Posted tagged ‘mentalitate’

Între Stan și Bran…

April 30, 2011

Nici Dumnezeu nu poate mulțumi pe toată lumea, de vreme ce chiar doi frați buni, unul grădinar și altul cărămidar, i se roagă totdeodată, unul de ploaie, și altul de secetă… Pe oricare l-o împăca mai întâi, o să-și auză vorbe dela celălalt… Dacă nici Dumnezeu nu poate, darmi-te bietul om muritor !

Când te pui, cum te trage inima, să faci, după putere, o slujbă spre folosul cuiva, să nu te mai gândești la ce are să zică altcineva despre fapta ta; căci folosul unuia poate fi spre paguba altuia, și, firește, dacă ai să cauți și la supărarea celui din dreapta, cât și la folosul celui din stânga, atuncea trebue să stai frumos la mijloc ținându-ți mâinile încrucișate și zâmbind cu nevinovăție, când ăstuia, când ăstuilalt. Cum am zice, nici nu jicnești, nici nu slujești, – rămâi om bun ca zahărul, pe gustul tutulor, și al lui Stan și al lui Bran, deopotrivă dulce, și nepăsător și nefolositor pentru amândoi.

Și mulți cred că omul cuminte așa trebue să se poarte’n lume, și nu le merge rău.

La o judecătorie se ‘nfățișează un Stan și un Bran, în pricină de ceartă cu bătaie. Judecătorul întreabă pe un martor:

– Jupân Leibule, spune: cum a mers pricina dumnealor ?

– Parcă pot să spun daca nu știu ? a zis martorul.

– Cum să nu știi ? Trebue să știi, dacă ai fost acolo. – Și daca am fost acolo, parcă trebue să știu tot ?

– Cum să știu daca am venit când era începută sfada ?

– Bine, sfada era începută; dar cine a dat, întâiu ?

– Cum o să știu cine-a dat întâiu, dacă ș’unu-a dat ș’altu-a dat ?

Ei ! iacă om nepărtinitor, jupân Leibu; și om chibzuit, care înțelege că fierbințeala lui Stan și lui Bran se poate potoli, și că el trebue să rămână deopotrivă bun prietin cu amândoi.

Dar poate oricine fi chibzuit și nepărtinitor ca Leibu ? Nu … de sigur. Te ‘mpinge nu știu ce apucătură, care trece peste socoteala cuminte, și te dă partea unuia, de unde auzi tu bine că te strigă poruncitor glasul dreptății – să zicem de partea lui Bran. Ei ! atunci, lasă pe Stan să gândească și să spună câte și cum i-o plăcea și vezi-ți de treabă. Ba chiar, dacă s’o vârî Stan ori cu duhul blândeții, ori toana de arțag, să te scuture de mânecă, doar te-o face să te iei la colț cu el, nu te lăsa amăgit și răspunde-i frumușel: Ť- Nene Stănică, eu înțeleg ce poftești dumneata: să mă ‘ncurci la vorbă, că te știu ce procopsit și dibaciu ești la limbă și la condeiu; decât, iartă-mă, să te ierte Dumnezeu, n’am vreme acuma de palavre fără cap, fără mijloc și fără coadă; că, uite, trebue să isprăvesc colea slujba ce m’am legat frățește să i-o fac lui badea Branť. Dintr’atâta scurtă vorbă, cred că va ‘nțelege oricine pentru ce n’am răgaz să stau la polemică (așa zicem noi gazetarii, intelectualii,Ťpolemicăť; oamenii de rând, fără condeiu, zic Ťmoși pe groșiť) și mai ales cu cine, polemică ? cu niște bărbați așa de străluciți, că nici nu socotesc de lipsă a-și mai spune numele când te iau la vale pe nume; cu niște oameni Ťale căror idealuri nu le-ași fi putând eu înțelegeť (zic dumnealor). Adică noi, cei de partea lui badea Bran, nu ‘nțelegem idealurile lui nenea Stan. Ba, s’avem iertare, zicem noi; le ‘nțelegem și prea le înțelegem, cum le-a ‘nțeles și badea Bran; că, dacă nu le ‘nțelegea la vreme, ar fi dus acuma în cârcă pe nenea Stan drept acolo, sus de tot, unde vrea s’ajungă nenea d’a călare, ca vătaf deplin împuternicit al unei lumi aiurite de potopul vorbelor late, să trateze… cumva cu… cineva despre… ceva.

Căci, iată, aci-i aci. Aci stă taina izbândei: în vorbele înalte, late și umflate. Ți-a dat ursitoarea, când te-a tras moașa de nas, multă istețime și …sfială de loc ? Ai mai avut și noroc să ‘nveți ceva buche ? Știi să porți condeiul ? (gramatica nu-i lipsă !) știi să le torni cât de groase pe nerăsuflate ? – atunci ți-a pus Dumnezeu mâna’n cap… Te arăți îndrăzneț mulțimii ! o iei de sus și repede; cu cât te-o înțelege mai puțin, cu atât o să te crează mai procopsit, și apoi, învârtește-o, răsucește-o, amețește-o, aiurește-o ! și după ce ai văzut că se ține năucită cu mâinile de cap, îi strigi tare, s’o asurzești:

ŤNoi, contra partidului național ? noi, contra solidarității nației ? Este o calomnie ! infamie !! blasfemie !!! Noi, contra solidarității, contra partidului ? Dar noi suntem ai partidului; da, ai partidului, cu … infima condiție ca și el să fie al nostru; noi urmăm partidul, fără să cerem în schimb decât un lucru de nimic: să ne urmeze și el pe noi… Așa dar întrebăm: de ce să mergem noi la el, și să nu vie el la noi, precum cer dreptatea, echitatea, lealitatea, în fine Ťspiritul modern ?ť Aci, la Ťspiritul modernť, firește, lumea rămâne absolut tâmpită… Dar unul, Oancea, om fără carte, întreabă pe prietenul său, Ion, tot om de rând, nedat la slovă:

-Mă, nație, ai înțeles tu ceva din câte spuse Domnul ăsta ?

– De ‘nțeles, răspunse Ion, e greu, că e prea înalt cum a spus el; eu n’am învățătură să pricep lucruri subțiri; dar, pe cât am putut apuca din vorbele lui, că Ťtrebue partidul să vie la dumnealor, înloc să meargă dumnealor înapoi la partidť, mi-am adus aminte de o snoavă veche de la noi din sat…

Zice că umbla un țigan de vreo câteva nopți cu o potcoavă ‘n mână și căuta pe ‘ntunerec, ba pîn sat, ba pe lături, la pășune, încoaci, încolo, tot căuta…

Paznicul satului l-a ‘ntrebat:

– Ce tot te învârtești pe aci, mă țigane, noaptea întreagă ? ce tot cauți ?

– Ce să caut ? a răspuns țiganul. Ia căutam un cal, să-l bat la potcoava asta.

Iată om cu idealuri, pe care paznicul, mărginit la minte, nu le poate înțelege… Și-apoi, de-acolea Ťacei cari nu ‘nțeleg idealurile noastre tainice (ce nu se spun niciodată) sunt niște bătrâni ramoliți, bipezi inconștienți, conduși de vanități senile, ridicoli, deplorabili, ba chiar… urechiați…ť (după severa politică scoțiană…).

E foarte mânios Stan pe Bran; are și de ce: o ‘nvârti, o răsuci, dar nu i s’a prins.

Și când mă gândesc la mania lui Stan, să spun drept… Eu pe omul de înaltă valoare politică și socială, pe acel bărbat, cu care s’ar putea făli orce societate europeană, – vreau să zic pe doctorul Vaida, al cărui prieteșug mă răsplătește cu prisos de nesocotirea multora, – îl stimez cu deosebire; dar acuma n’aș vrea să fiu în locul lui, și iată de ce.

Dacă eu, un publicist, d’abia îngăduit ca mediocru, îmi auz atâtea ! – ba că sunt numai un biet dramaturg rătăcit în politică, unde m’am Ťpoticnit fără să vreauť (adică, pe semne, se poate poticnire și cu dinadinsul); ba că, om care nu ‘nțeleg idealurile înalte ale intelectualilor de elită, Ťgândesc astăzi la bătrânețe altfel decum gândea, acu mai bine de patruzeci de ani, în frageda-i tinerețe, fie-iertatul Eminescuť; ba că, pentru întâia oară, eu Ťnăscocesc în anul 1911, ideea despre o înțelegere între români și maghiariť, care idee nimănui nu i-a trăznit până aci pîn cap, – și că, prin urmare, m’am vândut și eu maghiarilor – poate, Doamne iartă-mă, ca să mă numească Vlădică cine-știe-unde…

Iaca, zic, îmi aud eu atâtea, pentruce ? pentru două-trei biete coloane din ŤRomânulť, destul de blânde și de sfioase – ce-o să-și auză el, doctorul Vaida, după lovitura de măciucă, pe care le-a tras-o mir domnilor inteligenți, independenți, intransigenți șcl ?… Și lovitura fiind din cale-afară amețitoare, a rămas deocamdată bravul nostru amic Vasile Goldiș să primească în cap blestemele lui Stan. El, Goldiș, el e capul răutăților, el e urzitorul zavistiei, el e de vină și pentru înțepăturile mele, destul de măsurate până acuma, și de măciuca năpraznică a doctorului Vaida.

Toate bune și frumoase; dar mult stimații mei amici, dr. Vaida și Goldiș, sunt cel puțin intrați în horă și trebue să joace… Dar eu ?… eu ce căutai ca să mă vâr în joc ? Căci trebue să mărturisesc că, dacă mi-se ‘ntâmplă neplăceri, e vina mea. De ce nu m’am dus să intru în clica sau claca lui Stan ? Ce mai Ťilustru maestruť aș fi fost, Ťtotdeauna tânăr, vecinic verdeť ca spanacul, Ťromân cu adevărate idealuri !…ť Și ce primiri ! Ce festivări ! Ce aplauze ! Ce buchete ! și pupături la sosire, și batiste stoarse de lacrimi calde fâlfâind la plecarea țugului !… Țucu-te numa !

Dé ! dacă n’am avut gândul ăl bun, și m’am lăsat să mă ducă apucătura ! Iată unde am ajuns !… Pe intelectuali, Ťcari sunt singura rațiune de a trăi a națiunii întregiť (cum e și spoiala singura rațiune de afi a unei clădiri); cari împart diplomele de merit artistic și literar și decretează geniul; cari, ca orce înaltă Curie, judecă, încoronează sau osândește în cea din urmă instanță, definitiv, fără apel, orice produs de artă frumoasă – pe toți mi i-am făcut dușmani… Ce mai mă fac eu acuma, eu care sunt așa de vanitos ?… te întreb pe tine fragul meu amic Goga !… Iată, că înalta Curie a Republicei Literelor mă ia și peste picior ca pe un intrus, care se vâră nepoftit în Templul-Frumosului… Să vezi, c’or să mă dee afară ! Zice, că pe un Englez liniștit, membru al Parlamentului, ar fi stăruit mult să-l capete de aproape prietin familia unui colonel. Englezul, pe semne, nu i-a dat inima brânci și a ocolit cu dinadinsul prieteșugul cu care-l îmbiau. Colonelul s’a mâniat de asta și s’a hotărât să-i caute pricină Englezului, ca doar de l’o provoca la duel. I-a ținut calea și, când odată a dat piept în piept cu el, i-a zis, un multă demnitate, pe franțuzește:

– Domnule, ești un imoral ! Dar Englezul liniștit i-a răspuns pe englezește:

– Adaogă, domnule, că sunt și laș, și lasă-mă, te rog, să trec.

De acum, am isprăvit odată pentru totdeauna cu Stan… Poate dumnealui să spună orice-i place, să mă înjure oricum știe, supărare la mine nu ‘ncape. N’am vreme de asta deloc, dar deloc. Am intrat slugă la Bran, că mi se pare și casa lui cinstită și omul de omenie; însfârșit c’așa m’a tras inima pe mine… Vreau să-i rămân slugă credincioasă, și atâta vreme, câtă am, d’abia mi-ajunge să-mi fac slujba cum se cade după slabele mele puteri.

Și astfel, sper că, după magistrala serie a doctorului Vaida, o să-mi dae și mie voe Românul să spun ceva prin coloanele sale, cum m’o tăia capul. Și am să spun mereu că… În momentele de față mai ales, opinia publică nu poate osândi îndestul de aspru pe acel care-ar căuta să vateme ori în ce chip solidaritatea națională, atingând, sub orice pretext și câtuși de puțin, prestigiul Comitetului, care Comitet singur poate astăzi reprezenta integral, cu supremă autoritate, interesele naționale; și că: acel care tăgăduește ori și ce drept de pretensiune a nației românești, ca atare, în viața politică a regatului Ungariei – tăgăduire, pe care niciun Maghiar de inimă și cu minte n’o mai articulează astăzi.

Ion Luca Caragiale

Highlander…

October 28, 2010

A picat si motiunea asta….

Boc, ca un adevarat Duncan MacLeod al clanului PDL a supravietuit scenariului pus la cale de opozitie, nu neaparat fiindca este nemuritor politic, ci mai degraba din pricina impotentei politice generalizate.

Ce urmeaza insa ? Se va replia opozitia si va deveni serioasa in a trata problemele tarii sau va incepe vendetta, blocandu-se absolut totul in Parlament ? Sincera sa fiu, mizez pe cea de-a doua varianta, fiindca nu creditez opozitia dovedita pana acum iresponsabila.

Astazi, romanii au dat un semnal clar clasei politice si prostituatelor media, de care ar fi bine sa tina cu totii seama. In primul rand, romanii au dovedit ca nu mai cred in mineriadele de conjunctura, apoi ca nu mai cred in programe salvatoare, politicianism si promisiuni desarte. Daca ar fi crezut erau cel putin un milion in strada.

Ce trebuie sa invete opozitia din ziua de astazi ? Ca rolul ei este de a se opune democratic masurilor la care au alte solutii  viabile, sa isi schimbe limbajul birjaresc, sa lase fanfaronada si sa puna osul la treaba pentru binele tarii.

Ce trebuie sa afle sindicatele ? Ca rolul lor este sa lupte impotriva unei legi si nu cot la cot cu politicul sa dea jos guvernul si sa accepte ca a venit timpul reformei, chiar in sanul lor.

Ce trebuie sa stie guvernul ? Ca masurile care trebuiesc luate nu mai suporta amanare, asa ca bajbaielile nu isi au rostul, ca trebuie sa aduca manageri pentru proiectele pe bani europeni, chiar din alta parte, care sa fie in stare sa le scrie, fiindca numai maine nu e 2013 si 75 de miliarde de la FSE stau nefolositi din 2007, ca sa nu mai vorbim de investitiile care trebuie facute de urgenta sau de dezvoltarea initiativei private, usurand mecanismul pentru ca aceasta sa devina posibila pentru oricine, chiar si un pensionar.

Exemplu : Intr-un orasel mic din Grecia, cateva pensionare care nu se ajung cu banii au facut un fel de asociatie, care produce de la dulceturi si pana la muraturi sau alte preparate traditionale, au deschis un restaurant al carui spatiu a fost pus la dispozitie de catre Primarie, unde gatesc si servesc ca la ele acasa, plus ca livreaza produsele lor si altor magazine si restaurante. Ce avantaje decurg de aici ? Pensionarele isi rotunjesc veniturile, au o ocupatie si nu se plictisesc, se implica in viata comunitatii, pastreaza identitatea culturala a regiunii respective.

Ce trebuie sa invete media ? Ca profesiunea de jurnalist inseamna a da informatia bruta, pe baza careia cetateanul sa gandeasca singur si ca interpretarea informatiei este o cale de manipulare pe care romanii nu o mai inghit. Ca pot spune NU patronului care le da indicatii  si ca pentru credibilitate, trebuie sa isi declare inainte de orice apartenenta politica.

Ce au de invatat toti politicienii ? Ca sunt platiti sa munceasca, sa fie prezenti la serviciu, sa fie seriosi, sa respecte fisa postului, care spune ca trebuie sa discute legi si nu persoane si sa accepte  ca pana una alta, ceea ce s-a ales democratic, chiar daca nu le convine, trebuie respectat.

Ce am invatat noi ? Ca sistemul este sustinut din toate partile. De sindicalisti, prin sefii lor cu increngaturi cu politicienii, de politicieni cu increngaturile de neamuri si amici, de cetatenii care nu se informeaza, de media cu interesele lor si afaceristii ingemanati cu politicul, o adevarata caracatita, un buboi care a fost crestat si supureaza pe toate fronturile si care nu mai poate fi tratat decat chirurgical. Ca atunci cand alegem sa o facem cu ochii larg deschisi, cand citim sa ne informam inainte , cand vorbim sa o facem responsabil, ca trebuie sa luptam pentru parghiile de amendare a politicului, printre care cele mai importante sunt referendumul, initiativa cetateneasca, procedura de recall ( parlamentarii sa poata fi schimbati in timpul mandatului ), schimbarea legii electorale ( in asa fel incat independentii sa aiba sanse de a face politica ) si votul prin corespondenta.

A venit vremea sa ne implicam in viata noastra, sa reluam discutiile despre interesul public, sa gandim in mare si nu in mic si sa devenim responsabili, fiindca noi creem ceea ce este. Sa intelegem ca nu exista nici victime, dar mai ales victimizare decat in mintea umana virusata, din moment ce fizica cuantica explica cutiuta Pandorei fiecaruia.

Manevrarea particulelor din lumea cuantica are de-a face cu complexitatea mintii, constiintei si liberului arbitru. Evolutia cuantica explica modul in care gandim, comportamentul innascut si cel deprins si felul in care facem deosebirea intre bine si rau, intre moral si imoral si mai ales explica functionarea lumii subatomice si rolul acesteia in conturarea universului actual. Univers in care noi, ca extensii ale gandirii lui Doamne Doamne, facem ca ceea ce noi credem, sa devina in cele din urma parte din realitatea noastra fizica individuala si o parte din cea a oamenirii. Daca ne uitam bine in jur, putem vedea clar ce a construit omenirea : saracie, boala, nefericire, razboi, foamete, ura….

Ce spune asta ? Spune ca noi singuri, folosind eronat legea atractiei, care face parte din legile cuantice, am dezlantuit cu gandurile noastre, cu mare arta… cei patru calareti ai Apocalipsei peste noi. Numai ca apocalipsa inseamna ridicarea valului si nu ceea ce a devenit intelesul pervertit al acesteia. Nu, nu suntem victime, atata timp cat fiecare dintre noi poate face diferenta si poate improspata butoiul cu apa murdara care este lumea in care traim, cu o picatura de apa proaspata. E simplu !

Numai sa vrem…

 

Meciul mentalitatilor….versus Europa…

October 21, 2010

In filmuletul de mai jos, inlocuiti italienii cu romanii…..

Romania lui…sa se dea !

October 14, 2010


cersit

Reiau acest articol scris acum un an, care a ramas extrem de actual.

Sintagma “Romania lui sa se dea !” se exprima prin modul conjunctiv al tuturor posibilitatilor si nu al certitudinilor si de aceea se confunda cu viitorul popular mioritic..”si de-ar fi sa mor, in camp de mohor..”

Este si reflexiva, ca doar tot noi l-am dat pe Ganditorul de la Hamangia, exprimand un grad mare de subiectivism asezonat cu un egoism ascuns cu mare maiestrie. Suntem un popor de romantici onirici, de visatori in sens pozitiv, in schimb sintagma asta adevarata ne pune eticheta de cersetori, care asteapta sa fie miluiti, un popor abulic, incapabil de decizii, decat atunci cand explodeaza terciul in ceaun indiferent de consecinte, pe care ni le asumam fara discernamant, in timp ce cativa alesi isi asuma rolul de a decide.

Unii ne dau lectii despre saracia cognitiva si au in schimb grija abundentei digestive, ca sa exprim elegant asa zis-a umplere a matului…care incetineste mintea in dauna cugetarii, facandu-te sa sezi acolo unde “se da” ceva…vezi carnatul cel mai lung, bucatica de tort, Primaria din Constanta si mazarea ei ambalata, Almana-he distribuitorul de pachetele de toamna, un fel de Mos Niculae care a spart paradigma pantofiorilor pusi in geam si altele asemenea.

Sa nu mai vorbim de fasolea cu ciolan, micii, sarmalele si alte “porcarii” nationale..”date cu ocazia alegerilor”, ca si de reclama PARTIDULUI UNIC, care promite marea cu sarea, cu conditia sa vina la guvernarea lapte si miere.

Important este “sa se dea” si sa nu se piard sintagma cu datul.
Ne e “dat” din mosi stramosi oare ? Numai daca ne gandim la colindele cu “ne dati ori nu ne dati”, pana la “a da ortu’ popii”, unde “se da” coliva si colaci spre satisfactia stomacului imbuibat in amintirea raposatului, insotite de strachina umpluta pentru acasa, pana la “dati 1 leu pentru Ateneu”suntem predestinati sa nu excludem din viata noastra verbul “a da”, chiar daca suntem guvernati sau guvernanti.
O fi un “dat” ? Da Doamne !

In afara de “mintea romanului de pe urma”, noi “dam din colt in colt” si ne rugam ca pe vremuri ..”de-ntai mai muncitoresc, da-i Doamne sa nu muncesc”..
Nici Imnul National n-a scapat verbului “a da” ..”sa dam dovezi la lume”..dar si sa “juram ca vom da mana, sa fim pururea frati”. Ei as !

Ce sa mai spun de dansul paparudelor atunci cand natura nu este darnica cu noi, o cutuma in care incantatia “caramida noua da Doamne sa ploua, caramida rea da Doamne sa stea” cuprinde acelasi verb.

“Sa se dea” ! Nu conteaza de catre cine.
Unii “se dau peste cap”, precum profesorii sau mai nou milionarii din finante, care pun mai mereu de cate-o greva niciodata finalizata, ci doar santajista in functie de fix ce obtin liderii de sindicat, altii “dau din coate” si se incapataneaza sa considere protest o ditamai greva, refuzand sa intre in instanta. Cica nu “le da” destule stimulente  Statul !
Asta inseamna sa lucrezi “la stat” ! Parca mai conteaza ca ambelor categorii li “s- au dat” 90 de zile de relaxare antistress, fata de stressul produs celorlati …

Insa te pui cu ce “se da” la televizor ? Se “da “, inseamna ca e adevarat ! Pai cum ?

Nu mai zic de poliarhia noastra de consens, unde nu stim daca e nici da, nici ba, ori in caruta ori in teleguta..asteptam asumarea si nu asomarea, asa cum ne anunta savant un muzicant ratat, devenit pesedist de marca, dar parca vad ca nici gand.

S-a inradacinat atat de adanc in mentalitatea si comportamentul nostru din vremurile dinainte de ’89 ca unde-s multi se da o crestere si dusmanul saraceste.
Oricum, important e ce se da ! Un fluturas, un calendar, o bricheta, o sacosa, ghiozdanele, ulei, faina, zahar, bilete de tratament, excursii pentru pensionari,legi,ordonante,ani grei de inchisoare la cazinouri si lovituri de stat…in picioare sau la coada unde s-ar putea “da” ceva…o maslina, o atentie…

Deci, ce “se da”, unde, cat, in ce mod si cui ? Ca noua ne scapara buza…

Nimeni nu se intreaba …dar ‘de ce se da’ ? Toata lumea sufera de lacebunita ( la ce bun sa-mi schimb mentalitatea si comportamentul si sa invat sa iau singur decizii ), sa imi schimb datul, cand e mai simplu sa-l accept pe cel hotarat de altii. Ca sa nu mai vorbim  ca nimeni nu intreaba…DE UNDE ?

Doar “se da”, nu ? Fraieri am fi sa nu luam orice s-ar da…praful de pe toba,vorbe in vant si alte nimicuri, uite asa de-ai naibii !

Importanta este mana intinsa orientativ… in care daca nu curge, pica !

cooldog

Securist nu este o meserie, ci o mentalitate…

August 6, 2010

Mi-a placut ideea din semnatura lui Seven de pe forumul RTV. De aceea am preluat-o si incerc sa o dezvolt mai jos. Mi-a amintit de ceea ce spunea Vladimir Bukovsky, facand o radiografie a opozitiei din Rusia.

“Astazi multe figuri din politica, ca si cetateni, chiar daca nu au servit inainte de 1989 structurile, au “mentalitatea de securist”, care le limiteaza practic capacitatea de a promova schimbarea politica.” Ceea ce este tragic, fiindca asta face ca Romania sa fie in standby, datorita unor structuri amorfe si  in absenta unei presiuni venita de jos, incapabila de a se coagula si a determina schimbarea. Bukovsky spunea ca “in intreaga lume, democratia s-a nascut pe strazi si pana nu se va castiga in strada o democratie adevarata, nu se va realiza nimic”. Asta nu inseamna nici greve, nici lovituri de stat, ci pur si simplu ca vocea strazii sa fie auzita si mai ales…sa conteze !

Asadar, a urma drumul creat de catre partidele de opozitie este o greseala. De ce ? simplu. Un partid de opozitie ar fi un fenomen normal, atunci cand ar exista o democratie adevarata. Cand insa ne aflam intr-o democratie de cumetrie cum este a noastra a vorbi despre o opozitie adevarata este de-a dreptul ridicol.

Nu opozitia existenta va schimba ceva si niciun partid existent sau in devenire, ci o miscare de oameni care impartasesc opinii comune si care se implica asa cum pot si cat pot. Istoria a dovedit ca asa a functionat disidenta si nu cu structuri articulate. Pe o asemenea fundatie insa se poate construi ceva temeinic, o democratie adevarata.

Pentru a progresa nu este suficienta numai democratia, ci trebuie sa existe solidaritate. Democratia nu functioneaza cu reforma facuta 20 de ani de incompetenti, cu mentalitate de securisti.Fiindca poate da in autoritarism. De ce nu s-a intamplat asa in Polonia ? Fiindca revolutia democratica a coincis cu o crestere a auto constiintei nationale si asta a facut ca democratia sa fie certa. Pentru Romania, singura cale de iesire din toate crizele prin care trecem ar fi o miscare de renastere nationala, de exprimare a libertatii democratice si de folosire a instrumentelor acesteia. Si de dezlipirea de politic, definitiv, fiindca schimbarea radicala trebuie sa vina din mintea noastra, aceea in care trebuie redescoperita capacitatea de a avea incredere unul in celalalt, capacitate pierduta dupa atatia ani de comunism, precum si capacitatea de a munci si nu aceea de a pretinde ca muncim. Daca nu depasim aceste obstacole din mintea noastra, acolo unde se afla adevarata cutie a Pandorei, viitorul va fi sumbru si ni se va datora in intregime.

Opozitia din Romania, ca partide, din nefericire, nu poate depasi mentalitatea nomenklaturista de dinainte de ’89. Si ca atare nu accepta sfaturi, fiindca este convinsa de principiile politice si strategiile personale, dar care nu aduc nimic nou cetateanului. Este permanent obsedata de ierarhii, organisme centrale, consilii politice si partid stat sau mai nou exterminarea adversarului nu conteaza cum, in loc sa creeze grupuri de lucru si solutii viabile. Credibilitatea opozitiei romanesti tinde matematic catre zero.
Opozitia de astazi are in fata o mare provocare, aceea de a coordona si de a fi spontana, fiindca-s trecute vremurile cand puteai scoate lumea in strada politic. Acum iese doar cine vrea.Mai mult…in 2012, votul, cel mai important exercitiu democratic si una din cele doua parghii ale cetateanului oferite de Constitutie va apartine majoritar membrilor de partid si mai putin acestuia. Si atunci ? Se vor alege intre ei ? Va castiga partidul cel mai mare ?
Niciunul din partidele de astazi, inclusiv fake-ul lui DD, nu va obtine o majoritate, asa ca vom avea doar combinatii de partide, cu aceeasi mentalitate si nimic nu se va schimba. Reforma de astazi in partide ar trebui sa fie o reforma de mentalitate. La orizont insa…nu se intrevede nimic nou in peisaj. Aceasi retorica, aceeasi incremenire in proiect- castigarea puterii, aceeasi aliati si …atat.

Pe de alta parte, la cetateni,  doua atitudini sunt frecvente: invidia – oamenii nu se evalueaza si pe ei atunci cand evalueaza pe altul, fie privind statutul financiar sau cel social, dand dovada de lipsa de organizare, de planificare si de responsabilitate fata de propriul destin. Ei asteapta ca altcineva sa le rezolve problemele, fie statul la nivel general, fie parintii sau rudele la nivel mai mic, nepotismul fiind incredibil de raspandit, insa cel mai adesea asteapta totul de la politic, care odata la 4 ani, devine Edenul, desi rotatia acestuia in 20 de ani arata fix ca rotatia de cadre cu care ne-am obisnuit de-o viata.Mass media intretine voit insa, o mare iluzie de normalitate, fiindca daca vocile cetatenilor ar deveni O VOCE, atunci ar fi foarte greu, aproape imposibil sa faca ei politica.

In 2012, va castiga partidul care va oferi o alternativa a sistemului politic actual ca si concept si care va oferi mai multe parghii cetateanului pentru o democratie directa, la concret. Astept partidul care sa faca lobby procedurii de recall de exemplu….

Ridica cineva manusa ?

Educatie sau..The Fun Theory

October 24, 2009

Unii din lumea civilizata se distreaza gandind cum sa faca intr-un mod placut si amuzant, ca oamenii sa isi schimbe comportamentul in mai bine ! 🙂

Ceea ce le iese…face parte din The Fun Theory ! Iata trei exemple extraordinar de haioase ! 😀

Cu pianul pe scari…..pentru ca lumea sa faca sport intr-un mod atragator si sa nu mai foloseasca scarile rulante…. 😀

Cosul de gunoi care te atrage sa arunci in el si daca nu ai gunoi, chiar sa cauti… 😀

Siiiii…. Bottle bank arcade machine, pentru colectarea sticlelor normale…castigand puncte ….  😀

O  joaca inteligenta, idei minunate si mult umor, care ma fac sa ii iubesc efectiv pe oamenii acestia ! 🙂

Zambiti intr-o duminica dimineata si faceti diferenta, apropo de modul cum fac altii educatie si ce efecte imediate are  ! 🙂 O fi chestiune de mentalitate ?

Fatalitatea la romani….

October 11, 2009

FSMBIG

„Ce nu înseamnă Miorita: resemnare, fatalism, chemarea morţii, pasivitate, pesimism. Ce înseamnă: anti-istoricitate, transfigurare a condiţiei adamice. Poporul român e înzestrat cu o putere de transfigurare ce-i permite să preschimbe întregul univers şi să pătrundă în cosmosul liturgic (să participe la celebrarea liturgiei cosmice ar spune Maxim Mărturisitorul). Împotriva soartei nu te poţi apăra ca împotriva unor vrăjmaşi; nu poţi decât să dai un înţeles nou consecinţelor ineluctabile ale destinului în curs de împlinire (…). Ciobanul săvârşeşte o transmutaţie – marea operă a denigraţilor alchimişti -, îşi transformă nenorocirea în taină mistică. Înfrânge soarta. Dă un sens fast nefericirii…”. Mircea Eliade

Destinul reprezinta o realitate unica, care se manifesta sub trei aspecte…determinism, fatalism si libertate. In destin se imbina metafizicul si naturalul, astfel incat destinul ne apare ca o continua modelare a vietii noastre. Fatalitatea este inteleasa ca predestin, ea este  fie implinirea, fie esecul unei realitati. Libertatea, spre deosebire de determinism, care se refera la o ordine precisa si acele cauze care stau la baza existentei fiintei umane se afla la dispozitia persoanei, conform dorintei si vointei acesteia.

Destinul e scuza celor slabi şi opera celor tari. Nicolae Titulescu

Ciobanul mioritic a inteles sa fie stapanul propriei sale vieti, de a fi deasupra vietii si abia acum am descifrat talcul versurilor..“si de-ar fi sa mor..” pe care la scoala l-am interpretat simplist facand din el timp de aproape 150 de ani..un esec in realizarea de sine a romanilor.

Impacarea cu soarta a ciobanului mioritic este rezultatul acceptarii si intelegerii continuitatii, nu al atitudinii prin care omul se declara invins de destin, asa cum ne-a fost transmisa de catre unii din dascalii din invatamantul romanesc de atatea generatii,  incat a devenit o principala carenta a romanilor.

“Durerea” ciobanului mioritic a fost extrapolata la durerea neamului romanesc si in cazul acesta a capatat o semnificatie fatidica. Un fel de vineri 13 al nostru, care ne-a insotit de generatii.  Ea depaseste pe oricine, a devenit suprapersonala, nu este inteleasa si nici acceptata, de aceea frizeaza absurdul, nefirescul, nemilosul. Din acest motiv..a aparut vocatia tragismului, o stare anormala, dar cu profund caracter simbolic, care face ca unii romani sa proiecteze cauzele asupra rautatii, invidiei si lacomiei ciobanului vrancean si cel ungurean, fie de a o corela cu o pedeapsa divina.

Suferinta legata intim de durere si cu care adesea este confundata pe nedrept, reprezinta una din starile ce configureaza situatiile inchise ale vietii, cele in care ne confruntam cu limitarea si trebuie sa alegem. Suferinta este mai larga decat durerea si ea poate exista si in absenta durerii. Nu pricep nici acum, de ce mi s-a indus subtil ideea ca nicio suferinta nu este lipsita de sens, intamplatoare, ca ea poate fi suportata, tolerata sau acceptata, uneori chiar dorita…

Asta nu cumva, fiindca trebuie sa am intotdeauna dreptate si sa ma simt ok cu statutul de victima, chiar sa mi-l doresc spre a nu iesi din randul lumii ?  Ce-ar fi, daca n-as accepta ca sunt o victima ?

Cine are interesul ca fatalitatea sa fie prezenta in comportamentul romanilor ? Orice chin este o framantare interioara a unui om, cu multiple forme de manifestare…disperarea, izolarea, fuga, plansul, remuscarea, tortura….

Cine ne vrea plangaciosi si fatalisti si de ce ? …Hmmm…e retorica, desigur !

9782844050847FS Ce ziceti s-o driblam ?

Watch your thoughts, for they become words.
Watch your words, for they become actions.
Watch your actions, for they become habits.
Watch your habits, for they become character.
Watch your character, for it becomes your destiny.


%d bloggers like this: