Archive for December 2011

Reteta pentru anul 2012

December 31, 2011

Se iau douasprezece luni, se curata bine de amaraciune, stres, mandrie, invidie, egoism, formalism si frica.

Se imparte fiecare luna in 28-31 de zile, pentru ca provizia sa ajunga exact un an. Se cantareste munca si linistea, adaugandu-se chibzuinta si harul.

Se cerne cu abilitate, iubire si vointa, intelepciune, ingaduinta, frecandu-se cu sinceritate, tandrete, gratie si alint. Se uneste rabdarea cu bunavointa, muzica si buna dispozitie.

Se impatureste cu intelegere si speranta, se pudreaza cu sacrificii, se presara vraja, daruire si receptivitate. Se acopera cu amabilitate, gingasie si mult bun simt.

Se indulceste cu multa toleranta, optimism, veselie si umor. Se aromeaza cu blandete, bunatate, concesii si acuratete sufleteasca.

Se tapeteaza cu afectivitate si pretuire, se coace la caldura inimii, cu dragoste din belsug.

Se flambeaza cu puritate, stima si respect.

Preparatul se serveste zilnic, cu buchete de fericire, ornat cu surprize, invelit in invioratoarea si inepuizabila credinta in Dumnezeu!

Pofta buna!

La Multi Ani ! Si un an nou, plin de miracole va doresc tuturor..

Advertisements

Craciun fericit, tuturor !

December 24, 2011

23 decembrie 1989 – asasinarea Polixeniei

December 22, 2011

Era dimineata si in centrul Bucuresti-ului se tragea  cu gloante adevarate. Dictatorul fugise, dar la televizor se aratau “teroristii care trasesera  in populatie”. Polixenia era singura acasa. Sotul ei, scapat ca prin minune in ’42 din batalia de la cotul Donului  plecase pe Calea Victoriei si la Universitate sa ajute Revolutia. Vazuse cu ochii lui cum in canalul de pe strada Franklin, apa era rosie de sange si stia ce inseamna asta. Nici eu nu eram acolo, ci la aeroport unde lucram si unde scapasem ca prin miracol cu 10 minute inainte ca o masina de tura, care transporta 8 salariati la serviciu sa fie facuta zob de tirul gloantelor in masacrul de la Otopeni.

Inca de dimineata, am avut o presimtire sumbra, asa ca am sunat-o pe Polixenia la 8.30 sa plece de acasa la rude, in alta zona a Bucuresti-ului. N-a vrut, fiindca nu credea ca la adapostul casei i s-ar fi putut intampla ceva. Asa ca, in acea dimineata fatidica, isi urma programul zilnic care incepea cu o cafea buna, la ibric, pe care o savura o zi intreaga. A fost ultima data cand am mai vorbit cu ea. Telefonul a sunat ca intr-o casa pustie timp de vreo 3 ore, apoi am aflat…..

Casa fusese distrusa de gloante, mobila si geamurile erau sparte si nimic nu mai arata ca inainte. Polixenia era pe jos in bucatarie, cu lingurita cu care amestecase in cafea, inca in mana. Avea o bucata din craniu lipsa si creierii imprastiati peste tot. Mi-au trebuit 22 de ani ca sa pot vorbi despre asta. Si despre ingrozitorul drum catre morga, carata in patura de 4 prieteni. Si despre imaginea de cosmar de pe scarile de la morga Vitan, unde capetele unor soldati tineri se loveau cu zgomot de trepte, tarate de picioare de diversi indivizi. Nu ai cum sa uiti toate astea. Te rogi doar la Doamne Doamne sa nu iti pierzi mintile….

Anii au trecut. In ianuarie 1990, niste procurori militari au venit sa intocmeasca dosarul. Au constatat cum casa era facuta zob si numarul de gloante cu cap vidia, pe care le adunasem din ea – 980 (nouasuteoptzeci de gloante). Apoi au disparut. Odata cu dosarul si cu declaratiile tuturor martorilor si vecinilor aflati in casa. L-am gasit prin bunavointa lui Dan Voinea, la care m-am dus in 2007, dupa ce il cautasem in arhive timp de 18 ani. Intre timp, criminalul care a dat ordinul de tragere ( Ion Iliescu ), a fost de 2 ori presedintele tarii si l-a inaintat la gradul de general pe cel ce a condus soldatii care au tras de la poarta Atheneului Roman.

Viata a mers inainte. Numai asasinarea Polixeniei a ramas necunoscuta. N-a meritat nici macar o diploma sau macar o pomenire pe placutele din jurul cartofului tras in teapa din Piata Revolutiei, ca nepotii ei sa stie ca bunica lor a murit cum a murit. Pe  aleea din stanga bisericii Cimitirului Eroilor, Polixenia doarme de 22 de ani, fara ca asasinul ei sa pateasca ceva. Intre timp, revolutionarii de parada, au certificate si privilegii, fiindca pentru ei Revolutia a fost un soi de business.

Polixenia era o femeie verticala, care isi iubea familia si mai presus de orice, iubea viata. Ar fi putut trai si astazi, sa se bucure de nepotii ei. Pentru ea scriu si fac ceea ce fac…ca moartea ei sa nu fi fost inutila.

Fiindca Polixenia a fost mama mea….

Grinch-ul national….

December 21, 2011

Toata lumea stie povestea lui Grinch, duhul cel rau care a furat Craciunul. Inainte de ’89. Grinch-ul national era Ceausescu, care nu numai ca i-a schimbat numele Mosului in Gerila, dar a si mutat venirea lui de Anul Nou. Ca sa nu mai vorbim de Plugusor, Sorcova sau Steaua care s-au transformat in osanale si in urarea “Sa va dea viata tot ce doriti !”, adica ceva asemanator cu ceea ce face Romtelecom-ul, batandu-si joc de doua colinde romanesti.

Eiii….dar intre timp am evoluat si au aparut mai multi Grinch, mult mai perversi decat cel adevarat.

Unul  este GDF SUEZ ENERGY, ditamai furnizorul de gaze, care fura Craciunul mult mai subtil, bagandu-ti revizie taman in saptamana cand toata lumea prepara bucatele pentru masa in familie.

Celalalt este Chiliman, primarul “care este” la sectorul 1. Dupa ce a desfiintat acum 5 ani Piata Amzei, cel mai vizitat open market din Bucuresti, un deliciu pentru straini, pe care a considerat-o inutila pentru noi cei din centru, a construit un fel de hala cu vreo 20 de chitimii de termopan, din care 15 sunt arondate de romii florari, iar restul…goale ! Mai nou, primarul care iti sterge comentariile  de pe site-ul propriu, daca indraznesti sa ii amintesti partile negative…a construit vreo 50 de casute de lemn, pentru vanzarea de produse traditionale din Ardeal, Moldova sau alt loc in care acestea se prepara ecologic. M-am bucurat si era sa-l felicit cand am vazut ditamai pancarta care ne facea cunoscut ca avem targ de alimente, dar…

Ma duc zilnic in Amzei sa vad daca a venit vreun taran la casute. Duminica era unul cu zacusti din cele mai fine. Mi-a spus ca nu mai calca never in Amzei, fiindca primarul Chiliman  le cere 1 milion lei vechi/zi ca sa stea acolo sa vanda. E incredibil, nu ? Cat ar trebui sa vanda taranul producator, ca sa plateasca transportul pana in Bucuresti si apoi  banii ceruti de Chiliman ? E retorica desigur….

Whoville-ul de poveste a fost confiscat de Grinch Chiliman, dar…tot am cumparat. De la Targul de pe aleea Institutului Agronomic, unde taranii nu platesc cazarea ca la hotelul lui Chiliman si de la Piata Matache. Mai conteaza ca nu exista nici un mijloc de transport ca sa vii acasa cu cumparaturile ? Mai conteaza ca numai Matache sau Oborul sunt mai apropiate de centru ? As vrea sa il vad pe Chiliman pe jos, cu caruciorul plin, ca pe orice pensionar din sector, facandu-si cumparaturile de la mama naibii. Ca tot bate campii ca a facut si a dres.

Vreti sa va spun ceva ? Eu m-am saturat de Grinch-ii astia autohtoni, de ipocrizia si nesimtirea lor. Asa ca nu le urez nimic altceva, decat sa aiba exact ce raspandesc.

Vodpod videos no longer available.

Grinch a furat Craciunul – trailer, posted with vodpod

VRETI SA AVEM O TELEVIZIUNE ? PUTETI CUMPARA ACTIUNI LA NASUL TV !

December 20, 2011

apasa aici VRETI SA AVEM O TELEVIZIUNE ? PUTETI CUMPARA ACTIUNI LA NASUL TV !

De la sacru la profan sau cum sa facem zob traditia

December 20, 2011

Anul acesta, CNA-ul doarme profund, fara sa bage de seama cum Romtelecom face zob doua colinde romanesti. Daca tot s-a ales praful de toate simbolurile, de istoria sacra si structura constiintei romanului, ce mai conteaza ca o firma greceasca isi permite sa isi bata joc efectiv, ocultand sacrul prin profan ? N-am vazut vreun roman care se bate cu pumnii in piept pe net protestand. Oare de ce toleram mizeria si suntem ipocriti  ?

Florile dalbe

Domn, Domn sa-naltam ?

Doamnei profesor, cu dragoste…

December 14, 2011

 

Astazi am reintalnit-o pe Margot. Asa ii spuneam noi in liceu, dirigintei si profesoarei de limba romana, Maria Margareta Labis, sora cunoscutului poet. Desi eram clasa de real, Margareta Labis nu a facut niciodata vreun compromis in ceea ce priveste materia predata, asa ca am beneficiat de ore fabuloase de analiza si critica literara, pe care, privindu-le cu mintea de-acum, le vad ca pe un imens dar facut de un profesor adevarat si un om despre care s-a vorbit mult prea putin sau deloc chiar.

Imi reamintesc orele ei, la care nimeni nu chiulea, in care ne povestea despre fratele ei Nicolae, despre moartea si opera acestuia, stand in fata catedrei, cu parul lung si negru despartit in carare pe mijloc, mereu inspirata, intotdeauna calma, de o frumusete senina. Imi mai amintesc ca datorita ei, in clasa a XI-a, i-am cerut tatei bani sa cumpar Istoria literaturii romane a lui Calinescu, pe care am citit-o din scoarta in scoarta, ca pe cel mai grozav roman.

Eram clasa numai de fete, insa toate eram pur si simplu captivate de charisma si spiritul ei, de modul in care ne facea sa gandim in afara cutiei, lucru de care nu cred ca eram prea constiente atunci, insa asta nu insemna ca nu puteam face comparatii si sesiza diferente.

Pentru noi, generatia de atunci, Margot a fost un reper, un model, o prietena apropiata care ne asculta pasurile si care ne dojenea fara pic de rautate sau resentimente, care ne-a dat toate datele necesare in viata noastra ca femei in devenire si nu numai – pe vremea cand aproape totul era tabu – la orele sale de dirigentie, pe care a stiut intotdeauna sa le transforme in adevarate open souls and free minds.

Am revazut-o astazi pe aceasta Doamna aproape neschimbata de trecerea anilor… aceeasi charisma, acelasi dulce grai, cu care am depanat amintiri dragi si care m-au facut sa ii multumesc ca a existat in viata mea, ca si datorita ei, sunt ceea ce sunt astazi, ca scriu cum scriu si ca gandesc liber. Ea a fost si a ramas autentica, calda si o sursa de inspiratie pentru toti cei care au avut fericita ocazie sa o intalneasca.

Doamna Margareta Labis, va multumesc si va iubesc pentru ceea ce sunteti ! Si pentru ca m-ati recunoscut dupa atatia ani…


%d bloggers like this: