-ai dori, dar se poate! O stiu din proprie experienta[3].

In cazul protestelor actuale, principalul strigat de lupta a fost “Salvati SMURD-u! Aparati-l pe Arafat!” Citi dintre “indignati” au citit proiectul legii sanatatii? Nicaieri nu se face referire la asa ceva! Citi dintre cei care se declara nemultumiti de activitatea politicienilor au incercat sa duca la bun sfirsit un proiect pentru grupul din care fac parte? Citi participa macar la sedintele de bloc?

Sintem mintiti!. Sintem manipulati! Sintem furati! Ni se da! / Nu ni se da! Totul la diateza pasiva… Responsabilitatea personala unde este?

“Jos dictatorul! Jos Guvernul!”… Este actuala guvernare corupta? Da. Este administratia plina de functionari incompetenti? Da. Invatamintul si sanatatea sint neperformante? Da. Lista plingerilor ar putea continua. Si atunci sa nu strigi “Jos Guvernul!” ? Pai hai sa vedem.

Coruptia? Nu este o noutate, dar pentru prima oara in ultimii 22 de ani procurorii au un oarecare grad de libertate; ati mai auzit pina acum de arestari pe banda rulanta dintre membrii partidului aflat la putere?

Functionarii incompetenti? Nu sint o inventie a PD-L-ului, dar legi precum cea a educatiei sau a sanatatii (recent avortata in urma protestelor) creeaza premizele inlaturarii lor din sistem.

Invatamint prost si fabrici de diplome? Sa reamintesc ca Bacalaureatul de anul trecut a fost primul, cit de cit corect, dupa citeva zeci de ani?[4]

Sa aducem in discutie situatia economica? Nu este nemaipomenit de buna, dar putea sa fie semnificativ mai proasta. E suficient sa ne uitam la ce se intimpla in Spania, Ungaria sau Grecia. La noi PIB-ul este in crestere[5], inflatia in scadere semnificativa[6], exporturile duduie[7]. Piata muncii a inceput sa se imbunatateasca; in IT am simtit primele semne pozitive chiar de la sfirsitul lui 2010 – presiune in crestere pe salarii, fluctuatie ridicata de personal, agentii de recrutare iesite la vinatoare. De fapt, principala spaima a USL o constituie revirimentul economic; acesta este si motivul pentru care incearca cu disperare sa obtina alegeri anticipate. Timpul lucreaza in avantajul PD-L-ului; cu exceptia cazului unui nou puseu de criza la nivel mondial, pina la viitoarele alegeri cresterea economica va fi resimtita la nivelul majoritatii populatiei, iar Cavalerii Flamei Mov vor fi nevoiti sa mai stea inca cel putin patru ani pe bara.

Una peste alta ne aflam in fata unui paradox interesant. Ne plingem de coruptie, dar n-am auzit sa vina mii de oameni din tara cu autocarele ca sa o sprijine pe Monica Macovei[8], in schimb am auzit de primari corupti realesi cu peste 70% din voturi[9].

Ii injuram pe cei care ne-au scos din criza economica, dar ii ridicam in slavi pe post de “salvatori ai natiunii” pe cei care au determinat dezastrul bugetar din 2008[10] cu concursul direct al unor lideri sindicali iresponsabili[11].

Deplingem salariile ridicol de mici ale profesorilor sau medicilor, dar refuzam sa achitam taxele necesare platii acestora. Sa reamintim ca in Romania proportia veniturile bugetare in PIB este cea mai mica dintre toate statele din Uniune[12] – cu ce bani sa fie crescute salariile din invatamint si sanatate daca nimeni nu vrea sa contribuie?

Ne vaitam, ii injuram “pe astia” si nu facem nimic[13], ba mai mult, blocam si orice tentativa de reforma. Pai nu? S-a trezit ei ca e destepti! Mama lor!

“Cînd se ia cîte-o masură,

Lumea-njură

Pe agentul sanitar

Si-l întreabă fără noimă:

– Ce-ai cu noi, mă ?

Pentru ce să dăm cu var ?…”[14]

[1] Collins, Tim (2006). Rules of Engagement. London, pp 75-78 (http://www.bookdepository.com/Rules-Engagement-Tim-Collins/9780755313754)

[2] http://en.wikipedia.org/wiki/Tim_Collins_%28British_Army_officer%29

[3] ASUR a avut pina acum interventii pe doua legi. In cazul Legii Educatiei (1/2011) am reusit mentinerea unei prevederi esentiale asigurarii libertatii de credinta si de constiinta, iar in cazul Legii parteneriatului dintre stat si culte in domeniul serviciilor sociale am obtinut nepromulgarea legii de catre presedinte si trimiterea ei spre reexaminare in Parlament.

[4] Copiatul la Bacalaureat nu este o inventie post-decembrista; era institutionalizat cu mult inainte. In 1987, cind am dat Bacalaureatul, profesorii supraveghetori au inceput sa distribuie in sala manuale si caiete cu notite imediat dupa vizita sefului de comisie. Mergeau din candidat in candidat si intrebau “Tie ce iti dau?”

[5] http://www.tradingeconomics.com/romania/gdp-growth

[6] http://www.tradingeconomics.com/romania/inflation-cpi

[7] http://www.tradingeconomics.com/romania/exports

[8] http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2007/02/070227_macovei_miting.shtml

[9] http://www.jurnalul.ro/observator/dosarul-mita-la-wc-mircia-gutau-a-fost-pus-in-libertate-print-590333.htm

[10] http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/unanimitate-pentru-cresterea-salariilor-profesorilor-135539.html

[11] http://www.evz.ro/detalii/stiri/scandalul-profesorilor-a-avut-succes-824523.html

[12] Consiliul Fiscal (2011), Annual Report, Macroeconomic and fiscal developments , p. 30 (http://www.fiscalcouncil.ro/annualreport2011.pdf)

[13] Pardon, am uitat; din cind in cind mai dam totusi cite un like pe Facebook!

[14] George Toparceanu, Vara La Tară… (http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/t/george-toparceanu-8zudtzp/vara-la-tara-6zuhpzu.html)

 

SURSA : Contributors

Vina de a poseda gandire critica

The voice of protest, of warning, of appeal is never more needed than when the clamor of fife and drum, echoed by the press and too often by the pulpit, is bidding all men fall in and keep step and obey in silence the tyrannous word of command. Then, more than ever, it is the duty of the good citizen not to be silent.
~ Charles Eliot Norton

In opinia mea, diferenta dintre talibanismul partinic (daca tot a fost, cu ceva timp in urma, un termen la moda printre cei platiti de Felix motanul) si partizanatul asumat rational, din simt civic, este o doza serioasa de gandire critica.

Cu alte cuvinte, daca primul este doar adeziune oarba, lipsa de interes pentru informatie, tendinta de a distorsiona tot ceea ce nu-ti convine si a vedea lucrurile simplist in alb sau negru (combinata cu insulta grosiera, cu un adjectiv-doua aruncate ici colo numai pentru a lovi in oponent), cel din urma este rezultatul unui exercitiu intelectual, al unei evaluari temeinice a circumstantelor, al analizei riguroase a informatiei.

Poate parea pretios ce am scris mai sus, insa am crezut ca este este exact motivul pentru care atatia dintre noi am fost revoltati de injuriile care ni s-au aruncat in timpul campaniei fiindca l-am sustinut pe Traian Basescu. Pentru ca am fost in stare sa discernem in isteria generala din media romaneasca ceea ce era cu adevarat important si am incercat sa gasim o serie de persoane care sunt in stare sa opuna claritate si argumente solide corului de voci tembele perorand aceeasi partitura anti- de dimineata pana seara.

Constat insa ca acum lucrurile incep sa se decanteze intr-un cu totul alt sens, mai cu seama de cand pentru unii dintre noi optiunile PDL in materie de candidati sau posturi ministeriale au fost absolut naucitoare (asa cum s-a intamplat de pilda pe blogul lui Politeia sau pe al lui Turnofftheglory). Si, contrapunctic, au aparut si altii care striga deja “tradare” cat ii tine gura, uitand de faptul ca abia a trecut o luna de la alegeri…

Personal nu-mi pot imagina ce fel de reformare a statului se va face prin promovarea unor indivizi ca Honorius si punerea la colt a lui Cristian Preda sau a lui Sever Voinescu? Sau cum vor fi gestionate treburile statului cu acelasi guvern tern si inodor (cu cateva exceptii) al lui Emil Boc? Sau, in fine, cum se vor dezmetici nostalgicii alegerilor anticipate cand vor constata ca in fapt nu este deloc rost de ele?

Ii dau, asadar, dreptate lui Cristian Preda atunci cand vorbeste despre incoerenta lui Emil Boc si despre semnele oligarhizarii PDL:

În ceea ce mă privește, eu cred, de pildă, că fenomenul de oligarhizare a partidelor și, prin ele, a vieții publice trebuie stopat. Președintele Băsescu a asumat această credință cu forță și PDL a subscris discursului anti-oligarhi. A făcut-o și dl Boc.
Numai că PDL în general și dl Boc în particular au o problemă dacă văd oligarhia doar în curtea adversarilor.
Desemnarea lui Prigoană jr drept candidat este semnul unei tendințe clare de oligarhizare a PDL.
Iar dacă e cineva care crede că oligarhii noștri sunt mai buni decât oligarhii lor, acela se înșeală.

Si totusi nu pot scapa de o intrebare: ce inseamna cu adevarat “experienta politica” pentru primul ministru (bineinteles, atunci cand nu se afla in lumina camerelor de luat vederi)? Fiindca daca aceasta se rezuma la distanta dintre un discurs searbad, al sau, si prestanta intelectuala pe care au dovedit-o Sever Voinescu si Cristian Preda in dezbaterile din timpul campaniei, ma indoiesc ca PDL va mai fi in stare pe viitor sa mai atraga oameni de valoare.

Romania si o comparatie a unui american de an nou

Un articol interesant scris de fostul ambasador al SUA la Bucuresti, Jim Rosapepe, in Wall Street Journal-ul de azi apare ca un cadou de an nou… ma rog, pentru cei care nu tusesc atunci cand se gandesc la Italia (eu cam o fac, desi am un bunic italian). Parca imi placea mai mult comparatia cu Franta din perioada interbelica, dar probabil sunt eu mai carcotasa.

Un lucru este insa sigur… un fost ambasador scrie despre Romania ca fiind o tara normala, in plina dezvoltare. Si oricine a iesit afara din tara, ca mine, poate sa confirme ca nu suntem tocmai codasii lumii, desi am avut parte de enorm de multa presa negativa (probabil foarte bine tintita).

Asadar, la multi ani, si nu va pierdeti speranta, suntem pe drumul cel bun!

Enjoy the article:

Outside of Romania, and sometimes even inside, good news travels slowly. Romania has had one of the highest ratios of bad international press to real achievement of any country in the world. Despite its remarkable progress since 1989—a free press, a democratic political system, peaceful relations with its neighbors and among ethnic groups, and an economy that grew rapidly—the foreign snapshot is still too often dominated by abandoned children, corruption, and chaos.

puteti insa gasi date despre articol si aici: http://www.hotnews.ro/stiri-international-6773009-james-rosapepe-wall-street-journal-romania-epoca-ceausescu-noua-italie.htm

Un gand bun…

… si o scurta pauza in care urez tuturor celor care scrieti si vizitati acest blog sa aveti parte de un Craciun fericit, linistit si odihnitor, multa bucurie, pace si belsug alaturi de cei care va sunt dragi!

Si fie ca anul care vine sa fie unul mai frumos, mai putin tensionat si sa fim cu totii mai sanatosi si mai iubiti!

Un gand bun asadar pentru toti si mai ales pentru Alexa…

Craciun fericit! La multi ani!

Jumatatea plina…

Astazi este 21 decembrie – presedintele a depus juramantul. Sper sa fie intr-un ceas bun!

Insa astazi nu vreau sa vorbesc despre politica, ci sa-mi amintesc cum in urma cu exact 20 de ani viata mea si a multor romani s-a schimbat.

Fiindca astazi mai mult decat oricand trebuie sa facem un pas inapoi si sa ne gandim cat de diferiti suntem fata de cei de atunci, cat de liberi suntem fata de cum eram pe atunci. Cat de mult au insemnat acesti douazeci de ani, chiar daca uneori avem senzatia ca nu progresam. Cat de usor ne este sa spunem astazi, spre deosebire de acele vremuri, ca suntem cetateni europeni, cat de usor ne este sa calatorim liber. Cat de firesc ni se pare accesul la surse atat de diverse de informatie, uitand ca atatea zeci de ani el ne-a fost interzis cu desavarsire.

Da, inca ne este greu sa ne asumam trecutul si sunt multe dezamagiri legate de felul in care idealurile Revolutiei au fost acaparate ani de zile de dinozauri comunisti precum Ion Iliescu, dar macar am inceput sa facem, chiar si partial, procesul comunismului. Macar avem aceasta libertate.

Da, poate nu avem inca prosperitatea si societatea asezata pe care ne-o doream atat, dar avem cu siguranta mai multe optiuni si mai putine lipsuri. Jumatatea plina parca-i mai mare decat cea goala.

Din fotografiile Revolutiei ne privesc figuri incrancenate, oameni pe a caror fata se citeste saracia si disperarea. Chiar nu s-a schimbat nimic de atunci? Eu una nu cred.

Riscul “binefacerilor” canadiene…

Ministrul interimar al economiei, Adriean Videanu, declara ieri citat de Hotnews, ca isi doreste sa inceapa cat mai curand posibil exploatarea aurului la Rosia Montana, cu actualul investitor Gabriel Resources:

“Vrem sa includem in Programul de Guvernare demararea cat mai rapida a proiectului Rosia Montana pentru ca piata aurului favorizeaza asemenea proiecte

http://economie.hotnews.ro/stiri-companii-6742272-adriean-videanu-proiectul-rosia-montana-inclus-programul-guvernare.htm
“

Nu mai intru in alte detalii fiindca despre Rosia Montana s-au scris romane si nu vreau sa le reiau.

In cazul in care simtiti ca mai aveti nevoie de referinte, le gasiti, partial, aici:

http://www.acad.ro/rosia_montana/pag_rm04_decl.htm

http://vids.myspace.com/index.cfm?fuseaction=vids.individual&VideoID=14032329

http://www.miscarea.net/rosia-montana-2005.htm

Insa luarea de pozitie a lui Videanu mi-a adus aminte de un articol din revista National Geographic din martie anul acesta, in care se lua in discutie impactul pe care il are asupra mediului exploatarea [utilizand ultimele tehnologii in domeniu, of course, si in colaborare cu guvernul local (sic!)] cu soda caustica a nisipurilor petrolifere din regiunea Alberta, Canada. Am articolul in fata, insa nu l-am gasit pe internet decat partial, fara o serie de imagini si comentarii extrem de sugestive. Pe scurt, regiunea despre care se vorbeste, aflata undeva spre spre centrul Canadei, arata asa:

http://www.corpwatch.org/article.php?id=15421

From a helicopter it’s easy to see the indus­try’s impact on the Athabasca Valley. Within minutes of lifting off from Fort McMurray, heading north along the east bank of the river, you pass over Suncor’s Millennium mine—the company’s leases extend practically to the town. On a day with a bit of wind, dust plumes billowing off the wheels and the loads of the dump trucks coalesce into a single enormous cloud that obscures large parts of the mine pit and spills over its lip. To the north, beyond a small expanse of intact forest, a similar cloud rises from the next pit, Suncor’s Steepbank mine, and beyond that lie two more, and across the river two more. One evening last July the clouds had merged into a band of dust sweeping west across the devastated landscape. It was being sucked into the updraft of a storm cloud. In the distance steam and smoke and gas flames belched from the stacks of the Syncrude and Suncor upgraders—”dark satanic mills” inevitably come to mind, but they’re a riveting sight all the same. From many miles away, you could smell the tarry stench. It stings your lungs when you get close enough.

Mai mult, regiunea este atat de poluata incat, se spune in partea care nu apare in link, pana si pestii din Lacul Athabasca sunt acoperiti de puncte rosiatice nespecifice, datorate deversarilor de deseuri toxice din ariile apropiate si care s-au infliltrat in panza freatica. Localnicii nu ii mai consuma, iar atunci cand mai pescuiesc o fac numai pentru a-si hrani cainii pe care ii inhama la sanii.

In ceea ce priveste adevaratele lacuri toxice formate din cauza depozitarii reziduurilor in urma procesului de productie, a fost nevoie de crearea unor dispozitive speciale in forma de soim care sa tina pasarile departe de ele:

“Floating among mats of leftover bitumen on a thousand-acre tailings pond, a radar device scans for incoming birds. The fake falcon flaps its wings, and predator calls blare to scare off waterfowl that would die if they landed on the surface and their feathers became soaked with sludge”

Nu sunt genul environmentalist-ului vocal, dar nu pot ignora argumentele Academiei Romane si ramane insensibila la ravagiile asupra mediului pe care le-ar crea pe termen lung un asemenea proiect. Stiu ca firma respectiva se lauda cu cele mai noi tehnologii in domeniu, insa asta nu ma convinge mai cu seama cand vad cum canadienii, in numele acelorasi “tehnologii de ultima generatie” si cu acordul guvernului, distrug parti insemnate din propria tara. Ce garantii am atunci ca o vor respecta pe a altora?

O ciorba reincalzita care-mi lasa un gust amar…

Ok, as fi putut sa ma obisnuiesc pana si cu faptul ca Emil Boc este din nou premier. Am inteles motivele, i-am mai acordat inca o data incredere. Dar ma asteptam la un guvern cu un suflu nou, cu oameni de calitate, nu la o adunatura de insi a caror competenta este contestabila!

Insa lista pregatita de PDL mi se pare o sfidare, chiar si mie care am pierdut atata amar de vreme si de nervi in campanie incercand sa-l sustin atat cat am putut de aici de departe pe Traian Basescu.

Lista ministerelor ce vor fi conduse de democrat-liberali:

* Ministerul Administratiei si Internelor: Vasile Blaga

* Ministerul Economiei si Comertului: Adriean Videanu

* Ministerul Transporturilor si Infrastructurii: Radu Berceanu

* Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului: Elena Udrea

* Ministerul Comunicatiilor: Gabriel Sandu

* Ministerul Educatiei: Catalin Croitoru

* Ministerul Agriculturii: Orest Onofrei

* Ministerul Muncii: Mihai Seitan
http://www.hotnews.ro/stiri-politic-6743170-gheorghe-flutur-anuntat-lista-ministrilor-pdl-blaga-interne-croitoru-educatie-seitan-munca.htm

Stiu, unii portocalii ma vor condamna, insa vreau sa-mi explice si mie cineva de ce trebuie ca Elena Udrea sa fie la Ministerul Dezvoltarii? Ce o califica pentru acest post? De ce un individ precum Croitoru, fostul sindicalist nu fostul prim ministru desemnat, trebuie pus la educatie cand profesorii stiu foarte bine ce fel de politica a dus acesta si acolitii lui in invatamant? Cum se va face reforma cand la carma este cineva care reprezinta imaginea in mic a intepenirii din educatie? De ce avem nevoie de un Oprea la aparare?

Si mai ales unde este aripa tanara a PDL, unde au disparut Funeriu, Lucian Croitoru, Voinescu?

Sunt dezamagita… 😦

Asociatii din diaspora cer un ministru pentru romanii de pretutindeni…

Mai multe asociatii romanesti din diaspora cer astazi intr-o scrisoare deschisa adresata presedintelui Traian Basescu si primului ministru desemnat Emil Boc infiintarea unui post de ministru delegat pentru romanii de pretutindeni.

Teoretic, infiintarea unei functii de ministru care sa se ocupe de cele aproximativ 10 milioane de romani care traiesc in afara granitelor suna bine, practic insa, acesta ar avea doar un rol simbolic – ar reprezenta un soi de recompensa pentru modul in care diaspora romaneasca a inteles sa-si exprime interesul si atasamentul fata de tara, inclusiv cu prilejul ultimelor alegeri:

“Cu toti sunt atasati de Tara Mama, iar acest lucru a fost demonstrat de-a lungul anilor atat de romanii autohtoni care si-au indreptat sperantele pastrarii identitatii lor catre Romania, constituind adevarate hotare spirituale si culturale romanesti dincolo de frontierele administrative ale Romaniei, cat si de diaspora romana care, atat prin activitatile culturale cat mai ales prin sprijinul financiar constituit din zeci de miliarde de euro care a fost trimis in Tara, si-a demonstrate atasamentul fata de Romania de acasa. Miliardele de euro trimise in tara au ajutat economia si si au crescut prosperitatea Romaniei.

Ultimele alegeri au fost inca o demonstratie a interesului major pe care romanii de pretutindeni il poarta vietii politice si viitorului Romaniei, dar si a modului cum ei pot influenta viata politica din Tara.

Tinand cont de toate acestea, va rugam sa luati in considerare infiintarea unui post de ministru delegat pentru romanii de pretutindeni, functie care ar demonstra interesul si aprecierea pe care Administratia Prezidentiala si Guvernul Romaniei, dar si clasa politica in general, o acorda celor zece milioane de romani din afara frontierelor, romani ce au demonstrat, prin fapte, ca sunt alaturi de Tara Mama si de incercarile prin care trece aceasta.

Luand in considerare criza prin care trece Romania nu cerem minister care sa se ocupe de problemele extrem de complexe pe care le avem. Cerem insa ca la nivel simbolic Romania politica sa demonstreze ca o interesam. Postul de ministru delegat pe langa Primul ministru, nu presupune resurse financiare suplimentare celor alocate deja Departamentului pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni, ci doar o recunoastere morala a implicarii noastre in problemele Tarii. (s.m.)”
http://www.rgnpress.ro/content/view/40780/1/

Ca roman din diaspora sustin acest demers, insa am unele rezerve. Stiu ce inseamna sa te afli departe de tara si sa te hranesti cu simboluri, ele sunt cele care, in fond, iti construiesc identitatea intima de roman. Si stiu ca ar fi important pentru multi dintre noi sa ne simtim bagati in seama, macar din cand in cand.

Dar cred ca mai oportune decat aparitia unui ministru cu o fisa a postului destul de ambigua (care probabil ar sfarsi in a fi doar un invitat special pe la diverse comitete si comitii) ar fi introducerea de urgenta a votului electronic – cu siguranta ne-ar scuti pe multi de efortul cateodata urias de a ajunge la sectia de votare si ne-ar face sa fim mult mai conectati la viata politica si sociala din Romania – si reorganizarea intepenitului Minister al Afacerilor Externe in asa fel incat el sa raspunda cu adevarat problemelor romanilor aflati in strainatate.

Apoi n-avem decat sa infiintam si posturi simbolice…

Emil reloaded

Desemnarea lui Emil Boc m-a surprins si nu prea… ma cam asteptam dupa tatonarile mediatice de ieri. Trebuie sa recunosc insa ca nu sunt tocmai multumita de re-alegere…

Stiu ca exista si parti bune – faptul ca este o varianta confortabila pentru Traian Basescu, continuitatea guvernamentala si un premier care stie deja cum trebuie condus un guvern, onestitatea si capacitatea de a lua masuri nepopulare indiferent de consecintele politice, dar, dincolo de competenta lui de care nici macar nu sunt convinsa pe deplin, Emil Boc este unul dintre cei mai slabi comunicatori din politica romaneasca (practicand un limbaj cliseizat si cam hei-rup-istic pe care imi este greu sa-l diger uneori cu toata bunavointa) si din pricina asta nu cred ca va fi in stare sa se faca mai popular in acest nou mandat.

Pe de alta parte, este extrem de importanta si componenta guvernului care va fi propus. Daca PDL nu va intelege ca este nevoie de profesionisti si va coopta din nou politicieni contestabili precum Udrea, Berceanu, plangaciosul Paleologu, etc., isi va da singur foc la valiza alimentand (si chiar nu mai era nevoie de asta!!!) vocile critice care au racnit pe tot parcursul campaniei. Cu alte cuvinte, pentru a oferi credibilitate noii formule, PDL trebuie neaparat sa ii treaca, daca nu pe linie moarta, macar in linia a doua pe cei care pana acum au fost adevarate tinte pentru pesedo-penelei. N-are decat sa le ofere posturi politice, sa-i faca membri de onoare, s.a.m.d., insa nu este cazul sa mai dea apa la moara opozitiei sau guri de oxigen antenistilor.

Mai mult, nu vad ce l-ar recomanda pe un Oprea (omul pare uns cu toate alifiile) pentru o functie de ministru, cum de altfel nu privesc cu incredere nici faptul ca Ministerul Culturii va apartine UDMR, ardelenii stiu de ce…

Totusi, Funeriu, Aurescu, Croitoru sunt persoane care si-au demonstrat profesionalismul si cred ca merita sa se afle in atentia primului ministru.

Prin urmare, privesc cu rezerve aceasta noua desemnare care deocamdata mi se pare o ciorba reincalzita. Sper ca timpul sa-mi demonstreze ca ma insel…

Si cateva link-uri din presa internationala cu referire la subiect:

http://news.yahoo.com/s/afp/20091217/wl_afp/romaniapolitics

http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/8417693.stm

Ura ca mod de a exista. Scurte consideratii despre psihologia unor impotenti politic

Declaratiile arogante ale lui Crin Antonescu si ale lui Mircea Geoana la iesirea de la consultarile de la Cotroceni nu doar confirma (a cata oara?) lipsa de bun simt a personajelor, insa ridica o problema mai generala in ultimele zile de dupa alegeri si anume faptul ca observam cum sub ochii nostrii se perpetueaza, atat la nivelul politicului cat si in media, cu foarte firave si sporadice “imblanziri” ale discursului, aceeasi sufocanta stare de conflict de care credeam ca vom scapa odata cu terminarea scrutinului.

Desi invinsi, ei si gastile de aplaudaci din subordine si din media raman cantonati in aceeasi atitudine beligeranta, in aceleasi stereotipuri discursive, in acelasi “cocosism” gaunos de care ne-am saturat deja, invocand totodata (culmea!) in sprijinul acestui comportament “autist”, cum l-a definit intr-o oarecare masura si Alexandru Mitache intr-o postare de ieri interesul national!

Eu cred insa ca explicatia acestui “autism” este un pic mai complexa decat ceea ce razbate in exterior, de pilda faptul, in cazul lui Geoana, ca alegerile i-au subrezit pozitia in partid. Sau ca Antonescu, care mie mi s-a parut intotdeauna un individ cu o formatie de functionar marunt (n-au decat sa ma contrazica liberalii si sper sa ma ierte functionarii) ajuns prin puterea circumstantelor si printr-un oarecare talent de a crea fraze la prima vedere frumoase, in situatii exceptionale pe care este limpede ca nu le intelege, se viseaza prim-ministru desi nimic inafara de poleiala de sforaituri ale apropiatilor sai nu-l recomanda pentru o atare pozitie.

In opinia mea, este vorba aici si de un vizibil proces de dezumanizare ca rezultat, pe de-o parte, al campaniei electorale extrem de tensionate, iar pe de alta parte, al incapacitatii funciare a celor doi de a mai fi, dincolo de statutul de politician, fiinte umane echilibrate.

Astfel, un eseu din 2003 semnat Michelle Maiese, o cercetatoare de la Conflict Research Consortium din cadrul Universitatii din Colorado semnaleaza ca intr-un conflict exista riscul ca partii adverse sa ii fie exagerate caracteristicile negative si in felul acesta se ajunge a se scapa din vedere umanitatea oponentului:

“Dehumanization is actually an extension of a less intense process of developing an “enemy image” of the opponent. […] Adversarial attitudes and perceptions develop and parties begin to attribute negative traits to their opponent. They may come to view the opponent as an evil enemy, deficient in moral virtue, or as a dangerous, warlike monster.

An enemy image is a negative stereotype through which the opposing group is viewed as evil, in contrast to one’s own side, which is seen as good. Such images can stem from a desire for group identity and a need to contrast the distinctive attributes and virtues of one’s own group with the vices of the “outside” group. In some cases, evil-ruler enemy images form. While ordinary group members are regarded as neutral, or perhaps even innocent, their leaders are viewed as hideous monsters.

Enemy images are usually black and white. The negative actions of one’s opponent are thought to reflect their fundamental evil nature, traits, or motives. One’s own faults, as well as the values and motivations behind the actions of one’s opponent, are usually discounted, denied, or ignored. It becomes difficult to emphasize or see where one’s opponent is coming from. Meaningful communication is unlikely, and it becomes difficult to perceive any common ground.”

Nu va suna cunoscut? Nu cu un astfel de proces de dezumanizare a presedintelui in discursul public am avut si avem inca de-a face din partea oponentilor sai? Nu s-a demonstrat chiar si astazi la audieri ca orice cale de dialog cu liberalii si cu pesedistii este imposibila? Lucruri de altfel perfect explicabile psihologic fiindca, afirma aceeasi eseista:

“Once formed, enemy images tend to resist change, and serve to perpetuate and intensify the conflict. Because the adversary has come to be viewed as a “diabolical enemy,” the conflict is framed as a war between good and evil. Once the parties have framed the conflict in this way, their positions become more rigid.”

Mai mult, subliniaza Maiese, la accentuarea imaginii inamicului contribuie si procesul de “proiectie” prin care indivizii transfera propriile tare asupra oponentilor, lucru ce ar explica, dupa parerea mea, felul in care Antonescu continua astazi sa vocifereze ca Traian Basescu este o amenintare la adresa statului de drept (desi acesta a fost ales democratic de catre electorat) si ca nu este in stare sa fie flexibil in vreme ce el insusi prin atitudinea sa nu numai ca nu rezolva prin nimic criza politica, ci isi demonstreaza incapacitatea de a negocia:

“Enemy images are accentuated, according to psychologists, by the process of “projection,” in which people “project” their own faults onto their opponents. This means that people or groups who tend to be aggressive or selfish are likely to attribute those traits to their opponents, but not to themselves. This improves one’s own self-image and increases group cohesion, but it also escalates the conflict and makes it easier to dehumanize the other side.

Once certain groups are stigmatized as evil, morally inferior, and not fully human, the persecution of those groups becomes more psychologically acceptable. Restraints against aggression and violence begin to disappear. Not surprisingly, dehumanization increases the likelihood of violence and may cause a conflict to escalate out of control.”

Cu alte cuvinte, trebuie sa constientizam ca suntem la dispozitia unor personaje care nu-si pot depasi propriile umori anti-basesciene si nu se pot dovedi politicieni in adevaratul sens al cuvantului; sunt incapabili sa se preocupe de interesul celor care i-au ales. Atat Crin cat si Geoana, nu mai reusesc sa discearna cu adevarat care este scopul reactiilor lui Traian Basescu, ci incadreaza orbeste toate actiunile acestuia in capitolul negativ, de aici si modul isteric in care a intrat la audieri Antonescu si faptul ca a trebuit sa i se aduca aminte ca nu mai este in campanie.

De asemenea, eu cred ca procesul de dezumanizare in cazul lor a functionat si in sens invers, afectandu-le forul interior – preocupati permanent cu distrugerea lui unei singure persoane, cei doi au ajuns doar niste fantose in spatele carora nu se mai afla decat ura si resentiment – practic, acuzatiile pe care le-au repetat atata amar de vreme au ajuns cumva sa reprezinte unica lor sustanta, ei nemaiputand in momentul de fata sa se mai miste in afara acestui tip de discurs. Conflictul si ura i-au acaparat cu totul, au macinat si ultimele “petice” care le mai confereau “stofa de politician”.

O singura concluzie, amara de altfel, se poate trage de aici… daca Geoana si Antonescu ori mercenarii vocali care ii inconjoara acum vor continua in fruntea partidelor lor singura lor tinta si singura lor ocupatie va fi… infruntarea ca si pana acum cu Traian Basescu. Ceea ce s-a intamplat dupa alegeri arata cat se poate de clar ca PSD-PNL&co. refuza sa se maturizeze si sa inteleaga ca politica este in fapt negociere si dezbatere de idei. Riscam astfel ca la ceas de seara cei care sustin actuala stare de lucruri sa continue lupta cu obisnuitele arme murdare, poate chiar cinci ani de acum incolo…