De dreapta te nasti sau devii ?

Pana sa primesc provocarea acestei dileme nu cred ca m-am gandit serios niciodata la cum ajungi de dreapta sau de stanga sau ce este dreapta si stanga de fapt. Asa ca am ales sa spun ce cred eu despre asta.

Stiu bine un singur lucru  si anume ca in lumea moderna a cuanticii, nu se poate face nimic nou cu ceea ce este vechi si nu am spus eu asta, ci un mare savant pe numele sau Basarab Nicolescu. S-a dovedit si in practica asta. In aceste conditii, limbajul clasic  nu mai are nicio relevanta. El deformeaza notiunile , le face de nerecunoscut, le goleste de semnificatii si creaza doar  iluzia intelegerii.

Este ca iluzia optica a lunii, care in apropierea liniei orizontului pare mult mai mare decat pe cer. Aceeasi luna, aceeasi raza. Acelasi soare si constelatii. E  o metafora care se poate aplica si aici. Cauza si sursa iluziilor nu este noua. Aristotel in secolul IV i.hr. a pornit-o , iar dezbaterile nu s-au terminat nici pana astazi. Exista numeroase ipoteze, unele dintre ele create se pare de conflictele intre partea  intuitiva si cea rationala a creierului nostru, descrisa de matematicieni ca o iluzie Ponzo inversata.

Poate ca dreapta si stanga sunt doar niste perceptii in fond. Fiindca am ajuns ca toate observatiile si simtirile noastre indiferent daca sunt bazate pe credinta, politica, familie sau altele, nu-s decat perceptii, care nu sunt absolute si nici nu reprezinta certitudini.Vestea buna este ca le putem schimba.

Asadar, draga Danny si draga Sfarma,  dreapta si stanga mea s-ar putea sa nu corespunda cu ale voastre, tocmai fiindca nu sunt certitudini ca definitie, comportament sau mesaj. Cuantificarea consta in beneficitate sau lipsa ei, in integritate sau lipsa acesteia. Asadar, nu ne nastem de dreapta sau de stanga ci freelancers ca sa zic asa, apoi alegem pe baza perceptiilor, fiecare, fiindca avem un liber arbitru absolut.

PS. Si apropo, recititi Pietonii si automobilistii 🙂

Toamna bobocilor….

Toamna asta este o  toamna bogata. Dupa  Miscarea Blogary, iata ca apare astazi O Noua Republica. Atata revarsare de dreapta pornita de pe bloguri nu s-a mai pomenit in istoria postdecembrista. Apocalipsele prognozate de antene si realitati vin astazi precum bumerangul impotriva lor. Cine ar fi crezut ca inversarea polilor si sfarsitul calendarului Maya in 2012 are de-a face cu politica romaneasca ? 🙂

Ceea ce vedem astazi este cronica unei morti anuntate. A stangii in primul rand, a politicii de tip damboviteano-populiste, a democratiei originale iliesciene, a structurii partidelor asa cum arata ele in momentul de fata si nu in ultimul rand, al presei ca presa, aceste doua miscari beneficiind pentru prima data de o presa libera, cum numai cea virtuala si libera de moguli poate fi.

Daca as fi USL as avea frisoane, fiindca in noul context PDL-ul pare de-a dreptul ingeresc pe langa noile aparitii politice, netributare niciunui partid. As da sa fug din fata valului entuziasmat de alt fel de politica, care e mai periculos decat dusmanul de Base, in acest caz clonat parca de mai multe ori. 😀

Ceea ce se petrece era previzibil in context, numai politicienii de toate culorile n-au inteles semnele. Si probabil ca nici nu o sa inteleaga prea curand ce i-a lovit astazi, fiindca e prea mult si prea de necrezut pentru ei:  un transfer al puterii – de acolo de sus, de la intangibilul si autosuficientul politician la oamenii normali, la exsustinatorii lor, la cei care le cunosc caracterul, gandirea si afacerile mai bine decat oricine, la cei care i-au urmarit 4 ani sau 21 de ani si care le cunosc limitele si promisiunile desarte, frica de schimbare si goana de raspundere.

Daca vreti, astazi in Romania se scrie o noua fila despre democratie, cea participativa, cand romanul s-a hotarat in sfarsit sa coboare din tribune in teren si sa inceapa sa joace. Sa-si joace propriul joc, dupa regulile sale.

Salut aceste doua miscari, le sustin si voi sustine orice miscare de dreapta pornita de oameni neafiliati politic pana astazi si care vor sa schimbe Romania si modul de a face politica. Iata ca activismul a renascut astazi si odata cu el, o comunitate online care stie ce vrea si stie mai ales unde vrea sa ajunga. Nu-i niciun bai ca sunt doua miscari. Pot fi chiar si mai multe. Important este ca ele sunt complementare si ca oamenii au deja doua variante de dreapta, intr-un context in care nu mai era niciuna.

Tocmai m-am prins ca Alba ca Zapada nu este un partid, ci un concept….care a beneficiat de o adevarata manevra Heimlich…fiindca cine mai crede in feti frumosi ? 😀

Suntem datori, noi bloggerii de dreapta sa ii sustinem. Pentru Romania !

Jamie Beck creative photography

Sursa : Jamie Beck

Avem aur ! So what ? N-avem good delivery…

Nimeni nu spune adevarul despre aur. Absolut NIMENI ! Desi s-a scris despre asta in 2008.

Nimeni nu spune ca nu e suficient numai sa ai zacamant de aur ci trebuie sa ai un certificat sa il valorifici ca tara.

Povestea de mai jos, spune celor care au nedumeriri, ADEVARATA poveste a neputintei Romaniei de a-si exploata propria comoara.

Tara noastra a fost scoasa de pe lista producatorilor de aur certificati din cauza unui scandal financiar

Desi Romania este cunoscuta pentru rezervele sale naturale de aur, problema exploatarii acestuia nu va fi rezolvata curand. Chiar si in cazul in care se gaseste o solutie pentru exploatarea resurselor naturale, Romania va continua sa aiba de pierdut fiindca certificatul „good delivery”, care garanta accesul liber pe piata aurului, a fost pierdut in urma privatizarilor succesive ale fostului combinat metalurgic din Baia Mare.

In 1972, dupa multi ani in care minele de aur lucrau in pierdere, activitatea lor fiind subventionata gratie modelului economic socialist, care acoperea pierderile cu ajutorul ramurilor profitabile, Romania reusea sa intre pe lista de producatori de aur care beneficiau de certificatul de garantie „good delivery”. Acesta insemna ca fiecare lingou romanesc (turnat la combinatul metalurgic din Baia Mare) se inscria in standardele acceptate de London Bullion Market Association – organismul care reglementeaza piata metalelor pretioase la nivel mondial. Aurul prelucrat la Baia Mare avea, asadar, forma clasica de lingou, cu greutatea standard (intre 10,9 si 13,4 kilograme, in functie de continutul de aur pur), avea concentratia potrivita (de 995,0% aur pur), era marcat cu un numar de ordine, precum si doua poansoane – unul care nominaliza intreprinderea producatoare si unul al Bancii Nationale a Romaniei.

Toate aceste insemne sunt obligatorii si in prezent pentru ca lingourile sa poata fi tranzactionate pe orice piata, la pretul oficial stabilit de bursa londoneza. Aici trebuie adaugat faptul ca, fara a avea certificatul „good delivery”, un producator de aur nu-si poate vinde lingourile decat platind expertize si, oricum, la un pret mai mic decat cel oficial.

Avantajul acestei garantii pentru aurul romanesc era extrem de important, mai ales in conditiile in care, in anii “80, Ceausescu a luat celebra decizie de a plati integral si cat mai repede datoria externa a Romaniei, „fara a precupeti niciun efort”… Si este cunoscut faptul ca acest efort s-a tradus nu numai prin exportul diverselor produse industriale finite, petrolului in Iugoslavia si chiar armelor in Africa si Orientul Mijlociu, ci in mod special prin vanzarea aurului din rezervele Bancii Nationale.

Cum s-a pierdut „garantia”

In prezent, Romania figureaza pe lista „good delivery” la rubrica destinata fostilor membri. Iar asta inca din anul 2002, ceea ce inseamna ca am avut acest avantaj timp de 30 de ani. Atat in 2002, cat si in prezent, motivul oficial al pierderii certificatului „good delivery” este ca productia autohtona de aur nu se mai incadreaza in standardele internationale. Adica a scazut sub pragul de 10 tone pe an, valoarea minima pentru a putea dispune de certificatul de garantie. Realitatea este insa alta.

Practic, Romania a fost scoasa de pe lista producatorilor de aur „good delivery” din cauza unui scandal financiar care a falimentat compania anglo-indiana Allied Deals, proprietara in acel moment a combinatului baimarean.

La numai cativa ani dupa ce a cumparat de la statul roman cu 37 milioane de dolari intreprinderea Phoenix Baia Mare, Allied Deals a reusit sa o falimenteze prin mai multe afaceri oneroase si manevre financiare ilegale.

In primul rand, este vorba de frauda bancara, deoarece Allied Deals a solicitat Deutsche Bank un credit in valoare de 600 milioane dolari pentru finantarea retehnologizarii combinatului baimarean, insa a prezentat garantii false, urmarea fiind diminuarea brusca a productiei societatii de la peste 10 tone de aur anual, cat prevede standardul „good delivery”, la circa doua tone pe an (cifra la care se pare ca se situeaza in prezent toata productia de aur a Romaniei).

Escrocheria marca Allied Deals este confirmata de reputatul expert in domeniul metalelor pretioase Horia Ozarchevici, care a dezvaluit pentru SFin ca „indienii au avut niste optiuni de aur fara acoperire si au intrat in faliment. In momentul cand ei au intrat in faliment, fabrica de la Baia Mare si o fabrica din Peru au avut de suferit in mod direct”.

Mecanismul escrocheriei

Pentru a intelege mai bine modul in care anglo-indienii au reusit sa falimenteze Phoenix Baia Mare, trebuie clarificat faptul ca „optiunile de aur” reprezinta contracte care dau posibilitatea detinatorului (dar nu il obliga) sa cumpere sau sa vanda o cantitate de aur la un pret si o data predeterminate. Pretul unui contract de tip optiune depinde de pretul oficial („spot” – adica la momentul actual) al aurului, de nivelul pretului convenit initial („strike price”), de nivelul dobanzilor si de anticiparile privind volatilitatea pretului aurului in viitor, cu referire stricta la perioada care a mai ramas pana la ajungerea la maturitate a contractului.

Cu alte cuvinte, Allied Deals a incercat sa obtina un credit depunand ca garantie mai multe contracte de acest fel, care nu aveau insa acoperire, nici in planul productiei si probabil nici in ceea ce priveste eventuali cumparatori. Si pentru ca aceste „contracte” n-au putut fi respectate, iar frauda a fost descoperita, bursa londoneza a decis sa retraga imediat certificatul „good delivery” pentru aurul fabricat in Romania.

Urmari

Desi „ingineria” anglo-indiana a prejudiciat in mod direct si, cel putin deocamdata, iremediabil accesul neconditionat al aurului romanesc pe piata mondiala si productia de aur a societatii Phoenix Baia Mare, aceasta din urma a incercat sa confirme mitul al carui nume il poarta, insa „resurectia” a esuat. Astfel, dupa falimentare, compania ardeleana a fost preluata sub aripa protectoare a AVAB (actualmente AVAS) si vanduta pentru 3,5 milioane dolari, in prezent purtand denumirea de Cuprom. Evident, asa cum arata si numele, aurul s-a transformat in cupru, in mare parte si din cauza faptului ca a fost pierdut certificatul „good delivery”.

Alt producator care exploata aurul romanesc si a avut de suferit de pe urma pierderii certificatului „good delivery” a fost Remin Baia Mare. Firma s-a asociat cu australienii de la Esmeralda pentru a infiinta compania Aurul Baia Mare, care a devenit celebra in anul 2000 din cauza unui scandal intre Romania si Ungaria pe tema deversarilor de cianuri in Tisa.

Societatea in cauza nu se ocupa de prelucrarea aurului, ci doar de exportul unui aliaj din aur si argint cunoscut pe piata sub denumirea de „Dore”. Desi avea la dispozitie capacitatile de productie de aur de la fabrica Phoenix, Aurul Baia Mare a preferat varianta mai ieftina, neavand nici certificatul „good delivery” si nici un nivel al productiei care sa-i permita sa-l obtina din nou de la London Bullion. Astfel, aliajul este procesat in Anglia, desi Cuprom ar fi putut face foarte bine acest lucru.

Ce facem fara „good delivery”

„Fara dreptul de a vinde aur rapid, in conditii optime si la un pret garantat de bursa specializata, orice producator din Romania trebuie sa suporte costuri suplimentare pentru expertize realizate de laboratoare acreditate, fapt ce, evident, micsoreaza profitul inregistrat”, spune Marian Mihart, presedintele Patronatului Bijutierilor din Romania.

Aceasta procedura implica plata unei taxe fie pentru toata cantitatea ce urmeaza a fi vanduta, fie pentru probele care se iau dupa topirea lingourilor. Concret, o firma autorizata verifica greutatea si dimensiunea lingourilor, o alta firma verifica puritatea aurului continut si toate aceste expertize se adauga la costurile suportate de producator sau vanzator. De obicei, aceste taxe reprezinta unul sau doua procente din pretul de bursa al metalului, ceea ce specialistii considera ca este destul de mult. In plus, lingourile de aur care nu au certificatul „good delivery”, chiar si insotite de toate rapoartele de expertiza necesare, nu pot fi vandute la pretul stabilit de bursa londoneza.

Interesele pe termen lung sunt afectate

„Sa fim sinceri: astazi noi nu mai indeplinim criteriile pentru a detine certificatul «good delivery», pentru ca nu mai avem o productie anuala suficienta de aur”, spune Horia Ozarchevici, director adjunct al Directiei Emisiune, Tezaur si Casierie din cadrul BNR, intrebat de SFin in legatura cu sansele Romaniei de a intra in randul lumii civilizate in domeniul pietei metalelor pretioase si al aurului in mod special. Totusi, specialistul admite ca faptul ca am avut certificatul si l-am pierdut poate sa ne afecteze interesele pe termen lung.

Legenda obtinerii „good delivery”

Daca privind modul in care s-a pierdut certificatul „good delivery” pentru aurul romanesc nu prea mai exista dubii in prezent, in legatura cu modul in care Romania a obtinut acest certificat exista mai multe „povesti” cu mai mult sau mai putin iz de adevar. De departe cea mai interesanta dintre acestea, ramasa insa neconfirmata, este o poveste ce aminteste de Razboiul Rece. Astfel, istoria spune ca Securitatea ar fi prins la un moment dat doi spioni britanici care aveau ca obiectiv principal Ambasada URSS din Bucuresti si ca Nicolae Ceausescu ar fi intervenit personal pentru a face o intelegere cu autoritatile britanice in ceea ce-i priveste pe cei doi. Astfel, dictatorul ar fi dispus ca spionii sa continue sa lucreze impotriva aliatului nostru sovietic (cu care Romania nu se afla chiar in cele mai bune relatii dupa invadarea Cehoslovaciei de catre trupele Pactului de la Varsovia in 1968), insa fara a afecta direct interesele Romaniei, evident, sub stricta supraveghere a Securitatii. In plus, pentru ca cei doi sa nu fie retinuti sau expulzati si ca sa se evite scandalul diplomatic, Ceausescu ar fi cerut autoritatilor de la Londra certificatul „good delivery” pentru aurul produs in Romania. Care a fost acordat imediat. Daca realitatea a fost asa, atunci acela a fost primul pas catre plata datoriilor care s-a finalizat in anii “80. In plus, daca luam in calcul faptul ca dictatorul roman este singurul lider comunist care a dispus infiintarea unei structuri de spionaj care sa lucreze „contra naturii” si anume impotriva aliatului sovietic, povestea capata mai multa credibilitate.

Sursa: Sfin
Continuare maine……

Nicolae – subliminalul mediatic pregatitor

Ati sesizat obsesia cu familia Ceausescu, de la un timp incoace, a unei mari parti a mogulizoarelor ? Culmea este ca sunt tot acelea care deservesc desantul USL . Agresivitatea cu care este fortat mediatic subiectul te face sa te intrebi : de ce ? Nu sunt decat 2 variante de luat in calcul. Prima este ca cineva, de la Rasarit a hotarat ca nu mai e chip si a dat ordin sa se dea bice, iar a doua o reprezinta un nume. Un simplu nume: Nicolae…..

Cum Antonescu si Ponta nu numai ca nu performeaza, dar au reusit suficient sa distruga orice alternativa la Basescu, singura solutie reprezentativa pentru USL este desigur monarhia. De aceea au si insistat ca batranul rege sa ia cuvantul in Parlament, nu neaparat ca ar avea ce sa ne spuna, atata timp cat canta in corul politic al opozitiei. Poate ca isi va reaminti ca  intoarcerea spatelui lui Hitler, asa cum marsa Duda aseara, a insemnat de fapt, nu un mare curaj ci intoarcerea fetei catre Stalin, care l-a si decorat pentru asta. Iar cand i-a intors spatele lui Vasinski, asa cum perora madam Duda, si-a semnat abdicarea pe birou. Mari gesturi de curaj, intr-adevar !

Cum si regele este neperformant, mogulizoarele uslase au trebuit sa se reinventeze, asa ca a aparut Nicolae. Dupa Nicolae Intaiul Ceausescu, dupa Nicu al doilea Ceausescu apare in fine Nicolae al treilea monarhul. 😀

Subliminal, trei sferturi din treaba e gata facuta ! Oamenii dupa criza il regreta pe Nicolae, asadar nu vor protesta la urmatorul. Mai ales ca el e print adevarat, tanar, scolit, trait dincolo, nepatat de cuibul Patriciu, Ilici, Felix sau Pontantonel. E mai curat si mai uscat decat toti la un loc.

Prinţul Nicolae are azi 26 de ani. Este fiul Principesei Elena, cea de-a doua fiică a Regelui Mihai. S-a născut la 1 aprilie 1985 la Geneva, Nicholas Michael de Roumanie Medforth – Mills. Tatăl său, Robert Medforth – Mills, a fost profesor şi oficial ONU. Părinţii săi au divorţat în 1991, după opt ani de la căsătorie. Tatăl său a murit în 2002. Nicolae are o soră mai mică, Elisabeta Karina. Potrivit Normelor Fundamentale ale Familiei Regale, semnate de Regele Mihai la 30 decembrie 1997, Prinţul Nicolae este abia pe a treia poziţie a succesiunii la tron, după Principesa Margareta şi mama sa, Principesa Elena. EVZ

 

Asa cum spuneam, nici familia duzilor nu are vreo sansa sa ocupe vreun tron in 2014, asa ca vor renunta cu totii in favoarea celui nepatat. Sa vedem ce a fost si ce declara Ion Diaconescu despre asta….

Şi de ce nu a vrut Regele să-l pună moştenitor? Că toată lumea de pe stradă aşa credea…
Şi noi, după vizita aia a Regelui, ajunsesem la convingerea că asta e soluţia. Copilul ăla avea vreo opt – zece ani, aşa ceva. În vreo zece ani devine major. (După paranteza cu vizita de Paşti, revine la scrisoarea grupului monarhist. Se petrecea în primăvara lui 1997.) Ăştia propuseseră pe un neamţ. Eu n-am vrut să semnez. Regele a transmis că a primit scrisoarea. A zis că atunci când va veni el de Crăciun în România vom sta de vorbă asupra soluţiei la problema asta. El a venit de Crăciun (în realitate, a venit în vara lui 1997 – n.r.), dar văd că nu mă cheamă. La o reuniune, la Palatul Elisabeta i-am spus: Majestate, aţi promis că de Crăciun veţi sta de vorbă, Da, aveţi dreptate, zice, mâine aţi putea? Şi am fost şi am avut o convorbire cu Regele. Şi ne-am înfundat tocmai la problema asta cu succesiunea. Zice, am văzut propunerea voastră cu prinţul neamţ, şi că el (Regele – n.r.) propune…

Dar cine n-a fost de acord cu Nicolae? Ei s-au consultat, Regele cu Regina, cu familia, sau a luat Regele singur hotărârea?
Nu, toată era opera familiei. Când i-am propus pe Nicolae…, a zis, nu, că nu ştie nici româneşte… Dar, zic, parcă Margareta ştie româneşte? Şi e fată de 30 de ani… Şi-mi aduc aminte, stând de vorbă, că a venit Regina…

Când stăteaţi de vorbă cu Regele?
Da. Şi a venit Regina: Cât staţi aicea? S-a făcut coadă afară! (Tonul cu care blândul Diaconescu redă cuvintele Reginei este greu de descris. Ca un ordin şuierat, rostit cu un amestec de furie şi dispreţ. De altminteri, se pare că Regina ar fi făcut ceea ce se numeşte “o scenă”. Ar fi pătruns ca o vijelie în cabinet, trântind uşile de perete. Ar fi strigat furioasă, suficient de tare cât să audă şi alţi participanţi la recepţie şi bătând cu bastonul în podea, că Diaconescu încearcă să-l convingă pe Rege s-o îndepărteze pe Margareta de la tron. Să facă bine să-l lase în pace că Regele deja a hotărât!)

Dumneavoastră eraţi singur cu Regele într-o cameră?
Da.

Şi a intrat peste dumneavoastră?
Deci aşa s-a creat un curent pro-monarhic, dar cu soluţia asta, Margareta.

Parcă nu prea voia nici Regele…
Poate la început n-a vrut, dar când a vorbit cu mine era…, a acceptat…
(Invitat: L-au îmbrobodit Regina şi cu Margareta!)

A dat o masă la Palatul Elisabeta. Ne-a invitat şi pe noi, dar eu cel puţin nu mai eram în Bucureşti. Şi atunci s-a pus problema …
(Invitat: să schimbe statutul Casei Regale şi s-o lase pe Margareta).

…În sfârşit, e o problemă în care eu n-am prea vrut să mă implic. Dacă s-ar fi făcut nişte alegeri libere, am făcut noi nişte sondaje, n-avea majoritate în ţară. Avea totuşi un coeficient acceptabil. Dar noi, ce, am fost la putere ca să fim forţă regalistă? Noi am fost la putere cu Convenţia Democrată, care avea vreo 34%, din care noi aveam 19%. Atâta avea PNŢCD, care era principalul partid. Aşa că până la urmă a rămas în suspensie toate chestia asta.EVZ

A ramas in suspensie pana azi, cand toropiti de neputinta, Nicolae reprezinta singura lor sansa. Nu am nimic cu Nicolae. Am insa cu scenariul de a-l pune pe un loc, pe care constitutional nu il poate ocupa si mai ales propus de o gasca care nu are niciun scrupul pentru a veni din nou la putere. Asa a aparut si zvonistica resuscitata din 2008 cu boala lui Basescu. Trebuia creat contextul !  😀

Pana atunci, tarul Nicolae este adapostit mediatic si asteapta momentul potrivit pentru lansare. Sa fie oare pe 24 ? 😀

Cum va arata Catedrala Mantuirii Neamului

Mister Jazz din Romania….

….asa cum l-a numit Duke Ellington, a plecat  sa le cante ingerilor muzica lui desavarsita.

Este anul 2005. Intr-o suburbie linistita a  Parisului, la  Meudon, intr-o casa cu doua piane Steinways si inconjurata de o gradina luxurianta , Johnny Raducanu inregistreaza intr-un mic si elegant studio, albumul Jazz Bestament. Tocmai a scapat cu viata dintr-o operatie pe cord deschis. Inspirat de jazz-ul din aerul parizian, inca din 1949, populat cu multi americani , muzicieni care locuiau acolo, precum Dexter Gordon, Miles Davis, Chet Baker, Steve Lacy, Bill Evans, Duke Ellington, Bud Powell, Michel Petrucciani, Keith Jarrett, compune si se ameteste  sorbind Evian si lapte Candia din pahare de vin.

Johnny  este dintr-o familie de muzicieni tigani a caror traditie muzicala merge inapoi pentru un numar de generatii. El face o distinctie intre “tigani” si “tigani”,  oameni diferiti ca si cei din diferite regiuni ale Frantei. A inceput sa cante la pian la 8 ani, intr-un cinematograf din Bucuresti, unde mama sa canta piesa muzicala  pentru filmele mute.  A urmat acordeonul si basul dublu invatat de tatal sau. Parintii i-au turnat muzica in sange.

Daca il intrebai ce inseamna pentru el jazz-ul, iti raspundea ca este o familie mare, ca primul jazzman a fost Bach, pentru ca muzica lui nu a fost ceea ce a cantat ci cum a cantat si in acelasi timp jazzul spune despre onestitatea ta, integritatea, improvizatia, fantezia, frumusetea , finetea si trecerea de la franceza la romana, engleza si uneori un ciudat limbaj leganat.

Cunostintele sau mai degraba intelepciunea sa erau enciclopedice. Daca te aratai surprins de asta iti raspundea cu o lacrima in coltul ochilor…..pentru ca tatal meu nu a fost idiot, nici mama mea si nici bunicii sau strabunicii mei.

Banii nu au fost niciodata importanti pentru el. A trait intr-un studio mic cu pianul si pisica lui, cu vecinii care se plangeau de cantatul nocturn, dar si cu propriile plangeri cand pisica sarea pe clapele pianului si canta intr-o nesfarsita gama fa. Doar la Paris isi regasea linistea si putea sa studieze pianul ca un cosmonaut, spunea el metaforic vorbind. Dupa o dupa amiaza petrecuta la pian, acolo unde regasea tehnica, frumusetea si le imbina amestecand jazzul cu folclorul romanesc , il auzeai exclamand satisfacut :”Quelle finesse !”

CD-ul inregistrat atunci a devenit o colectie desavarsita de inspiratie muzicala, compozitii fantastice si pe care specialistii il definesc ca song to life.

Ascult CD-ul si ma plec in fata ta, Mister Jazz……..

Inspiratie Einar Moos

 

Cati ati auzit de savantul Basarab Nicolescu ?

Sau mai bine spus, cati dintre noi, cei care bantuie zilnic netul au idee ca exista acest roman, e drept, cu cetatenie franceza dar recunoscut ca savant francez de origine romana ? Recunosc ca fizica nu este punctul meu forte, insa cand descopar in lumea virtuala un articol despre un astfel de roman, ma intreb cati oare mai exista ca el, despre a caror existenta nu stim nimic si despre care nu se vorbeste  deloc. Noroc cu unii bloggeri nelinistiti, care se intreaba retoric desigur….Who the fuck is Basarab Nicolescu ?

Mi-a placut mult cum a scris articolul Laura Huiban si trebuie sa recunosc ca mi-a starnit curiozitatea sa-i citesc cartile acestui roman incredibil, asa ca ii multumesc pentru ca a facut-o, asa cum ii multumesc si lui Basarab Nicolescu, pentru ca exista si pentru ca ne suporta pe noi romanii, cu ignoranta noastra aroganta, fata de propriile valori.

Domnule Basarab Nicolescu, astazi e sarbatoare pentru mine. Este ziua cand inca un neuron de-al meu a inviat si va multumesc pentru asta !

Asadar, in continuare, articolul care mi-a starnit interesul, cateva pagini din lucrarea Noi, particula si lumea a acestui savant roman, precum si cateva date despre lucrarile sale mentionate pe site-ul Academiei Romane.

La inceputul saptaminii, intr-o frumoasa dimineata de marti, o universitate particulara din Bacau acorda, in deschiderea unei conferinte internationale organizata in parteneriat cu o institutie similara din Turcia, titlul de Doctor Honoris Causa lui Basarab Nicolescu. Ei acu-i acu! Who the fuck is Basarab Nicolescu si ce amanunt din biografia lui ii da dreptul sa tulbure viata acestui orasel linistit si impacat cu problemele lui minore?

Cind anunt stirea, seful ma intreaba: “Cine e asta? Eu n-am auzit de el”. Cuvinte cheie ar fi: “fizician”, “filosof”, “nascut in Romania”, “celebru la Paris”, “taticul transdisciplinaritatii”, “distinctii, premii, carti scoase, lucrari publicate, care, adunate, depasesc numarul anilor pe care-i are omul de cind s-a nascut” s.a.m.d.

Cita singuratate (insingurare) se “ascunde” in spatele unei astfel de biografii? Citi putem fi ca el? Macar pentru lucrul acesta, o stringere de mina din partea unei universitati poate insemna in cuvinte: “Multumim ca dintre noi toti, care am preferat sa facem mult mai putin, pentru ca e mai simplu, dv v-ati sacrificat pt un drum mult mai nobil dar mai greu. Rasa umana trebuie sa aiba si astfel de oameni, ca restul sa-si permita sa hiberneze”. Cu ce viteza ar trebui sa “alerge” oricare dintre noi sa-l ajunga din urma cu intelegerea, macar, a ideilor sale?

O colega de la o revista imi spune “am citit dar nu prea inteleg ce scrie”. Eu n-am citit, inca, poate as intelege, poate nu. Oricum, e infiorator sa realizezi, daca esti cit de cit lucid, in ce ignoranta ne scaldam. In timp ce noi, cei mai multi, ne labartam intr-un banal cotidian, in lume sunt oameni care urmaresc revolutia mentalitatilor si felul in care schimbarile istorice, economice, sociale sunt influentate de IDEI. Un coleg de la un ziar ma roaga sa-i trimit o fotografie p e-mail, de la eveniment. Fotoreporterul lui e plecat in teritoriu pe subiecte mai juicy.

In prezidiu, un subprefect, un prorector, niste universitari. Intre ei, un barbat de 66 de ani, foarte mic de statura si putin rotofei, placut la chip, cu ochelari, cu capul mare si buzele groase: Basarab Nicolescu. Nu pot sa-mi impiedic un gind superficial: oare nu cumva vreo frustrare de tinerete, cauzata de fizicul sau putin impresionant pentru o muiere, l-o fi condus spre drumul acesta al geniilor?

Universitarii gatiti in cunoscutele robe academice au o mina foarte serioasa, mai ales femeile, care se simt probabil neobisnuit de importante prin participarea la acest moment istoric. In sala, alti universitari, directori de colegii bacaune, scriitori, jurnalisti. Numele invitatului a facut evenimentul. Ma intreb cit poate sa-i pese unui Basarab Nicolescu de un titlu de Doctor Honoris Causa primit de la o tinara universitate particulara din Bacau, care cistiga mai mult din acest gest decit aparentul lui beneficiar.

Cu citeva secunde inainte de inminarea distinctiei, o tanara universitara se apropie de filosof sa-l echipeze in costumatia ceruta de ceremonial. E mai inalta ca el si Basarab Nicolescu priveste un pic in sus pentru a-i spune ceva, zimbind, in timp ce fata il incheie la nasturii hainei. Ce poate spune un savant unei femei blonde, in fusta scurta, care-l imbraca in roba?

Discursul lui Basarab Nicolescu dupa primirea titlului imi trezeste admiratia si curiozitatea. N-am citit nimic scris de el. Dupa intilnirea asta insa mi-am dat tema de lucru. Imi doresc sa citesc macar o carte a lui. Ma intereseaza ideea de transdisciplinaritate. Voi cauta in primul rind “Noi, particula si lumea”, volum tradus de bacauanul, Dumnezeu sa-l ierte, Vasile Sporici. Titlul acesta, mi-a adus aminte de o carte citita cu luni in urma, “Particulele elementare”, a lui Michel Houellebecq, despre mutatia metafizica.

Poanta este ca putem trai fara sa stim cine este Basarab Nicolescu si altii ca el. Dar cum?

View this document on Scribd

Premiata de Academia Franceza, cartea lui Basarab Nicolescu, membru de onoare al Academiei Române, Nous, la particule et monde, aparuta în versiune româneasca la Editura Polirom, a fost considerata de Michel Camus ca o adevarata revolutie. O cheie care reuneste într-o singura intuitie fundamentala fizica si metafizica. Ne aflam în fata unei noi filosofii a naturii, a unei noi gnoze, în care eruditia savantului se îngemaneaza cu profunzimea gândirii filosofice într-o fascinanta cautare a spatiului de gratie unde se întâlnesc rationalul si  irationalul, într-un fel de pariu cu necunoscutul.

Specialist în fizica teoretica la CNRS, presedinte al Centrului de Studii si Cercetari Transdisciplinare (CIRET), director al colectiei Transdisciplinarité  al Editurii Rocher, autor a numeroase lucrari, Basarab Nicolescu pledeaza cu argumente convingatoare pentru o atitudine transculturala, transreligioasa, transpolitica si transnationala, care, înnascuta fiind, poate fi învatata în masura în care în fiece fiinta exista un nucleu sacru de neatins. În traducerea lui Vasile Sporici, lucrarea Noi particula si lumea este un eveniment editorial de referinta în viata noastra intelectuala. Citind-o, poti spune împreuna cu Vintila Horia ca În prezenta a tot ce ne striveste si alieneaza, o asemenea carte ne ajuta sa continuam sa traim.

La început de mileniu si secol, Manifestul transdisciplinaritatii, de Basarab Nicolescu  configureaza un raspuns credibil la marile probleme ale lumii contemporane, prin generoasa unificare a stiintei, culturii si sacrului. Cercetarea transdisciplinara, initiata de distinsul fizician francez de origine româna, recunoscând existenta a mai multor nivele ale existentei, este mai mult decât un solid argumentat discurs teoretic despre lume, cultura si spiritul uman, propunând, cum scrie Jacob Needleman, un program pentru actiune.

Debtocracy

Un film titrat in limba romana, extrem de interesant. Un documentar din 2011, filmat de Katerina Kitidi si Aris Hatzistefanou, focusat pe doua probleme principale: cauzele crizei in 2010 in Grecia si posibile viitoare solutii care nu sunt luate in considerare actualmente de guvernul elen.

Facebook la tara by tilbuhoglinda

Facebook la tara

Ion is in a relationship with Mărie.
Mărie is now in a relationship with Ion and other 26 people. (Popa
Satului and other 24 people like this)
Mărie is attending the event “Mulsul vacii” (Vaca lui Mărie and Ion like this)
[Mărie is not really attending the event “Mulsul vacii”. She is
…actually attending Vasile in the barn. Ion comes to see Mărie]
Ion is now single.
Ion was invited to join group “Beţivanii satului”
Ion and other 20 people are attending the event “Beţie la crâşmă”.
(Crâşmarul likes this)
Ion set his status to: “supărat sunt doamne, iarăşi supărat”
Ion is now drunk and pissed on Mărie’s Wall…
Mărie finished attending Vasile.
Mărie set her status to: “Foarte obosită. Sper să mă pot trezi mâine
să merg la biserică”
Vasile commented to Mărie’s status “Eu nici nu cred că vin. Poate
duminica viitoare”

Babele din sat are attending the event “Slujba de duminică” (Popa
satului, Părintele Iosif, Cantoru’ and Clopotaru’ like this)
Beţivii satului missed the event “Slujba de duminică” because of it’s
interference with the event “Beţia de… duminică” (The Devil 666 Satana
likes this)
Popa satului and Popa Porno are now friends (The Devil 666 Satana and
Clopotaru’ like this)

Mărie set her status to: “La spovedit…”
Ion commented on Mărie’s status: “Ce-i Mărie, te-o prins rusinea?”
Mărie also commented on her status: “Taci , Ioane că eşti prost”
Popa satului also commented on Mărie’s status:” ) )”
…Primarul satului likes this..
Vaca lu’ Mărie set her status to “Muuuuuuuuuu…”
Mărie commented to Vaca lu’ Mărie status: “Ioi ce proastă îs, am uitat
să te mulg. După spovedit vin şi la tine. Paşte până atunci”
Vaca lu’ Mărie likes this.
Primarul satului added “şpagă” and “corruption” to his activities
(Popa satului likes this)
Şefu de Post set his status to: “La primărie, la o vorbă cu primarul”
Primarul satului is now attending “Puşcăria”.(Bebiţă săpunaru’ and all
his friends likes this)

Acest articol este un pamflet si trebuie tratat ca atare! Orice asemanare cu anumite persoane este pura intamplare

Tilbuhoglinda

Debaraua lui Niku