For love of the game…

Dedicate celor care gandesc liber,  nu servesc manipulari  si  nu sunt robii mecanismului…. 🙂  Daca vrei, poti !

Clear the mechanism

Mechanism failure

Facing the Giants – Puterea lui unu !

 

 

Best film fest – cronica de festival

Aseara a avut loc gala decernarii premiilor pentru cele mai bune filme ale anului 2010, un eveniment realizat in colaborare cu Asociatia Criticilor de Film din Uniunea Cineastilor din Romania si cu sprijinul Centrului National al Cinematografiei.

Desi au fost invitate 300 de persoane, creme de la creme asa cum anunta invitatia primita si de mine, n-am putut numara cu tot efortul, mai mult de 100  si asta cu indulgenta. Sala cinematografului Studio a parut trista, fiindca menirea ei este sa adune iubitorii celei de-a saptea arte, mai ales ca este  cinematograful cineastilor si asa cum spunea Vlad Leu, secretarul Uniunii, s-a innoit in cinstea acestui eveniment cu un videoproiector digital nou, care simplifica traseele operei cinematografice catre videofil, un ecran de noua generatie si  sunet de fidelitate inalta, care o face sa semene ca doua picaturi de apa cu Cinema des Cineastes de la Paris.

Desi mentionate in invitatie, VIP-urile nu au catadicsit sa vina la acest eveniment cultural anual, fiind preocupate probabil de starea vremii sau de ultimele cancanuri politice, in fata carora orice  eveniment de arta pare o marunta bagatela. Singurul reprezentat al clasei politice, care si-a facut timp sa treaca meteoric prin sala, a fost Varujan Vosganian. Bravo lui !

Ceea ce e mai tragic insa, este ca nici macar toti premiantii nu au fost prezenti la decernarea propriilor lor statuete, unii pretinzand chiar sa le fie aduse luni la birou.

Ma intreb, oare daca s-ar fi tinut la Berlin, Cannes sau Hollywood si in loc de Best film fest s-ar fi chemat, Ursul de aur, Oscar sau altcumva…sala ar fi fost plina, iar premiantii ar fi tremurat tinandu-si discursul de 2 minute fiecare, in care ar fi multumit mamei, tatalui si sfantului duh ? In mod cert da, fiindca top 300 snobi miliardari ai Romaniei sau politicienii de mucava ar fi vrut sa fie vazuti la un asa eveniment, iar nevestele, iubitele sau amantele lor sa-si etaleze ultimele creatii cumparate in sale de la Milano sau Paris. Ma gandesc ca poate a lipsit covorul rosu si asta sa fie cauza, pentru care in Romania, niciun bogat facut pe spatele tranzitiei, nu face decat mecenat politic si nu investeste intr-un festival de film.

Exista o exceptie insa, care se cheama Masha si Mircea Dinescu, care au si primit o statueta pentru prietenia aratata filmului.

Acelasi ignore l-au dat si televiziunile, interesate mai mult de starea de sanatate a arestatilor si apocalipsele ce va sa vina, decat de un eveniment care ar putea sa aduca aminte populatiei ca mai exista viata dincolo de cortina lor de fier.

Una peste alta, organizatorii festivalului merita felicitati pentru organizare, chiar daca microfonul care scotea un tiuit, a facut-o pe Irina Margareta Nistor sa declare ca acestea sunt atat de independente, incat nici macar de Putin nu s-au speriat, facandu-i si lui aceeasi figura. Tot ea, ne-a anuntat ca vom avea de luni la pranz si Hall of Fame-ul nostru, in zona Cocor, unde prima stea va apartine celebrului Florin Piersic, care o merita dealtfel cu prisosinta.

Deasemenea ne-a reamintit ca pe 25 februarie se vor decerna premiile Cesar si daca televiziunile romanesti nu sunt interesate in a transmite festivalurile de film, vaduvindu-ne deja de Globurile de aur….poate ca ii va lasa inima pe cei de la TV5.

Cea mai potrivita incheiere a acestei cronici, inainte de a va face cunoscuti premiantii, sunt cuvintele scrise pe un biletel de Andrei Ujica, marele castigator, aflat in juriul unui festival de la Rotterdam desfasurat in acelasi timp cu Best film fest, care dadea un citat din Woody Allen : „Tot ce putem face într-o lume ca asta e să fim drăguţi unii cu ceilalţi“

Castigatorii

Cel mai bun film, care a rulat pe ecranele romanesti in 2010

The Social Network

Cel mai bun film european al anului 2010

The white ribbon

Cel mai bun film romanesc al anului 2010

Autobiografia lui Nicolae Ceausescu

Cel mai bun actor al anului 2010 intr-un film romanesc

Victor Rebengiuc pentru rolul din filmul Medalia de Onoare

Cea mai buna actrita a anului 2010 intr-un film romanesc

Ozana Oancea pentru rolul din Felicia inainte de toate

Cel mai bun regizor roman al anului 2010

Andrei Ujica pentru regia filmului Autobiografia lui Nicolae Ceausescu

Filmul cu cele mai mari incasari in Romania in 2010

Avatar – peste 4 milioane de euro, adica 0,3% din reteaua mondiala, ceea ce este o premiera absoluta

Filmul romanesc cu cele mai mari incasari in 2010

Eu cand vreau sa fluier, fluier – peste 868000 ron

Trofeul prieten al filmului romanesc

Masha si Mircea Dinescu

PROGRAMUL FILMELOR LA CINEMA STUDIO 28 ian- 3 febr.

Sambata 29 ianuarie

10.00 – Autobiografia lui Nicolae Ceausescu

14.00 – Eu cand vreau sa fluier, fluier

17.00 – Reteaua de socializare

19.30 – Un profet

Duminica 30 ianuarie

10.00 – Dr. Parnassus

13.00 – Eu cand vreau sa fluier, fluier

15.00 – Marioneta

18.00 – Avatar

Luni 31 ianuarie

10.00 – Medalia de onoare

12.00 – Felicia inainte de toate

15.00 – Panglica alba

19.00 – Antichrist

Marti 1 februarie

10.00 – Un profet

13.00 – Autobiografia lui Nicolae Ceausescu

17.00 – Iluzionistul

19.00 – Dr. Parnassus

Miercuri 2 februarie

10.00 – Avatar

14.30 – Medalia de onoare

17.00 – Schutter Island

20.00 – Reteaua de socializare

Joi 3 februarie

10.00 – Sete

12.30 – Panglica alba

16.00 – Shutter Island

19,oo – Reteaua de socializare

Agora moderna a mogulizoarelor….

Sursa picture

Larg însă uşa s-a deschis şi într-un miros pestilenţial, chintesenţa mahalalelor, extractul fermentatului guano, ce-a dospit îndelung la soare în locurile virane, duhoarea ce-a stagnat la gura canalurilor, barometricele efluvii ce călătoresc numai pe drumuri de noapte, nenumitele gazuri ce-şi dau întîlnire numai în anumite unghere, toate alambicatele parfumuri ce le poate distila un rinichi scos din uz intră să bată în retragere şi cele din urmă pături de oxigen.

Mirosurile, efluviile, extractele şi chintesenţele acestea alambicate, ce-au dormitat îndelung la gura canalurilor, au dospit cu beatitudine pe locurile virane, au călătorit şi vor călători cu plăcere în orele nocturne, şi-au dat rendez-vous-uri clandestine în anumite unghere ; îşi au şi ele partizanii lor, căci aşa sunt făcuţi unii, sau chiar cei mai mulţi dintre contimporanii noştri, pe cari numai exalările amoniacale îi mai pot trezi şi-i mai pot face să vibreze.

Fiind marele colector, maxima cloacă a acestor şerpuitoare rîuleţe care nu mai pot reflecta cerul din multa murdărie ce-o tîrăsc în ele, ce nu mai pot face valuri ca să poată aduna lumină pe crestele lor, ce nu mai pot scoate glasuri cristaline din cauza verminei ce le amuţeşte ca o veşnică surdină, ei se adună şi se strîng cerc ca o baltă imundă în jurul mesei celui ce-a intrat, şi fiecare pe rînd, precum toţi locatarii unei mahalale, se mişcă ducîndu-şi cutia cu lături la zgomotul clopoţelului ce-l sună omul primăriei, oprindu-şi odoriferantul lui vehicul la fiecare poartă ; tot astfel şi ei, la semnalul dat de marele lor maestru, îşi destupă micele lor istorioare, captatele lor zvonuri, fermentatele lor ştiri, ignobilele lor cancanuri, ca să le verse în confidenţialul suflet al marelui preot, ce va face artă cu ele…

Stupizi şi naivi ca nişte copii ai suburbiilor, ce-şi pregătesc micile corăbioare de hîrtie şi le dau drumul atunci cînd vine zăporul sau cresc apele mari de multe ploi şi aleargă subt dunga murdară a trotuarelor spre răbdătoarea şi mult nesătula cloacă ce le adună toate ; tot astfel şi ei îşi dau drumul ştirilor în auzul celuia ce-i unul din directorii mult reputatei reviste Cloaca maximă.

Din depărtările tuturor suburbiilor, din îndepărtatele mahalale, din toate cotloanele, pe toate scursorile, pe tot ce poate mişca tulbure valuri, pe toată murdăria în mers, pe tot ce e pantă ori povîrniş, escadrele îşi iau drumul şi pleacă spre nesătula cloacă care le atrage şi le înghite, ca pe urmă, din ce-a adus fiecare corăbioară, din tot materialul fermentat, din tot noroiul şi toate zoile înăcrite, umflîndu-se, să se reverse din nou şi să se împrăştie pe aceleaşi drumuri, pe aceleaşi rîuleţe, pe aceleaşi funduri de pimniţe şi de cotloane, purtînd însă acuma marca parfumului lui personal, indelebila marcă a principalului Colector, stigmatul şi parafa plină de noroiul al cărui secret îl are numai el însuşi…

Şi odată cu intrarea acestui om pitic şi neînsemnat ca o Furnică, dar care totuşi deţine recordul pestilenţialelor exalări, acestui om care pune în mişcare toate ventilatoarele pe unde trece şi face să fluture batistele în aer ori pe unde îşi arată chipul de bizantin, minutul de exaltare cade, neîncrederea mijeşte o clipă în ochi, stînjenit şi cu grabă îşi strînge fiecare minunile şi priveşte îngrozit spre viitorul ce stă dincolo de perdeaua de fum şi dincolo de neagra pată de schwarz.

Aci e gălăgie, e neutrul teren unde se revarsă canalurile, unde se adună paradoxele, e îngusta punte unde ambiţiile se aciuiază o clipă subt acelaşi pavilion, e caravanseraiul unde toţi intră şi nimeni nu se eternizează.

Gol şi enigmatic rămîne paharul din care visurile narcoticului s-au împrăştiat. Clipita colorată, trebuitoare acestor suflete de copii, a trecut, şi a sta mai mult acolo în norul de fum e pierzarea.

Zarurile ce sună sunt fărîmarea vremii care trece nesăbuită şi neroditoare, mînele tremurătoare ce le aruncă spun că nu mai sunt bune de altceva, ochii îndobitociţi privesc în vid, aşteptînd reîntoarcerea norocului ce nu mai ştie să surîdă…

Şi totuşi, oaze simpatice se zugrăvesc, bătrîni cari au apucat alte vremuri, călători ajunşi la capăt de cale, albi pensionari cu fluviale bărbi, areopaguri de fantome prin gura cărora vorbeşte glasul trecutului.

Adunaţi la un loc, anii lor fac veacuri, precum amintirile lor condensează o epocă. Ţigarete groase de chihlimbar vechi au fiecare, lanţuri grele de aur îi înfăşoară ca pe nişte Prometei, inele arhaice cu peceţi şi simboluri complicate strălucesc pe degete, tabachere încrustate, cît nişte besactele, se mută de la unul la altul, batiste mari parcelate în pătrate le umflă buzunările.

Ei singuri sunt fericiţi, căci numai ei nu mai visează ; ei singuri sunt fericiţi, căci sunt la capătul tuturor ambiţiilor şi nu mai au ce spera ; ei singuri sunt fericiţi, căci sunt dezbrăcaţi de toate patimile…

Himere şi visuri ce înşiră hexametrii ori arborează lavaliere ei nu mai au ; bătrîneţea lor poartă şoşoni pe toate anotimpurile şi contra tuturor noroaielor ; senilitatea lor nu se mai poate înduioşa de trandafiriile flori ce le poartă un ram tînăr în primăvară…

Oaza aceasta singură e fericită, picături negre de schwarz şi albe bucăţi de zahăr îi leagă cu un lanţ împestriţat pe unul de celălalt, surdele lor urechi nu mai pot auzi zgomotul zarurilor, bumbacul ce li astupă auzul îi fereşte de curente, de clevetiri şi de vorbe rele, renunţarea ce o dă (sic) anii mulţi i-a făcut în sfîrşit înţelepţi.

Purta-vom şi noi vreodată, o ! confraţii mei mulţi, înrudiţi şi noi printr-o vastă pată de schwarz, grele lanţuri de aur pe burţi, fantastice inele pe degete, grele tabachere să ni le trecem cu prietenie unul altuia, bumbac în urechi ca să nu mai auzim clevetirile şi nepăsarea ce-o dau anii mulţi, ca să ne putem ierta unii pe alţii şi să ne adunăm în jurul acelei mese de marmură, într-un colţ, ca aceşti bătrîni înţelepţi şi privilegiaţi — cine ştie ?…

1 februarie 1912

Dimitrie Anghel -Agora moderna

Festivalul Best film fest – editia 11

 

 

 

Cele mai apreciate filme de catre criticii de film si presa de specialitate din Romania in 2010 vor fi premiate vineri, 28 ianuarie 2011, ora 19.00, la Cinema Studio din Capitala – in cadrul celei de-a 11-a editii a Galei BEST FILM FEST – CELE MAI BUNE FILME ALE ANULUI.

BEST FILM FEST este unul dintre cele mai longevive evenimente cinematografice anuale din Romania si ofera posibilitatea spectatorilor de a (re)vedea CELE MAI BUNE FILME ALE ANULUI 2010, alese pe baza voturilor presei de specialitate din Romania.

Pentru prima data, anul acesta evenimentul se va desfasura pe o perioada de 3 saptamani, in 3 orase: Bucuresti (28 ian. – 3 feb.), Vaslui (4 -10 feb.) si Ramnicu Valcea (11-17 feb.).

In Bucuresti retrospectiva va dura 7 zile si va avea loc la  Cinema STUDIO. Saptamana va incepe in 28 ianuarie cu o SEARA DE GALA la care vor fi invitate 300 de personalitati din toate domeniile de activitate: actori, regizori, distribuitori, producatori, vedete TV, dar si VIP-uri din domeniul presei, culturii, sportului si afacerilor.

In cadrul Galei se vor prezenta TOPURILE ANULUI 2010, alcatuite pe baza voturilor  presei de specialitate din Romania si se vor inmana trofeele pentru:

CEL MAI BUN FILM CARE A RULAT IN ROMANIA IN 2010
CEL MAI BUN FILM EUROPEAN CARE A RULAT IN ROMANIA IN 2010
CEL MAI BUN FILM ROMANESC AL ANULUI 2010
CEA MAI BUNA ACTRITA INTR-UN FILM ROMANESC IN 2010
CEL MAI BUN ACTOR INTR-UN FILM ROMANESC IN 2010

CEL MAI BUN REGIZOR ROMAN AL ANULUI 2010

Se vor mai acorda trofee pentru

FILMUL ROMANESC CU CELE MAI MARI INCASARI IN 2010

FILMUL CU CELE MAI MARI INCASARI IN ROMANIA IN 2010

Vor fi prezentate date statistice referitoare la piata de cinema din Romania si se vor proiecta in avanpremiera trailerele celor mai importante filme care se vor lansa in 2011;

Vor lua cuvantul critici de film, cineasti si reprezentanti ai autoritatilor romane care  tuteleaza activitatea cinematografica din Romania.

Seara se va incheia cu proiectia unui film surpriza.

Programul detaliat al intregii retrospective il veti gasi pe www.videofil.ro

BEST FILM FEST a ajuns la a 11-a editie si este un eveniment anual, realizat de catre Asociatia Film Romania in colaborare cu Asociatia Criticilor de Film din Romania din cadrul Uniunii Cineastilor si www.videofil.ro, cu sprijinul Centrului National al Cinematografiei si al distribuitorilor de film.

Parteneri media: Radio Romania Cultural, www.cinemagia.ro, www.port.ro, www.121.ro Sponsori: PIZZA HUT, KFC, MDV Film

 

Nominalizarile:

CEL MAI BUN FILM european al anului 2010
	Iluzionistul / L’illusionniste	Regia Sylvain Chomet, Distribuit de Transilvania Film
	Marioneta / The Ghost Writer	Regia Roman Polanski, Distribuit de Ro Image 2000
	Panglica alba / Das Weisse Band	Regia Michael Haneke, Distribuit de Independenta Film
CEA MAI BUNA ACTRITA a anului intr-un film romanesc
	Ozana Oancea / Felicia, inainte de toate	Regia Razvan Radulescu si Melissa de Raaf
	Mirela Oprisor / Marti, dupa Craciun	Regia Radu Muntean
	Maria Popistasu / Marti, dupa Craciun	Regia Radu Muntean
CEL MAI BUN ACTOR al anului intr-un film romanesc
	Hathazi Andras / Morgen	Regia Marian Crisan
	George Pistereanu / Eu cand vreau sa fluier, fluier	Regia Florin Serban
	Victor Rebengiuc / Medalia de Onoare	Regia Calin Peter Netzer
CEL MAI BUN REGIZOR al anului 2010
	Radu Muntean	Pentru regia filmului MEDALIA DE ONOARE
	Florin Serban	Pentru regia filmului EU CAND VREAU SA FLUIER, FLUIER
	Andrei Ujica	Pentru regia filmului AUTOBIOGRAFIA LUI NICOLAE CEAUSESCU
CEL MAI BUN FILM romanesc al anului 2010
	Autobiografia lui Nicolae Ceausescu	Regia Andrei Ujica, Distribuit de Voodoo Film
	Eu cand vreau sa fluier, fluier	Regia Florin Serban, Producator Strada Film, Distribuitor Metropolis Film
	Marti, dupa Craciun	Regia Radu Muntean, Producator Multimedia Est, Distribuitor Voodoo Film
CEL MAI BUN FILM care a rulat pe ecranele romanesti in 2010
	Autobiografia lui Nicoale Ceausescu	Regia Andrei Ujica,  Producator Icon Production, Distribuit de Voodoo Film
	Reteaua de socializare / The Social Network	Regia David Fincher, Distribuit de Intercom Film
	Shutter Island	Regia Martin Scorsese, Distribuit de Ro Image 2000

BEST FILM FEST 2011 prezentare pentru presa

Taberele de refugiati spirituali- in memoriam Cristian Paturca

La prima vedere viata lui Cristi ar parea o viata trista si daca judeci dupa aparente… chiar risipita. Studiind-o insa cu atentie , descoperi ca a supravietuit ca simbol, chiar daca asta, lui, nu i-a ajutat la nimic.

De ieri, liberalii si l-au amintit cu drag. IUNIE 90,GOLANIADA…un simbol bun,gata de confiscat,gata sa fie alaturat in forta brandului liberal.Azi insa,ei ii canta muzica ,defiland la brat cu simbolul comunismului- Ion Iliescu…dusmanul golanilor . Este ca si cum Hitler si Stalin ar canta la mormantul evreilor HAVA NAGILA [VE’NISMEHA] – “Veniti sa ne veselim [si sa ne bucuram]!” in timp ce Europa civilizata canta manelele lui Salam. Cata mizerie!

Cum de s-a ajuns in acest context ? Simplu…lupta pentru bani si putere.Lupta care fie a cumparat, fie a ucis constiinte. In acest razboi sunt permise si folosite toate mijloacele…se ataca totul.O adevarata pornografie a spiritului.

Se fac filme porno dar nu e de ajuns , asa ca ele trebuie facute cu Alba ca Zapada si Mos Craciun…si par atat de haioase, ca pana si cele mai pudice gospodine zambesc si le gasesc nevinovate.
E de ajuns ? Nici vorba ! Intra in scena calugaritele lesbi….
In acelasi context, un presedinte chinez comunist si dur ,se intalneste cu primul presedinte american ,negru si moale. Cel dintai vine cu reteta succesului si ii arata cum se face capitalism adevarat intr-o tara comunista, asta in timp ce americanul incearca sa faca comunism adevarat intr-o tara capitalista.De partea cealalta ,Rusia lui Putin preda democratia Europei. Si tot asa…razboiul continua.

Pe mine nu ma sperie lichelismul romanilor, al partidelor romanesti. Pe mine ma dezarmeaza lichelismul Europei. Oamenii de bun simt au ajuns sa se retraga de peste tot…speriati, jigniti,scarbiti,alungati ,ei mai supravietuiesc astazi doar in taberele de refugiati spirituali. Insingurarea, dezgustul, tristetea sunt omniprezente.
Daca ar fi sa le vorbesc, nu i-as intreba ce simt sau de ce fug sau de ce nu protesteaza, ci i-as intreba dur “ce anume ar alege sa salveze din lumea veche, lumea pe care au pierdut-o fara lupta, din pacate…

Iar astazi, chiar cantam la picioarele unui mort si daca ne uitam in cosciug ne recunostem…suntem noi golanii pierduti. Fugim de noi insine si e jalnic…
In timpul asta, tortionarii beau fericiti si pozeaza in salvatori. Ne-au pregatit un nou Mos Gerila. Va mai amintiti cine este ? Este cel care l-a turnat pe Mos Craciun securistilor, ca sa ii ia locul. A rezistat in toti acesti ani, acoperit de mai vechii lui tovarasi,
23 august, 30 decembrie…cu totii, colaboratori ai vechiului regim. Sunt gata astazi sa o ia de la capat, intr-o noua alianta. Nimic nu poate fi mai groaznic decat sa vezi cum insusi Mos Craciun isi da mana cu Mos Gerila, sa vezi cum 21 decembrie se lasa condus de 23 august sau cum 1 decembrie este calcat in picioare de 30 decembrie.
Ce minunata alianta, ce popor sublim….cata sila….cata indurerare! Ma simt exact ca in iunie ’90.
Iti multumesc Cristi…..

Penultimul meu interviu cu Cristi Paturca….

Interviu cu Cristian Paturca

L-am reintalnit pe Cristi la mitingul din fata Parchetului de pe langa ICCJ, pregatit ca de fiecare data sa readuca in memoria noastra si a celor care nu stiu nimic despre fenomenul Pietei Universitatii, cantecele Golaniadei.
Si am stat un moment sa ma intreb, cum ar fi aratat Romania fara Cristian Pazurca ? Cu siguranta mai saraca, iar noi golanii uitati, mai tristi si mai goi.
In nebunia celor 20 de ani de atunci, am pierdut nu numai spiritul acela care ne-a unit, datorat si cantecelor sale, ci si respectul pentru valori, simboluri, idealuri si viata.
Caci ce altceva a fost atunci, decat o traire colectiva la cotele cele mai inalte, o ardere in creuzetul unei democratii proaspete, in care ne puneam toate sperantele si visurile renascute dintr-o perioada atat de anosta  si intunecata de linistea care ascundea orori si multa suferinta, incat a incantat o lume intreaga,punand Romania pe harta unei lumi ce nu ne cunostea. Faimoasa mamaliga romaneasca explodata a redevenit intre timp un terci uitat in colt pe-o etajera, vidat de spiritul unei lupte, pe care am pierdut-o tacit si in consens.
Cu noi ! Fiindca nu ne-a cerut nimeni sa renuntam la a fi acei romani cu eticheta de golan purtata cu mandrie in piept de catre toti, de la bebelus la tanar sau batran. Doar noi ne-am pierdut pe undeva in timpul celor 20 de ani de-atunci. Iar viata s-a razbunat, pierzandu-ne la randul ei, din randurile a ceea ce a insemnat civismul la superlativ.
Mai exista insa, in aceasta uitare…un Cristan Patzurca, care sa ne reaminteasca lectia de demnitate si responsabilitate !
Va invit sa cititi interviul cu el…nu inainte de a reasculta Imnul Golanilor !

Alexa: Cristi, tu esti autorul imnului Pietei Universitatii. Spune-mi cum ai scris acest imn, fiindca ai avut o inspiratie extraordinara. Este vesnic actual si a creat un spirit, nemaintalnit pana astazi.

Cristi: Cred ca s-a scris mai mult singur cantecul. L-am scris fara sa ma gandesc, dar tinand cont de ce era in Piata atunci, la ce simteam noi..a fost simplu, neasteptat de simplu. In afara de discursuri trebuia ceva care sa coaguleze intr-un fel acel curent de opinie format din pareri diversificate, foarte diferite de cele mai multe ori si noi am reusit sa facem un cantec frumos si simplu pe care lumea l-a invatat imediat.

Alexa: Eu cred ca este mai mult decat frumos si simplu…este esenta acelei miscari, a facut ca ea sa fie completa. Un cantec proaspat mereu.

Cristi: Da. Se mentine proaspat de 20 ani si pe unde ma duc, nu scap de el. Nu ca mi-as dori asta, dar parca vad ca o sa ma si ingroape cu el.

Alexa: Doamne fereste ! Iti doresc sa traiesti cat mai mult. Spune-mi cate ceva despre tine…ce faceai in ’89 ? Cu ce te ocupai ?

Cristi: Cantam cu formatia Krypton si am plecat de la Preoteasa cu niste colegi in 21, am ajuns la Universitate, aia au tras, unii au fugit, eu am scapat, altii au ramas acolo fara viata. Ma refer la colegul meu Mihai Carlanu care a murit, Ruxandra Marcu..apropiatii mei cu care am plecat de la Casa de cultura a studentilor. Eu am reusit sa scap impreuna cu cativa noaptea din iadul acela, nu ma intreba cum, desigur lovit. M-am ascuns pana in 22, cand am vazut ca a iesit lumea in strada, am vazut ca a plecat Ceausescu, mi-am dat seama ca totul fusese confiscat de catre comunistii cu fata umana, ca este de pomana ceea ce  facusem noi in 21, inclusiv cei din Timisoara.

Alexa: Ce a urmat ?

Cristi: Ne-am retras dezamagiti pana pe data de 4 ianuarie la Preoteasa. Vazusem ce s-a intamplat pe 22 si nu mai avea rost sa stam acolo. Iliescu nu ma reprezenta in niciun caz pe mine sau pe prietenii mei si vorbesc de toata clica lui, care s-a inghesuit sa vorbeasca in balcon atunci. Noi ne facusem treaba, aia fugisera, insa nu intelegeam ce cautau cei din esalonul doi al lui Ceausescu aparuti brusc acolo in frunte cu el. Au confiscat practic revolutia. De aceea ne-am retras… sa aparam Casa de cultura…nu-mi dau seama de cine, dar asta este… Si cam asta a fost in ’89 in mare.

Alexa: Ce s-a intamplat in ultimii 20 de ani cu tine ca persoana ?

Cristi: Multe…m-am insurat, am divortat, am facut un copil, care acum e mare…am scos noua albume de muzica, iar acum sunt cu o carte in editura.

Alexa: Interesant. Spune-mi ceva despre cartea ta daca tot ai pomenit-o !

Cristi: Se numeste Mi-e greu titlul de erou si este o carte care descrie culisele balconului din Piata Universitatii din 1990, adica ceea ce lumea nu vedea atunci, toate certurile, toate sforile care se trageau, toate manipularile care erau, toti securistii care erau in balcon printre noi. Eu eram cu statia de amplificare si stiam exact ce si cum. Norocul meu a fost ca am si imprimat tot ceea ce s-a spus acolo la microfon.

Alexa: Cred ca va fi extrem de interesanta si de neplacuta pentru unii. Ai intampinat dificultati la publicare ?

Cristi: Am intampinat. Am ramas fara loc de munca si a trebuit sa traiesc pe spatele meu. Albumele pe care le-am scos au fost din fonduri proprii, dar mi-am scos investitia, insa nu asta este important. In rest spectacole desigur. Imi pare rau ca am ramas singur ..Vali Sterian nu mai este, Laura Stoica la fel, Teo Peter disparut si el …colegi cu care am stat atatia ani pe scena. Trebuia sa nu mai urmeze nimeni, dupa pierderile de la revolutie..

Alexa: Stiu ca ai fost foarte bolnav. Cum te simti acum ?

Cristi: Boala mea…Hmm..boala mea a fost o boala de plamani, am fost internat cateva luni, insa sper sa ma fac bine, sa ma mai ingras…ma rog. Ma simt foarte slabit, dar fac fata din moment ce ma aflu acum aici. Eu nu vreau sa hiperbolizez chestia asta. Unii au facut-o, insa mi-as face mie rau sa-mi spun…aoleu, o sa mor maine !…

Alexa: Ma bucur ca esti optimist si ca nu te dai batut in fata ei.

Cristi: Sunt.Cred ca o sa rezist. A fost un miracol si pentru medici. Am fost dus in coma la spital si nu prea mi-a acordat nimeni vreo sansa. Nu prea imi place sa vorbesc despre boala asta din care abia am scapat. Oricum nu m-am potolit si fumez in continuare, cam asta despre boala..

Alexa: Iti doresc multa sanatate si viata lunga.

Cristi: Multumesc la fel !

Alexa: Ce ti se pare ca s-a schimbat in ultimii 20 de ani in Romania in rau ?

Cristi: Multe. Ce te-ar interesa ?

Alexa: De exemplu parerea ta despre politica celor 20 de ani.Cum o vezi tu ?

Cristi: Pai eu o vad simplu. A fost o singura politica in ultimii 20 de ani in Romania-cea comunista ! Noi nu stim sa facem politica la ora asta, adevarata politica. Am plecat cu bagajul comunist la drum si continuam. Ori asta nu e politica. S-au sedimentat doua clase clare unii foarte bogati, unii foarte saraci, din care fac parte si eu. Clasa de mijloc nu exista ..nici politica si nici sociala si asta este cel mai grav lucru.

Alexa: Unde este societatea civila ? Crezi ca spiritul acela din ’90 a fost pierdut definitiv ?

Cristi: Nu mai exista. A existat foarte putin timp dupa Piata Universitatii, maximum 6 luni, dupa infiintarea Aliantei Civice, care a incercat sa schimbe cate ceva, pana cand s-a dovedit ca printre membrii ei, inclusiv la varf in conducere s-au strecurat inexorabil si inevitabil securistii si serviciile. Si atunci am renuntat si la Alianta Civica, fiindca eu sustin Punctul 8 de la Timisoara, asa ca…

Alexa: Stiu. Si eu il sustin. Strategia de decredibilizare a oricarei formatiuni care ar fi putut schimba ceva functioneaza insa nonstop. Sa nu cumva sa se cristalizeze ceva curat vreodata si sa isi piarda comunistii privilegiile. Sau mai bine spus.. strategia demolatoare a spiritului civic.
De ce crezi ca nu ne mai adunam ca atunci sa ne spunem punctul de vedere ?

Cristi: Pai ce motivatie mai avem ? Numai un nebun ca mine continua sa vina in piata publica. Dar asta din respect fata de ceea ce am facut atunci si fata de oamenii care nu mai sunt printre noi. Asta ma mana sa vin aici. Stiu ca nu se va rezolva nimic oricum.

Alexa: Crezi ca este o chestiune de mentalitate ?

Cristi: Absolut de mentalitate. Si nu numai. In Piata Universitatii s-a sperat ca o sa continue ce-am inceput in decembrie ’89, insa esalonul doi a fost si este mai puternic decat dictatura Ceausescu si asta se vede in fiecare zi in jurul nostru.

Alexa: Ai vreo speranta ca civismul va reinvia vreodata ?

Cristi: Nu-mi permit nici macar sa am sperante. Dar nici nu vreau sa las lucrurile sa mearga asa, cu afirmatii gen Brucan si sa dau un pronostic. Sunt convins insa ca se va schimba ceva, fiindca nu vom avea de ales.

Alexa: De ce crezi ca am avea nevoie ?

Cristi: Ori de un razboi Doamne fereste, ori de o noua revolutie, ca altfel nu vad. Civismul a apus de mult in Romania. Fa tu un apel la constiinta civica a oricarui trecator de pe strada sa vezi daca o are sau nu si vei constata ca n-o are.

Alexa: Nu o are incepand de la faptul ca nu se duce nici macar sa voteze.

Cristi: Bineinteles. Isi refuza un drept pentru care noi am iesit in strada.

Alexa: Si pentru care niste oameni au murit.

Cristi: Absolut ! Ia societatea civila si vezi de ce iese in strada. Ia toata populatia asta, care se vaieta pe la colturi ca nu are locuri de munca si ia si ziarele care sunt pline de locuri de munca. Nu vor sa munceasca, asta este. Isi inchipuie ca o sa vina cineva sa le dea si sa se transforme peste noapte intr-un Tantareanu, intr-un Becali sau mai stiu eu care. Dom’le sa fie clar, aia au pornit cu bani. Ce-au furat in timpul comunismului au investit dupa ’89. N-o sa ajunga ca aia niciodata.

Alexa: Ce se intampla cu generatia tanara ? Este amorfa ?

Cristi:Da..Din punctul meu de vedere am constatat ca majoritatea cantecelor mele sunt foarte cunoscute de copiii care atunci aveau 3-4 ani si asculta cantecele astea acum, ceea ce este un semn bun. Sunt foarte rai, ma intalnesc cu ei si in cartier si le spun mereu…hai dati-i drumul, e randul vostru acum !

Alexa: Nu stiu daca ai auzit de “corul reclamatiilor”, te-ar tenta sa facem un proiect de genul acesta dupa alegeri ?

Cristi: Marturisesc ca n-am auzit. Despre ce este vorba ?

Alexa: Conceptul este folosit pentru a descrie situatiile, pentru care cetatenii se plang simultan, tinand cont ca plangerile/reclamatiile sunt un fenomen universal si ca atare se poate organiza in orice oras din lume. Primul oras a fost Birmingham, care a fost incantat de idee si mai ales de rezultat.

Cristi: Hai sa nu comparam nemultumirile. La nivelul lor de mentalitate sunt altele lucrurile pentru care sunt nemultumiti. Au alt nivel de trai, un standard nu numai de viata, ci si de constiinta civica. Si apoi, care televiziune crezi ca ar promova o actiune de genul asta ?

Alexa: Cristi, in alte tari este promovata pe youtube pur si simplu. Daca totusi facem asta, ai fi dispus sa scrii muzica pentru versurile facute special ?

Cristi: Sigur ca da. De ce nu ? Este o actiune civica.

Alexa: Crezi ca mitingul asta la care ne aflam amandoi, o sa duca la finalizarea dosarelor ?

Cristi: Nu cred. Dar faptul ca suntem aici este o actiune pozitiva, civica.

Alexa: Mai votezi anul asta ? Care este mesajul tau pentru nevotanti ?

Cristi: Tot timpul am votat. Cum sa imi refuz acest drept ? Pai, toti astia care nu vor vota sa-si faca ei un partid al carui presedinte sa fie Mircea Badea.

Alexa: Hahaha…este etalonul ?

Cristi: Cam asa. Desi sunt foarte bun prieten cu Mircea, in problema asta am avut contre serioase cu el. Pentru chestia asta, eu pe Mircea il dispretuiesc. I-am reprosat ca pe un segment de maxima audienta este inadmisibil sa bagi in capul oamenilor chestia cu nevotatul. I-am spus clar: nu ti-e rusine ?

Alexa: Fa o caracterizare a celor care indeamna lumea sa nu voteze. Tine asta de o strategie a partidelor ?

Cristi: Ti l-am caracterizat pe Badea care este persoana publica si se comporta ca un imbecil nerecunoscator, pentru care sangele care a curs in decembrie ’89 nu conteaza.
Si este si in strategia partidelor este adevarat.

Alexa: Nu mai exista respect pentru ce-a fost in decembrie ’89. Am observat treaba asta.

Cristi: Deja este mult mai grav. Chiar suntem vinovati ca am iesit in strada. Am auzit reprosuri de genul…ati iesit si voi repede in strada, ca sa nu avem noi ce manca acum, uite ala si-a luat mercedes, eu n-am …am pensia mica… Trebuie sa ne asumam si raspunderea, deh…

Alexa: Crezi ca ne indreptam spre comunism din nou ?

Cristi: Noo..acum comunismul este ireversibil. Nu are cum sa revina si oricum Romania nu este controlata de noi, nu noi dam ora exacta aici.

Alexa: Cine o da ?

Cristi: Se da de afara oricum. Cine are interese si cui nu-i pasa de interesele noastre ca popor.

Alexa: Crezi in conspiratii, in globalizare, in guvern mondial ?

Cristi: Nu cred. Insa spre asta se cam indreapta lucrurile.

Alexa: O fi rau sau o fi bine ? Tu ce crezi ?

Cristi: E rau bineinteles.

Alexa: Cristi trebuie sa mergi sa canti. Multumesc mult pentru acest interviu.

Drum bun Cristi…sa nu ne uiti ! Nici noi nu te vom uita niciodata.

Alexe….asa cum iti placea sa imi spui…..

Iti promit sa public si interviul inregistrat anul trecut.

Deconspirarile lui Ioska Buble….

Atasatul special pe net al lui Bombonel si Felix, antemergatorul aliantei PNLPCPSD ( avand in vedere combinatia cu Diana Tusa ) ne deconspira cateva dintre strategiile partidului unic, considerand desigur…ca oricum nu-i citeste nimeni blogul sau ca locul pe care il viseaza in Parlament, inca de cand se scolariza la Baneasa…merita tot efortul de a se substitui  mamei Omida si a speria minuscula viitoare opozitie. 🙂

Aud lucruri interesante despre Senatul României. Acolo se vor întâmpla în curând nişte permutări care vor duce la schimbarea majorităţii. Cu alte cuvinte… Coaliţia la putere va fi în curând în minoritate. Nu am să vă spun acum de nume care se vor muta de colo colo şi nici de la ce formaţiune politică la alta. Voi spune doar atât – un anumit grup din Senat se va desfiinţa, iar altul va lua fiinţă şi cu aleşi de la grupul desfiinţat.

Carevasazica, PNLPCPSD vor fura senatorii UNPR ? Ca doar nu pe cei de la alte minoritati, nu ? 🙂

Pai mai draga, Ioska, senatorii UNPR sunt emanati tot din PSD si daca au tradat odata vor trada mereu. Ideea lui Felix de a deveni al doilea om in stat dateaza din 2007 si nu-i nici un secret ca pentru acest vis… trage tare pe UNPR impreuna cu prostituatele din dotare, laolalta cu SOV, gaselnita de santaj, fiind taman manipularea ultimelor zile cu nemultumirile din armata, implementata de toate vuvuzelele PNLPCPSD pe toate retelele sociale.

Puciurile astea permanente, am mai scris ca-s de inspiratie sud americana. Sa nu uitam ca fostul tau sef SRS impreuna cu Mazare, Patriciu si Vantu si-au luat lumina manipularii acum 2 ani taman din America de Sud. Considerand ca probabil suntem uituci, vii acum si ne dai vestea intrunirii PNLPCPSD…unde ???? Taman la Sao Paolo ? Ca sa vezi dracie ! 🙂

Reporterii de pe politic s-au dat zilele astea peste cap să afle când şi pe unde se mai întâlnesc responsabilii Alianţei PNL+PC cu cei ai PSD. Câteva zile nu a auzit nimeni de ei şi consemnul dat atunci când întrebai ceva era acela că “suntem în consultări interne”. Am săpat mai bine şi am aflat că întâlnirile nu mai au loc din cauza că şefi importanţi din PSD şi ACD sunt în aceste zile în Brazilia. Aud că oraşul ar fi São Paulo.

Bravos Ioska ! I-ai deconspirat ! S-or fi dus acasa la Mazare sa puna tara la cale, departe de interceptari, ca doar am vazut ce s-a intamplat cu SOV si altii.Acum nu ne mai miram ca alianta PNLPCPSD vrea relatii cu Brazilia, pe langa China si Rusia.  Ne-am prins !

Cea mai tare dezvaluire insa, se refera la  ce va fi – era post lovitura de stat, desi sunt necazuri mari in paradis…. 😛

Vă spuneam mai de mult de anumite înţelegeri între PDL şi PSD. Una din ele ar fi schimbarea modului de alegere al primarilor – trecerea de la sistemul majoritar în două tururi la cel majoritar într-un singur tur. Evident că asta i-ar avantaja pe primarii aflaţi acum pe funcţie. Legea a şi fost depusă la Senat.

Evident că vor fi mulţi care vor spune că e bine să fie un singur tur de scrutin şi mai vin şi cu argumentul economiilor la buget cu alegerile. Aşa să fie? Nu prea! Alegerea într-un singur tur a primarului este cam nedemocratică din simplul motiv că ne putem trezi ajuns pe scanunul de primar cu indivizi care nu sar de 20% (pt la acest sistem de vot cel care are cel mai mare număr de voturi e declarat câştigător). Cu alte cuvinte… ajunge primar unul cu o legitimitate precară… ori atunci când vorbim de primul gospodar al unei urbe e necesar ca el să fie legitim – acesta este rostul unul al doilea tur de scrutin.

Aşa că la acest capitol apar unele complicaţii în negocierile dintre ACD şi PSD. În replică PSD anunţă că a fost doar o idee care nu se ştie dacă va fi susţinută sau nu de conducerea partidului – “La nivelul conducerii PSD nu s-a decis deocamdată dacă partidul şi grupurile parlamentare susţin modificarea legii aleşilor locali în sensul alegerii primarilor într-un singur tur de scrutin. Vom discuta la începutul sesiunii parlamentare şi cu aleşii noştri, pentru a decide dacă e mai bine pentru noi să păstrăm actualele prevederi ale legii sau să susţinem o modificare în sensul alegerii primarilor dintr-un singur tur de scrutin“, a precizat Radu Moldovan, purtătorul de cuvânt al PSD.

Numai că preşedintele PNL Bucureşti a simţit pericolul. S-ar putea ca social-democraţii să dorească să implementeze proiectul şi în cadrul noii Alianţe politice dintre ACD şi PSD. ce se va face în acest caz? Aud că PSD ar putea fi de acord să nu se bage în fief-urile PNL şi aşteaptă reciprocitate, iar unde nu este cazul să se meargă pe sondaje de opinie sau pur şi simplu pe sistemul – una mie, una ţie.

Vom vedea zilele viitoare în cadrul negocierilor dintre ACD şi PSD. Un singur lucru e clar… unii social-democraţi joacă la două capete, iar ceilalţi doar la unui – dar nimeni nu ştie la care.

Ioska, pot sa te intreb, dupa aceste dezvaluiri in serie, de ce sunteti asa de disperati ? Fiindca numai niste disperati au o strategie disperata, uitand ca indiferent de strategii si miscari ….cetateanul e ultimul care judeca, chiar daca tace. Din punctul meu de vedere, ca cetatean, nu ma impresioneaza de niciun fel strategiile de securisti ratati, fiindca stiu ca veti pierde. Dar e interesant cata prostie poate fi adunata intr-o alianta. Ca si pe net !

Deconspirarile au loc zilnic , AICI

 

Despre ura……

“Teama colectiva stimuleaza instinctul de turma si tinde sa produca ferocitate fata de cei care nu sunt vazuti ca membri ai turmei.”

(Bertrand Russell)

…….subiectul e respingator. Exclusiv omenesc.

Tema “ura” este practic intratabila. Ura nu are forma, nu are stabilitate, e plina de contradictii, de mistere. Are IQ negativ. E malefica, veninoasa, perfida. Oricum poti sa ajungi numai la constatari, nicidecum la concluzii. Ca tema e actuala, pot sa vad si la televizor ….

Noi, zeii greci nu am urat pe nimeni. Dar cine stie daca nu de asta am pierdut puterea. Nu am raspuns nevoii insatiabile de ura a omului. Sau nu am furnizat destula ura. Nu am pornit epidemii de ura.

Exceptie fac cei trei supravietuitori triumfatori. Ura fara violenta tipica pentru Ares e numai o imitatie. Apoteoza urii e moartea celui pe care il urasti. Si mai bine a celor pe care ii urasti. Ura e un fenomen de masa. Isi masoara succesul si eficienta prin cantitatea de sange varsat. Sangele dusmanilor.

Ura face casa buna cu lacomia. Rar s-au vazut izbucniri de ura idealista dezinteresata. Averea celor pe care ii urasti e un stimulent al urii. Hermes stie ca e mai placut sa iei banii celor pe care ii urasti.

Iar prostia omeneasca e esentiala pentru ura. Nu e ceva de ras. Prostia este adevarata tragedie umana. Atat timp cat specia noastra va fi capabila sa creada orice – va fi in stare sa faca cele mai abominabile fapte.

Cu entuziasm si cu credinta ca face ceva corect. Gandirea de tip “nedemonstrabil deci adevarat” va duce la pierzanie. Koalemos nu este un clovn ci un calau. Prostia si sadismul fac casa buna.

Voi, oamenii vreti cu atata disperare sa intelegeti. Si ceea ce inca va depaseste. Sa vedeti un rost unde e numai o intamplare. Creierul vostru inteligent e dominat de cel de reptila rapace si de cel de sobolan rau din interior. De creierele care v-au si va ajuta sa supravietuiti. Dar aceste creiere au nevoie de dusmani. Nu sunt – nimic mai simplu, ii fabrica. Real sau inchipuit dusman sa fie. Chiar si numai pentru exercitiu.

Sa curga cat mai mult sange al dusmanilor inchipuiti, dar sa curga in realitate. Cu atat mai putin sange vom pierde noi cand va veni dusmanul cel adevarat.

Voi, oamenii faceti multe lucruri de neinteles, de neiertat, de necontinuat. Groaznice, zilnic si peste tot. Gandire rigida, greoaie, prea legata de trecut. Trecutul este un depozit nesecat de ura…. cam la fel cu prezentul.

Nu vad inca nici un motiv sa cred ca viitorul va fi altfel. Chiar daca mai apar articole si carti despre o societate  bazata pe empatie. De astea au mai aparut. Dar pentru fiecare carte de asta, poti gasi 10 care te invata de ce si cum sa urasti mai de zor. Unele o spun direct – fara un genocid eficient ne ducem de rapa. Altele il mai folosesc si pe Satan. Ca creator, inspirator si ghid al celor pe care Dumnezeu ii uraste dar ne lasa pe noi sa ne ocupam de ei.

Si cate carti cu fraze frumoase si cate poezii emotionante, adanc simtite, pure si angelice au inspirat ura. Astea i-au ajutat pe multi sa ucida profund emotionati. In extaz. Entuziasmati, incantati de faptele lor bune si utile, constienti ca isi fac datoria ucigand pe niste neoameni daunatori.

Josnicie inaltatoare/ Flacarile ce se inalta de pe rug – ce dulce caldura pentru sufletul tau care ii uraste pe eretici! Cat de sincer te bucuri ca lumea e mai bogata. Ereticul care a ars – e minus minus unu, deci un castig. Si ce inginer cu simtul datoriei a fost cel care a creat cuptorul care ajuta Pamantul nostru drag sa scape de atatia suboameni deodata.

Dar ura te mai inalta si altfel. Ce bucurie si onoare e ca apartii unei rase superioare. Chiar daca esti ultimul dintre ei, nu ti-a reusit niciodata nimic, si chiar parintii tai au zis ca esti altfel decat fratii tai, esti tontulica al nostru. Dar ce noroc, inveti ca nu numai pacatul si vina sunt ereditare ci si meritele. N-ai prea multe realizari personale dar ai imense merite colective. Trebuie sa le aperi. Cu orice pret. Acum afli ca esti mai bun decat cel mai bun din rasa inferioara. Ai privilegiul de a face cu ei ce vrei. Ce binefacere pentru stima ta de sine, cam zdrentuita si slabita! Moarte celor din rasa inferioara. Brusc iti amintesti ca din cauza lor ai avut atatea necazuri/ Si esecuri si umilinte. Razbunare!!!

Ura nu este o problema, ci este o solutie. Ura nu e o intrebare ci un raspuns. Ura nu e slabiciune ci forta. Ura lamureste,linisteste, recompenseaza si pedepseste, inalta, satisface….

Ura te face sa crezi orice rau despre obiectul urii. Sunt inferiori sau sunt demonici.Ura este o scurtatura criminala la sacrificarea altora.Il faci pentru stima ta de sine. Ura e comoda. Nu esti nevoit sa te construiesti pe tine cu efort, educatie, munca si alte fandoseli de astea. Poti sa te creezi mereu distrugand pe altii. Dar poti face asta fara o ura sincera, justificata, dinamica, activa ?

Daca toti oamenii ar fi la fel, ar fi o catastrofa. Daca toti oamenii ar fi diferiti, ar fi o catastrofa. Intr-un sens (nu acelasi!) ambele afirmatii sunt la fel de adevarate. La fel de adevarata e si ideea ca orice stare intermediara este tot o catastrofa. Cat timp nu putem intelege, suporta si tolera diferentele catastrofa va fi modul nostru de viata.

Exista adevaruri absolute, noi le cunoastem si credem in ele. Altii nu. Deci gresesc sunt pacatosi. Pacatosi fara speranta. A-i lasa sa traiasca e un pacat. Nu vrem sa fim pacatosi – ajungem in Iad datorita milei si slabiciunii noastre. Zero mila, nici vorba de empatie, toleranta negativa. Daca am fost slabi si ezitanti si milosi nu ne facem datoria.

Si iarasi ura nu este o problema ci o solutie. Este perfect compatibila cu ignoranta nu trebuie sa-i cunosti pe oamenii pe care ii urasti, trebuie doar sa-ti inchipui toate relele posibile despre ei. Si sa le crezi. Nu ai mare fantezie, nu e nimic. Sunt profesionisti ai urii, gata sa te ajute.

Multi pot spune: “ura e meseria mea.” Dar nu spun si se dau drept mari aparatori ai dreptatii si a Legii. Daca nu merge nici asta perfect, porneste de la defectelae tale proprii, mult exagerate. Si asa subconstientul tau e mai destept si sincer decat constientul si te va face sa urasti la altii ceea e rau la tine. Astfel poti sa te simti mai bun. Mai bine.

Ura este invincibila si indestructibila, aproape ubicua si aproximativ eterna. I-am urat pe oamenii din pestera vecina. Niste primitivi inculti, inchinandu-se unor zei falsi, hoti de carne. Murdari si prosti. Maimute si nu oameni. Destul de comestibili. Femeile lor sunt violabile. Au creiere mici si greu de rontait. Oricum ne-am saturat sa tot mancam batrani. Ne gandim si sa-i prindem pe vecini si sa-i punem la munca, mai rau decat vom face cu animalele peste vreo 10 milenii. Suntem cei mai buni dintre oameni si meritam sa fim noi stapanii.

Subiectul ura este inepuizabil – am promis un editorial nu o carte. Sunt destule. Asa cum am spus, mai multe pro – si cateva despre. Stufoase. Cu idei care se mai contrazic intre ele.

Cateva sugestii – citeste despre: stiinta, istoria, geografia (si harta), anatomia, neurofiziologia, psihologia, psihiatria, antropologia, ideologia, sociologia, politica, patologia, evolutia, legislatia/legalizarea urii. Pentru inceput ajunge, poate vei fi in stare sa-ti faci o lista preliminara de teme. Nu de probleme fiindca statistic vorbind, cei care urasc sunt intotdeauna mai multi decat cei pe care ii urasc.

In conditii absolut democratice ura invinge de mai multe ori. Totusi mai e o speranta, practicantii urii de inalta intensitate, cea care se termina neaparat cu un genocid, reprezinta asa cum ai spus si tu, numai vreo 12% din populatiile – sa spunem normale. Dar indiferenta este marele aliat de nadejde al urii. Spre deznadejdea celor dusi la taiere.

Ura este nu este o problema ci o solutie. Se intampla multe lucruri rele in lume, tragediile fac parte din vietile noastre. Sunt multe catastrofe naturale, ne aflam in miezul unei Crize economice devastatoare, tot felul de epidemii ne bat la usa. Necazuri cu duimul. Cele naturale se intampla, pur si simplu, cele facute de om – ti-am spus-o clar sunt opera comuna a violentei, lacomiei si prostiei. Dar Prostia e seful. E rusinos sa recunosti asta… asa ca mai bine cauti tapi ispasitori- oameni neoameni care sunt de vina pentru toate relele.

E o practica multi – milenara. Efectul ei principal este ca desi tehnologia a facut lucruri minunate avem tot mai multe necazuri.

…………..

Furie inghetata, furie spasm sau carcel, furie nebuna si ucigasa.

Din cand in cand cate un avid si minor cititor de carti de ura incearca sa masacreze cativa colegi de generatie dintr-o scoala sau universitate. Un efect colateral al literaturii de ura rau digerate. Ucigas mic, trebuia sa fii ceva mai selectiv!

De acum doar cateva idei disparate si disperate asupra carora se poate medita: ura ca poluare morala, ura impotriva ereticilor, ura ca religie, ura ca substitut al religiei. Ura ca mod de gandire, de actiune de existenta. Ura si instinctele ucigase. Ura de rasa, ura de clasa. Ura ca distractie, divertisment.

Ura ca nebunie de masa. Ura si masele. Ura ca mijloc eficient de manipulare politica. Ura ca retardare mentala. Ura primitiva si ura intelectuala. Cum si cand devine ura violenta. Ura in comunitate. Ura institutionalizata – un djin imposibil de inchis din nou in sticla lui. Contagiozitatea si virulenta urii. Ura si tortura. Exista ura fara prejudecata si/sau prejudecata fara ura?

Ura e foarte acasa in lumea voastra si nici nu este de mirare: inteligenta, bunatatea, iubirea, toleranta sunt in cantitate constanta in lume dar contrariile lor sunt disponibile in cantitati nelimitate.

Nu am scris despre ura decat punctual. Dar destul ca sa revad cat de puternica si prezenta este in lumea voastra. Intelege: ura e mai mult o chestiune de timp decat de intelepciune. Lumea voastra, este tot mai perpendiculara pe o lume rationala/ normala.

E clar, sunteti o specie de nota 10. Minus.

Athena

ROMANIA LUI FELIX

Intelegeti cum ar arata o Romanie condusa de o asemenea alianta ?

Ne intoarcem direct in anii ’90.

Din fruntea justitiei, coruptii vor imparti dreptatea.In spatele lui Crin ,batranul Felix …al doilea om in stat, va veghea ca presedintele Antonescu sa execute fidel fiecare ordin.

Daca se opune ,va fi imediat suspendat iar Felix va deveni presedinte interimar si va numi premierul. Superb………..o dictatura perfecta.

Si ca sa fie si mai siguri ne vor trece in republica parlamentara…raiul mafiotilor.

Restul baronilor PSD–PNL-PC vor lucra la foc continuu pentru propriile buzunare….hamesiti de foame dupa anii grei in care au stat departe de ciolan.  Adica vor fura cu 3 guri………PSD-PNL-PC

Mafia universitara poate sta linistita, pensiile nesimtite se vor intoarce la beneficiarii lor…batrani securisti, activistii, fostii parlamentari, toti invartiti  tranzitiei. La fel si salariile nesimtite……

Bugetarii vor fi angajati in numar cat mai mare ,ca sa sporeasca electoratul aliantei.

Pentru toti ceilalti ….inflatie fara numar si o devalorizare continua…ca sa le marim fraierilor salariile lunar iar ei sa creada ca au castigat ceva…..

Mogulizoarele vor canta realizarile guvernului si vor milita pentru disparitia opozitiei, formate fireste din minusculul PDL…acest partid dictator al defunctului Basescu.
Traiasca alianta PSD-PNL-pc-PRM-PP-UDMR-pnt si altii ….unica si eterna la putere ! Asta da democratie….

Cam asa viseaza baietii…….pe mine nu ma surprind ,era de asteptat.

E suficient sa ii asculti si iti dai seama imediat.

Best film fest

28 ianuarie Cinema Studio-Bucuresti si Eurocinema Silver Mall -Vaslui