SIMPLY…THE BEST!
BETTER THAN ALL THE REST!
SIMPLY…THE BEST!
BETTER THAN ALL THE REST!
Asta noapte, lumea bloggerilor a suferit o grea pierdere. Theophyle a plecat dintre noi intr-o lume mai buna, mult prea devreme. Sunt socata de aceasta veste si nu am cuvinte destule sa imi exprim regretul, frustrarea si golul imens pe care il simt in suflet. Am fost alaturi 5 ani de bloggereala si il citeam in fiecare dimineata. Blogurile lui vor ramane marturie a spiritului, culturii si gandurilor sale. A fost un om bun si cultivat, care ne-a impartasit tuturor cu darnicie aceste daruri.
Drum bun printre stele, Ion Herescu! Doamne Doamne avea nevoie de un medic, un patriot si un bun istoric in ostile sale.
Avem o propunere de nerefuzat…
Ne-am prins de-un lucru important. Nu frica de instanta ii sperie cel mai tare pe politicieni ci frica de a nu fi opriti din furt, turnati, demascati, ascultati…
Asa ca…hai sa facem un dictionar al spagii in Romania! Cum se da spaga la procuror, pentru licitatii la primarie, la doctor, la profesori, cum se obtin joburile cu spaga, cum se da spaga in vami…care e traseul si valoarea acestora.
Traim in era spagii, avem oligarhi, avem superimunitati, avem coruptie generalizata si un pic a lipsit ca sa avem si coruptie legalizata. Un novice se va descurca greu pe drumul anevoios al bacsisului. Sa facem lumina, zic !
Nu exista problema in societatea noastra care sa nu poata fi rezolvata cu o spaga. Chiar guvernantii de azi doresc o mai buna functionare a spagii, altfel cum s-ar explica declaratia domnului Zgonea de astazi?
“Scopul nostru a fost acela de a atrage atentia ca Romania are nevoie azi de mai multa transparenta in zona procesului legislativ si ca o lege a lobby-ului, un registru de interese sunt importante, dar nu putem sa luam aceasta decizie singuri”, a spus Zgonea.
Intrebat de ce a fost sunat de reprezentantii ambasadelor, Zgonea a precizat:
“Pentru ca legea, bineinteles, in forma in care este promovata, ea ameteste lucrurile”.Presedintele Camerei Deputatilor, Valeriu Zgonea, a declarat marti ca reglementarea lobby-ului este importanta, ca Guvernul sustine reglementarea si ca Parlamentul va fi parte a dialogului cu actorii interesati pentru a promova o lege acceptata de acestia.Solicitat sa comenteze temerea ca o astfel de lege ar ingloba cazurile de trafic de influenta in randul politicenilor, Zgonea a raspuns: “Nu, eu cred ca un politician nu poate sa fie lobby-ist, asta sa fie foarte clar”. Hotnews“Nu, eu cred ca un politician nu poate sa fie lobby-ist, asta sa fie foarte clar”.??
Dar poate fi sotia lui, nu? Ca sotia lui Chiuaru. Ori fratele, fiul, soacra. Ca soacra lui Geoana. Ce trafic de influenta domnule? E foame mare de spaga ….mai avem inca atatea de furat.
Deci, cred ca e util sa aratam tuturor, cum se da spaga, cui si cat. Sa ii ajutam pe corupti in munca lor. Sa explicam tuturor traseul mitei si suntem siguri ca ei, coruptii, se vor “bucura” sa fie adusi la lumina. Invitam toti ziaristii de investigatie sa contribuie cu experienta lor. Putem introduce in dictionar si santajul, ca mijloc de facilitare a mitei. Cum sa mai toci si sa mai combati justitia, jurnalistii sau cetatenii, daca ai asa o baza de informare, realizata cu o larga participare? Mare tristete o sa fie pe Felix… Ce sa spui? Ca ala care da spaga in vama si apoi toarna e basist? Ca cel care explica traseul e un basist cacacios? E aiurea…
Şi abia plecă bătrânul… Ce mai freamăt, ce mai zbucium!
Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium….
Si a fost 23 martie 2013, cand PDL a devenit tarana, taman de ziua Pamantului, stingand lumina definitiv. Nici nu mai conteaza ce urmeaza sa se intample acolo. E un capitol incheiat. Cine isi imagina ca batranul corsar nu-si cunoaste marfa, se insela. Si-o cunostea atat de bine, incat provocarea pe care le-a dat-o la mestecat a facut ca acestia sa piara pe mana lor. Asta inseamna sa lucrezi cu materialul clientului. Nu putea spune cu vorbele lui adevarul ascuns cu grija in interior, ci trebuia sa ii faca sa se autodemaste.
Aseara, candva…un filmulet postat pe Facebook descarca toata energia negativa si insatisfactia cetateneasca a zilei de ieri. I-am zarit licarul acela jucaus, de satisfactie ca planul a reusit, de eliberare, dar si parerea de rau pentru o constructie candva falnica, astazi in ruina. O vorba veche spune ca “schimbarea regelui e bucuria nebunilor” si cam asta s-a vazut ieri in PDL, care a rasuflat usurat ca a scapat de a mai da socoteala, nu regelui ci chiar propriului electorat. Fiindca odata scapat de constrangeri s-a lepadat nu de Base ci de chiar votantii sai. Ca nu le pasa astazi sau ca-s naivi si cred ca Base pleaca si voturile le raman…arata buimaceala unei victorii a la Pirus… Cu alte cuvinte, Blaga isi poate spune linistit in barba…am infrant!
De partea cealalta…odata ce podul de piatra s-a daramat luat de val, se construieste de ceva vreme altul mai trainic si mult mai frumos. Batranul corsar stie ca nu e singur si ca a venit vremea sa conduca Biruinta, acum, cand e vant bun din pupa…Fraier sa fii, si macar mus, tot te imbarci pe nava asta. Altfel, risti sa navighezi cu un barcaz gaurit, care inevitabil va lua apa, indiferent cata poti tu sa scoti, intr-o munca a la Sisif, perpetuua si fara finalitate, fiindca tot pe o rabla te afli. Ca atunci cand il votezi pe Campeanu si fuge la Ilici, faci spume cand regele e fugarit si il vezi apoi la brat cu Ilici, votezi Constantinescu si face Clubul de la Bucuresti cu acelasi Ilici sau PDL-ul si fuge la Ilici….
Unul singur nu ne-a inselat niciodata…batranul corsar, care stie ca nu e usor sa iei o lume macinata inca de orgolii si sa o unesti, dar mai stie ca daca se mai intarzie vreo sase luni, aceeasi lume va fi macinata de teama, fiindca vor urma nenorociri istorice si apoi…apoi ea va fi muta. Totul este posibil si nimic nu este imposibil. Depinde de noi…
Astazi in sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necajite si manjite,
Zece oua inrosite.Un ou alb, abia ouat,
Cu mirare le-a-ntrebat:
– Ce va este, fratioare,
– Ce va doare?
Nu va ninge, nu va ploua,
Stati gatite-n haina noua,
Parca, Dumnezeu ma ierte,
N-ati fi oua…
– Suntem fierte!
Zise-un ou rotund si fraise
Langa pasca cu orez.
Si schimbindu-si brusc alura,
Toate-au inceput cu gura:
– Pan’la urma tot nu scap!
– Ne gateste de parada.
– Ne ciocneste cap in cap
Si ne zvarle coaja-n strada…
– Ce rusine!
– Ce dezastru!
– Preferam sa fiu omleta!
– Eu, de m-ar fi dat la closca,
As fi scos un pui albastru…
– Si eu unul violet…
– Eu, mai bine-ar fi sa tac:
Asa galben sunt, ca-mi vine
Sa-mi inchipui ca pe mine
M-a ouat un cozonac!…(“La Pasti” de George Toparceanu)
Paste fericit tuturor !
Din ciclul: cine-si uita istoria e condamnat sa o repete….in 2012. In 1937, Mircea Eliade descria 20 de ani de pierduti de Romania. Seamana atat de mult cu ce a facut din tara cei 20 de ani de politica a lui Iliescu, incat te infioara. Sistemul mafiot care se zbate astazi, in an de alegeri, cauta cu diperare sa revina transpartinic si unit, pentru o ultima lovitura de gratie.
Mircea Eliade :text publicat în „Vremea”, Nr. 505, 19 Septembrie 1937, p. 3:
«Imoralitatea clasei conducătoare românești, care deține “puterea” politică de la 1918 încoace, nu este cea mai gravă crimă a ei. Că s-a furat ca în codru, că s-a distrus burghezia națională în folosul elementelor alogene, că s-a năpăstuit țărănimea, că s-a introdus politicianismul în administrație și învățământ, că s-au desnaționalizat profesiunile libere – toate aceste crime împotriva siguranței statului și toate aceste atentate contra ființei neamului nostru, ar putea – după marea victorie finală – să fie iertate. Memoria generațiilor viitoare va păstra, cum se cuvine, eforturile și eroismul anilor cumpliți 1916- 1918 – lăsând să se aștearnă uitarea asupra întunecatei epoci care a urmat unirii tuturor românilor.
Dar cred că este o crimã care nu va putea fi niciodată uitată: acești aproape douăzeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai că i-am pierdut (și când vom mai avea înaintea noastrã o epocã sigurã de pace atât de îndelungată?!) – dar i-am folosit cu statornică voluptate la surparea lentă a statului românesc modern. Clasa noastră conducătoare, care a avut frânele destinului românesc de la întregire încoace, s-a fãcut vinovatã de cea mai gravă trădare care poate înfiera o elită politică în fața contemporanilor și în fața istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politică. Nu e vorba de o simplã gãinãrie politicianistã, de un milion sau o sutã de milioane furate, de corupție, bacșișuri, demagogie și șantaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însãși existența istorică a neamului românesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai văd.
Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase și mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult încercata Europã – luntrea statului nostru este condusã de niște piloți orbi. Acum, când se pregãtește marea luptã dupã care se va ști cine meritã sã supraviețuiascã și cine îsi meritã soarta de rob – elita noastrã conducãtoare își continuã micile sau marile afaceri, micile sau marile bãtãlii electorale, micile sau marile reforme moarte.
Nici nu mai gãsesti cuvinte de revoltã. Critica, insulta, amenințarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii aceștia sunt invalizi: nu mai vãd, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de cãpetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins.
Crima elitelor conducãtoare românesti constã în pierderea acestui instinct si în înfiorãtoarea lor inconstientã, în încãpãtânarea cu care îsi apãrã “puterea”. Au fost elite românesti care s-au sacrificat de bunã voie, si-au semnat cu mâna lor actul de deces numai pentru a nu se împotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune în calea destinului acestui neam. Clasa conducãtorilor nostri politici, departe de a dovedi aceastã resemnare, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i stã în putintã ca sã-si prelungeascã puterea. Ei nu gândesc la altceva decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambitiile pe care si le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Si nu în aceste câteva miliarde risipite si câteva mii de constiinte ucise stã marea lor crimã, ci în faptul cã mãcar acum, când încã mai este timp, nu înteleg sã se resemneze.
Cã pilotii orbi s-au fãcut sau nu unelte în mâna strãinilor – putin intereseazã deocamdatã. Singurul lucru care intereseazã este faptul cã nici un om politic român, de la 1918 încoace, n-a stiut si nu stie ce înseamnã un stat. Si asta e destul ca sã începi sã plângi.
You must be logged in to post a comment.