Savannah nu este, asa cum ar sugera numele, o zona semiarida in care se plimba lei si leoparzi in cautare de hrana, ci un oras situat aproape de locul in care fluviul cu acelasi nume se varsa in oceanul Atlantic, un city cochet si plin de viata, pulsand de istorie si de arta… este primul oras colonial din Georgia, instaurat de englezi la 1733, si are un colegiu de arta la care nu esti acceptat decat daca ai in spate un portofoliu serios.
Partea principala a orasului, cea istorica, este plina de vizitatori de toate felurile… pe langa turistii americani cautand senzatii tari in troleibuze inscriptionate “Gost tour” sau vizitand locurile conspirative ale piratilor de odinioara, vezi japonezi cu obisnuitele aparate de fotografiat in mana, arabi cumparand dulciuri, dar si nemti atrasi de magia Oktoberfestului local care se desfasoara chiar in acest week-end.
Un Oktoberfest american insa, fara bere si carnati in aer liber, ci cu o sumedenie de corturi cu suveniruri asezate pe River Street, strada cea mai veche a orasului, strajuita de primele case de caramida si pavata cu bucati imense de piatra rotunda, piatra adusa candva de vapoarele engleze (vapoarele veneau incarcate de piatra pentru echilibru, descarcau piatra pe mal si plecau inapoi pline cu marfuri din “lumea noua”) si pe care vechii locuitori au folosit-o pentru a-si consolida asezarea.
Berea o gasesti daca vrei intr-adevar sa bei ceva numai la restaurant, in general Heineken-ul este marca favorita mai cu seama fiindca poarta distinctia “imported”, in rest cateva marci americane ca Bud Light sau mexicane, precum Corona… oferta este totusi destul de limitata.
Insa bucuria de a te plimba in sfarsit pe strazi marginite cu trotuare adevarate (lucru rar in State unde oamenii in general se plimba numai cu masina), de a putea cumpara arta adevarata, inclusiv pahare romanesti pictate de mana, si nu doar obisnuitele suveniruri made in China, de a asculta muzica live de toate genurile in jur, pe strazi, te face automat sa te simti in largul tau aici, in fiecare zi de vacanta.
Ca sa nu mai vorbesc de mancare… in buna traditie a Sudului gasesti aici prajit orice: de la peste oceanic, scoici, calamari si crabi pana la rosii verzi prajite, broccoli prajit, conopida prajita, etc. pe care le poti savura inclusiv pe restaurantele plutitoare in vreme ce te fatai in susul si in josul raului pentru o ora.
Pe mine insa m-au impresionat cel mai tare infrastructura si peisajele din jurul orasului: felul in care pe un fluviu incomparabil mai micut decat Dunarea trec vapoare imense pline cu marfuri, fluviul este permanent dragat pentru ca adancimea lui sa poata suporta navele care asigura, pe langa turism, cea mai mare parte din veniturile zonei.
Te lasa cu gura cascata si infrastructura rutiera, strazile si autostrazile arata ca in palma si sunt construite pur si simplu in mijlocul unor mlastini (ok, in general drumurile de aici arata bine, insa a construi asemenea drumuri in conditiile de aici este ceva la limita imposibilului)… daca ai vrea sa-ti parchezi masina la cinci metri de sosea ai cadea pur si simplu in noroi si apa, ceea ce pe mine ca romanca m-a facut sa oftez gandindu-ma la o tara in care nici macar in conditii normale nu se poate construi asa ceva.
Oricum, cred ca nu am admirat niciodata mai mult ca aici spiritul american care lupta cu orice tip de natura si reuseste indiferent de conditii… de aceea sunt si multe fantome aici in Savannah, asa cum ne spunea un ghid la un moment dat, primii colonisti mureau foarte frecvent din pricina infectiilor; condamnati de zona neprielnica intesata de tipuri de insecte la care nici nu-ti vine sa te gandesti.
Iar pe langa toate acestea, mai frapant mi s-a parut felul in care absolut orice poate deveni un bun turistic… ai un colt de mlastina, il promovezi ca “loc pentru observarea vietii salbatice”, ai o mica portiune de uscat, o faci “loc pentru picnic” chiar daca pentru asta turistii au nevoie de doze serioase de spray anti-tantari, ai o fortificatie de pe vremea razboiului de secesiune, o mentii in stare buna, ba chiar comanzi si tunuri sau muschete de epoca pentru ca turistii sa aiba impresia ca se intorc in timp cu adevarat cocotandu-se pe ele, fara nici un soi de restrictii in ceea ce priveste accesul sau fotografierea…
In fine, nu ma mai lungesc… daca aveti drum prin State poate treceti si prin Savannah, mie mi-a placut cu adevarat.
You must be logged in to post a comment.