Posted tagged ‘mentalitatea romaneasca’

M-am saturat de romanii de mucava….

October 26, 2010

M-am saturat de romanii cumparati cu un kil de ulei si un kil de zahar,  care voteaza dupa cine da mai mult !

M-am saturat de romanii care i-au uitat pe cei care in Parlament, in timpul condamnarii comunismului au ranjit si aplaudat circul PRM-ului lui Vadim !

M-am saturat de romanii care fac pipi pe mormintele mortilor din decembrie ’89, uitand ca acestia au iesit  in strada IMPOTRIVA COMUNISMULUI si pentru libertate de expresie.

M-am saturat de romanii mincinosi, delatori, needucati, nesimtiti si lenesi, care intind mana la “sa se dea” !

M-am saturat de credulitatea si de lenea lor de a se informa !

M-am saturat de isterie, de razboaie false si teme date de media prostituata.

M-am saturat de securisti, kgb-isti, falsi profeti si politicieni verosi.

M-am saturat de semidocti  si farisei.

M-am saturat de sindicalistii afaceristi si de mogulii de carton.

M-am saturat de minciuna, ipocrizie si  manipulare.

M-am saturat de romanii care nu isi pretuiesc tara si conationalii.

M-am saturat de limbaj de maidan, manele si comportament tiganesc.

M-am saturat de discursuri fara fond, de incompetenta si mentalitate comunista.

M-am saturat de ura, invidie si populism.

M-am saturat de fete incruntate si de antidialog.

M-am saturat de detinatorii de adevar absolut.

M-am saturat de iresponsabilitate si victimizare.

Si de cei care se lasa manipulati.

M-am saturat !

Trattoria senza…. calciu !

July 11, 2010
  • E cald ! Gradinile de vara s-au redeschis, iar filmul pe care vi-l povestesc mai jos,  a mai rulat si anul trecut in vara…..la fel.

Sunt pe terasa la Trattoria il calcio, in plin centru al Bucurestiului. Lumea poate ma invidiaza…. Don’t !

Ma intampina o fatuca suprasaturata de viata la 20 de ani si ma directioneaza undeva langa bucatarie, unde e drept ca-i cald, dar miroase tare a mancare. Ii spun ca vreau la gradina…sa simt mirosul de tei infloriti ai Ateneului si sa-mi umplu ochii de culorile verii. Se uita la mine indignata ca nu ma supun si-i stric aranjamentul programat de sef, insa cand imi vede privirea hotarata, cedeaza si obtin fericita locul dorit. Astept indelung ospatarul sa vina sa imi ia comanda, tragand ocheade la o masa alaturata, unde un regizor renumit avea aceeasi problema ca si mine. Mai ca imi venea sa cant…stand by me ! 🙂

In sfarsit, intr-un tarziu, un burtos flegmatic si mandru de el catadicseste  sa apara si sa ma intrebe imperativ ce comand. Ii spun ca pentru inceput un fresh cu multe cuburi de gheata, un ….capuccino con penne (???)si…mai vedem…

Capuccino con penne ? :)) Hmmm….poate cappuccino con panna montata…in fine…o fi ceva fusion, ma gandesc… 😛

Pleaca alene, dar se intoarce din drum aruncandu-mi cu naduf in fata: “asta e ultima oara cand va aduc, sa nu va faceti o obisnuinta din asta, ca sa va fie clar ! ori mancati, ori parasiti gradina !”  Ma uit la el si ii soptesc zambind: ” amice, ma confunzi cu Elvis…!” Colegul meu de suferinta, regizorul, imi zambeste si-mi spune ca amicul e mitocan. Si n-are maniere …raspund eu, dar ce mai conteaza, cand primeaza instinctul de colonist ?  Amicul asculta detasat replicile noastre si pleaca invartind prosopul, precum Peter O’Toole sabia in Men of La Mancha. Grotesc !

Ati baut vreodata fresh fiert ? L-am intrebat de cuburi si mi-a raspuns sec: n-avem ! …terasa de fitze, deh ….Asa ca mi-a lasat fresh-ul pe masa si mi-a luat scrumiera. De tot ! Ca sa ma invat minte….

Regizorul comandase un martini cu masline verzi. A primit unul cu lamaie si doua masline umplute cu gogosari..un soi de alisveris autohton cu iz de peninsula. Asteptam deja cu nerabdare salata pe care o comandase, nu de alta, dar era deja distractiv….circ pe gratis.

A meritat sa astept, fiindca pe drumul dinspre bucatarie spre terasa….burtosul infuleca de zor din salata clientului, ramas stana de piatra la o asemenea blasfemie. Foarte calm, acesta se ridica de la masa, puse 50 de lei in salata consumata pe jumatate, ma saluta si spuse adio gradinii, care altadata era un reper al Bucurestiului.

M-am ridicat si eu, am platit si am plecat sa scap de stres, la una din cafenelele de pe vechea ulita a islicarilor, cunoscuta ca strada Franceza, unde chelnerii sunt mult mai omenosi…..

Dupa intamplarea asta, trag concluzia ca nicio criza economica planetara nu poate veni de hac mentalitatii si apucaturilor romanesti de tipul “clientul nostru, sclavul nostru ” ! Si-atunci …?


%d bloggers like this: