Posted tagged ‘opozitie’

Highlander…

October 28, 2010

A picat si motiunea asta….

Boc, ca un adevarat Duncan MacLeod al clanului PDL a supravietuit scenariului pus la cale de opozitie, nu neaparat fiindca este nemuritor politic, ci mai degraba din pricina impotentei politice generalizate.

Ce urmeaza insa ? Se va replia opozitia si va deveni serioasa in a trata problemele tarii sau va incepe vendetta, blocandu-se absolut totul in Parlament ? Sincera sa fiu, mizez pe cea de-a doua varianta, fiindca nu creditez opozitia dovedita pana acum iresponsabila.

Astazi, romanii au dat un semnal clar clasei politice si prostituatelor media, de care ar fi bine sa tina cu totii seama. In primul rand, romanii au dovedit ca nu mai cred in mineriadele de conjunctura, apoi ca nu mai cred in programe salvatoare, politicianism si promisiuni desarte. Daca ar fi crezut erau cel putin un milion in strada.

Ce trebuie sa invete opozitia din ziua de astazi ? Ca rolul ei este de a se opune democratic masurilor la care au alte solutii  viabile, sa isi schimbe limbajul birjaresc, sa lase fanfaronada si sa puna osul la treaba pentru binele tarii.

Ce trebuie sa afle sindicatele ? Ca rolul lor este sa lupte impotriva unei legi si nu cot la cot cu politicul sa dea jos guvernul si sa accepte ca a venit timpul reformei, chiar in sanul lor.

Ce trebuie sa stie guvernul ? Ca masurile care trebuiesc luate nu mai suporta amanare, asa ca bajbaielile nu isi au rostul, ca trebuie sa aduca manageri pentru proiectele pe bani europeni, chiar din alta parte, care sa fie in stare sa le scrie, fiindca numai maine nu e 2013 si 75 de miliarde de la FSE stau nefolositi din 2007, ca sa nu mai vorbim de investitiile care trebuie facute de urgenta sau de dezvoltarea initiativei private, usurand mecanismul pentru ca aceasta sa devina posibila pentru oricine, chiar si un pensionar.

Exemplu : Intr-un orasel mic din Grecia, cateva pensionare care nu se ajung cu banii au facut un fel de asociatie, care produce de la dulceturi si pana la muraturi sau alte preparate traditionale, au deschis un restaurant al carui spatiu a fost pus la dispozitie de catre Primarie, unde gatesc si servesc ca la ele acasa, plus ca livreaza produsele lor si altor magazine si restaurante. Ce avantaje decurg de aici ? Pensionarele isi rotunjesc veniturile, au o ocupatie si nu se plictisesc, se implica in viata comunitatii, pastreaza identitatea culturala a regiunii respective.

Ce trebuie sa invete media ? Ca profesiunea de jurnalist inseamna a da informatia bruta, pe baza careia cetateanul sa gandeasca singur si ca interpretarea informatiei este o cale de manipulare pe care romanii nu o mai inghit. Ca pot spune NU patronului care le da indicatii  si ca pentru credibilitate, trebuie sa isi declare inainte de orice apartenenta politica.

Ce au de invatat toti politicienii ? Ca sunt platiti sa munceasca, sa fie prezenti la serviciu, sa fie seriosi, sa respecte fisa postului, care spune ca trebuie sa discute legi si nu persoane si sa accepte  ca pana una alta, ceea ce s-a ales democratic, chiar daca nu le convine, trebuie respectat.

Ce am invatat noi ? Ca sistemul este sustinut din toate partile. De sindicalisti, prin sefii lor cu increngaturi cu politicienii, de politicieni cu increngaturile de neamuri si amici, de cetatenii care nu se informeaza, de media cu interesele lor si afaceristii ingemanati cu politicul, o adevarata caracatita, un buboi care a fost crestat si supureaza pe toate fronturile si care nu mai poate fi tratat decat chirurgical. Ca atunci cand alegem sa o facem cu ochii larg deschisi, cand citim sa ne informam inainte , cand vorbim sa o facem responsabil, ca trebuie sa luptam pentru parghiile de amendare a politicului, printre care cele mai importante sunt referendumul, initiativa cetateneasca, procedura de recall ( parlamentarii sa poata fi schimbati in timpul mandatului ), schimbarea legii electorale ( in asa fel incat independentii sa aiba sanse de a face politica ) si votul prin corespondenta.

A venit vremea sa ne implicam in viata noastra, sa reluam discutiile despre interesul public, sa gandim in mare si nu in mic si sa devenim responsabili, fiindca noi creem ceea ce este. Sa intelegem ca nu exista nici victime, dar mai ales victimizare decat in mintea umana virusata, din moment ce fizica cuantica explica cutiuta Pandorei fiecaruia.

Manevrarea particulelor din lumea cuantica are de-a face cu complexitatea mintii, constiintei si liberului arbitru. Evolutia cuantica explica modul in care gandim, comportamentul innascut si cel deprins si felul in care facem deosebirea intre bine si rau, intre moral si imoral si mai ales explica functionarea lumii subatomice si rolul acesteia in conturarea universului actual. Univers in care noi, ca extensii ale gandirii lui Doamne Doamne, facem ca ceea ce noi credem, sa devina in cele din urma parte din realitatea noastra fizica individuala si o parte din cea a oamenirii. Daca ne uitam bine in jur, putem vedea clar ce a construit omenirea : saracie, boala, nefericire, razboi, foamete, ura….

Ce spune asta ? Spune ca noi singuri, folosind eronat legea atractiei, care face parte din legile cuantice, am dezlantuit cu gandurile noastre, cu mare arta… cei patru calareti ai Apocalipsei peste noi. Numai ca apocalipsa inseamna ridicarea valului si nu ceea ce a devenit intelesul pervertit al acesteia. Nu, nu suntem victime, atata timp cat fiecare dintre noi poate face diferenta si poate improspata butoiul cu apa murdara care este lumea in care traim, cu o picatura de apa proaspata. E simplu !

Numai sa vrem…

 

Advertisements

Factiunea PNLPSDPC si lovitura de stat

September 27, 2010

Terorismul in Romania anului 2010,  surprinde variate forme de manifestare ale acestui fenomen,  printre care folosirea sistematica  si ilegala a violentei, exercitata de anonimi,  indreptata impotriva ordinii de drept si cu o motivatie politica.  Cam asta ar fi caracterizarea a ceea ce pune la cale opozitia prorusa de ceva timp incoace. Putem spune ca PNLPSDPC a ajuns o factiune decisa sa rupa statul de drept si democratia romana. Sa definim factiunea:

  • FACŢIÚNE, facţiuni, s.f. Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (şi care de obicei se manifestă prin violenţă); partidă. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. faction, lat. factio, -onis.
  • FACŢIÚNE s. f. 1. (la romani) grup de concurenţi la o cursă de care. 2. bandă, clică de indivizi care caută să provoace tulburări într-un stat, într-un oraş, într-o adunare; grup difident al unui partid, grupare. (< fr. faction, lat. factio)
  • FACŢIÚN//E ~i f. Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (şi care se manifestă de obicei prin violenţă). [G.-D. facţiunii; Sil. -ţi-u-] /<fr. faction, lat. factio, ~onis
  • FACŢIÚNE s.f. 1. (La romani] Grup de concurenţi la o cursă de care. 2.-ţi-u-. / cf. fr. faction, lat. factio].Grup, partidă, clică de indivizi care caută să provoace tulburări într-un stat, într-un oraş, într-o adunare etc. [Pron.

Asadar, factiunea PNLPSDPC a decis sa rastoarne guvernul si sa dea jos presedintele printr-o lovitura de stat, folosindu-se de teroristii sindicali ai lui SOV, Patriciu si Felix, care aflati in criza de numerar si inspirati de vizitele in America Latina, in care au fost condusi de marele securist SRS, nu mai au rabdarea sa  astepte in mod democratic urmatoarele alegeri, fiindca desigur ar da faliment. Unii pot spune ca nu este lovitura de stat ceea ce se intampla acum in Romania, dar sa vedem definitia acesteia….

  • Lovitură de stat (din franceză coup d’État) sau puci (din germană Putsch) se numește o răsturnare bruscă și neconstituțională a puterii legitime a unui stat, impusă prin surpriză de o minoritate, de obicei militară, folosind forța.O formă a loviturii de stat este “lovitura de palat”, care se realizează departe de ochii și urechile multimii, aparține de regulă unei facțiuni aflate la putere, un partid sau o “tabără” politică, apropiată grupului conducător, uneori chiar din cadrul grupului, și se bazează pe relațiile și influența unor comandanți ai armatei sau serviciilor secrete câștigați de grupul complotist.
  • În cartea sa Coup d’État: A Practical Handbook (Lovitura de stat: un manual practic), Edward Luttwak sintetizează: O lovitură de stat se realizează prin infiltrarea unui segment mic, dar de importanță extremă, a aparatului de stat, care apoi este folosit pentru a prelua controlul de la guvern și a-l îndepărta de la putere. Prin urmare, folosirea puterii militare, sau a unei alte puteri, nu reprezintă un element definitoriu al loviturii de stat.
  • Dacă este vorba de încercarea unui grup politic militar de a răsturna prin violență un regim politic sau o ordine statală, se folosește preponderent termenul de puci.
  • În Dicționarul Enciclopedic se găsește următoarea definiție: Lovitura de stat este o acțiune rapidă, care urmărește răsturnarea regimului politic existent și preluarea prin forță a puterii politice în stat de către persoane sau grupuri de persoane.

Tehnica loviturii de stat a fost testata in 1989, de catre securistii scoliti la Moscova, tot aceiasi, care astazi nu numai ca au secatuit Romania si au format o mare caracatita de interese, dar vor sa isi impuna fortat acelasi regim politic agreat, care timp de 16 ani nu a facut nimic pentru reformarea statului roman, ci l-a supt de toate rezervele si carora li se datoreaza saracia in care se zbat romanii.  Acesta este motivul pentru care marii “tunari” ai Romaniei scoliti de SECU vor restauratia Nastase si Tariceanu, pe vremea carora au prosperat prin afaceri de miliarde.

Lumini, motor si actiune

sursa:dezvaluiri

A treia forma a “lovituni de stat”, este, asa-zisa “revolutie populara”, si este de regula sangeroasa. “Revolutia populara” are doua componente: Un “puci militar”, mascat de o “revolta-populara”, provocata prin dezinformare si manipulare in masa. Acest tip de actiune impune scoaterea maselor in strada, iar pentru aceasta, este necesar un anumit climat social care sa fie favorabil unei “explozii sociale”. Tipica pentru “lovitura de palat” a fost, de pilda, arestarea in 1943 a lui Mussolini, chemat pentru o asa-zisa “audienta” la regele Victor Emmanuel sau arestarea (dupa modelul italian) a Maresalului Ion Antonescu, la Palat, in august 1944. Schimbarea lui Jivkov in Bulgaria in anul 1989, cu Mladenov, a fost o astfel de “lovitura de culise”. O lovitura de stat prin “puci militar”, a constituit-o debarcarea presedintelui comunist Salvador Allende Gossens de catre armata ( in Chile, 1973), in momentul cand acesta pregatea (ajutat de serviciile secrete sovietice si cubaneze) propria sa lovitura de stat, impotriva armatei chiliene, si instaurarea comunismului in Chile. “Puciurile militare”, derulate in anii ’50 si ’60 in statele latino-americane, cu sprijinul secret al CIA, ca “Operatiunea Diabolo”, din 1954, contra presedintelui procomunist Jacobo Guzman din Guatemala ori “Lovitura de Cocaina” din Bolivia din 1982, contra presedintelui Heman Zauso, constituie exemple tipice de “tehnica” a “loviturii de stat”. Toate acestea au fost orchestrate, “in liniste”, de experti ai operatiunilor speciale, paramilitare, din cadrul CIA, ca Howard Hunt, Frank Sturgis ori Guy Bannister.

Iata si dovada:

In materie de “revolutii” ce au mascat “lovituri de stat”, merita mentionate doua exemple tipice: “Mare revolutie bolsevica” din octombrie, a fost in realitate un simplu puci, finantat de “Banca Imperiala” a Germaniei si realizat cu agentii germani, dupa ce Berlinul ii teleghidase pe Lenin si aproximativ 400 de “bolsevici”, cu un tren, din Elvetia, unde acestia se aflau in exil, direct in Rusia. Totul pentru ca Lenin sa preia puterea si sa incheie o pace separata in Est cu Germania, iar aceasta sa-si transfere rapid trupele in Vest, acolo unde debarcau americanii. Chiar si presa “bolsevica”, “Pravda” adica “Adevarul”, a fost tiparita cu finantare germana directa. Se cunosc astazi foarte exact, din documente, numele ofiterilor germani care au condus puciul de la Palatul de Iarna din Petersburg. Pana in 1921, agentii germani au asigurat chiar si securitatea personala lui Lenin si a conducatorilor bolsevici, in timp ce consilierii militari germani dirijau “Armata Rosie” in Razboiul civil. Doar masa de manevra a fost ruseasca. Un alt exemplu de “lovitura de stat”, mai aproape de zilele noastre, realizata printr-o “revolutie populara” dirijata de serviciile secrete, a fost “Operatiunea Ajax” a CIA, de la Teheran din 1953. Dupa ce sovieticii organzasera anterior o “lovitura de stat”, rasturnandu-l pe Sah de la putere si impunand o “marioneta” a Moscovei, pe presedintele Mossadegh (fostul Prim-Ministru), CIA a contraatacat. Kermit Roosevelt, cu ajutorul lui Otto Skorzeny (racolat de americani la sfarsitul razboiului, prin intermediul lui Gehien, pe “Filiera sobolanilor”), a declansat o “revolutie populara” la Teheran, incitand populatia religioasa impotriva lui Mossadegh, descris drept un ateu, un “om de paie” al comunistilor iranieni sustinuti de Moscova. Manipuland in acest mod populatia revoltata, agentii CIA l-au alungat in final pe Mossadegh. Sahul (refugiat cu familia la Roma) s-a intors la Teheran, preluandu-si tronul iar SUA, influenta mult dorita, asupra Iranului.

In cartea sa, “Gorbacev and the Est-European Revolutions” (“Gorbaciov si Revolutiile Est-Europene”), publicata la Londra in 1990, Mark Almod, profesor de istorie moderna la “Oxford University”, ajunge si el la concluzia ca “revolutia de catifea” din Cehoslovacia a fost declansata de un complot al KGB-ului, dirijat direct de generalul rus Viktor Grusko, sosit special in acest scop de la Moscova la Praga, impreuna cu rezidentul KGB-ului din Cehosiovacia de la acea vreme, generalul Teslenko, si cu participarea seful STB-ului Alois Lorenc. “Moscova si KGB-ul au armat pistolul care a slujit la darea startului pentru transformarile din Europa rasariteana si centrala, iar acestea s-au savarsit cu cea mai mare usurinta deoarece a fost suficient sa se activeze rezistentele care existau deja.” (Mark Almond, 1990). In contextul transformarilor din “Europa de Est”, cele mai importante declaratii privind rolul serviciilor secrete si in special rolul KGB-ului, raman, cele ale presedintelui ceh Vaclav Havel. Acesta a dezvaluit ca “Revolutia de catifea” de la Praga, din 17 noiembrie 1989, a fost declansata de KGB. Havel a definit aceasta operatiune drept “un complot pentru abolirea regimului comunist”, condus de brejnevistul Gustav Husak. “Complotistii”, potrivit lui Havel, s-au folosit de protestele studentilor pentru a “ridica” la putere noul regim insa si pentru a realiza reforma de tip “gorbaciovist”. Presedintele Havel a mai dezvaluit ca, initial, s-a dorit aducerea la putere a unui membru al cabinetului Dubcek (din 1968), aflat la Viena, dar acesta a refuzat oferta. (Vaclav Havel, BBC, filmul documentar “Czechmate”).

“Vointa”, “Poporul” si “revolta spontana”

Toate serviciile secrete ale marilor puteri ori ale puterilor regionale detin unitati specializate in declansarea de “revolte populare”, “revolutii” si “miscari de eliberare”. Aceste unitati sunt formate din experti in tehnicile dezinformarii si manipularii maselor, care actioneaza in tarile-tinta, sub acoperiri diverse, la momentul oportun: turisti, ziaristi, diplomati, echipe de caritate, preoti, sportivi, oameni de afaceri. Aceste precizari sunt foarte importante, pentru a clarifica confuziile “cultivate” de cei interesati sa profite in plan politic, prezentandu-se natiunii drept “emanati ai unei revolte spontane a poporului”, asadar “impusi de vointa populara liber exprimata”, cu avantajele politice si economice conferite de o asemenea “imagine publica”. “Emanatii”, uita sa mentioneze, bineanteles, si “culisele” care au facut posibila declansarea “revoltei spontane”, soldata uneori cu varsare de sange nevinovat. In Romania, de exemplu, fiind inregistrati oficial in urma “Revolutiei” din decembrie ’89 peste o mie o suta de morti, numarul persoanelor ranite fiind cu mult mai mare. Varsarea de sange este pusa de regula pe seama “odiosului regim” proaspat rasturnat si a “aparatului de represiune” al fostului “dictator”. Regizorii adevarati, cei care au stat in umbra revoltei populare, manipuland opinia publica prin mass-media, precum si nucleul paramilitar utilizat in “lovitura de stat”, raman ani de zile – ori pentru totdeauna – necunoscuti “marelui public”. Caci “profanii” nu sunt niciodata tolerati in “templul conspiratiei”. Complotistii prefera sa pozeze, in astfel de situatii, drept persoane aduse la putere pe “creasta valului revolutionar”. Oameni care se cunoscusera in acele “momente fierbinti”, si niciodata inainte. Fara nici o legatura cu “fostul regim” ori, mai ales, cu “fortele externe”. Negarea implicarii “fortelor externe” in orchestrarea unei “revolutii populare” este o “axioma” a “emanatilor”. “Vointa”, “Poporul” si “revolta spontana”, sunt cele patru cuvinte cheie utilizate de noii “emanati”.

Concluzia este simpla: in Romania democratica a anului 2010, factiunea PNLPSDPC mare iubitoare de rusi ne pregateste o lovitura de stat dupa toate tiparele, a doua dupa cea din 1989 si nu de dragul bietei tarisoare, ci pentru interesele lor meschine de a pune mana pe resurse. Si ca s-o legitimeze..instiga populatia la revolta si propaga isteria in masa, prin presa si retele sociale, folosind oameni instruiti si cu lectia bine invatata.

Exemple:

Romania este un butoi de pulbere, fitil aprins !

Fuhrerul si guvernul sunt KO

Ponta il va face pe matroz, vor fi anticipate !

Voi aia care zbierati dupa lovitura de stat

Noua sperietoare:lovitura de stat

Cel putin ultimele doua apartinand unor tonomate platite de Vantu, nu sunt altceva decat delimitarea fata de realitatea faptelor, delimitare pe care a incercat-o si Antonel astazi in prime time la televiziunea lui SOV, spunand ca armata este nepolitizata si nemilitarizata.

Astept cu mare interes sa vad Marea Revolutie Socialista din Octombrie, care ne-a fost anuntata de vuvuzelele de serviciu responsabile cu implementarea doctrinei teroriste a PNLPSDPC, la care si-a anuntat participarea si armata romana. Nu de alta, dar ca sa aiba toate elementele unui puci, lovitura de stat sau orice caracterizeaza actiunile factiunii care se cheama in mod abuziv…OPOZITIE ! Pana atunci insa, ca sa legitimeze aceasta actiune, vuvuzelele PNLPSDPC instiga populatia la revolta pe toate canalele de comunicare. Traim vremuri interesante….


Securist nu este o meserie, ci o mentalitate…

August 6, 2010

Mi-a placut ideea din semnatura lui Seven de pe forumul RTV. De aceea am preluat-o si incerc sa o dezvolt mai jos. Mi-a amintit de ceea ce spunea Vladimir Bukovsky, facand o radiografie a opozitiei din Rusia.

“Astazi multe figuri din politica, ca si cetateni, chiar daca nu au servit inainte de 1989 structurile, au “mentalitatea de securist”, care le limiteaza practic capacitatea de a promova schimbarea politica.” Ceea ce este tragic, fiindca asta face ca Romania sa fie in standby, datorita unor structuri amorfe si  in absenta unei presiuni venita de jos, incapabila de a se coagula si a determina schimbarea. Bukovsky spunea ca “in intreaga lume, democratia s-a nascut pe strazi si pana nu se va castiga in strada o democratie adevarata, nu se va realiza nimic”. Asta nu inseamna nici greve, nici lovituri de stat, ci pur si simplu ca vocea strazii sa fie auzita si mai ales…sa conteze !

Asadar, a urma drumul creat de catre partidele de opozitie este o greseala. De ce ? simplu. Un partid de opozitie ar fi un fenomen normal, atunci cand ar exista o democratie adevarata. Cand insa ne aflam intr-o democratie de cumetrie cum este a noastra a vorbi despre o opozitie adevarata este de-a dreptul ridicol.

Nu opozitia existenta va schimba ceva si niciun partid existent sau in devenire, ci o miscare de oameni care impartasesc opinii comune si care se implica asa cum pot si cat pot. Istoria a dovedit ca asa a functionat disidenta si nu cu structuri articulate. Pe o asemenea fundatie insa se poate construi ceva temeinic, o democratie adevarata.

Pentru a progresa nu este suficienta numai democratia, ci trebuie sa existe solidaritate. Democratia nu functioneaza cu reforma facuta 20 de ani de incompetenti, cu mentalitate de securisti.Fiindca poate da in autoritarism. De ce nu s-a intamplat asa in Polonia ? Fiindca revolutia democratica a coincis cu o crestere a auto constiintei nationale si asta a facut ca democratia sa fie certa. Pentru Romania, singura cale de iesire din toate crizele prin care trecem ar fi o miscare de renastere nationala, de exprimare a libertatii democratice si de folosire a instrumentelor acesteia. Si de dezlipirea de politic, definitiv, fiindca schimbarea radicala trebuie sa vina din mintea noastra, aceea in care trebuie redescoperita capacitatea de a avea incredere unul in celalalt, capacitate pierduta dupa atatia ani de comunism, precum si capacitatea de a munci si nu aceea de a pretinde ca muncim. Daca nu depasim aceste obstacole din mintea noastra, acolo unde se afla adevarata cutie a Pandorei, viitorul va fi sumbru si ni se va datora in intregime.

Opozitia din Romania, ca partide, din nefericire, nu poate depasi mentalitatea nomenklaturista de dinainte de ’89. Si ca atare nu accepta sfaturi, fiindca este convinsa de principiile politice si strategiile personale, dar care nu aduc nimic nou cetateanului. Este permanent obsedata de ierarhii, organisme centrale, consilii politice si partid stat sau mai nou exterminarea adversarului nu conteaza cum, in loc sa creeze grupuri de lucru si solutii viabile. Credibilitatea opozitiei romanesti tinde matematic catre zero.
Opozitia de astazi are in fata o mare provocare, aceea de a coordona si de a fi spontana, fiindca-s trecute vremurile cand puteai scoate lumea in strada politic. Acum iese doar cine vrea.Mai mult…in 2012, votul, cel mai important exercitiu democratic si una din cele doua parghii ale cetateanului oferite de Constitutie va apartine majoritar membrilor de partid si mai putin acestuia. Si atunci ? Se vor alege intre ei ? Va castiga partidul cel mai mare ?
Niciunul din partidele de astazi, inclusiv fake-ul lui DD, nu va obtine o majoritate, asa ca vom avea doar combinatii de partide, cu aceeasi mentalitate si nimic nu se va schimba. Reforma de astazi in partide ar trebui sa fie o reforma de mentalitate. La orizont insa…nu se intrevede nimic nou in peisaj. Aceasi retorica, aceeasi incremenire in proiect- castigarea puterii, aceeasi aliati si …atat.

Pe de alta parte, la cetateni,  doua atitudini sunt frecvente: invidia – oamenii nu se evalueaza si pe ei atunci cand evalueaza pe altul, fie privind statutul financiar sau cel social, dand dovada de lipsa de organizare, de planificare si de responsabilitate fata de propriul destin. Ei asteapta ca altcineva sa le rezolve problemele, fie statul la nivel general, fie parintii sau rudele la nivel mai mic, nepotismul fiind incredibil de raspandit, insa cel mai adesea asteapta totul de la politic, care odata la 4 ani, devine Edenul, desi rotatia acestuia in 20 de ani arata fix ca rotatia de cadre cu care ne-am obisnuit de-o viata.Mass media intretine voit insa, o mare iluzie de normalitate, fiindca daca vocile cetatenilor ar deveni O VOCE, atunci ar fi foarte greu, aproape imposibil sa faca ei politica.

In 2012, va castiga partidul care va oferi o alternativa a sistemului politic actual ca si concept si care va oferi mai multe parghii cetateanului pentru o democratie directa, la concret. Astept partidul care sa faca lobby procedurii de recall de exemplu….

Ridica cineva manusa ?

Despre Romania de departe

September 18, 2009

DSC_0131

“The Carpathians are a species of people who are nearly immortal, they have longevity, they’ve been on the Earth for thousands of years, the male lose their emotions after two hundred years if they don’t find the other half which is the woman, the light – they’re darkness the woman is light. They can turn vampires – that’s where vampires come from; once they’ve turned vampires they have to be killed because they will hurt everybody. So the Carpathians end up hunting their own friends and sometimes family if they’ve turned vampire…”.

Eu si sotul meu ne uitam unul la altul si zambim plictisiti – am vazut de atatea ori reclama asta in care o cucoana, cu aer de mamaie plecata spre piata si nimerita intamplator intr-un studio de televiziune, isi promoveaza noua carte intitulata ieftin “Dark Slayer. A Carpathian Novel”, incat nici nu mai merita sa facem obisnuitele glume despre originea mea.

Mai radem cu pofta doar in prezenta unor prieteni de familie care se distreaza mereu pe seama faptului ca sunt din Transilvania, nu-mi place usturoiul si ma simt cel mai bine in semintuneric. Insa nu sunt glume rautacioase, nu sunt in limb… sau daca sunt nu o simt niciodata, dimpotriva, am senzatia ca pana si limbul acesta dintre doua spatii, doua limbi, doua mentalitati diferite imi este uneori mai familiar decat ceea ce ascult sau citesc pe Internet despre Romania.

Cand am venit aici prima oara ma asteptam sa gasesc un spatiu plin de sunete noi, de culori mai vii, de forme si gusturi pana atunci neexperimentate. Ezitasem mult pana sa trec oceanul… mi-au trebuit luni de zile sa-mi fac curaj si sa ma programez la ambasada, mi s-a parut ca interviul este nedrept – mai cu seama fiindca pune atata accent pe partea materiala, iar eu eram obisnuita sa fiu analizata mai degraba din prisma rezultatelor intelectuale – si nu intelegeam de ce trebuie sa-mi fie ingradit dreptul de a calatori liber. Probabil ca daca ar trebui sa reiau procedurile as gandi la fel… desi acum inteleg prea bine de ce acest interviu este si un filtru util.

In fine, ca sa revin, mai intai am fost dezamagita! In primele zile evaluam cu ochi critic totul, eram oarecum iritata de faptul ca aici regaseam aceleasi branduri (Nescafe, Dove, Danon Activia, etc.), imbracaminte, lumanari, kitschisme chinezesti care se gasesc si in Romania, ma simteam pe teritoriu ostil, aveam impresia ca toti ma vor considera o ciudatenie a naturii si nu-mi dadeam seama ca de fapt chiar eram o ciudatenie tocmai prin bagajul inutil de frustrari pe care le caram in spate si care tineau mai degraba de apartenenta la o cultura minora (nu spun minora calitativ, ci minora prin marginalitate).

Reactiile mele erau exagerate, incercam sa descopar pretutindeni o unda de dispret mascat in spatele fiecareia dintre intrebarile celor din jur referitoare la accentul meu, ii suspectam de superficialitate. Insa cred eu eram cea superficiala si nu mi-a trebuit mult pana m-am indragostit de tara aceasta nu pentru stilul de viata diferit, ci pentru oamenii de aici… am devenit dependenta de zambetele lor, de felul in care sunt tratata, de linistea din jur si chiar si de curiozitatea lor… asa cum stau uneori sa le povestesc ca vin dintr-o tara europeana numita Romania, “aia cu Dracula” cum le spun uneori celor cu care nu prea am chef sa discut. Stiu ca Dracula e pentru ei un tip “ok”, singurul club de carte de la mine din oras este un club in care se discuta numai carti despre vampiri, asa ca il arunc la inaintare si imi intretin “misterul personal”.

Oricum Romania aproape ca nu exista aici altfel decat ca un spatiu intunecat… abia gasesti cateva pagini ici colo in ghidurile turistice mai evoluate (asa am aflat, de pilda, ca daca esti american si vrei sa vizitezi Romania trebuie sa stii ca ii jignesti teribil pe localnici daca ii intrebi despre comunism), in rest nu aparem in niciun ghid turistic tematic (gen “Biserici si manastiri din Europa”), nu avem niciun ghid separat (hai ca intelegi atractia pentru tari ca Grecia, Franta si Germania, insa Croatia, Ungaria, Polonia si chiar Turcia au uneori rafturi intregi de ghiduri turistice individuale frumos colorate, promovandu-si pana si ultimul podet din tara), asa ca din cand in cand mai extrag impresii din carti despre vampiri, cele mai multe candide in naivitatea lor.

De cateva zile insa ma urmareste o comparatie care intr-un fel sintetizeaza, cred eu, diferenta adevarata dintre Romania si SUA… la inceputul saptamanii o stire facea senzatie aici: presedintelui american i s-a strigat in timpul unui discurs ca minte. Nu intru in detalii politice fiindca stirea m-a frapat intr-un alt sens… am ramas aproape socata de faptul ca senatorul caruia i-a scapat acea fraza si-a cerut imediat scuze si reactia lui a fost comentata critic de catre toata media, indiferent de parte, ca fiind un afront de netolerat fata de institutia presedintelui.

Nu stiu de ce stirea mi-a adus aminte de spectacolul trist, de aceasta data din parlamentul Romaniei, in care un senator roman defila la un moment dat cu un cearceaf pe care erau desenate niste gratii in timpul unui discurs de condamnare a comunismului. Erau prezente in sala diferite personalitati, luptatori anti-comunisti romani si straini, ambasadori si… presedintele Romaniei care se caznea sa termine acel discurs in ciuda urletelor si fluieraturilor audientei. Iar mass-media romaneasca a comentat apoi zile intregi cu veselie si complicitate nu substanta discursului prezidential, ci delirul verbal al senatorului care provocase intregul circ, spre deliciul marii parti a publicului posesor de telecomanda.

Despre asta este vorba… atata vreme cat ne vom balacari in discursuri sterile, cat judecatorii din Romania nu raspund niciunei instante pentru hotararile lor (aici in fiecare stat, de pilda, exista un soi de consiliu care are scopul de a da calificative judecatorilor in functie de corectitudinea deciziilor si de etica lor… un consiliu din care fac parte judecatori, avocati si cetateni! pentru cei interesati cautati (Judicial Qualification Commission), cat la ceas de seara politicieni si jurnalisti pe jumatate imbecili al caror singur atu este faptul ca stiu sa utilizeze intreg dictionarul de slang al limbii romane vor avea tupeul sa vorbeasca despre “marinerul chior si beat” sau despre guvernul boc-poc pe care il platesc, vezi doamne, din impozitele lor manjite cu rahat mogulesc, cata vreme societatea civila doarme in santul non-ratiunii si nu reactioneaza critic deloc in fata unor astfel de spectacole, vom avea de ce sa ne simtim ciudat in pielea noastra proprie! Poate cucoana cu vampirii ei avea dreptate… multi dintre Carpathiansii astia sunt destinati sa  devina vampiri si sa fie vanati de restul de Carpathians intr-un fratricid vesel cu iz de talk show…

Diferenta dintre noi si ei, in opinia mea, este o imensa diferenta… de atitudine, de implicare, de reactie a cetateanului obisnuit impotriva nesimtirii, a inculturii, a ticalosiei si manipularii, cu amendamentul ca reactia trebuie intotdeauna sa se situeze in limitele civilizatiei si ale bunului simt. Politica adevarata nu s-a facut niciodata prin punerea pumnului in gura, prin promovarea barfei si a aluziei sexuale la rang de discurs de opozitie, ci prin diplomatie si negociere. Iar de asta nu ma mira cand citesc acum pe “feeds” ca Romania nu are nicio sansa sa prinda postul de comisar european pe agricultura. Trist…


%d bloggers like this: