“Thank you and goodbye “….

In Anglia, o tara democrata de traditie, un jurnal se inchide dupa 168 de ani de la aparitie. James Murdoch, fiul lui Rupert Murdoch,  din al carui trust a facut parte News Of The World ,  nu face procese de intentie nici justitiei engleze care a dat verdictul, nici primului ministru si nici reginei Angliei si nici nu considera ca a fost un dosar fabricat la comanda politica. Dimpotriva ! Isi asuma in mod responsabil acest fapt, declarand :

“The good things the News of the World does, however, have been sullied by behaviour that was wrong. “Indeed, if recent allegations are true, it was inhuman and has no place in our company.” He added: “As I acknowledge we have made mistakes, I hope you and everyone inside and outside the company will acknowledge that we are doing our utmost to fix them, atone for them, and make sure they never happen again.”

Murdoch added: “The News of the World and News International failed to get to the bottom of repeated wrongdoing that occurred without conscience or legitimate purpose. “Wrongdoers turned a good newsroom bad and this was not fully understood or adequately pursued.”

De  ce este  Murdoch un tip aparte de mogul de presa, in comparatie cu Voiculescu, Patriciu, Sarbu, Paunescu sau SOV, procedand in acest mod ? Sunt salariatii lui Murdoch alt tip de oameni, de nu ies in strada sa urle…iesi afara javra ordinara…tinand cont ca Murdoch este australian ? Oare pentru ca  in Anglia, tara UE ca si noi, dealtfel…. functioneaza un studiu PE privind “OBLIGATIONS FOR THE MEDIA AND THE INSTITUTIONS CONCERNING THE CITIZEN’S RIGHT TO BE FULLY AND OBJECTIVELY INFORMED” ? Sau pentru ca etica, deontologia si respectul fata de cititori sunt mai presus de interese politice, bani si acoperirea de afaceri dubioase ? Cum de acest mogul nu interpreteaza nici legea, nici faptele si nici nu isi asmute ditamai trustul impotriva justitiei si a conducerii politice ? Imi vine sa intreb, tinand cont de contextul romanesc actual : pe ce planeta traiesc astia ?

Raspunsurile la intrebarile de mai sus sunt retorice, desigur. Cum sa compari un democrat cu niste comunisti perversi precum mogulii de presa din Romania, oamenii securitatii lui Ceasca, reloadati in afaceristi dupa ’89 ? Imposibil !

Daca ar fi existat vreo farama de comparatie, astazi, Felix Voiculescu ar fi spus “Thank you and goodbye ” Antenelor, dupa falsul in acte publice si inscenarea facuta ministrului Funeriu, una dintre cele mai josnice intreprinderi de a denigra un ministru si un fapt extrem de grav, pentru care astept ca justitia romana sa fie…. engleza si sa dea un verdict corect.

Motivul pentru care a manipulat Felix si prostituatele media din dotare, in afara de acela politic este insa,  mult mai pervers decat acela de a ataca guvernul. Este legitimarea prostiei, incompetentelor viitoare si viitorului pe care il viseaza Felix si USL-ul, acela de a putea conduce “un popor de idioti “, asa cum spunea Tutea. Experimentul celor 20 de ani de guvernare penalopesedista a lasat urme adanci, precum experimentul Pitesti, adus la un nivel mult mai pervers decat au facut-o comunistii cu intelectualii Romaniei. Dovada stau miile de comentarii de pe forumurile ziarelor si retelele sociale, unde sunt atacati toti cei care demoleaza argumentat, toate manipularile vehiculate de trusturile de presa ale mogulilor, comentarii scrise de aceiasi candidati la BAC, cazuti pe mana acestor formatori de opinie de tip nou.

Pentru ca Murdoch a putut, vreau ca si Felix si SOV/Ghita/Elan sa poata ! Pentru ca justitia engleza a putut, vreau ca Justitia romana sa poata !

Pentru toate ziarele, televiziunile si jurnalistii manipulatori, mincinosi si deformatori de opinie….un calduros Thank you and goodbye….

Astept sa oboseasca nedreptatea….cum spunea Tudor Vianu in vremea comunismului….

 

UPDATE : pentru tema de casa a USL, respectiv “cum a ajuns Funeriu in Franta”, postacii platiti pot citi in prestigioasa revista Nature News

Highlander…

A picat si motiunea asta….

Boc, ca un adevarat Duncan MacLeod al clanului PDL a supravietuit scenariului pus la cale de opozitie, nu neaparat fiindca este nemuritor politic, ci mai degraba din pricina impotentei politice generalizate.

Ce urmeaza insa ? Se va replia opozitia si va deveni serioasa in a trata problemele tarii sau va incepe vendetta, blocandu-se absolut totul in Parlament ? Sincera sa fiu, mizez pe cea de-a doua varianta, fiindca nu creditez opozitia dovedita pana acum iresponsabila.

Astazi, romanii au dat un semnal clar clasei politice si prostituatelor media, de care ar fi bine sa tina cu totii seama. In primul rand, romanii au dovedit ca nu mai cred in mineriadele de conjunctura, apoi ca nu mai cred in programe salvatoare, politicianism si promisiuni desarte. Daca ar fi crezut erau cel putin un milion in strada.

Ce trebuie sa invete opozitia din ziua de astazi ? Ca rolul ei este de a se opune democratic masurilor la care au alte solutii  viabile, sa isi schimbe limbajul birjaresc, sa lase fanfaronada si sa puna osul la treaba pentru binele tarii.

Ce trebuie sa afle sindicatele ? Ca rolul lor este sa lupte impotriva unei legi si nu cot la cot cu politicul sa dea jos guvernul si sa accepte ca a venit timpul reformei, chiar in sanul lor.

Ce trebuie sa stie guvernul ? Ca masurile care trebuiesc luate nu mai suporta amanare, asa ca bajbaielile nu isi au rostul, ca trebuie sa aduca manageri pentru proiectele pe bani europeni, chiar din alta parte, care sa fie in stare sa le scrie, fiindca numai maine nu e 2013 si 75 de miliarde de la FSE stau nefolositi din 2007, ca sa nu mai vorbim de investitiile care trebuie facute de urgenta sau de dezvoltarea initiativei private, usurand mecanismul pentru ca aceasta sa devina posibila pentru oricine, chiar si un pensionar.

Exemplu : Intr-un orasel mic din Grecia, cateva pensionare care nu se ajung cu banii au facut un fel de asociatie, care produce de la dulceturi si pana la muraturi sau alte preparate traditionale, au deschis un restaurant al carui spatiu a fost pus la dispozitie de catre Primarie, unde gatesc si servesc ca la ele acasa, plus ca livreaza produsele lor si altor magazine si restaurante. Ce avantaje decurg de aici ? Pensionarele isi rotunjesc veniturile, au o ocupatie si nu se plictisesc, se implica in viata comunitatii, pastreaza identitatea culturala a regiunii respective.

Ce trebuie sa invete media ? Ca profesiunea de jurnalist inseamna a da informatia bruta, pe baza careia cetateanul sa gandeasca singur si ca interpretarea informatiei este o cale de manipulare pe care romanii nu o mai inghit. Ca pot spune NU patronului care le da indicatii  si ca pentru credibilitate, trebuie sa isi declare inainte de orice apartenenta politica.

Ce au de invatat toti politicienii ? Ca sunt platiti sa munceasca, sa fie prezenti la serviciu, sa fie seriosi, sa respecte fisa postului, care spune ca trebuie sa discute legi si nu persoane si sa accepte  ca pana una alta, ceea ce s-a ales democratic, chiar daca nu le convine, trebuie respectat.

Ce am invatat noi ? Ca sistemul este sustinut din toate partile. De sindicalisti, prin sefii lor cu increngaturi cu politicienii, de politicieni cu increngaturile de neamuri si amici, de cetatenii care nu se informeaza, de media cu interesele lor si afaceristii ingemanati cu politicul, o adevarata caracatita, un buboi care a fost crestat si supureaza pe toate fronturile si care nu mai poate fi tratat decat chirurgical. Ca atunci cand alegem sa o facem cu ochii larg deschisi, cand citim sa ne informam inainte , cand vorbim sa o facem responsabil, ca trebuie sa luptam pentru parghiile de amendare a politicului, printre care cele mai importante sunt referendumul, initiativa cetateneasca, procedura de recall ( parlamentarii sa poata fi schimbati in timpul mandatului ), schimbarea legii electorale ( in asa fel incat independentii sa aiba sanse de a face politica ) si votul prin corespondenta.

A venit vremea sa ne implicam in viata noastra, sa reluam discutiile despre interesul public, sa gandim in mare si nu in mic si sa devenim responsabili, fiindca noi creem ceea ce este. Sa intelegem ca nu exista nici victime, dar mai ales victimizare decat in mintea umana virusata, din moment ce fizica cuantica explica cutiuta Pandorei fiecaruia.

Manevrarea particulelor din lumea cuantica are de-a face cu complexitatea mintii, constiintei si liberului arbitru. Evolutia cuantica explica modul in care gandim, comportamentul innascut si cel deprins si felul in care facem deosebirea intre bine si rau, intre moral si imoral si mai ales explica functionarea lumii subatomice si rolul acesteia in conturarea universului actual. Univers in care noi, ca extensii ale gandirii lui Doamne Doamne, facem ca ceea ce noi credem, sa devina in cele din urma parte din realitatea noastra fizica individuala si o parte din cea a oamenirii. Daca ne uitam bine in jur, putem vedea clar ce a construit omenirea : saracie, boala, nefericire, razboi, foamete, ura….

Ce spune asta ? Spune ca noi singuri, folosind eronat legea atractiei, care face parte din legile cuantice, am dezlantuit cu gandurile noastre, cu mare arta… cei patru calareti ai Apocalipsei peste noi. Numai ca apocalipsa inseamna ridicarea valului si nu ceea ce a devenit intelesul pervertit al acesteia. Nu, nu suntem victime, atata timp cat fiecare dintre noi poate face diferenta si poate improspata butoiul cu apa murdara care este lumea in care traim, cu o picatura de apa proaspata. E simplu !

Numai sa vrem…

 

Marea Rocada…

Zilele trecute a venit la usa mea un tanar timid, cu un chestionar in mana, trimis de o firma de sondaje. L-am ascultat atent, fiindca eram curioasa ce intrebari contine chestionarul respectiv. Pe masura ce imi erau puse… am remarcat ca urmareau un scenariu pervers si am inteles ce se pregateste in spatele tuturor fumigenelor aruncate populatiei neinformate si asupra carora persuasiunea manipulatorie a media a dat rezultatele scontate, in primul rand lehamitea de vot, cat si dezinformarea. Nimic din ceea ce s-a intamplat nu a fost degeaba.

Marea majoritate a cetatenilor nu pot face diferenta intre primarul de sector si cel general. Orice actiune de succes a celui de sector este vazuta ca o realizare a doctorului, pe care pensionarii in proportie covarsitoare il vad detinand panaceul universal al problemelor lor, ca doar e doctor, nu ? El are tratamentul tuturor problemelor in mana si cum toti batranii au probleme…cheama salvarea.

Ceea ce m-a frapat insa era o intrebare care parea doar nelalocul ei in derularea chestionarului, fiindca se referea la un personaj ce nu isi avea rostul, nefiind candidat ori prezumtiv candidat in aceste alegeri…Daniel Marian Vanghelie…
Intrebarea aceea ciudata, despre Vanghelie, ca cel ce poate rezolva problemele bucurestenilor..m-a facut sa ma dezmeticesc brusc si sa vad ca ni se pregateste Marea Rocada !
Am inteles ca unicul candidat al cartelului antibase este Doctorul, sustinut de PSD insusi, iar in locul lui ca Primar General se pregateste sa ii ia locul Vanghelie.
Dupa aceasta revelatie, nu avem decat sa le multumim acelora care intr-un fel sau altul au dezinformat si lehamisit populatia sa nu voteze, fiindca batranii si membrii de partid nu vor fi niciodata lehamisiti. Sa nu va mirati ca Oprescu si Almana-he vor stapani Bucurestiul. Mirati-va doar de voi, cei care ati pus umarul la asta…cand o sa ajungeti sa folositi noul motor de cautare….

Despre Romania de departe

“The Carpathians are a species of people who are nearly immortal, they have longevity, they’ve been on the Earth for thousands of years, the male lose their emotions after two hundred years if they don’t find the other half which is the woman, the light – they’re darkness the woman is light. They can turn vampires – that’s where vampires come from; once they’ve turned vampires they have to be killed because they will hurt everybody. So the Carpathians end up hunting their own friends and sometimes family if they’ve turned vampire…”.

Eu si sotul meu ne uitam unul la altul si zambim plictisiti – am vazut de atatea ori reclama asta in care o cucoana, cu aer de mamaie plecata spre piata si nimerita intamplator intr-un studio de televiziune, isi promoveaza noua carte intitulata ieftin “Dark Slayer. A Carpathian Novel”, incat nici nu mai merita sa facem obisnuitele glume despre originea mea.

Mai radem cu pofta doar in prezenta unor prieteni de familie care se distreaza mereu pe seama faptului ca sunt din Transilvania, nu-mi place usturoiul si ma simt cel mai bine in semintuneric. Insa nu sunt glume rautacioase, nu sunt in limb… sau daca sunt nu o simt niciodata, dimpotriva, am senzatia ca pana si limbul acesta dintre doua spatii, doua limbi, doua mentalitati diferite imi este uneori mai familiar decat ceea ce ascult sau citesc pe Internet despre Romania.

Cand am venit aici prima oara ma asteptam sa gasesc un spatiu plin de sunete noi, de culori mai vii, de forme si gusturi pana atunci neexperimentate. Ezitasem mult pana sa trec oceanul… mi-au trebuit luni de zile sa-mi fac curaj si sa ma programez la ambasada, mi s-a parut ca interviul este nedrept – mai cu seama fiindca pune atata accent pe partea materiala, iar eu eram obisnuita sa fiu analizata mai degraba din prisma rezultatelor intelectuale – si nu intelegeam de ce trebuie sa-mi fie ingradit dreptul de a calatori liber. Probabil ca daca ar trebui sa reiau procedurile as gandi la fel… desi acum inteleg prea bine de ce acest interviu este si un filtru util.

In fine, ca sa revin, mai intai am fost dezamagita! In primele zile evaluam cu ochi critic totul, eram oarecum iritata de faptul ca aici regaseam aceleasi branduri (Nescafe, Dove, Danon Activia, etc.), imbracaminte, lumanari, kitschisme chinezesti care se gasesc si in Romania, ma simteam pe teritoriu ostil, aveam impresia ca toti ma vor considera o ciudatenie a naturii si nu-mi dadeam seama ca de fapt chiar eram o ciudatenie tocmai prin bagajul inutil de frustrari pe care le caram in spate si care tineau mai degraba de apartenenta la o cultura minora (nu spun minora calitativ, ci minora prin marginalitate).

Reactiile mele erau exagerate, incercam sa descopar pretutindeni o unda de dispret mascat in spatele fiecareia dintre intrebarile celor din jur referitoare la accentul meu, ii suspectam de superficialitate. Insa cred eu eram cea superficiala si nu mi-a trebuit mult pana m-am indragostit de tara aceasta nu pentru stilul de viata diferit, ci pentru oamenii de aici… am devenit dependenta de zambetele lor, de felul in care sunt tratata, de linistea din jur si chiar si de curiozitatea lor… asa cum stau uneori sa le povestesc ca vin dintr-o tara europeana numita Romania, “aia cu Dracula” cum le spun uneori celor cu care nu prea am chef sa discut. Stiu ca Dracula e pentru ei un tip “ok”, singurul club de carte de la mine din oras este un club in care se discuta numai carti despre vampiri, asa ca il arunc la inaintare si imi intretin “misterul personal”.

Oricum Romania aproape ca nu exista aici altfel decat ca un spatiu intunecat… abia gasesti cateva pagini ici colo in ghidurile turistice mai evoluate (asa am aflat, de pilda, ca daca esti american si vrei sa vizitezi Romania trebuie sa stii ca ii jignesti teribil pe localnici daca ii intrebi despre comunism), in rest nu aparem in niciun ghid turistic tematic (gen “Biserici si manastiri din Europa”), nu avem niciun ghid separat (hai ca intelegi atractia pentru tari ca Grecia, Franta si Germania, insa Croatia, Ungaria, Polonia si chiar Turcia au uneori rafturi intregi de ghiduri turistice individuale frumos colorate, promovandu-si pana si ultimul podet din tara), asa ca din cand in cand mai extrag impresii din carti despre vampiri, cele mai multe candide in naivitatea lor.

De cateva zile insa ma urmareste o comparatie care intr-un fel sintetizeaza, cred eu, diferenta adevarata dintre Romania si SUA… la inceputul saptamanii o stire facea senzatie aici: presedintelui american i s-a strigat in timpul unui discurs ca minte. Nu intru in detalii politice fiindca stirea m-a frapat intr-un alt sens… am ramas aproape socata de faptul ca senatorul caruia i-a scapat acea fraza si-a cerut imediat scuze si reactia lui a fost comentata critic de catre toata media, indiferent de parte, ca fiind un afront de netolerat fata de institutia presedintelui.

Nu stiu de ce stirea mi-a adus aminte de spectacolul trist, de aceasta data din parlamentul Romaniei, in care un senator roman defila la un moment dat cu un cearceaf pe care erau desenate niste gratii in timpul unui discurs de condamnare a comunismului. Erau prezente in sala diferite personalitati, luptatori anti-comunisti romani si straini, ambasadori si… presedintele Romaniei care se caznea sa termine acel discurs in ciuda urletelor si fluieraturilor audientei. Iar mass-media romaneasca a comentat apoi zile intregi cu veselie si complicitate nu substanta discursului prezidential, ci delirul verbal al senatorului care provocase intregul circ, spre deliciul marii parti a publicului posesor de telecomanda.

Despre asta este vorba… atata vreme cat ne vom balacari in discursuri sterile, cat judecatorii din Romania nu raspund niciunei instante pentru hotararile lor (aici in fiecare stat, de pilda, exista un soi de consiliu care are scopul de a da calificative judecatorilor in functie de corectitudinea deciziilor si de etica lor… un consiliu din care fac parte judecatori, avocati si cetateni! pentru cei interesati cautati (Judicial Qualification Commission), cat la ceas de seara politicieni si jurnalisti pe jumatate imbecili al caror singur atu este faptul ca stiu sa utilizeze intreg dictionarul de slang al limbii romane vor avea tupeul sa vorbeasca despre “marinerul chior si beat” sau despre guvernul boc-poc pe care il platesc, vezi doamne, din impozitele lor manjite cu rahat mogulesc, cata vreme societatea civila doarme in santul non-ratiunii si nu reactioneaza critic deloc in fata unor astfel de spectacole, vom avea de ce sa ne simtim ciudat in pielea noastra proprie! Poate cucoana cu vampirii ei avea dreptate… multi dintre Carpathiansii astia sunt destinati sa  devina vampiri si sa fie vanati de restul de Carpathians intr-un fratricid vesel cu iz de talk show…

Diferenta dintre noi si ei, in opinia mea, este o imensa diferenta… de atitudine, de implicare, de reactie a cetateanului obisnuit impotriva nesimtirii, a inculturii, a ticalosiei si manipularii, cu amendamentul ca reactia trebuie intotdeauna sa se situeze in limitele civilizatiei si ale bunului simt. Politica adevarata nu s-a facut niciodata prin punerea pumnului in gura, prin promovarea barfei si a aluziei sexuale la rang de discurs de opozitie, ci prin diplomatie si negociere. Iar de asta nu ma mira cand citesc acum pe “feeds” ca Romania nu are nicio sansa sa prinda postul de comisar european pe agricultura. Trist…

Rupert Murdoch’s War on Journalism

Un film extrem de interesant despre concentrararea  media si pericolul de a prelua controlul asupra dreptului publicului la informatie corecta.

“Media este sistemul nervos al democratiei. Daca ea nu functioneaza bine, democratia nu poate functiona.”

Jeff Cohen

Orice asemanare cu ce se intampla la noi… nu este o coincidenta, ci parte a unei strategii !

Sa scriem Codul mentalitatii…impreuna !

Marturisesc ca a fost o mare provocare acest articol, fiindca m-am trezit in fata unei adevarate enciclopedii de informatii, simtindu-ma pierduta, ca si cum ar fi trebuit sa cuprind in el ..practic necuprinsul. Nu stiu ce si cat am reusit, dar stiu ca am facut primul pas mic, in ceea ce as denumi Proiectul Codului de Mentalitate, la intocmirea caruia va astept sa participam cu totii ..desi stiu ca nu-i usor..

Toata lumea vorbeste din ce in ce mai des despre mentalitatea romanului si despre faptul ca ar trebui sa se schimbe, fiind considerata cea care nu ne lasa nici sa traim nici sa murim, ci doar sa perpetuam lucrurile. Ca sa vorbim insa despre mentalitate ar trebui sa stim definitia acestui termen. Si unde sa il cauti prima data, daca nu in Dictionarul latin – roman al lui Iordanescu din 1945, fiindca tot latinii ne salveaza de parca ar fi un dat, desi dupa unii..s-ar trage chiar din noi !
Am gasit-o definita ca “ratiune personificata de zeita a carei sarbatoare era pe 8 iunie”, ca “stiinta de stat”,”smintit” si “stapan pe mintea sa in toate mintile” la Cicero, ca “ticneala” la Terentius, ca “a da o idee” si “mintea misca lumea” la Vergilius, dar si ca “idei, cunoastere, conceptii, masurare, cantarire, tezaurizare si nascocire cu mintea”.. pe ansamblu. Indo-europenii o defineau ca si gandire, iar in gotica inseamna amintire, aratand in opozitie cu corpus “principiul ganditor, spirit, judecata, inteligenta, gandire, actiune”.

Am trecut apoi la Dictionarul filosofic Oxford, in care mentalitatea este definita ca genul de gandire pe care o ai si am aflat astfel despre gandirea laterala, un termen curent de abordare creativa, plina de imaginatie in rezolvarea de probleme, care modifica perceptiile si conceptia cuiva despre o problema si despre care se spune ca ar contrasta cu gandirea lineara sau logica, caci “logica nu spune cum sa gandesti, ci te invata doar cum sa eviti inconsistenta”, iar capacitatea de a gandi consta in “repetarea in minte a ceea ce este de spus sau de facut” si ca sa poti gandi cu adevarat, ai nevoie de limbajul gandirii unii considerand gandirea interioara nu foarte necesara, atata timp cat poate aparea un rezultat inteligent si in absenta ei.

Cum se vad lucrurile insa, in Dictionarul politic Oxford ? Dupa teoria lui Aristotel un zoon politikon, un tip de animal traitor in polis, concept natural si optim pentru om, nesatisfacut de modelele existente, nici macar cel al democratiei ateniene, deoarece politicul era indisolubil legat de etic, ceea ce la noi insa…lipseste cu desavarsire. Accentul se punea pe instruirea individuala si fiecare actiona ca parte a unui intreg, iar aceasta era ceea ce practic ne lipseste noua acum..intregul, spiritul de comunitate.

Asadar, mentalitatea este relativa, are un caracter istoric, evolueaza si se schimba in timp si are caracter social, putand fi individuala, dar si colectiva, iar schimbarile pot fi momentane sau de durata. Mentalitatea este un fapt social. Poate fi buna pentru unii si distructiva pentru altii, depinde din care parte privesti.
Gasim mentalitati invechite, care izvorasc din cutume, obiceiuri si care se regasesc chiar la baza izvoarelor de drept.

Exista mentalitati de moment sau de interese, care se instaleaza comod si le elimina treptat sau progresiv pe celalalte. Si atunci, gradul de civilizatie al unui popor in corelatie cu modul de a gandi, de a se comporta si de a respecta mentalitatile mostenite din generatie in generatie este foarte greu sa modifice o mentalitate, pentru ca oamenii se schimba greu la o varsta matura. Au preluat fara discernamant in functie de epoca si de gradul de instructie, iar biserica a avut un rol important in conservarea lor, pe cand scoala nu l-a putut avea, datorita profesorilor, care s-au confruntat ei insusi cu modificarea mentalitatii, trezindu-se goliti de cele vechi, fara a le lua in seama si incalcandu-le, fara sa se gandeasca ca un lucru gol..nu poate creea plenitudinea.

Ca sa avem in sfarsit mentalitate de orice tip, trebuie pregatiti cei care sa fie formatori de mentalitate ! De fapt, ne lipseste un Cod al Mentalitatii, ca sa vedem unde-i plusul si unde-i minusul, cat preluam si cat eliminam din ceea ce avem.
Avem nevoie de acest COD in familie, in relatiile interumane, la locul de munca, in institutii ca Biserica, Scoala, Justitie, Armata, Politie, Presa si ca orice Lege sa se bazeze pe un Principiu de Mentalitate recunoscut si acceptat de toti.

Cum ar trebui sa gandim acest COD ? Intai sa acceptam in interiorul nostru ca avem o problema, apoi sa adunam date si informatii si pro si contra referitoare la acea problema, apoi sa tragem concluzii, insa nu individualiste, care sa ne satisfaca doar nevoile si interesele personale, ci cele colective si publice.
Ar trebui ca cei care cred ca pasii mentionati anterior sunt corecti, sa nu adoarma, ci sa-si implementeze mentalitatea, sa o transmita cu generozitate celorlalti si sa o puna in functiune, cautand aderenti care sa il sustina in acest demers.

Este adevarat ca nu poti cuprinde tot terenul vast al mentalitatilor, insa putem alege fiecare, cu bunavointa, mentalitatea pe care o simtim cu toata fibra inimii ca buna si sa depunem eforturi pentru a o transmite sau de ce nu..mentalitatea pe care o respingem si sa venim cu argumente, pentru a arata de ce este perimata si trebuie sa renuntam la ea.

Sa purcedem la lucru, deci !
Fac eu inceputul si din multitudinea de mentalitati am sa aleg cateva, pentru a-mi exprima punctul de vedere, asteptandu-va sa le dezvoltam, sa adaugam si altele, in asa fel incat sa construim un COD, care sa demonteze un mecanism ce tinde sa ne omoare lent, precum picatura chinezeasca.

Romanii si imaginarul violent

Doi studenti la medicina, crima abominabila in camin.

Meci important. Doua echipe. Rezultatul nu convine fanilor. Violenta la cote maxime.

Ploua. Asfalt denivelat mustind de baltoace. Un Ferrari trece in viteza si improasca un trecator care asteapta autobuzul. Trecatorul scoate un obiect contodent si-l arunca inspre masina. Masina opreste si totul devine de o violenta maxima.

Un cartier oarecare, ora 23. Ferestre deschise de caldura. Intr-un apartament urla manele, in celelalte urla cei ce vor sa doarma. Final coplesit de violenta.

Nu da taticule, te rog, nu da ! Am furat din banii tai, fiindca voiam o inghetata…
Eu te-am facut, eu te omor ! spune tatal. Copilul ajunge la camera de garda insangerat. Zecile de organizatii de protectie a copilului dorm.

Calea Victoriei, apartament luxos. Consoarta devine sac de box pentru barbatul care nu se va opri pana n-o face knockout. Tacere la-nceput de leat pe tot palierul, desi e perioada crestina de post.Vecinii se roaga.

O sosea. Smoala turnata si catei prinsi in ea. Un cal batut la sange.O pisica disecata. O broasca arsa la biologie. Gaini violate. Lumea se amuza.

O salvare, un om al strazii cazut. Miroase urat si salvarea il lasa acolo. Juramantul lui Hipocrat nu exista.

Politicieni la discutii. Ton ridicat. Isterie. Se arunca cu pahare de apa. Se arunca cu injurii. Moderatorii zambesc.

Parlamentul Romaniei. Presedintele condamna comunismul. Sala fluiera se plimba si rade. La balcon doi intelectuali sunt dati afara de un ales al neamului. In sala se aplauda gestul. Intelectualii mor a doua oara.

Am selectat din media, ceea ce se cultiva cu diabolica placere, ceea ce contribuie la amplificarea violentei si inmultirea jafurilor in strada, in scara blocului, in lift, in banci, in casele de schimb, crime..ici colo cate un cadavru in padure, limbaj isteric si violent. E marketing, publicitate neplatita in favoarea violentei.

Cine vrea sa introduca in subconstientul unei natiuni ca are violenta in sange ?
Violenta are doua intelesuri: forta, putere, tenacitate, dar si nemultumire, furie, nebunie. Sunt oameni care isi pierd firea, dar nu toti sunt colerici sau sangvini, mai avem si flegmatici si melancolici. Si atunci, cine vrea sa omogenizeze totul, introducandu-i pe toti in cercul violentilor ? Violent este cel ce nu are gandirea laterala si nu are cuvinte, ci reactioneaza cu pumnul, bata, arme albe sau de foc, fara a se gandi la consecinte.
Concluzia: nu este nici moral, nici sanatos ca formatorii de opinie sa proiecteze doar fapte violente sau negative, chiar daca poporul o cere. Stop violentei si un nou marketing pentru promovarea ramurii de maslin. Nici legiuitorul nu urmareste doar sanctiunea, ci litera si spiritul legii, pentru compensare si stimularea catre fapte, care sa nu tulbure echilibrul social.
Si totusi, de ce ?

Romanul prizonier al mentalitatii de victima

Stiti ce este interesant ? Ca din toate Codurile Penale incepand cu cel al lui Cuza se acorda disproportionat atentie doar faptuitorului, nu si victimei care nu e luata niciodata in seama. Caracterul de victima, pornind de la mentalitatea mioritica a ciobanului, nu ar trebui sa existe la romani, fiindca ciobanul asteapta cu seninatate ipoteticul asasinat si nu numai ca nu isi ia masuri de precautie, ci in bunatatea lui de om cu credinta in Cel de Sus, lasa chiar prin testament oitei nazdravane, dispozitia ca ucigasii sa devina legatarii lui. Deci, ciobanul nu concepea ca este o victima, insa cei morti in decembrie ’89, victimele unor ucigasi anonimi si nepedepsiti pana azi, confirma ideea ca cei care au nascocit aceasta sintagma au reusit sa o perverteasca.

Avem vocatia de victime ale sistemului, ale conducatorului, ale guvernantilor, ale sotului, ale sotiei, ale prietenilor, ale timpului probabil, ale aparatelor care se defecteaza, ale sortii crude, insa niciodata soarta nu ii ajuta pe cei invinsi, ori romanii nu au fost niciodata invinsi, ci cu abilitate si diplomatie, prin aliante si tratate, aici au stat si au prins radacini adanci.
Cine se considera victima este doar un caz patologic sau singular. Deasemenea, cei cu conduita de esec, care nu si-au invatat bine rolul social.
Sigur, de-a lungul istoriei au fost si victime colaterale, cei luati de turci, de cazacii zaporojeni sau de Sobieski, dar acestea au fost accidente in istorie si chiar si aceia au supravietuit.

De fapt, noi suntem vinovati in plan colectiv, ca nu ne-am asumat istoria cu adevarurile si greselile ei.
O problema, daca o diseci, o analizezi in toate nuantele si cotloanele ei si ajungi la o concluzie, pe care ti-o asumi fie ea rea sau buna, inceteaza de a mai fi problema si dispare din constiinta, asa ca nu mai esti incarcat cu ea. Cam asta ar trebui sa faca media.
Suntem oare victimele media ? NU ! Ca dovada, uite ca reactionam. Este victima, doar cine accepta statutul de victima si traieste intr-o mentalitate inchistata si nu gandeste.
Oricum..are o problema…

Capra vecinului

O problema veche de cand lumea ! Chiar si Horatius spunea ca ugerul caprei vecinului da mai mult lapte, decat capra lui, cum tot el spunea ca fiecare jinduieste la ceea ce este sau are celalalt. Si daca ar reusi prin absurd sa-i faca pe fiecare sa fie ce doresc sau sa aiba ceea ce vor..ar constata ca regreta si se intorc la ceea ce au fost sau au avut inainte. Mai tarziu, regasim aceasta poveste la americani..ai grija ce iti doresti, ca s-ar putea sa se indeplineasca !

Omul este liber sa gandeasca ce vrea, in functie de nevoi si de mentalitate. Pe scara valorilor lui Maslow, cei aflati pe ultima treapta nu se gandesc la capra vecinului. Numai digestivul si instinctualul au aceasta problema, asa ca nu putem generaliza.
Sa vrei mai mult este firesc si este bine, insa a jindui fara sa faci nimic, fara a te implica este doar invidie si lene.
De ce ? Pentru ca…

Las’ ca merge si asa…

Si nu ma pot opri sa vorbesc aici, de absenteismul la vot care exact din asta vine, din lipsa de responsabilitate, de intelegere a fenomenelor sociale economice, politice, culturale, de fapt o forma de egoism exacerbata, combinata cu o inapetenta fata de tot ceea ce inseamna viata sociala.
Absentii de la vot ar putea fi numiti sfertodoctii zoon politikon, care vor doar avantaje si drepturi, ca deh..asa este in democratie, dar nu vor obligatii, lantul dreptului.

Ei au mentalitatea gresita ca totul li se cuvine, dar uita ca apartin unei colectivitati si fiecare membru al acesteia face ceva pentru el…drumarul ii face drumuri, constructorul ii face casa, scoala sau spitalul, medicul il ingrijeste, profesorul il invata, actorul il delecteaza, pictorul si cantaretul ii incanta vazul si auzul, agricultorul il hraneste, cizmarul il incalta, croitorul il imbraca, legiuitorul da legi si pentru el, guvernantii le pun in practica, presedintele ia decizii de politica externa si pastreaza tara suverana si independenta..

Cum sa nu votezi ? Atunci exclude-te si nu mai beneficia de un lucru facut de altul, traieste paduret sau pe o insula ca Robinson Crusoe. Aceasta mentalitate de refuz de a vota poate fi insa schimbata, chiar de la gradinita incepand, prin jocuri  in clasele primare prin asumare de diverse roluri, la gimnaziu prin testari despre Drepturile Omului, iar in preuniversitare prin scrierea de eseuri si pareri despre scrutin, tipuri de scrutin, comisii electorale si de ce nu…sceneta alegerilor.

Daca un cetatean, indiferent de cultura, sex sau religie spune ca nu merge la vot ca s-a saturat de politicienii existenti, atunci trebuie ca formatorii de opinie si imagologii din media sa-i invete ca ar fi cazul sa renunte la drepturile avute si sa vada si reversul problemei.Daca merge pe premisa ca toti sunt hoti, asta dovedeste ca incepe cu o intentie discriminatoare, eliminand din start prezumtia de nevinovatie. E ca si cum ai spune ca nu mananci dintr-un tort, fiindca nu este bun, inainte de a-l gusta.
Chestie de educatia de 7 ani de-acasa, plus cea civica…adica, eleganta si responsabilitate.
Culmea este ca se uita cu jind la straini..

Mitul strainului in clisee

Toate popoarele in afara de extremisti si nationalisti vad in straini, modele demne de imitat. Toata viata noastra, ne-am petrecut-o asteptandu-i pe americani !
In locul lor insa..au venit italienii, RDG-istii, suedezele si o parte din rusi cu misiuni sau fara…
Tot straini erau !
Daca bonjuristii Chiritei au frantuzit Moldova, daca grecii (auch !) cu epoca fanariota au lasat urme adanci in Tara Romaneasca si Moldova…cu Ardealul istoria a fost mai dura, deoarece strainii (Austro-Ungaria) i-au facut pe romanii de acolo sa se simta tolerati in propria tara.

Si atunci, de unde mitul strainului ? Poate de la Kiseleff, care prin Regulamentul Organic s-a stabilit ca este protectorul celor doua Tari Romane ? Oare de la el sa ni se traga mitul ? Care este strainul acela ? Gagarin, Schwartzenegger, Mifune, Obama ?
Care strain este de pus in rama si sa ne faca sa devenim adulatori ?
Un alt lucru indus subtil, nu stiu de catre cine. Sau poate mitul mafiotului, consumatorului de droguri, killer-ului, rabinului intelept..
Este un fals, iar cosmopolitismul nu poate fi considerat un mit, ospitalitatea romanului nu poate fi inteleasa peiorativ, insa  dorinta oricarui roman de a-l imita pe Bill Gates nu este de condamnat.
Poate ca mitul asta il creeaza pe urmatorul…

Mitul capsunarului

Este efectul unor cauze. Intr-o economie de piata vesnic in tranzitie, cand protectia sociala lipseste aproape total, mai ales in mediul rural, cand angajatorii duc o politica de incertitudine in ceea ce priveste stabilitatea locului de munca, munca la negru, munca neplatita, fara CAS si fara protectie in caz de accident este firesc sa se incerce alte piete de munca in Europa din care facem parte. Cand un profesor debutant sau un medic stagiar sau asistenta sociala nu primesc ca retributie, decat o miime din ceea ce ar trebui sa le acopere nevoile strict necesare, cum sa nu-ti puna manusi si palarie si sa faci matanii pe o plantatie de capsuni, taman in Spania. Depersonalizat, capsunarul castiga in schimb suficient ca sa trimita in tara bani, din care sa-si faca o vila mandra in satul lui.

Mitul este de fapt castigul, ceea ce este doar o jumatate de adevar. De fapt este mitul disperatului, insa nu-i autohton, fiindca pe vremea lui Tito, in Italia si Germania era plin de iugoslavi, care faceau la fel.
Asta demonstreaza clar ca romanii gasesc solutii umilitoare pentru a supravietui si nu se dau in laturi de la munca de jos.
Nu le este teama de celalat mit se pare…

Mitul romanului ajuns de rasul lumii

Trist este ca media are o placere bolnava de a interpreta negativ. Toate turneele de teatru cu actori celebri, nu au starnit rasul tuturor spectatorilor ? Oare nu prin ras se indreapta moravurile ?
Oare de ras este faptul ca o tanara a castigat concursul de oratorie in Anglia ? Despre ea de ce nu vorbeste media toata ziua ?

De ce suntem de ras si cine a hotarat asta ? Noi care suntem creatori de umor, care faceam bancuri facand haz de necaz, care am transformat mereu orice durere intr-un fel de joc generator de ras suntem producatori de ras si nu subiectul rasului.
Cine are interesul insa, sa ne puna eticheta depreciativa ?
Nu suntem noi in tara care este..

Gradina Maicii Domnului

Stereotipul asta interpretat ca o hiperbola, nu ne poate supara. Fara doar si poate, ideea porneste de la Sundhar Singh, care doritor sa cunoasca si alte credinte si studiind ortodoxia a ajuns la concluzia care pe noi ne onoreaza, ca in plan divin tara noastra are un destin bine delimitat in plan spiritual universal.Se spune asadar acum, ca aici este raiul, iar Romania va fi al doilea Ierusalim.

Creatorii de sabloane, stereotipuri si imagologie ieftina si peiorativa simteau nevoia de o variatiune pe aceeasi tema probabil, asa ca au speculat spiritul religios al romanului, simtind ca acolo este punctul vulnerabil si pot marsalui in voie. Ma tem de acestia, chiar si cand vin cu daruri.
De ce au dat drumul la asta ? Ce-au urmarit ?
Sunt ei oare, ca si…

Detinatorii de adevar absolut

Intamplator este o sintagma reala, care nu intra in sfera cliseelor, insa face parte din mentalitate si poate fi asociata cu proverbul “prostul nu e prost destul, pana nu e si fudul”. Exista astfel de oameni orgoliosi, plini de ei, care se cred buricul pamantului si care au o imagine extrem de favorabila despre ei insisi. Fac parte din categoria oamenilor suficienti si cu pospai de cultura, ca altfel nu se explica de ce nu au inteles ce i s-a intamplat lui Stefan Gheoghidiu sau Gelu Ruscanu, personajele lui Camil Petrescu, care erau insetate de adevar absolut, dreptate absoluta si iubire absoluta..
Poate ca ei sunt adeptii dictonului…

Crede si nu cerceta

Indemnul acesta persuasiv si pe un ton imperativ tine tot de mentalitate si apartine lui Celsus, sec.II, fiind un atac la adresa crestinismului. Ulterior a fost preluat de Biserica pe vremea Inchizitiei, desi Biblia ne indeamna “Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide. Ca oricine cere ia, cel care cauta afla, si celui ce bate i se va deschide.”

Oamenii care imbratiseaza fara discernamant acest indemn sunt saraci cu duhul. Ei sunt cei usor de manevrat, usor manipulabili, care nu trec prin filtrul gandirii informatiile primite, cand este vorba de interesul public, in schimb cand interesele lor personale sunt in joc, despica firul in patru cu o minutiozitate de speriat.
Acestia fac parte din randul absenteistilor, lehamisitilor, atotstiutorilor. Ei sunt o povara grea si foarte greu de schimbat, fiindca au rudimente de gandire.
Indemnul acesta este extrem de periculos fiindca se adreseaza celor care iau lucrurile ca pe un dat si ca nu le sta in putere sa cerceteze de ce se intampla asa. Insa se pot schimba prin pildele si povestile Sfiintilor cautatori de adevar, martiri si care au murit pentru un ideal.
Sau poate sunt doar…

Gica contra

Si aici au dreptate imagologii, cand se refera la tipologia denumita plastic gica contra, asa cum si Caragiale a inventat miticii. Sunt destul de putini spre disperarea lor si fericirea noastra. Ii putem ajuta sa isi schimbe mentalitatea, punandu-i sa confrunte problema lor, cu povestea drobului de sare sau cea a regelui Midas si pofta sa pentru aur si cum ar fi ca toate DA-urile din existenta lor sa se transforme in NU ?
Daca este un om care gandeste va intelege si-si va schimba mentalitatea, iar daca nu poate ca ii vom readuce in amintire Mitul Cutiei Pandorei, de unde a iesit si speranta, care nu moare niciodata…

Concluzii si propuneri finale pentru schimbarea mentalitatii :

– toti copiii sa mearga la scoala
– in fiecare casa sa existe o biblioteca cu anumite carti, proverbele, miturile si legendele romanilor, basmele si povestirile lui Creanga si tot ce are valoare educativa in formarea gandirii
– bunicii sa se intalneasca lunar, sa discute cu pedagogi, psihologi, medici, educatori, scriitori, jurnalisti…
– in invatamant sa existe in programa scolara si discipline referitoare la obiceiuri, mentalitati, interpretarea lor, semnificatia…pe langa cultura politica, europeana, civica si sociala
– parintii sa fie testati la locul de munca in legatura cu mentalitatile…daca sunt negativisti sa fie consiliati de specialisti si resocializat
– evident ca la categoria de parinti ai neamului intra legislativul, executivul, puterea judecatoreasca, administratia locala, centrala, orice functionar public si jurnalistii
– patronii sa nu primeasca dreptul de a-si face firma, pana nu primeste stampila de “APT CA MENTALITATE”.

Comisia de evaluare pentru APT DE MENTALITATE sa fie alcatuita din:

– 5 persoane-un copil (11-14 ani), un adolescent(14-18), un tanar(18-35), un matur(35-55) si un batran(de la 65);
– 5 sa fie medici- psihiatru, psiholog,cardiolog, medicina interna si boli profesionale;
– 5 sa fie, un profesor, un educator, un invatator, unul de gimnazial, unul de preuniversitar si unul universitar;
– 5 sa fie politicieni:PSD,PNL,PDL,UDMR si cel mai apropiat de pragul electoral;
– 5 sa fie din domeniul juridic, un procuror, un judecator, un notar, un politit si un avocat;
– 5 oameni de cultura.presedintele Academiei, directorul Bibliotecii Academiei,un director de teatru,unul de opera, unul de muzeu;
– 5 alte personalitati, fotbal, gimnastica, agricultura, pescuit vanatoare;
– 5 oameni ai strazii;
– 5 femei, o ardeleanca, o moldoveanca, o munteanca, o dobrogeanca si o banateanca.

Din 22 de milioane de cetateni aceasta comisie de 45 de oameni au de lucrat pe aproximativ 5 milioane de oameni, ceea ce ar insemna ca intr-un an si jumatate am putea avea o tara intreaga, perfecta si apta de mentalitate !
Poate parea utopic, insa daca nu facem ceva, nu se va schimba nimic…