Ministrul Agriculturii transforma APDRP in cuibusor de nebunii… USL!

După instalarea lui Daniel Constantin – pupilul lui Dan Voiculescu – la Ministerul Agriculturii, una dintre prioritățile noii conduceri a fost numirea în funcții de directori, a oamenilor propuși de USL. Presiunea organizațiilor județene care au sponsorizat campania pagubitoare a USL fiind mare în acest sens, Constantin s-a pus serios pe treabă. Oricât de dornic ar fi fost să dea curs cererilor din teritoriu, Constantin nu putea, pur și simplu, să demită directorii în funcție. Pe lângă tevatura produsă de o astfel de măsură, Ministerul s-ar fi ales cu 50 de procese din partea respectivilor, cărora nu li se putea imputa nimic grav, cât să fie demiși (APDRP a avut rezultate bune în absorbția fondurilor europene – peste 4 md de euro plătițipână în august și contracte de finanțare semnate în valoare de aprox. 5,5 md de euro).

Asa ca, Directorul APDR a gasit varianta de a ocupa 25 de posturi vacante din organigrama APDRP, dintre care 8 se puteau transforma, prin Ordin al ministrului, în posturi de conducere – respectiv directori-adjuncți ai centrelor regionale. Propunerea insa, nu a fost acceptată.

În acel moment, la vârful USL s-a luat decizia de a modifica organigrama APDRP astfel încât să facă loc unui număr cât mai mare de ”lipitori de afișe” care, plasați în funcții-cheie, ar fi putut sluji uniunea USL. Nimic nu este imposibil, se pare, pentru struto-camila comunisto-securista.

Primul pas l-a constituit numirea unui nou director general care să nu le încurce planurile. Mai apoi, a fost adoptată în Guvern, cu maximă discreție si fix cand cetateanul era turmentat cu Referendumul de demitere al Presedintelui.. OG 24/2012 pentru modificarea si completarea OUG 13/2006 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit, prin reorganizarea Agentiei SAPARD, in care, la articolul II se prevad urmatoarele:

Art. II

Posturile necesare incadrarii pe functiile de directori generali adjuncti ai centrelor regionale de plati pentru dezvoltare rurala si pescuit si de directori ai oficiilor judetene de plati pentru dezvoltare rurala si pescuit se asigura prin majorarea cu 50 de posturi a numarului de posturi prevazute pentru Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit, cu incadrarea in numarul maxim de posturi aprobat pentru institutiile publice care functioneaza in subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, finantate integral din bugetul de stat sau finantate din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat.

Art. II

Numarul total de posturi pentru institutiile subordonate Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, prevazut in anexa nr. 2 la Hotararea Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea si functionarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, precum si a unor structuri aflate in subordinea acestuia, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 548 din 4 august 2010, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica ulterior prin hotarare a Guvernului, in conformitate cu prevederile prezentei ordonante.

Ordonanta nr. 24/2012. OG 24 a fost publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 622 din 30 august 2012.

După cum se poate vedea, această ordonantă statuează înființarea a 50 de posturi noi de directori – 8 la Centrele regionale și 42 la Oficiile județene! Pentru Centrele regionale, se înființează funcții de director-general adjunct, similare (în titualtură, cel puțin) celor două funcții de adjuncți ai directorului general (vezi organigrama APDRP, ”îmbunătățită”). Organigrama_APDRP_sept.2012.pdf

De fapt, cei opt dir. Gen. Adj urmau să se suprapună și să subordoneze directorii Centrelor regionale! La fel s-a întâmplat și în cazul OJPDRP-urilor, unde directorii in funcție (directori-adjuncți, în titulatură) au fost ”dublați” și subordonați unor directori plini. Ca asa e economia la USL… Dublam, falsificam, stipendiem, mintim cat cuprinde, fiindca “bizonul votant e fraier”, ca doar nu degeaba prostituatele Antena1,2,3,4 ii deseneaza realitatea a la Felix Voiculescu, in care, bag sama ca incepe sa traiasca Romania.

O altă problemă rezolvată… românește: plata salariilor celor 50 de (noi) directori. Chiar daca bugetul este secătuit (cui ii pasa,oare?), inițiatorii OG 24 au decis că ”directorii” (cei 50 nou-numniți) își vor primi salariile din… fonduri europene! Mai exact, OG 24 prevede că ”Cheltuielile de personal aferente functiilor nou-create de directori generali adjuncti ai centrelor regionale de plati pentru dezvoltare rurala si pescuit, respectiv functiilor de directori ai oficiilor judetene de plati pentru dezvoltare rurala si pescuit se suporta din FEADR si de la bugetul de stat, asa cum sunt prevazute in capitolul ”Chetuieli directe” din masura 511 ”Asistenta tehnica” din cadrul PNDR” (Art. 1 pct. 6)

Trebuie menționat că artificiul legislativ prin care lipitorii de afișe ai USL, ”unși” directori la APDRP, urma să-și ia lefurile din bani europeni avea la bază o solicitare a APDRP, care fusese acceptată de CE, aceea de a angaja 170 de experți, in asa fel incat instituția să poate face față unui volum de aproximativ 40.000 de proiecte aflate în evaluare. Deși CE a fost de acord, MFP s-a opus angajării experților, pe motiv că, chiar și în situația plății salariilor din FADR, pe măsura 511, statul ar fi trebuit să suporte 20% din drepturile salariale. Nu putem sa nu punctam aici, imbecilitatea unei astfel de justificări: statul ar fi plătit 20% din salarii, dar ar fi încasat 35% sub formă de taxe, impozite, CAS, CASS etc! Dar ce mai conteaza pentru ministrul si guvernul lui Felix, nu?

Toate bune și frumoase, doar că CE și-a dat acordul pentru angajarea unui număr de EXPERȚI, funcții de execuție și nu pentru plata unor salarii grase pentru funcții de conducere inventate doar pentru a mulțumi lipitorii de afișe ai USL! Mai mult decât atât, culmea ridicolului este atinsă atunci când, în actul normativ, se specifică: ”Directorii generali adjuncti ai centrelor regionale de plati pentru dezvoltare rurala si pescuit si directorii oficiilor judetene de plati pentru dezvoltare rurala si pescuit se incadreaza cu contract individual de munca pe perioada determinata, pe baza de concurs, pe perioada derularii Programului National de Dezvoltare Rurala 2007-2013.” Așadar, directori… pe perioadă determinată? Da, fiindca diavolul ete ascuns în detalii. O frază adăugată textului de mai sus, schimbă complet datele problemei: ”…dar nu mai tarziu de data ultimei plati efectuate din FEADR.” Ori, ultima plată efectuată din FEADR s-ar putea face, teoretic, în ultima zi a anului… 2015!

”Șmecheria” Guvernului Felix va atrage, cel mai probabil, noi corecții din partea CE, pe Măsura 511, România riscând să fie pusă în situația de a suporta din bugetul propriu TOATE cheltuielile suplimentare presupuse de angajarea a încă 50 de directori (nu doar salariile acestora!). Ca nu era scandalul destul de mare pe fondurile UE…

Cei ce au ticluit OG 24 se prevalează de faptul că acordul CE vizează suplimentarea personalului cu un nr. de 170 de posturi, fără să se specifice natura acestora. Însă, în nota de fundamentare a solicitării înaintată de partea română (și în baza căreia s-a obținut acceptul CE) se specifică foarte clar că este vorba de experți, funcții de execuție și nu de înființarea de noi posturi de conducere!

Deși pare o aiureală fără cap si fara coada, ingineria clocită de Daniel Constantin & Co are, totuși, sens. Surse apropiate conducerii USL (PC) au declarat că acesta ar fi doar primul pas spre acapararea APDRP. Cel mai probabil chiar în prag de alegeri, Guvernul va comunica decizia de a restructura APDRP din pricina schemei… stufoase. Se va spune că sunt prea mulți directori care nu au obiectul muncii ș.a.m.d. Astfel, vor putea disponibiliza directorii centrelor regionale și pe directorii-adjuncți de la Oficiile județene (adică aceia care, în ultimii ani, au făcut ca absorbția de fonduri europene prin PNDR să se ridice la aproape 50%). În această situație, cei ce vor fi dați afară nu vor putea contesta în justiție demiterile iar lipitorii de afișe ai USL vor rămâne stăpâni ”pe moșie”.

În acest moment în cadrul APDRP sunt 103 posturi de director la un număr de aproximativ 1450 de angajați. Adică un director la 12-13 angajați! Vorba ceea…5 cu sapa, 2 cu mapa…

Structură conducere (teritoriu) înainte de adoptarea OG 24/2012

• CENTRE REGIONALE: director – 8 posturi
• OFICIILE JUDEȚE: dir.adj – 42 posturi

TOTAL: 50 de posturi de director

Structură conducere (teritoriu) DUPĂ adoptarea OG 24/2012

• CENTRE REGIONALE: director genral-adjunct – 8 posturi + director – 8 posturi
• OFICIILE JUDEȚE: director OJPDRP – 42 de posturi + dir.adj OJPDRP – 42 posturi

TOTAL: 100 de posturi de director

Dupa cum vedeti, restructurarea USL-ului consta in dublarea posturilor. Toata lumea trebuie multumita, ca doar de aceea s-a format aceasta alianta a hotiei nationale.

O ultimă constatare: când mai avem doar ceva mai mult de un an pentru a contracta finanțări de peste cinci miliarde de euro, cu peste 40.000 de dosare aflate în evaluare, ar fi fost necesar să se suplimenteze numărul experților. Ministrul Constantin (la presiunea baronilor USL din teritoriu) a ales să arunce sume aiuritoare pentru sinecuri plătite unor lipitori de afișe cu carnete de partid. Cu (probabil) consecințe dintre cele mai nefaste pentru România.

P.S. ”Concursul” pentru ocuparea celor 50 de posturi de ”directori”, scoase la mezat de capii USL, se va desfășura pe 19 octombrie 2012.

Numai maine, nu-i poimaine…

A expirat licenta de la Rosia Montana by Monica Macovei

Cu ocazia articolului doamnei Macovei, vedem si cine a aprobat-o in 1999 – Radu Vasile, Mihail Ianas, Radu Berceanu si Decebal Traian Remes.

Articolul doamnei Macovei

Inteleg ca saptamanile care urmeaza vor fi decisive pentru soarta proiectului minier de la Rosia Montana – care intentioneaza sa foloseasca cianuri.  Am citit ca Ministerul Mediului si Padurilor va lua o decizie in privinta acordului de mediu pentru proiect.

Vreau sa insist asupra unui aspect despre care nu s-a vorbit foarte mult: expirarea licentei de exploatare.

Reamintesc ca Rosia Montana Gold Corporation (RMGC) sustine ca are o licenta de exploatare valida (47/1999), acordata prin HG 458/10.06.1999, ale carei prevederi sunt, in mod nejustificat, inca secrete.

In realitate:

1. Legea minelor (art.22) spune ca pentru inceperea activitatii miniere prevazute in licenta este necesara obtinerea unui acord de mediu in maximum 180 de zile de la acordarea licentei de exploatare. Conform unui simplu calcul, acest termen a fost depasit cu circa 12 ani (!). In aceste conditii, orice activitate miniera la Rosia Montana ar fi ilegala, iar autoritatile competente trebuie sa constate expirarea licentei de exploatare 47/1999 si obligativitatea reluarii procedurilor pentru o noua licenta.

2. In plus, din informatiile primite, licenta de exploatare 47/1999 a fost acordata societatii Minvest Deva (statul roman), ca titular, si companiei RMGC, ca afiliat, iar ulterior licenta a fost transferata de la Minvest (statul roman) la RMGC, Minvest ramanand companie afiliata. Licenta nr. 47/1999 era, insa, pentru mina veche, exploatata de Minvest (statul roman) si inchisa in 2006. Pentru noul proiect minier pe care il promoveaza RMGC, perimetrul a fost modificat de cateva ori, astfel ca toate operaţiile de explorare, cercetare arheologica, descarcari de sarcina arheologica,  certificat de urbanism etc. se bazeaza pe un perimetru ilegal. Logic, asta inseamna ca  pentru noul proiect nu exista licenta de exploatare.

In aceste conditii, are Ministerul Mediului si Padurilor calitatea de a acorda un aviz de mediu pentru un proiect minier a carui licenta este inexistenta?

In opinia mea, intreaga procedura ar trebui reluata si intoarsa la Agentia Nationala de Resurse Minerale si Guvern. Iar Agentia trebuie sa verifice  daca se poate exploata aurul si prin alte metode, nu cu cianura, iar daca nu, sa se renunte la acest proiect.

In final, fac doua propuneri:

1. sa cream locuri de munca la Rosia Montana prin inscrierea in patrimoniul UNESCO, refacerea galeriilor antice si investitii in turism in aceasta zona;

2. daca chiar trebuie sa exploatam aurul de la Rosia Montana, sa o facem spre beneficiul Romaniei, adica a fiecarui cetaten roman si cu mijloace care nu pun in pericol sanatatea noastra si a celor care vin dupa noi.  Deci: fara cianuri si statul roman sa fie cel care exploateaza aurul de la Rosia Montana, iar cetatenii sa primeasca anual divindende din exploatarea aurului (asa cum procedeaza Norvegia cu exploatarea petrolului de catre stat).

Post scriptum

Bine, bine…dar ce facem cu Polyus Gold si cianura de la Baia Mare ? Lor cine le-a aprobat si cand licenta ? Ca vad ca este subiect tabu. Ni se arata Rosia Montana ca sa se acopere Baia Mare ?

The Heritage Foundation despre criza

Statul socialist sau social democrat, statul “bunastarii” proclamat de la inaltimea partidelor care au dus aceasta politica se prabuseste sub sarcina datoriilor nesustenabile. Nu mai exista nicio sansa ca politicienii de stanga sa mai dea cetatenilor drepturi mult prea costisitoare si nefinantate, asa cum au promis si promit in continuare, vezi USL. Cand ai o problema fundamentala, care consta in esecul politicii monetare, o problema a UE, nu te mai miri ca statele PIIGS cad unul cate unul secerate de incapacitatea de a genera venituri prin producerea si vanzarea de bunuri. Cresterea economica din discursurile socialiste, nereala si nesustenabila a condus la o criza pe termen lung, monetara si fiscala, greu de gestionat, pentru ca nu poti pacali decat pe termen scurt si nu pe unul nedefinit.

Nefastul experiment euro si viziunea acestei zone a fost conceputa prost de la bun inceput. Lipsa controlului asupra cheltuielilor sociale nestipulat in Tratatul de la Maastricht a fost apanajul tuturor guvernelor socialiste ale Europei. Disproportia de competitivitate intre state a dus la intarirea unora precum Germania si la caderea altora precum Portugalia, Irlanda, Grecia, Italia si mai nou Spania. A te axa astazi, dupa 21 de ani de politica social-democrata, pe politici de crestere a competitivitatii este tardiv. Vartejul pagubitor nu iarta pe nimeni. Nici macar o tara mare precum Franta. Bula imobiliara din 2007-2008 a facut ca bancile private sa detina in prezent cantitati toxice de suveranitate, iar statele mari au doar senzatia ca sunt prea mari pentru a esua. De zeci de ani, unul din costurile cele mai tragice ale statului social european a fost somajul structural, in special in randul tinerilor, care combinat cu platile in favoarea “bunastarii” ( cresteri de pensii si salarii ) l-a transformat in ceva acceptabil, chiar dorit, fara a se mai tine cont de demnitate si spirit de responsabilitate. Recentele iesiri in strada din Anglia sunt emblematice pentru acest esec.

Una dintre intrebarile esentiale ale acestui context este cati contribuabili care muncesc in UE pana la 60 de ani, din greu, depunandu-si din venit pentru pensii private, sunt de acord cu adevarat sa mai sustina pentru salvarea zonei euro, pe pensionarii anticipat la 50 de ani din celelalte, cu pensii de stat finantate generos de politica social democrata ?

Poate ca unele tari cazute de curand vor aplica solutia radicala de a iesi din zona euro sau poate ca Germania va resuscita marca germana. Nu stim. Stim doar ca statul european de asistenta sociala a contribuit puternic la aceasta situatie, profitand din plin din punct de vedere al partenerilor comerciali. Aceasta politica nu se poate incheia decat tragic, prin dezintegrarea unei monede venite prea devreme, pe un schelet nepregatit. Elitele incearca sa salveze ce mai este de salvat din zona euro prin crearea unei Trezorerii centrale, care ar garanta ca statele PIIGS sa plateasca rate mai mici cu dobanzi mai mici, in timp ce celelalte sa plateasca mai mult. Sarkozy viseaza salturi cuantice ale Greciei in zona euro, dar cum eurobondurile sunt in cap, probabil ca saltul cuantic va fi complet in alta directie.

Oricum, este sigur ca aceasta criza va produce ceva nou in Europa. Aparitia fie colectiva, fie individuala a societatilor europene mai puternice, cu regimuri durabile financiar si monetar vor fi cele mai de interes pentru SUA si restul lumii. Sa vedem…daca Germania si Franta nu cad de acord in ceea ce priveste eurobondurile, atunci se va produce o implozie. Cel putin, asa prevad analistii de la The Heritage Foundation, James M. Roberts si J.D. Foster, Ph.D.

Germania este printre cei mai inversunati adversari ai eurobondurilor. Potrivit Berlinului, acestea ar majora costul de imprumut pentru cele mai solvabile tari din Zona Euro si ar descuraja statele mai laxe in operatiunea de a face ordine in finantele lor publice. Dar, dupa cum am vazut deja ..Merkel i-a facut concesii lui Cameron in ceea ce priveste Directiva cu timpul de lucru, iar acesta a fost de acord cu revizuirea limitata a Tratatului de la Lisabona, care va asigura ca noile reguli fiscale pentru zona euro sunt puse pe baze legale, ceea ce l-a scos din sarite pe Sarkozy.

ULTIMA ORA :

Instead, my source tells me, the room turned on Mr Cameron. This, I am told, “was the point at which the Protocol 12 route, which requires unanimity, was effectively closed down and one country after another accepted a new treaty at 17+.”

 

Lectia baltica despre privatizare: spre stiinta guvernului !

(Reuters) – In their battle to bolster state finances and avoid sovereign defaults, euro zone policymakers may do well to examine the efforts of tiny neighbor Lithuania to reform state-owned enterprises.

Nu sunt convinsa ca guvernul Romaniei a citit analiza de ieri aparuta pe site-ul Reuters – Baltic experiment has lessons for euro zone – una dintre cele mai bune citite de mine in contextul crizei. De aceea mi se pare important sa o fac cunoscuta, pentru ca vine cu o solutie testata, care desi contravine pattern-ului de abordare al crizei, patentat de FMI si luat in brate de toata lumea, s-a dovedit ca functioneaza si inca foarte bine. Iata ca se poate, atunci cand faci un swich de gandire, chiar daca esti o tara mica, sa dai lectii chiar Europei.

In mare, fiindca amanuntele le puteti citi  in articolul original, este vorba nu numai despre o solutie ci si despre cauza care a creat sistemul prost de astazi si pe care il condamnam, fara insa a merge la radacina lucrurilor. Culmea este ca solutia este veche in gandirea economica si poarta denumirea generica de “the forgotten side of the government balance sheet”. Ca a fost uitata sau ocolita dinadins pentru a crea o caracatita greu de ucis….ramane la liberul arbitru al fiecaruia.

Una peste alta este vorba despre privatizare si despre efortul Lithuaniei de a reforma inteprinderile de stat si NU de a le vinde, asa cum s-a intamplat cu privatizarile marca PSD din Romania, solutie care i-a adus profituri mari la buget, politica care isi va arata  roadele in 2012, cand statul va beneficia de dividende platite de acestea pentru prima data. In contextul in care toti politicienii tarilor din zona euro, inclusiv ai nostri,  au avut si au reactii de tip pavlovian privind vanzarea activelor statului, Lithuania a dovedit ca restructurarea acestora  inseamna  nu numai stimularea  vistieriei statului, dar pe termen lung, reintinerirea sectoarele muribunde  ale economiei, de care in cele din urma beneficiaza si contribuabilii.

Printre tarile care au rezistat impulsului de a vinde din activele  nationale este Suedia, care a demarat reforme ambitioase pentru intreprinderile de stat, in anii 1990. Rezultatele au fost impresionante:  firmele au  generat dividende de 38,5 miliarde de coroane suedeze (4,3 miliarde de euro) pentru vistieria de stat in anul financiar 2010, comparativ cu Grecia de exemplu, ca tot tine pagina intai a ziarelor. Saptamana trecuta, Banca Centrala Europeana (BCE) a cerut economiilor din zona euro sa se uite la economiile emergente, pentru lectii cu privire la modul de a pune bogatiile nationale  sa lucreze pentru ele. Se pare ca vanzarea de active, desi reduce criza de finantare nu reduce deficitele. Asa ca…

Ca sa nu mai vorbim ca schimbarea sistemului fara reforma de privatizare a dus la instabilitate economica si politica, adica exact ceea ce se intampla astazi in Romania, unde privatizarea s-a facut dupa modelul rusesc si care a creat atat la ei, cat si la noi un cerc de oligarhi care au acumulat averi importante- vezi cazul Patriciu cu petrolul si nu numai.

In aceste conditii, Lithuania a facilitat un control public mai mare, prin numirea unor manageri profesionisti in consiliile de administratie, de fapt, un pas modest spre separarea dintre proprietate si management, adica, in termeni de baschet , formarea de ministri antrenori si nu jucatori.

“In basketball terms, we want ministers to stop playing on the court and become coaches standing outside the perimeter,” said Lithuanian Prime Minister Rimantas Zylius.

Tinand cont de aceste lucruri, ma intreb si intreb guvernul Romaniei, ce rost mai au discutiile despre cui vindem (Rosia Montana, Posta, Transelectrica, Romgaz si alte acareturi de prin curtea noastra), cand discutia este in fond, cum reformam, cum le punem pe picioare cu management performant si cum gandim posturile de ministru in contextul unei noi paradigme, care poate reforma cu adevarat sistemul ?

Nu pot decat sa felicit Lithuania pentru gandirea intr-o noua paradigma si sa sper ca acest articol sa fie un imbold pentru GUVERN sa iasa din tiparele vechii gandiri, care s-a dovedit pagubitoare pentru noi cetatenii timp de 21 de ani.

Odyssey Dawn, o miza financiara…

Context

M-am gandit mult daca ceea ce se intampla acolo are legatura doar cu o noua Perestroika sau in spatele acesteia se ascunde de fapt o redesenare a hartii Africii, parte a reimpartirii sferelor de influenta, parte a bogatiei de petrol din zona, dar si a altor resurse importante cum ar fi : cobalt, uraniu, crom, mangan si platina.

Miscarile din Orientul mijlociu si Asia Centrala au ca  miza cam 60% din rezervele mondiale de petrol si gaze naturale si priveste inclusiv conductele de distributie ale acestora.

Tarile musulmane inclusiv Arabia Saudita, Irak, Iran, Kuweit, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Yemen, Libia, Egipt, Nigeria, Algeria, Kazahstan, Azerbaijan, Malaezia, Indonezia si Brunei poseda intre 66,2 si 75,9 % din totalul rezervelor de petrol, in functie de sursele de estimare.

Libia

Implicatiile economice si geopolitice ale interventiei in Libia, tara OPEC sunt de anvergura tinand cont ca acolo se regasesc 3,5% din rezervele mondiale de petrol.

Estimarile cele mai recente arata ca Libia detine o rezerva de petrol de 60 miliarde barili si 1500  miliarde de metri cubi gaze naturale. Productia sa a fost intre 1,3 si 1,7 milioane de barili/zi, cu mult sub capacitatea de productie, iar obiectivul pe termen lung este de 3 milioane barili/zi la petrol si 2600 de milioane de metri cubi/zi la gaze, conform NOC (National Oil Corporation). Statistica alternativa a British Petroleum din 2008 aseza Libia pe locul 4 in privinta rezervelor, la sfarsitul anului 2007, ceea ce inseamna 3.34% din rezerva lumii.

Odata cu instabilitatea din Libia se produce automat si destabilizarea NOC, care este cotata pe locul 25 in top 100 al companiilor petroliere. Asa ca WAR IS GOOD FOR BUSSINES !

Este vremea investitiilor ! Si orice razboi este aplaudat de speculantii pretului petrolului.

Pretul petrolului libian este extrem de scazut. In prezent valoarea de piata a petrolului brut este de 100 dolari/baril versus 1 dolar/baril cel libian ( in functie de estimare) ceea ce duce la o marja de profit pe piata libera  de 109 dolari. Interesant, nu ? Un articol extrem de interesant, care explica acest lucru si nu numai, gasiti aici:

http://www.energyandcapital.com/articles/libya-oil-price/640

Ia sa vedem fluctuatia de pret si previziunea :

Crude Oil (petroleum) – Monthly Price – Commodity Prices
Month	Value
Aug-10	75.93
Sep-10	76.14
Oct-10	81.72
Nov-10	84.56
Dec-10	90.1
Jan-11	92.66
March 2011 Price for April Delivery 104. 42

Sursa:  Crude Oil (petroleum) – Monthly Price – Commodity Prices

Deci, iata o crestere de 37.5%, ceea ce denota inceputul ( Doamne fereste ) a unei spirale inflationiste, daca continua in acest ritm, care pe cei ca noi ne-ar afecta in privinta cresterii datoriei externe.

Uite asa fac miliarde de dolari  in pietele futures de petrol institutiile financiare care au avut date in avans. Pentru cine nu stie ce inseamna asta, o scurta explicatie mai jos :

Participanţii pe pieţele futures sunt speculatori şi hedgeri (producători şi furnizori de materii prime, importatori şi exportatori de mărfuri şi servicii, societăţile de valori mobiliare şi cele bursiere, băncile, fondurile de investiţii şi instituţiile financiare) care tranzacţionează în mod liber aceste contracte în scopul obţinerii de profituri şi avantaje economice, sau de a se proteja împotriva riscului de variaţie a preţului într-un viitor determinat. Interesele lor sunt diferite: speculatorii urmăresc obţinerea unui profit din diferenţa de preţ între momentul iniţierii contractului şi momentul lichidării lui, iar hedgerii urmăresc conservarea valorii activelor lor.

Cu cat este mai mare perturbarea zonelor cheie bogate in zacaminte de petrol, cu atat cresc castigurile speculative.

Vedeti un articol excelent pe  tema in Huffington post:

Dar nu este numai atat. Faptul ca Libiei i-au fost aplicate sanctiuni economice, a lovit indirect in UE, mai ales in Franta si Italia, care sunt puternic dependente de petrolul libian.

Un comerciant senior al unei companii petroliere europene declara:

“It’s not a matter of choice, there is an embargo on U.S. dollars coming in and out of Libya,” “All U.S. dollar transactions are being blocked”

Mai mult, Reuters Africa :

Toata aceasta nebunie va duce la escaladarea crizei economice, mai ales in UE, dependenta de petrolul libian si va atrage cresterea pretului la tot ce depinde de petrol.

Nu-i a buna !

Surse :

Global Research

Huffington post

Reuters Africa

Oil and gas journal

Crude oil petroleum

http://www.indexmundi.com/commodities/?commodity=crude-oil

–In atentia DNA– O hotie pesedista–Iahtul regal Nahlin–

Recunosc ca in aparenta,stirea urmatoare nu contine nimic spectaculos.Insa de aici am inceput mica mea investigatie de blogger amator…

Iahtul regal Nahlin, la bordul căruia fostul monarh britanic Edward al VIII-lea organiza petreceri scandaloase în anii ’30, a fost recondiţionat şi a revenit în Marea Britanie, după ce a petrecut 62 de ani în România, informează dailymail.co.uk.

Cum vi se pare ? Un fapt divers …nu-i asa? Si totusi…dorind sa aflu mai multe despre istoria acestui iaht ,am dat peste o poveste trista si urata, inceputa imediat dupa revolutie.Iata despre ce este vorba…

Nava, concepută de Sir James Dyson pentru Lady Annie Henrietta Yule şi lansată în 1930, a fost restaurată pe continent şi a revenit în cea mai bună formă în Marea Britanie, după 70 de ani.

La lansarea sa, Nahlin reprezenta “ultimul răcnet” în materie de lux şi era deţinut de cea mai bogată femeie din Marea Britanie la vremea aceea. Avea şase camere cu băi, un salon pentru doamne, o sală de sport şi o bibliotecă.

Acest iaht a fost “picătura care a umplut paharul” în timpul crizei dinastice cauzate de aventura regelui Edward al VIII-lea cu americanca Wallis Simpson , care era căsătorită. Cei doi au făcut pe acest iaht o croazieră în Europa de Est, în vara anului 1936, spre oroarea guvernului britanic. În timpul călătoriei, ei au petrecut cu liderii mai multor ţări care sprijineau la vremea aceea nazismul şi, în general, s-au dat în spectacol. După câteva luni, Edward, proclamat rege în ianuarie 1936, a abdicat. În 1937, nava a fost cumpărată de regele Carol al II-lea al României, pentru suma de 120.000 de lire sterline, şi a fost botezată Luceafărul. Ancorată la Galaţi, nava găzduieşte, pe 18 octombrie 1938, o întâlnire între regele Carol al II-lea, ministrul de Externe al Poloniei, colonelul Josef Beck, şi omologul său român, Nicolae Petrescu Comnen, discuţiile încadrându-se în criza politică postmuncheneză.

După abdicarea lui Carol, în 1940, vasul a fost preluat de Ministerul Culturii, devenind charter, muzeu plutitor şi, în cele din urmă, restaurant plutitor pe Dunăre, după ce a fost naţionalizat, în 1948, i-au fost îndepărtate blazoanele regale şi a fost rebotezat Răsăritul şi apoi Libertatea. Iahtul a fost folosit astfel ca restaurant şi hotel, devenind o efigie a Galaţiului.

Iahtul, ajuns într-o stare avansată de degradare, a fost vândut de Societatea Comercială “Regal” S.A. Galaţi firmei britanice Edmiston Comp., intrând astfel în litigiu cu Ministerul Culturii, întrucât vasul făcea parte din patrimoniul naţional. Ministerul Culturii a formulat o plângere, la data de 28 decembrie 1998, la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Galaţi, împotriva Societăţii Comerciale “Regal”, având ca obiect modul de organizare a licitaţiei, însă Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a dispus scoaterea de sub urmărire penală a persoanelor care au organizat licitaţia.

Firma britanică a primit un aviz, de la Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor din cadrul Ministerului Culturii, pentru exportul temporar al iahtului, necesar restaurării, la şantierul naval Even Port Royal din Marea Britanie, unde a fost construit acesta şi unde se aflau planurile originale, plătind o asigurare de 265.000 de dolari. Vasul a părăsit România pe 25 septembrie 1999 şi nu s-a mai întors în ţară.

Din acest moment am hotarat sa caut mai multe date despre afacerea Libertatea- Nahlin ,fiind convins ca si aici ca si in multe alte cazuri, avem de a face cu o urata hotie.Iata ce am descoperit…pe blogul domnului doctor Emil Popa, caruia ii multumesc pentru informatii si intelegere.

Ce n-au reusit sa faca rusii, adica sa ne fure vasul regal, au reusit un pic mai tarziu urmasii bolsevicilor, “baietii destepti” din PSD Galati, care in 1999 au praduit vasul pentru suma de 265.000 $. Hai sa vedem cine sunt actorii. TAPL (Trustul de Alimentatie Publica Locala) Galati, detinatorul iahtului regal “Libertatea”, devenit intre timp ICS Alimentatie Publica Galati s-a transformet in 1990 in S.C.REGAL S.A. (restaurante Galati). La data infiintarii societatea avea monopolul asupra activitatii de alimentatie publica din Galati, in prezent detinand doar 29% din cota de piata conform Raportului de gestiune pe 2009, procent “umflat”, caci in prezent societatea administreaza direct doar 5 restaurante, restul de peste 20 fiind inchiriate. Printre restaurantele capatate de la ICS Alimentatie publica se numara si restaurantul “Libertatea”, care a intrat astfel in activele societatii. Daca in perioada comunista se mai dadea o vopsea peste pitura navei si se mai repara cate o tabla, dupa “revolutia furata” din 1990 nu s-a mai facut nimic, in dorinta de a transforma vasul intr-o epava pentru a putea fi praduit mai usor. In 1990 in societate isi face aparitia Elena Trandafir, o protejata a senatorului PSD Ilie Platica Vidovici, care fusese coleg cu sotul doamnei, Avram Trandafir, de asemeni ofiter de cariera. Domnul Trandafir a fost ales pe listele PSD Galati de mai multe ori consilier local si judetean. Sub protectia senatorului PSD Platica, Elena Trandafir devine Director comercial in 1995 si apoi Director general in 1997 la Regal S.A.. In aceiasi perioada sotia senatorului Platica a fost reprezentant AGA la societatea Regal S.A. In 1998 vasul “Libertatea” este inclus de Ministerul Culturii condus de actorul Ion Caramitru pe Lista monumentelor nationale la categoria “tezaur”, fapt contestat imediat in justitie de S.C.Regal S.A. care dorea sa vanda vasul la licitatie. Curtea de apel Galati a respins actiunea societatii comerciale galatene, fapt ce nu o impiedica pe administratoarea Regal S.A. sa solicite SIF Moldova si FPS, actionarul principal la REGAL S.A. scoaterea la vanzare a navei, lucru intamplat in 1998. Suma tranzactionata a fost de 265000$, iar la cateva zile cumparatorul, firma engleza Edminston Comp. a asigurat-o in vederea transportului la 1000000$ la compania Lloyds. Considerand vanzarea nelegala Ministrul Culturii a sesizat parchetul cu privire la acest fapt si impotriva doamnei Trandafir si a celor de la SIF si FPS a inceput urmarirea penala. Tribunalul Galati scoate insa de sub urmarire penala acuzatii, considerandu-se ca faptei ii lipsesc “elementele de vinovatie”. Nava a fost remorcata in ianuarie pana la Constanta, unde a fost arestata pana la solutionarea cazului, dar in 25 septembrie 1999 parasea apele teritoriale ale Romaniei, dupa 60 de ani de pavilion romanesc.
Sub presiunea nemultumirilor galatenilor, la mai bine de trei saptamani de la plecarea vasului, care probabil ajunsese deja in Germania, deputatul PSD de Galati, Ion Florentin Sandu a facut o interpelare in Parlamentul Romaniei pe acesta tema, atacand direct Ministerul Culturii care daduse aprobarea de iesire din tara.

Daca nu ati avut curiozitatea sa cititi interpelarea domnului Sandu Florentin si raspunsul domnului Kelemen Hunor,care era atunci secretar de stat la ministerul Culturii ,va relatez eu ce declara domnia sa acum 10 ani:

KELEMEN HUNOR: “EDMINSTON Comp.”, în calitate de proprietar, a solicitat Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor eliberarea avizului de export temporar, e vorba de export temporar necesar în vederea restaurării iahtului, la Şantierul Naval Even Port Royal din Marea Britanie. Acest şantier naval este cel care a construit iahtul în 1930 şi este singurul deţinător al planurilor originale. Avizul pentru export temporar a fost eliberat în baza documentaţiei înaintate Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor de către “EDMINSTON Comp.” şi în conformitate cu legislaţia în vigoare privind protecţia patrimoniului cultural naţional mobil. Acest aviz este valabil până în 25 august 2000. Până la data aceasta, iahtul trebuie să se întoarcă în România, restaurat, renovat, aşa cum prevede contractul încheiat cu această firmă. Restaurarea se face la şantierul naval din Marea Britanie, fiindcă acolo a fost construită nava. Planurile sunt la firma constructoare şi fără aceste planuri nu se poate face o renovare în condiţii optime. Asigurarea prin care a fost asigurată scoaterea temporară a iahtului a fost plătită la ASIROM şi suma este de 265 de mii de dolari, sumă plătită de această firmă. Firma românească este filiala firmei din Anglia. Asta este situaţia la ora actuală a iahtului. Nu a fost vorba de scoaterea definitivă din ţară. A fost vorba şi este vorba numai despre un export temporar pentru restaurarea, renovarea iahtului.

Surprinzator, nu? Am vrut sa aflu mai multe date despre domnul Trandafir…sotul celebrei doamne care ne-a lasat fara iaht.Am dat peste declaratia sa de avere si peste declaratia de interese…din 10.06.2009
Asa am aflat ca individul era –Presedinte ATOP-Galati, vicepresedinte Crucea Rosie Galati si membru in C.A. S.C.ECOSAL Galati .In plus,domnul Trandafir este secretar executiv,membru in biroul permanent judetean al organizatiei PSD Galati si are o pensie militara care anul trecut i-a adus suma de 26.400 lei.

Pentru felul in care sotia lui ne-a lasat fara iahtul regal ,este recompensata cu un venit anual de 74.956 lei in calitate de director general al S.C.REGAL S.A Galati.Si asta nu e totul….doamna este si ea membru in C.A. ATLAS Galati si membru in C.A.ISTRU Braila de unde a mai incasat anul trecut suma de 32.414 lei respectiv 8.616 lei.

Iata o familie fericita care traieste pe spatele statului .Mai vreti date?

Priviti ce facea stimabilul pensionar militar in martie 2008…n urmă cu câteva zile, trei consilieri gălăţeni s-au întors din Statele Unite ale Americii, acolo unde, în Orlando – Florida, au participat timp de zece zile la un târg de materiale de construcţii şi water management.
„Norocoşii“ au reprezentat cu mândrie aproape toată plaja politică locală: liberalul Emil Ţuicu, pesedistul Avram Trandafir şi conservatorul Nistor Lupu.Au revenit din vizita de documentare cu două lucruri în plus: experienţa necesară, după cum singuri spun, să transforme Galaţiul într-un Miami al României şi câteva poze care imortalizează „pericolele” la ca­re au fost expuşi în această vizită de documentare. Plaja la Miami şi pozele cu crocodili în braţe au lăsat, însă, bugetul local fără aproape 20.000 de euro.Domnul consilier Avram Tran­dafir, de la PSD, a fost suficient de amabil să ne explice concluzii­le pe care le-a tras personal din experienţa americană. „Eu nu mă pricep la construcţii, dar toate materialele pe care le-am adus, le-am dat unor firme de construcţii“, spune oficialul. Consilierul PSD şi-a făcut o părere şi despre a doua componentă a vizitei, cea de aprofundare a sistemului de „water management“ american: „Am aflat că se referă la modul în care şi-au organizat zonele cu mlaştini“.

Una peste alta, domnul Trandafir îşi doreşte ca deplasarea la Miami să-l ajute şi-n plan politic: „Sper să mai obţin un mandat de consilier şi să dovedesc că experienţa de acolo m-a ajutat.“

Mandat pe care din pacate l-a obtinut….

Dar sa ne intoarcem la iahtul regal ‘Libertatea’ ,vanzarea sa este un mare semn de intrebare, pretul ramine de asemenea un mare semn de intrebare.
16 decembrie 1998 la sediul societatii Regal SA s-a organizat o licitatie pentru vinderea vasului. Cistigatoarea licitatiei a fost firma Emindston din Anglia, pretul tranzactiei fiind 265.000 de dolari (330.000 de dolari inclusiv TVA). In contractul de vinzare nr. 4206/30.12.1998, la articolul
1 se specifica faptul ca “activul mobil
este vindut cumparatorului in locul si starea in care se afla”.
Polita de asigurare a navei a fost de 500000$, la starea pe care a avut-o in momentul preluarii, ceea ce inseamna ca 250000 dolari au fost spaga data grupului sau persoanei care a orchestrat aceasta poveste.Primul semn că nava fusese subevaluată la vânzare: la câteva zile după tranzacţie, firma cumpărătoare – Edminston (Anglia) – a asigurat-o la prestigioasa companie Lloyds contra a un milion de dolari.
La suprafata apar numele lui Mugurel Trandaf membru PDSR si director al sucursalei FPP II Moldova si Elena Trandafir director al SC REGAL SA Galati, firma care se pricopsise cu un yacht in inventar .

Am toate motivele sa cred ca vanzarea s-a facut de catre directorul de atunci al FPP2 Moldova (actuala SIF), Mugurel Trandaf, la comanda politica.De aceea cred ca DNA-ul are datoria sa faca lumina in acest caz.

Nabucco a demarat !

Bruxelles, 6 septembrie 2010. Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), Banca Europeană de Investiţii (BEI), IFC  – membră a World Bank Group – acţionarii Nabucco şi NABUCCO Gas Pipeline International GmbH au semnat azi scrisoarea de mandat. Semnarea documentului de către cele trei Instituţii Financiare Internaţionale (IFI) marchează startul procesului de evaluare a proiectului Nabucco, etapă necesară în vederea obţinerii unui potenţial pachet de finanţare de până la 4 miliarde de Euro. Nabucco este proiectul emblematic care va răspunde cererii viitoare de gaze naturale la nivelul UE, diversificând în acelaşi timp şi portofoliul de ţări furnizoare.

Potenţialul pachet de finanţare va fi alcătuit din până la 2 miliarde de Euro de la BEI, până la 1,2 miliarde de Euro de la BERD (până la 600 milioane de Euro pentru contul BERD şi până la 600 milioane Euro care urmează să fie sindicalizate către băncile comerciale) şi până la 800 de milioane Euro de la IFC (până la 400 milioane Euro pentru contul IFC şi până la 400 milioane Euro care urmează să fie sindicalizate către băncile comerciale).

Scrisoarea de mandat formalizează condiţiile în care cele trei IFI vor derula evaluarea proiectului Nabucco şi oferă un indiciu privind potenţialul nivel de finanţare. De asemenea, documentul stabileşte activităţile necesare înainte ca decizia finală de investiţie să poată fi luată.

Implicarea celor trei IFI este o dovadă a suportului global şi european de care beneficiază proiectul şi reprezintă o etapă importantă pentru asigurarea finanţării Nabucco. Implicarea, încă de la început, a instituţiilor financiare internaţionale va sprijini Nabucco în vederea atingerii celor mai înalte standarde privind evaluarea riscurilor de mediu şi sociale şi achiziţiile. Evaluarea proiectului va include un studiu aprofundat al aspectelor comerciale, sociale şi de mediu.

Proiectul Nabucco răspunde obiectivului prioritar al UE de a obţine siguranţă energetică prin intermediul diversificării rutelor şi surselor de aprovizionare. Acesta va furniza volume adiţionale de gaze naturale din surse diferite, prin intermediul unei noi rute de aprovizionare, către statele membre UE şi vecinii lor. Nabucco oferă o soluţie strategică, făcând posibil transportul de gaze naturale atât din Regiunea Caspică, cât şi din Orientul Mijlociu.

După finalizarea cu succes a evaluării, finanţarea va fi nevoie să fie aprobată de către organismele relevante ale fiecărei IFI. Agenţiile de asigurare a creditelor de export şi băncile internaţionale sunt aşteptate să înceapă evaluarea proiectului Nabucco imediat după cea a IFI. Angajamentele din partea potenţialilor creditori sunt preconizate pentru 2011.

Note pentru editori:
Despre Nabucco
Nabucco este noua punte de gaz între Asia şi Europa. Va conecta, în mod direct, regiunile cele mai bogate în gaze naturale – regiunea Caspică şi Orientul Mijlociu, cu pieţele de consum din Europa. Gazoductul va face legătura între graniţa estică a Turciei şi Baumgarten în Austria – unul dintre cele mai importante terminale de gaze naturale din Europa Centrală – trecând prin Bulgaria, România şi Ungaria.

Despre IFI
Instituţii Financiare Internaţionale: este numele generic dat tuturor instituţiilor financiare care operează la nivel internaţional, începând cu băncile de dezvoltare, precum IFC – membră a World Bank Group – şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) şi terminând cu Banca Europeană de Investiţii (BEI) şi autorităţile monetare, precum Fondul Monetar Internaţional.

Despre BERD
BERD, deţinută de către 61 de ţări şi 2 instituţii interguvernamentale, sprijină dezvoltarea economiilor şi democraţiilor din ţări din Europa Centrală şi Asia Centrală. www.ebrd.com.

Despre BEI
Banca Europeană de Investiţii a fost creată prin Tratatul de la Roma din 1958 şi reprezintă banca de creditare pe termen lung a Uniunii Europene. Misiunea bancii este de a contribui la integrarea, dezvoltarea echilibrată şi coeziunea economică şi socială a statelor membre UE. BEI pune la dispoziţie fonduri substanţiale pe pieţele de capital, pe care le împrumută în condiţii favorabile pentru proiecte care contribuie la promovarea obiectivelor politicilor UE. BEI îşi adaptează constant activitatea în funcţie de evoluţia politicilor UE

În afară de sprijinirea proiectelor din statele membre UE, priorităţile sale de creditare includ finanţarea investiţiilor în viitoarele ţări membre ale UE sau în ţările partenere ale UE. BEI operează pe baza principiului de non-profit, finanţând la costuri apropiate de cele de împrumutare. Ratingul AAA constant al băncii este susţinut de un suport ferm al acţionarilor, de o bază de capital puternică, calitate excepţională a activelor, management conservator al riscului şi de o strategie precisă de finanţare. Mai multe informaţii pot fi găsite accesând www.eib.org.

Despre IFC
IFC, membră a World Bank Group, este o instituţie de dezvoltare globală care se concentrează pe sectorul privat din ţările în dezvoltare. IFC crează oportunităţi pentru ca oamenii să scape de sărăcie şi să îşi îmbunătăţească viaţa, oferind finanţare pentru a ajuta afacerile să angajeze oameni şi să furnizeze servicii esenţiale, mobilizând capital din alte surse şi livrând servicii de consultanţă în vederea asigurării unei dezvoltări sustenabile. Investiţiile noi ale IFC au urcat la un nivel record de 18 miliarde USD în anul fiscal 2010. Pentru mai multe informaţii vizitaţi www.ifc.org.

Despre Nabucco Gas Pipeline International GmbH
Nabucco Gas Pipeline International GmbH (NIC) a fost înfiinţată la 24 iunie 2004 pentru a dezvolta, a construi şi a opera conducta Nabucco. Cu sediul la Viena, compania activează pe segmentul midstream, este organizată conform principiilor de unbundling şi se supune legislaţiei Uniunii Europene. NIC este deţinută de acţionarii Nabucco şi este responsabilă de dezvoltarea, construcţia, operarea, negocierea şi alocarea capacităţii conductei Nabucco. NIC va fi singura companie în contact direct cu transportatorii şi va oferi o soluţie one-stop-shop, operând ca o entitate comercială independentă pe piaţă şi acţionând independent de companiile-mamă. Sistemul de conducte va fi construit de companiile naţionale Nabucco (NNC-urile), care sunt subsidiare ale NIC în fiecare ţară de tranzit.

Structura acţionariatului

Acţionarii Nabucco sunt: Bulgarian Energy Holding (Bulgaria), Botas (Turcia), MOL (Ungaria), OMV (Austria), RWE (Germania) şiTransgaz (România). Fiecare acţionar deţine o participaţie egală de 16.67% din Nabucco Gas Pipeline International GmbH. Acţionarii sunt cei responsabili pentru negocierea contractelor de aprovozionare cu gaze naturale.

BEH
Bulgarian Energy Holding EAD este o companie pe acţiuni deţinută 100% de către stat. Compania este condusă de un consiliu director format din 3 membri şi reprezentat de un Director Executiv. Structura Bulgarian Energy Holding EAD include şapte subsidiare: Mini Maritsa Iztok EAD, Maritsa East 2 TPP EAD, Kozloduy NPP EAD, NEK EAD, Bulgargaz EAD, Bulgartransgaz EAD şi Bulgartel EAD, al căror capital este deţinut în proporţie de 100% de către BEH. Două dintre subsidiarele BEH, Bulgartransgaz EAD şi Bulgargaz EAD, asigură transportul şi furnizarea de gaze. Bulgartransgaz EAD este proprietarul şi operatorul reţelei naţionale de transport de gaze naturale. Compania asigură transportul gazelor către Turcia, Grecia şi Macedonia. În acelaşi timp, compania deţine şi un depozit subteran de gaze naturale. Lungimea principalelor gazoducte este de peste 2645 km, din care 1700 km reprezintă reţeaua naţională de trasport. Reţeaua de transport a gazelor naturale pentru consumatorii locali şi pentru cea de tranzit include 10 staţii compresor şi 68 de staţii pentru reducerea presiunii gazelor naturale. În 2009, Bulgartransgaz EAD a asigurat transportul a 12,4 mld metri cubi gaz natural către ţări din regiunea balcanică. Bulgargaz EAD este singura companie din Bulgaria ce deţine licenţă pentru furnizarea de gaz natural. În 2009 Bulgargaz EAD a vândut pe piaţa internă 2,53 mld metri cubi gaz natural.

BOTAS
Compania turcă de stat, BOTAS, a fost înfiinţată în 1974 cu scopul de a transporta petrol din Irak în Golful Iskenderun. Având sediul central la Ankara şi peste 2700 de angajaţi, Botas asigură operarea eficientă a sistemului de transport a petrolului şi gazelor naturale pe întreg teritoriul ţării. Botas operează aproximativ 12 000 km de conducte de gaze naturale pe piaţa internă. Odată cu finalizarea oleoductului Baku-Tbilisi–Ceyhan (BTC), sistemul de conducte de petrol operat de Botas a ajuns la 3400km, iar capacitatea de transport se va mări de la 80,2 mil de tone pe an la 130,2 mil tone pe an. În calitate de trader de gaz natural, în 2008 Botas a importat şi vândut 38 mld metri cubi gaze naturale, ca urmare a semnării a 8 contracte distincte de vânzare-cumpărare încheiate cu companii din 6 ţări. Din această cantitate, 5.2 mld metri cubi au fost gaz natural lichefiat.

MOL
MOL Plc este o companie multinaţională integrată şi independentă, activând în domeniul petrolului şi gazelor, cu sediul central în Budapesta, Ungaria. Grupul MOL derulează operaţiuni în EMEA şi statele membre CIS, având peste 34.000 de angajaţi în întreaga lume. MOL deţine 5 rafinării de mare complexitate în Ungaria, Slovacia, Croaţia şi Italia, cu o capacitate de rafinare de 23,5 mtpa. Potrivit studiului mondial Wood Mackenzie, rafinăriile MOL din Ungaria şi Slovacia sunt printre cele mai eficiente din Europa. MOL are peste 1600 benzinării în Europa. De asemenea, grupul operează o reţea de conducte de gaze naturale de înaltă presiune de peste 5500 km în Ungaria. MOL activează şi în comercializarea şi distribuţia de gaze naturale la nivel regional şi a dezvoltat în 2009 un depozit subteran de înmagazinare a gazelor naturale cu o capacitate mobilă strategică de de 1,2 mld metri cubi şi o capacitate comercială de 0,7 mld metri cubi. În domeniul petrochimic este printre primii zece jucători de pe piaţa europeană de polimeri.

OMV Gas & Power
OMV Gas & Power este compania centrală a OMV pentru activităţile de gaze naturale şi energie şi este compusă din 3 business unituri – Supply, Marketing & Trading, Gas Logistics şi Energie. Strategia de dezvoltare sustenabilă a segmentelor de business se concentrează pe patru obiective principale: optimizarea şi lărgirea portofoliului de gaze naturale al OMV, extinderea activităţilor logistice, consolidarea continuă a activităţilor de trading gaze naturale şi distribuţie, precum şi extinderea lanţului valoric prin adăugarea activităţilor de energie. În acest mod toate procesele de-a lungul lanţului valoric  – de la explorare şi producţie, transport, depozitare şi marketing până la producţia de energie în centrale pe bază de gaz – sunt integrate în cadrul grupului. În business unitul Supply, Marketing & Trading, OMV Gas & Power şi EconGas au vândut în 2009 8,5 mld metri cubi iar Petrom Gas 4,6 mld metri cubi. Cu un volum vehiculat de 23 mld metri cubi în 2009 şi datorită extinderii portofoliul de servicii prin intermediul activităţilor de schimb de gaze naturale, Central European Gas Hub s-a dezoltat într-unul dintre cele mai importante terminale din Europa continentală. În business unitul Gas Logistics volum total transportat vândut în 2009 a fost de 75.3 mld metri cubi. În afară de aprovizionarea cu gaz natural a Austriei, sistemul de conducte al OMV transportă gaz natural în Germania, Italia, Franţa, Slovenia, Croaţia şi Ungaria. Nu în ultimul rând, prin rolul importand în cadrul proiectului Nabucco, securitatea aprovizionării cu gaze naturale va fi întărită în continuare.

RWE
RWE este una dintre cele mai importante cinci companii europene din domeniul gazelor şi electricităţii. Compania este activă în domeniul generării, comercializării, transmisiei şi furnizării de energie electrică şi gaze. Cu peste 71 000 de angajaţi la nivel global, RWE Group a înregistrat venituri de 48 miliarde euro în anul fiscal 2009. Essent, companie achiziţionată recent de RWE, a înregistrat afaceri de 9 miliarde de euro în 2008. Împreună cu Essent, RWE Group are o bază de 16 milioane de clienţi pe segmentul energie şi 8 milioane de clienţi pe segmentul gaze naturale. În prezent, RWE desfăşoară cel mai amplu program de investiţii din istoria sa, cu un volum de investiţii estimat la circa 28 miliarde de euro până în 2013. Compania devine astfel unul dintre cei mai mari investitori din Europa. Energia din surse regenerabile joacă un rol important, investiţiile în acest sector totalizând 1 miliard de euro pe an. Divizia RWE Supply&Trading este una dintre cele mai importante companii europene de trading de energie şi, cu un nivel de 50 de miliarde de metri cubi de gaze pe an achiziţionaţi, se situează printre cele mai importante companii din domeniul gazelor din Europa. Divizia RWE Supply&Trading este responsabilă de toate activităţile RWE Group din domeniul achiziţionării de energie pe plan extern şi vânzărilor en gros. Fiind o companie germană, Divizia RWE Supply&Trading îşi concentrează afacerile în Europa şi acţionează ca terminal al RWE Group pentru toate produsele tranzacţionate, cum ar fi energie, gaze naturale, cărbune, certificate CO2 şi petrol, în formele lor fizice sau derivate. Mai mult, compania şi-a optimizat portofoliul complet de gaze naturale ale RWE Group, de la angajamente de achiziţie şi livrare pe termen scurt, la termen lung. Cu sediul în Essen, Germania, compania are filiale şi unităţi de tranzacţionare la Londra şi Swindon (ambele în Marea Britanie) precum şi birouri & icirc;n Praga (Republica Cehă), Dubai şi Singapore. Essent Trading, care aparţine RWE Group după achiziţia în octombrie 2009, are reprezentanţe în Geneva (Elveţia) şi Den Bosh (Olanda).

TRANSGAZ
Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale, Transgaz, cu sediul central în Mediaş, a fost înfiinţată în aprilie 2000, ca urmare a procesului de reorganizare a fostei companii naţionale de gaze naturale integrate vertical, Romgaz. Transgaz este deţinută în proporţie de 73,5% de către stat, reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor, 15% Fondul Proprietatea, în timp ce 10% dintre acţiuni au fost listate pe Bursa Română în ianuarie 2008 şi 1,5% în mai 2009. Obiectul principal de activitate este asigurarea transportului de gaze naturale, dispecerizarea gazelor naturale şi tranzitul internaţional, precum şi cercetarea şi proiectarea în domeniul transportului de gaze naturale. În ultimii patru ani, cantitatea totală de gaze transportată prin intermediul sistemului naţional de transport a variat de la 15,2 mld metri cubi în 2006 până la 11,5 mld metri cubi în 2009. În prezent, Transgaz operează peste 13000 km de conducte. În 2009 cifra de afaceri a companiei a fost de 280,2 mil Euro.

Sursa: Nabucco pipeline

UN SCANDALE ! ! ! A SAVOIR AVANT LA « TONTE » DE 2010

Vous avez remarqué que nos politiques se battent comme des fous pour rentrer dans l’administration européenne
Et pourquoi ?
A LIRE CI-DESSOUS
En guise de réflexion !

Scandaleux, tout simplement.

La retraite à 50 ans avec  9.000 euros par mois pour les fonctionnaires de l’UE a été approuvée !!!!

Cette année, 340 fonctionnaires partent à la retraite anticipée à 50 ans avec une pension de 9.000 Euros par mois.

Oui, vous avez bien lu !!!

Afin d’aider l’intégration de nouveaux fonctionnaires des nouveaux états membres de l’UE (Pologne, Malte, pays de l’Est…), les fonctionnaires des anciens pays membres (Belgique, France, Allemagne..) recevront de l’Europe un pont d’or pour partir à la retraite.

POURQUOI ET QUI PAIE CELA ?

Vous et moi travaillons ou avons travaillé pour une pension de misère, alors que ceux qui votent les lois se font des cadeaux dorés.

La différence est devenue trop importante entre le peuple et les “dieux de l’Olympe” !!!

REAGISSONS par tous les moyens en commençant par divulguer ce message à tous les Européens.

Bonne journée à tous quand même.

C’EST UNE VRAIE MAFIA CES HAUTS FONCTIONNAIRES DE l’UNION EUROPEENNE….
A DIFFUSER LARGEMENT S.V.P

Les technocrates européens jouissent de véritables retraites de nababs…
Même les parlementaires qui, pourtant, bénéficient de la “Rolls” des régimes spéciaux, ne reçoivent pas le tiers de ce qu’ils touchent… C’est dire ! Giovanni Buttarelli, qui occupe le poste de “contrôleur adjoint de la protection des données”, aura acquis après seulement 1 an et 11 mois de service (en novembre 2010), une retraite de 1 515 € / mois. L’équivalent de ce que touche, en moyenne, un salarié français du secteur privé après une carrière complète (40 ans).
Son collègue, Peter Hustinx, vient de voir son contrat de cinq ans renouvelé. Après 10 années, lui aura droit à près de 9 000 € de retraite / mois.
C’est simple, plus personne ne leur demande des comptes et ils ont bien décidé d’en profiter. C’est comme si, pour leur retraite, on leur avait fait un chèque en blanc.
En plus, beaucoup d’autres technocrates profitent d’un tel privilège :
1. Roger Grass, greffier à la Cour de justice européenne, va toucher 12 500 € de retraite par mois.
2. Pernilla Lindh, juge au Tribunal de première instance, 12 900 € /  mois.
3. Damaso Ruiz-Jarabo Colomer, avocat général, 14 000 € / mois.
Consultez la liste :
http://www.kdo-mailing.com/redirect.asp?numlien=1276&numnews=1356&numabonne=62286

Pour eux, c’est le jackpot. En poste depuis le milieu des années 1990, ils sont assurés de valider une carrière complète et, donc, d’obtenir le maximum : 70 % du dernier salaire. Car, c’est à peine croyable… Non seulement leurs pensions crèvent les plafonds mais il leur suffit de 15 années et demie pour valider une carrière complète alors que pour vous, comme pour moi, il faut se tuer à la tâche pendant 40 ans et, bientôt, 41 ans.
Face à la faillite de nos systèmes de retraite, les technocrates de Bruxelles recommandent l’allongement des carrières : 37,5 ans, 40 ans, 41 ans (en 2012), 42 ans (en 2020), etc. Mais, pour eux, pas de problème, le taux plein c’est 15,5 ans… De qui se moque-t-on ?
A l’origine, ces retraites de nababs étaient réservées aux membres de la Commission européenne puis, au fil des années, elles ont également été accordées à d’autres fonctionnaires. Maintenant, ils sont toute une armée à en profiter : juges, magistrats, greffiers, contrôleurs, médiateur, etc.

Mais le pire, dans cette affaire, c’est qu’ils ne cotisent même pas pour leur super retraite. Pas un centime d’euro, tout est à la charge du contribuable…
Nous, nous cotisons plein pot toute notre vie et, au moindre retard de paiement, c’est la déferlante : rappels, amendes, pénalités de retard, etc.
Aucune pitié. Eux, ils (se) sont carrément exonérés. On croit rêver !

Rendez-vous compte, même les magistrats de la Cour des comptes européenne qui, pourtant, sont censés “/contrôler si les dépenses de l’Union européenne sont légales, faites au moindre coût et pour l’objectif auxquelles elles sont destinées…/ “, profitent du système et ne paient pas de cotisations.
Et, que dire de tous ces technocrates qui ne manquent pas une occasion de jouer les “gendarmes de Bruxelles” et ne cessent de donner des leçons d’orthodoxie budgétaire alors qu’ils ont les deux mains, jusqu’aux coudes, dans le pot de confiture ?

A l’heure où l’avenir de nos retraites est gravement compromis par la violence de la crise économique et la brutalité du choc démographique, les fonctionnaires européens bénéficient, à nos frais, de pensions de 12 500 à 14 000 € / mois, après seulement 15 ans de carrière et sans même cotiser… C’est une pure provocation !
Mon objectif est d’alerter tous les citoyens des états membres de l’Union Européenne. Ensemble nous pouvons créer un véritable raz de marée.

Il est hors de question que les technocrates européens continuent à jouir, à nos frais et en toute impunité, de telles retraites. Nous allons leur remettre les pieds sur terre.

Sauvegarde Retraites a réalisé une étude précise et très documentée qui prouve par “A+B” l’ampleur du scandale. Elle a déjà été reprise par les médias.

http://www.lepoint.fr/actualites-economie/2009-05-19/revelations-les-retraites-en-or-des-hauts-fonctionnaires-europeens/916/0/344867

Garda financiara, protectorul evaziunii fiscale

Azi am citit o declaratie a primului ministru Boc referitoare la taierea din radacina a surselor evaziunii fiscale.

http://www.bloombiz.ro/finante/boc-vrea-sa-taie-de-la-radacina-sursele-evaziunii-

M-a bucurat initiativa, dar as fi vrut in calitate de economist, mai multe date despre cum vede Guvernul aceasta problema si mai ales daca a identificat sursele marii evaziuni si de cine este ea protejata in Romania. Si fiindca Guvernul trebuie ajutat in aceasta misiune m-am gandit sa impartasesc ceea ce stiu si sa vin si cu solutii, asa cum ar trebui sa faca toti cei care vor cu adevarat starpirea acestui flagel, care poate fi numit fara exagerare MAFIA sistemului economic.

Asadar, inainte de orice sa vedem marile sursele de evaziune :

– alcoolul

– tutunul

Inainte de a trece la solutii sa vedem ce se intampla in economia reala, in care incepand din anul 1992 pana in 2002 a mai fost incercata combaterea evaziunii fiscale si care s-a dovedit ca a dat chix. De ce ? Fiindca una din Institutiile implicate si anume Garda Financiara, o institutie care este interfata ascunderii evaziunii si care se calca pe picioare cu Ministerul de Finante in ceea ce priveste atributiile de control este o adevarata capusa, unde de-a lungul timpului si-au facut loc marii mafioti si care nu au rezolvat si nici nu vor rezolva ceva, in afara de a lua spaga la greu si de a-i proteja pe marii evazionisti.

Ca sa va faceti idee de ce inseamna Garda Financiara si de ce ar trebui ea desfiintata o sa va aduc aminte celor care poate stiti, despre telefoanele date de inspectorii ei la NIRO, EUROPA, DORALY sau alte en gross-uri  in perioada controalelor, pe vremea cand seful ei era Vorniceanu Marius, mafiotul mafiotilor ajuns apoi director in Directia Marilor Contribuabili, acolo unde s-a dat celebrul Ordin 623 –  care nici macar nu a fost publicat si pe baza caruia s-au facut toate rambursarile  de TVA, scutirile de tva si accize in vama,  toate fiind ilegale prin nepublicarea acestuia in Monitorul Oficial timp de 2 ani, desi a functionat cu brio in 2003- 2004 –  individ care isi permitea in perioada de glorie a PSD sa fluture facturi  si chitante false pe la nasul inspectorilor din finante  si pe care il regasim astazi mai curat si mai uscat la Curtea de Conturi…..adica, taman unde controleaza cheltuirea banului public ! Sa va amintesc de coloratii de pe marginea drumurilor care ofereau spre vanzare facturi si chitante false si care erau ignorati de politie si garda si chiar protejati ?

Apropo, Curtea de Conturi controleaza o laie si a devenit cuibul mafiotilor din Finante si Garda sub inaltul patronaj al lui Paharoiu ! Cand si-a facut echipa, Vaca a vazut CV-urile candidatilor sau s-a mers pe principiul Bogdan Olteanu-BNR ?  Nu de alta dar toata lumea vorbeste despre risipirea banului public, dat tocmai institutia care controleaza banul public este intesata de mafioti specializati in blatuirea lui. Si totusi nici un mogulizor nu ia la puricat Curtea de Conturi….si averea inspectorilor ei ! Dar toata lumea cere transparenta ! Iata cum functioneaza manipularea….si ipocrizia !

Ce combatere a evaziunii poate exista, cand la tigari se da spaga cu TIR-ul , cand lui Rusanu i se dadea 100.000 $ spaga pentru fiecare autorizatie in ’98 ( ca doar pentru  asta  s-a spanzurat Anghelescu, ca nu mai facea fata la spagile tot mai numeroase la Garda)  sau cand Taher cu restaurantul sau Macedonia de la Iancului cotiza la greu, lunar,  cu plicul la aceeasi minunata Garda ?

Garda Financiara dateaza de pe vremea PSD, iar de atunci pana acum s-au supraimbuibat !  Asa ca este practic protectoarea evaziunii fiscale in Romania pe sistem mafiot dupa cum vedeti, luand spaga cu tirul, valiza diplomat sau boxpaletul ! Asa ca cel mai bun lucru pe care l-ar face Guvernul este sa o desfiinteze, fiindca practic mai mult incurca fiind interfata intre Vama si inspectorii de la Ministerul de Finante,  singurii care pot rezolva problema, ajutati de vama. Sa fim bine intelesi…nu in en gross se identifica evaziunea fiscala ! Vama ar trebui sa aiba puteri sporite si in acelasi timp ar trebui imbunatatita major comunicarea intre aceasta si Ministerul de Finante, care sa fie anuntat in timp util atunci cand intra o cantitate importanta de marfuri.

Ca sa va dati seama de importanta acestui lucru va dau un exemplu concret : o fabrica de biscuiti ( nu dau nume ) importa faina, zahar si ulei ca materii prime. La un control al Ministerului de Finante se constata o cantitate mai mare de materie prima importata, decat cantitatea de produs finit. Raspunsul instantaneu al fabricii: reteta de fabricatie a biscuitilor este secreta ! Cand inspectorii MF fac stocurile, iata si adevarul…fabrica facea dumping cu materie prima, pentru care primea SUBVENTIE de la Ministerul Agriculturii din subordinea caltabosului Remes si pe care o importa cu “2 lei” si o vindea la negru, mai ieftin decat pretul materiei prime pe piata, dar mai scumpa ca pretul de achizitie. Efectul ? Politia economica i-a facut scapati, iar urmarea este ca s-au mutat la Baia Mare exact in fief-ul lui Remes !  Cam asa functioneaza mafia  in Romania unde Garda si Politia economica isi dau mana intru prosperitatea evazionistilor si pentru santajarea firmelor. Politia economica ar trebui sa aiba atributiuni stricte si nu peste cele ale inspectorilor  din MF !

Daca Guvernul Boc ar lua in calcul cea mai mare evaziune, cea a alcoolului cu toata pleiada de importatori, fabricanti si cei care il comercializeaza ( a nu se intelege boutiq-uri), precum si tutunul…atunci bugetul ar avea bani !

Solutii :

– desfiintarea Garzii Financiare !

– delimitarea atributiilor Politiei Economice !

– puteri sporite acordate Vamii si Directiilor financiare din  MF !

– schimbarea sefului ANAF, care este fost sef de Garda Financiara si care va transorma institutia intr-o garda financiara marita  si inlocuirea lui cu un profesionist !

– luarea la puricat a averilor celor de la Garda Financiara !

O alta solutie referitoare la atragerea banilor la buget ar fi urmatoarea :

Sa se mentina impozitul minim  inca 3 luni, si sa se introduca forfetarul forfetar, pentru activitatile unde nu se pot cuantifica veniturile, cum ar fi pietarii, shaormarii, pensiuni turistice,  unde nu poti sti numarul de clienti pe vara sau restaurantele unde nu poti sti cate polonice de supa pun la o portie.

Sper ca cineva avizat din staff-ul Guvernului sa citeasca cu atentie ceea ce am scris ! Si sa si aplice !