Reteta pentru anul 2012

Se iau douasprezece luni, se curata bine de amaraciune, stres, mandrie, invidie, egoism, formalism si frica.

Se imparte fiecare luna in 28-31 de zile, pentru ca provizia sa ajunga exact un an. Se cantareste munca si linistea, adaugandu-se chibzuinta si harul.

Se cerne cu abilitate, iubire si vointa, intelepciune, ingaduinta, frecandu-se cu sinceritate, tandrete, gratie si alint. Se uneste rabdarea cu bunavointa, muzica si buna dispozitie.

Se impatureste cu intelegere si speranta, se pudreaza cu sacrificii, se presara vraja, daruire si receptivitate. Se acopera cu amabilitate, gingasie si mult bun simt.

Se indulceste cu multa toleranta, optimism, veselie si umor. Se aromeaza cu blandete, bunatate, concesii si acuratete sufleteasca.

Se tapeteaza cu afectivitate si pretuire, se coace la caldura inimii, cu dragoste din belsug.

Se flambeaza cu puritate, stima si respect.

Preparatul se serveste zilnic, cu buchete de fericire, ornat cu surprize, invelit in invioratoarea si inepuizabila credinta in Dumnezeu!

Pofta buna!

La Multi Ani ! Si un an nou, plin de miracole va doresc tuturor..

Craciun fericit, tuturor !

23 decembrie 1989 – asasinarea Polixeniei

Era dimineata si in centrul Bucuresti-ului se tragea  cu gloante adevarate. Dictatorul fugise, dar la televizor se aratau “teroristii care trasesera  in populatie”. Polixenia era singura acasa. Sotul ei, scapat ca prin minune in ’42 din batalia de la cotul Donului  plecase pe Calea Victoriei si la Universitate sa ajute Revolutia. Vazuse cu ochii lui cum in canalul de pe strada Franklin, apa era rosie de sange si stia ce inseamna asta. Nici eu nu eram acolo, ci la aeroport unde lucram si unde scapasem ca prin miracol cu 10 minute inainte ca o masina de tura, care transporta 8 salariati la serviciu sa fie facuta zob de tirul gloantelor in masacrul de la Otopeni.

Inca de dimineata, am avut o presimtire sumbra, asa ca am sunat-o pe Polixenia la 8.30 sa plece de acasa la rude, in alta zona a Bucuresti-ului. N-a vrut, fiindca nu credea ca la adapostul casei i s-ar fi putut intampla ceva. Asa ca, in acea dimineata fatidica, isi urma programul zilnic care incepea cu o cafea buna, la ibric, pe care o savura o zi intreaga. A fost ultima data cand am mai vorbit cu ea. Telefonul a sunat ca intr-o casa pustie timp de vreo 3 ore, apoi am aflat…..

Casa fusese distrusa de gloante, mobila si geamurile erau sparte si nimic nu mai arata ca inainte. Polixenia era pe jos in bucatarie, cu lingurita cu care amestecase in cafea, inca in mana. Avea o bucata din craniu lipsa si creierii imprastiati peste tot. Mi-au trebuit 22 de ani ca sa pot vorbi despre asta. Si despre ingrozitorul drum catre morga, carata in patura de 4 prieteni. Si despre imaginea de cosmar de pe scarile de la morga Vitan, unde capetele unor soldati tineri se loveau cu zgomot de trepte, tarate de picioare de diversi indivizi. Nu ai cum sa uiti toate astea. Te rogi doar la Doamne Doamne sa nu iti pierzi mintile….

Anii au trecut. In ianuarie 1990, niste procurori militari au venit sa intocmeasca dosarul. Au constatat cum casa era facuta zob si numarul de gloante cu cap vidia, pe care le adunasem din ea – 980 (nouasuteoptzeci de gloante). Apoi au disparut. Odata cu dosarul si cu declaratiile tuturor martorilor si vecinilor aflati in casa. L-am gasit prin bunavointa lui Dan Voinea, la care m-am dus in 2007, dupa ce il cautasem in arhive timp de 18 ani. Intre timp, criminalul care a dat ordinul de tragere ( Ion Iliescu ), a fost de 2 ori presedintele tarii si l-a inaintat la gradul de general pe cel ce a condus soldatii care au tras de la poarta Atheneului Roman.

Viata a mers inainte. Numai asasinarea Polixeniei a ramas necunoscuta. N-a meritat nici macar o diploma sau macar o pomenire pe placutele din jurul cartofului tras in teapa din Piata Revolutiei, ca nepotii ei sa stie ca bunica lor a murit cum a murit. Pe  aleea din stanga bisericii Cimitirului Eroilor, Polixenia doarme de 22 de ani, fara ca asasinul ei sa pateasca ceva. Intre timp, revolutionarii de parada, au certificate si privilegii, fiindca pentru ei Revolutia a fost un soi de business.

Polixenia era o femeie verticala, care isi iubea familia si mai presus de orice, iubea viata. Ar fi putut trai si astazi, sa se bucure de nepotii ei. Pentru ea scriu si fac ceea ce fac…ca moartea ei sa nu fi fost inutila.

Fiindca Polixenia a fost mama mea….

Grinch-ul national….

Toata lumea stie povestea lui Grinch, duhul cel rau care a furat Craciunul. Inainte de ’89. Grinch-ul national era Ceausescu, care nu numai ca i-a schimbat numele Mosului in Gerila, dar a si mutat venirea lui de Anul Nou. Ca sa nu mai vorbim de Plugusor, Sorcova sau Steaua care s-au transformat in osanale si in urarea “Sa va dea viata tot ce doriti !”, adica ceva asemanator cu ceea ce face Romtelecom-ul, batandu-si joc de doua colinde romanesti.

Eiii….dar intre timp am evoluat si au aparut mai multi Grinch, mult mai perversi decat cel adevarat.

Unul  este GDF SUEZ ENERGY, ditamai furnizorul de gaze, care fura Craciunul mult mai subtil, bagandu-ti revizie taman in saptamana cand toata lumea prepara bucatele pentru masa in familie.

Celalalt este Chiliman, primarul “care este” la sectorul 1. Dupa ce a desfiintat acum 5 ani Piata Amzei, cel mai vizitat open market din Bucuresti, un deliciu pentru straini, pe care a considerat-o inutila pentru noi cei din centru, a construit un fel de hala cu vreo 20 de chitimii de termopan, din care 15 sunt arondate de romii florari, iar restul…goale ! Mai nou, primarul care iti sterge comentariile  de pe site-ul propriu, daca indraznesti sa ii amintesti partile negative…a construit vreo 50 de casute de lemn, pentru vanzarea de produse traditionale din Ardeal, Moldova sau alt loc in care acestea se prepara ecologic. M-am bucurat si era sa-l felicit cand am vazut ditamai pancarta care ne facea cunoscut ca avem targ de alimente, dar…

Ma duc zilnic in Amzei sa vad daca a venit vreun taran la casute. Duminica era unul cu zacusti din cele mai fine. Mi-a spus ca nu mai calca never in Amzei, fiindca primarul Chiliman  le cere 1 milion lei vechi/zi ca sa stea acolo sa vanda. E incredibil, nu ? Cat ar trebui sa vanda taranul producator, ca sa plateasca transportul pana in Bucuresti si apoi  banii ceruti de Chiliman ? E retorica desigur….

Whoville-ul de poveste a fost confiscat de Grinch Chiliman, dar…tot am cumparat. De la Targul de pe aleea Institutului Agronomic, unde taranii nu platesc cazarea ca la hotelul lui Chiliman si de la Piata Matache. Mai conteaza ca nu exista nici un mijloc de transport ca sa vii acasa cu cumparaturile ? Mai conteaza ca numai Matache sau Oborul sunt mai apropiate de centru ? As vrea sa il vad pe Chiliman pe jos, cu caruciorul plin, ca pe orice pensionar din sector, facandu-si cumparaturile de la mama naibii. Ca tot bate campii ca a facut si a dres.

Vreti sa va spun ceva ? Eu m-am saturat de Grinch-ii astia autohtoni, de ipocrizia si nesimtirea lor. Asa ca nu le urez nimic altceva, decat sa aiba exact ce raspandesc.

Vodpod videos no longer available.

Grinch a furat Craciunul – trailer, posted with vodpod

VRETI SA AVEM O TELEVIZIUNE ? PUTETI CUMPARA ACTIUNI LA NASUL TV !

De la sacru la profan sau cum sa facem zob traditia

Anul acesta, CNA-ul doarme profund, fara sa bage de seama cum Romtelecom face zob doua colinde romanesti. Daca tot s-a ales praful de toate simbolurile, de istoria sacra si structura constiintei romanului, ce mai conteaza ca o firma greceasca isi permite sa isi bata joc efectiv, ocultand sacrul prin profan ? N-am vazut vreun roman care se bate cu pumnii in piept pe net protestand. Oare de ce toleram mizeria si suntem ipocriti  ?

Florile dalbe

Domn, Domn sa-naltam ?

Doamnei profesor, cu dragoste…

 

Astazi am reintalnit-o pe Margot. Asa ii spuneam noi in liceu, dirigintei si profesoarei de limba romana, Maria Margareta Labis, sora cunoscutului poet. Desi eram clasa de real, Margareta Labis nu a facut niciodata vreun compromis in ceea ce priveste materia predata, asa ca am beneficiat de ore fabuloase de analiza si critica literara, pe care, privindu-le cu mintea de-acum, le vad ca pe un imens dar facut de un profesor adevarat si un om despre care s-a vorbit mult prea putin sau deloc chiar.

Imi reamintesc orele ei, la care nimeni nu chiulea, in care ne povestea despre fratele ei Nicolae, despre moartea si opera acestuia, stand in fata catedrei, cu parul lung si negru despartit in carare pe mijloc, mereu inspirata, intotdeauna calma, de o frumusete senina. Imi mai amintesc ca datorita ei, in clasa a XI-a, i-am cerut tatei bani sa cumpar Istoria literaturii romane a lui Calinescu, pe care am citit-o din scoarta in scoarta, ca pe cel mai grozav roman.

Eram clasa numai de fete, insa toate eram pur si simplu captivate de charisma si spiritul ei, de modul in care ne facea sa gandim in afara cutiei, lucru de care nu cred ca eram prea constiente atunci, insa asta nu insemna ca nu puteam face comparatii si sesiza diferente.

Pentru noi, generatia de atunci, Margot a fost un reper, un model, o prietena apropiata care ne asculta pasurile si care ne dojenea fara pic de rautate sau resentimente, care ne-a dat toate datele necesare in viata noastra ca femei in devenire si nu numai – pe vremea cand aproape totul era tabu – la orele sale de dirigentie, pe care a stiut intotdeauna sa le transforme in adevarate open souls and free minds.

Am revazut-o astazi pe aceasta Doamna aproape neschimbata de trecerea anilor… aceeasi charisma, acelasi dulce grai, cu care am depanat amintiri dragi si care m-au facut sa ii multumesc ca a existat in viata mea, ca si datorita ei, sunt ceea ce sunt astazi, ca scriu cum scriu si ca gandesc liber. Ea a fost si a ramas autentica, calda si o sursa de inspiratie pentru toti cei care au avut fericita ocazie sa o intalneasca.

Doamna Margareta Labis, va multumesc si va iubesc pentru ceea ce sunteti ! Si pentru ca m-ati recunoscut dupa atatia ani…

The Heritage Foundation despre criza

Statul socialist sau social democrat, statul “bunastarii” proclamat de la inaltimea partidelor care au dus aceasta politica se prabuseste sub sarcina datoriilor nesustenabile. Nu mai exista nicio sansa ca politicienii de stanga sa mai dea cetatenilor drepturi mult prea costisitoare si nefinantate, asa cum au promis si promit in continuare, vezi USL. Cand ai o problema fundamentala, care consta in esecul politicii monetare, o problema a UE, nu te mai miri ca statele PIIGS cad unul cate unul secerate de incapacitatea de a genera venituri prin producerea si vanzarea de bunuri. Cresterea economica din discursurile socialiste, nereala si nesustenabila a condus la o criza pe termen lung, monetara si fiscala, greu de gestionat, pentru ca nu poti pacali decat pe termen scurt si nu pe unul nedefinit.

Nefastul experiment euro si viziunea acestei zone a fost conceputa prost de la bun inceput. Lipsa controlului asupra cheltuielilor sociale nestipulat in Tratatul de la Maastricht a fost apanajul tuturor guvernelor socialiste ale Europei. Disproportia de competitivitate intre state a dus la intarirea unora precum Germania si la caderea altora precum Portugalia, Irlanda, Grecia, Italia si mai nou Spania. A te axa astazi, dupa 21 de ani de politica social-democrata, pe politici de crestere a competitivitatii este tardiv. Vartejul pagubitor nu iarta pe nimeni. Nici macar o tara mare precum Franta. Bula imobiliara din 2007-2008 a facut ca bancile private sa detina in prezent cantitati toxice de suveranitate, iar statele mari au doar senzatia ca sunt prea mari pentru a esua. De zeci de ani, unul din costurile cele mai tragice ale statului social european a fost somajul structural, in special in randul tinerilor, care combinat cu platile in favoarea “bunastarii” ( cresteri de pensii si salarii ) l-a transformat in ceva acceptabil, chiar dorit, fara a se mai tine cont de demnitate si spirit de responsabilitate. Recentele iesiri in strada din Anglia sunt emblematice pentru acest esec.

Una dintre intrebarile esentiale ale acestui context este cati contribuabili care muncesc in UE pana la 60 de ani, din greu, depunandu-si din venit pentru pensii private, sunt de acord cu adevarat sa mai sustina pentru salvarea zonei euro, pe pensionarii anticipat la 50 de ani din celelalte, cu pensii de stat finantate generos de politica social democrata ?

Poate ca unele tari cazute de curand vor aplica solutia radicala de a iesi din zona euro sau poate ca Germania va resuscita marca germana. Nu stim. Stim doar ca statul european de asistenta sociala a contribuit puternic la aceasta situatie, profitand din plin din punct de vedere al partenerilor comerciali. Aceasta politica nu se poate incheia decat tragic, prin dezintegrarea unei monede venite prea devreme, pe un schelet nepregatit. Elitele incearca sa salveze ce mai este de salvat din zona euro prin crearea unei Trezorerii centrale, care ar garanta ca statele PIIGS sa plateasca rate mai mici cu dobanzi mai mici, in timp ce celelalte sa plateasca mai mult. Sarkozy viseaza salturi cuantice ale Greciei in zona euro, dar cum eurobondurile sunt in cap, probabil ca saltul cuantic va fi complet in alta directie.

Oricum, este sigur ca aceasta criza va produce ceva nou in Europa. Aparitia fie colectiva, fie individuala a societatilor europene mai puternice, cu regimuri durabile financiar si monetar vor fi cele mai de interes pentru SUA si restul lumii. Sa vedem…daca Germania si Franta nu cad de acord in ceea ce priveste eurobondurile, atunci se va produce o implozie. Cel putin, asa prevad analistii de la The Heritage Foundation, James M. Roberts si J.D. Foster, Ph.D.

Germania este printre cei mai inversunati adversari ai eurobondurilor. Potrivit Berlinului, acestea ar majora costul de imprumut pentru cele mai solvabile tari din Zona Euro si ar descuraja statele mai laxe in operatiunea de a face ordine in finantele lor publice. Dar, dupa cum am vazut deja ..Merkel i-a facut concesii lui Cameron in ceea ce priveste Directiva cu timpul de lucru, iar acesta a fost de acord cu revizuirea limitata a Tratatului de la Lisabona, care va asigura ca noile reguli fiscale pentru zona euro sunt puse pe baze legale, ceea ce l-a scos din sarite pe Sarkozy.

ULTIMA ORA :

Instead, my source tells me, the room turned on Mr Cameron. This, I am told, “was the point at which the Protocol 12 route, which requires unanimity, was effectively closed down and one country after another accepted a new treaty at 17+.”

 

USL PREGATESTE O NOUA REVOLUTIE

Ca să nu mai rămâie repetenti şi anul viitor, nea Nelu, mămiţica Felix şi nenea Vantu au promis celor doi tineri Goe să-i aducă la putere de 10 mai…..

Bazandu-se pe intrigi desprinse din Caragiale, cei din USL marsaluiesc plini de sperante catre primavara viitoare. Dupa ultima„ victorie “ prin care s-au lepadat de scaunul lui Geoana, baietii lui Ilici tocmesc acum o noua revolutie.

Pasionatilor de Trilaterala, Bilderbergi, teorii ale conspiratiei, precum si celor familiarizati cu dedesubturile loviturii de stat din ’89, le este clar ca Uniunea Europeana impreuna cu Statele Unite nu privesc cu ochi buni declaratiile belicoase venite dinspre Ponta si Crin. Primirea lui Geoana in SUA le-a intarit convingerea ca Occidentul nu ii doreste la carma Romaniei. Ce a urmat stiti cu totii…Geoana a fost linsat politic.

Tinand cont de situatia internationala, unica varianta prin care Occidentul ar putea deveni interesat de alternativa USL este cea care arunca Romania in haosul revolutionar.
La aceasta concluzie au ajuns strategii mogulilor si imediat s-au pus pe treaba. Urmariti atent operatiunea de suspendare a Presedintelui, care se muta de pe o saptamana pe alta si din Parlament in strada, pe principiul Occupy Wall Street . Pai daca Soros poate, de ce sa nu poata ditamai strutocamila USL ?  Frunzariti ziarele, forumurile si blogurile apropiate de USL, priviti atent televiziunile mogulesti si veti vedea cum periodic se indeamna la revolta, la nesupunere, la revolutie. Parasirea Parlamentului de catre toti senatorii si deputatii opozitiei, provocarea de alegeri anticipate, iesitul in strada saptamanal pe diverse motive si categorii sociale sau profesionale sunt cateva dintre planurile USL pentru aceasta iarna.

Din nefericire pentru USL si din fericire pentru Romania, poporul nu se lasa scos in strada. Astazi am avut parte de un exercitiu, mai bine zis un test,organizat de Ilici prin intermediul revolutionarilor sai, ca doar are experienta simulatoarelor  si teroristilor pentru incitat populatia. Ceea ce veti citi in continuare, tine de capitolul “cum mintim poporul cu televizorul si webcam-ul”, patent Felix si daca n-ar fi tragic, ar fi chiar haios.

ora 11.31 – Stire Antena 3

Violenţe în Piaţa Universităţii, la un protest al revoluţionarilor. Protestatarii sustin că poliţiştii au folosit gaze lacrimogene, însă jandarmeria neagă. Oamenii nu au autorizaţie de protest.

Cum noi nu credem, ci cercetam, am luat imediat la rand toate webcam-urile instalate in Piata Universitatii, ca sa vedem nebunia si iata ce aratau acestea :

Carevasazica brusc, inexplicabil si de-a dreptul scifi, absolut toate camerele erau oprite, in schimb Efimitele de la Antena 3 se dadeau de ceasul mortii cu gazele lacrimogene, revolutii a la Egipt si alte alea, care mai de care mai gogonate.

In acest timp, Alexa, care era din intamplare chiar in Universitate la ora revolutiei, transmitea pe mess ca nu e nimic, in afara de cunoscutii speriati, care se muta din fata Ministerului Muncii, la statuia Leu, la Cotroceni si mai nou, la Universitate. Mare ghinion pe Felix, nu-i asa ? 😀

Mai departe,  presa “libera”  a reactionat fix ca Pristanda cu numaratul steagurilor, ca de dat nu dadea de niciun fel, asa ca pana la urma s-a facut o medie, ca prea era din cale-afara… 😀 Imi imaginez cum ar fi fost sa fie acolo o echipa independenta a unei televiziuni-la NasulTV ma gandesc- care sa fi filmat si camerele si Piata si sa dea stirea corecta. Mai avea Felix  vreun spor cu exercitiul facut de revolutionarii al caror presedinte de onoare este Ilici  ? Nu cred !

Stirile a la Pristanda :

Mediafax : 300 de revolutionari

Dcnews SRS : 200 de revolutionari

Cotidianul : zeci de revolutionari

RTV : 100-150 de revolutionari

Corect news Patriciu : 100-200 de revolutionari

Ce concluzie tragem noi de aici, in afara de faptul ca Pristanda n-a murit, ci e printre noi ? Sesizam o operatiune care intre penalii Romaniei se cheama Suveica, dar pentru USL este cunoscuta ca Rostogolirea stirii. Asadar cine a rostogolit-o ? Securistii Felix, Elan, Nistorescu, Sorin Rosca Stanescu si penalul Patriciu. Interesant, nu ? Ca sa nu mai vorbim de acreditatii pe forumurile acestora. Manipularea merge ca unsa, numai unii ca noi nu vor sa priceapa ! 😀

Hasta la revolucion siempre !

Poveste cu talc – Mos Ion Roata si Unirea

---

La 1857, pe când se ferbea Unirea în Iaşi, boierii moldoveni liberali, ca de-alde Costache Hurmuzachi, M. Kogălniceanu şi alţii, au găsit cu cale să cheme la Adunare şi câţiva ţărani fruntaşi, câte unul din fiecare judeţ, spre a lua şi ei parte la facerea acestui măreţ şi nobil act naţional. Cum au ajuns ţăranii în Iaşi, boierii au pus mână de la mână, de i-au ferchezuit frumos şi i-au îmbrăcat la fel, cu cheburi albe şi cuşme nouă, de se mirau ţăranii ce berechet i-a găsit. Apoi, se zice că i-ar fi dat pe sama unuia dintre boieri să le ţie cuvânt, ca să-i facă a înţelege scopul chemării lor la Iaşi.

— Oameni buni, ştiţi pentru ce sunteţi chemaţi aici, între noi? zise boierul cu blândeţă.

— Vom şti, cucoane, dacă ni-ţi spune, răspunse cu sfială un ţăran mai bătrân, scărpinându-se în cap.

— Apoi, iaca ce, oameni buni: de sute de ani, două ţări surori, creştine şi megieşe, Moldova noastră şi Valahia sau Ţara Muntenească, de care poate-ţi fi auzit vorbindu-se, se sfâşie şi se mănâncă între dânsele, spre cumplita urgie şi peire a neamului românesc. Ţări surori şi creştine, am zis, oameni buni; căci, precum ne închinăm noi, moldovenii, aşa se închină şi fraţii noştri din Valahia. Statura, vorba, hrana, îmbrăcămintea şi toate obiceiurile câte le avem noi le au întocmai şi fraţii noştri munteni. Ţări megieşe, am zis, oameni buni; căci numai pârăuaşul Milcov, ce trece pe la Focşani, le desparte. “Să-l secăm dar dintr-o sorbire” şi să facem sfânta Unire, adică înfrăţirea dorită de strămoşii noştri, pe care ei n-au putut s-o facă în împrejurările grele de pe atunci. Iaca, oameni buni, ce treabă creştinească şi frumoasă avem de făcut. Numai Dumnezeu să ne-ajute! Înţeles-aţi, vă rog, oameni buni, pentru ce v-am chemat? Şi dacă aveţi ceva de zis, nu vă sfiiţi; spuneţi verde, moldoveneşte, ca la nişte fraţi ce vă suntem; că de-aceea ne-am adunat aici, ca să ne luminăm unii pe alţii şi Dumnezeu să ne lumineze pe toţi cum a şti el mai bine!

— Înţelegem, cucoane, aşa a fi, răspunseră câţiva ţărani mai ruşinoşi; că, dă, nu-ţi şti dumnevoastră ce-i pe lume, noi, ţărănimea de la coarnele plugului, avem să ştim ce-i bine şi ce-i rău?…

— Ba eu, drept să vă spun, cucoane, n-am înţeles! cică zise cu îndrăzneală unul dintre ţărani, anume Ion Roată. Ş-apoi, chiar dacă ne-am pricepe şi noi la câte ceva, cine se mai uită în gura noastră? Vorba ceea, cucoane: “Ţăranul, când merge, tropăieşte, şi când vorbeşte, hodorogeşte”, să ierte cinstită faţă dumnevoastră. Eu socot că treaba asta se putea face şi fără de noi; că, dă, noi ştim a învârti sapa, coasa şi secera, dar dumnevoastră învârtiţi condeiul şi, când vreţi, ştiţi a face din alb negru şi din negru alb… Dumnezeu v-a dăruit cu minte ca să ne povăţuiţi şi pe noi, prostimea…

— Ba nu, oameni buni; s-a trecut vremea aceea, pe când numai boierii făceau totul în ţara aceasta ş-o storceau după plac. Astăzi toţi, de la vlădică până la opincă, trebuie să luăm parte la nevoile şi la fericirea ţării. Muncă şi câştig, datorii şi drepturi pentru toţi deopotrivă.

Le spuse boierul apoi despre originea românilor, cum şi de cine au fost ei aduşi pe aceste locuri; despre suferinţele lor şi cum au ajuns a fi dezbinaţi şi împrăştiaţi prin alte ţări. Le dă el pilde câte şi mai multe: cu smocul de nuiele, cu taurii învrăjbiţi şi, în sfârşit, se sileşte bietul creştin din răsputeri a-i face să înţeleagă care sunt roadele binefăcătoare ale Unirii, aducându-le aminte că tot “pentru unirea tuturor” se roagă şi sfânta biserică, în toate zilele, mai bine de 1.850 de ani.

— Ei, oameni buni, cred că acuma aţi priceput!
— Priceput, cucoane, cât se poate de bine, răspunseră mai toţi. Dumnezeu să vă ajute la cele bune!
— Ba eu tot nu, cucoane, răspunse moşul Ion Roată.
— Dumnezeu să mă ierte, moş Ioane, dar dumneta, cum văd, eşti cam greu de cap; ia haidem în grădină, să vă fac a înţelege şi mai bine. Moş Ioane, vezi colo, în ogradă la mine, bolovanul cel mare?
— Îl vedem, cucoane.
— Ia fă bine şi adă-l ici, lângă mine, zise boierul, care şedea acum pe un jilţ în mijlocul ţăranilor.
— S-avem iertare, cucoane, n-om putea, că doar acolo-i greutate, nu şagă.
— Ia cearcă şi vezi.

Moş Roată se duce şi vrea să ridice bolovanul, dar nu poate.

— Ia du-te şi dumneta moş Vasile, şi dumneta, bade Ilie, şi dumneta, bade Pandelachi.

În sfârşit, se duc ei vro trei-patru ţărani, urnesc bolovanul din loc, îl ridică pe umere şi-l aduc lângă boier.

— Ei, oameni buni, vedeţi? S-a dus moş Ion şi n-a putut face treaba singur; dar când v-aţi mai dus câţiva într-ajutor, treaba s-a făcut cu uşurinţă, greutatea n-a mai fost aceeaşi. Povestea cântecului:

Unde-i unul nu-i putere,
La nevoi şi la durere;
Unde-s mulţi, puterea creşte,
Şi duşmanul nu sporeşte.

Aşa şi cu Unirea, oameni buni! Credeţi dumnevoastră că, de-a ajuta Dumnezeu a se uni Moldova cu Valahia avem să fim numai atâţia? Fraţii noştri din Transilvania, Bucovina, Basarabia şi cei de peste Dunărea, din Macedonia şi de prin alte părţi ale lumii, numai să ne vadă că trăim bine, şi ei se vor bucura şi ne vor iubi, de n-or mai îndrăzni duşmanii, în vecii vecilor, a se lega de români. D-apoi fraţii noştri de sânge: franţujii, italienii, spaniolii şi portughezii, ce aşteapt? La orice întâmplare, Doamne fereşte, stau gata să-şi verse sângele pentru noi… Unirea face puterea, oameni buni. Ei, acum cred c-aţi înţeles şi răsînţeles.

— Ba eu unul, să iertaţi dumnevoastră, cucoane, încă tot n-am înţeles, răspunde moş Roată.

— Cum se face asta, moş Ioane? Mai bine ce v-am tălmăcit, şi un copil putea să înţeleagă.

— Mai aşa, cucoane, răspunseră ceilalţi.

— Moş Ioane, zise acum boierul, cam tulburat de multă oboseală, ia spune dumneta, în legea dumitale, cum ai înţeles, cum n-ai înţeles, de când se face atâta vorbă; să auzim şi noi!

— Dă, cucoane, să nu vă fie cu supărare, dar de la vorbă şi până la faptă este mare deosebire… Dumnevoastră, ca fiecare boier, numai ne-aţi poruncit să aducem bolovanul, d-ar n-aţi pus umărul împreună cu noi la adus, cum ne spuneaţi dinioarea, că de-acum toţi au să ieie parte la sarcini: de la vlădică până la opincă. Bine-ar fi dac-ar fi aşa, cucoane, că la războiu înapoi şi la pomană năvală, parcă nu prea vine la socoteală… Iar de la bolovanul dumnevoastră am înţeles aşa: că până acum noi, ţăranii, am dus fiecare câte-o peatră mai mare sau mai mică pe umere; însă acum suntem chemaţi a purta împreună tot noi, opinca, o stâncă pe umerele noastre… Să dea Domnul, cucoane, să fie altfel, că mie unuia, nu mi-a părč rău.

La aceste vorbe, ţăranii ceilalţi au început a strânge din umere, a se uita lung unul la altul şi a zice:

— Ia, poate că şi Roată al nostru să aibă dreptate!…

Iar boierul, luându-i înainte cu glume, a înghiţit găluşca şi a tăcut molcum.

SURSA