Ploaie tropicala

Ar trebui sa vedeti ce inseamna o ploaie tropicala. Curg siroaie de apa din cer, nu ploua. Si nu e doar  un fenomen, este o entitate, o fiinta, nu doar incepe sa ploua, ci o vezi cum vine, cum se apropie, simti freamatul naturii care se pregateste sa o intampine, vezi marea care era oglinda si care se increteste brusc, asa cum se increteste pielea sub mangaierea palmelor fierbinti.. si apoi incepe sa faca valurete.. o simti bucuroasa si zglobie, asteptand incordata si nerabdatoare imbratisarea. Vezi cerul negru la orizont, negru de suparare si gelozie ca ea isi face de cap, turbat, furios, zmulgand copacii si acoperisurile, chemand-o inapoi. Insa ea,  a plecat spre marea care o asteapta frematand, isi urmeaza calea… fara sa-i pese si pe masura ce se apropie e tot mai nepotolita, inundand din preaplinul ei paduri si campii, scoatand apele din matca si scormonind valuri de noroi, peste cate un satuc care nici nu e trecut pe harta. Nu-i pasa ploii, fiindca nici nu mai e ploaie …e potop, ca un barbat care a trecut de preludiu si nu il mai poate opri nimic. Numai ca ploaia nu-i barbat. Si nici marea nu e.

Cine nu a vazut, nu poate intelege doar din descrierea cuiva. Mergeti sa vedeti si sa simtiti ploaia contopindu-se cu marea..ca sa nu va mai revolte pacatul lor.

Salam contra clavecin…

“M-am gandit mult, daca merita sau nu sa postez pe blogul meu, ceea ce am in minte ..E usor sa vorbesti, rostesti repede un cuvant, o fraza …si gata ..de multe ori poti sa strecori un pic de otrava intr-o suierare, intr-o soapta ..
E foarte usor sa vorbesti, aproapte ca nu simti nici o responsabilitate, dar cand scrii ce ai in minte ..Ehee..aici se schimba treaba …
Vorba aia : Verba volant, scripca ..amanet, nu-i asa ? 😀

Pana la urma m-am hotarat, pentru ca “dusmanii mei de breasla”, nu prea se omoara cu limbile straine ( nici macar cu romana, uneori ), asa ca am zis sa profit de faptul ca mi-a dat Dumnezeu ( si Alexa ) un blog si sa-mi dau si eu cu parerea, unde nu ma poate intrerupe nimeni si unde eu sunt “moderatorul”, adica intrerup pe oricine sau ii dau dreptul la replica cum mi se nazare !

Si am dorit foarte mult sa-mi spun parerea despre uriasa diferenta de mentalitate a clientului vest european, fata de cel Est european ( in special din Romania ), in ce priveste domeniul bijuteriilor, in special …

Pot sa spun ca am stabilit deja o norma, foarte simplu de verificat. In timp ce clientul din Vestul Europei spune :” Imi place, cat costa ? “, clientul din Est ( din Romania, mai ales ), spune : “imi place, cate grame are ?”…Este ca si cum ai intreba cata panza si vopsele si ulei a folosit un pictor, cand a realizat un tablou ( chiar daca este o capodopera), sau mai mult, ca si cum ai intreba.. cate kilograme de bronz a folosit sculptorul la lucrarea lui, pentru a calcula valoarea lucrarii, dupa pretul kilogramului de bronz de la bursa de metale.

Manopera, valoarea artistica si munca de creatie sunt desconsiderate complet, excluse din start in evaluarea lucrarii.

Cata hartie si cerneala au folosit Eminescu sau Bach, sau Wagner de exemplu, cand au creat capodoperele lor ? As putea continua, daca nu ar fi penibil…
De aceea artistii avangardisti folosesc materiale neconventionale, chiar deseuri sau gunoaie pentru a se exprima, iar lucrarile lor sunt evaluate intr-un mod atat de diferit in Vest fata de Est. Este o atitudine perversa, vicleana, pentru cei din Est, care se lauda cu valoarea lucrarii dupa ce au achizitionat-o, aratand de fapt, ca totul nu este decat o mentalitate de desconsiderare a ARTISTULUI, nicidecum a produsului lui.

Educatia in Dispretul fata de munca, practicata in Est, versus educatia in Respectul fata de munca, practicata in Vest ..Punct.

PS. Nu credeti ? Priviti aici, pe link, ca sa vedeti ca la 5 minute dupa ce s-a anuntat vanzarea acestui obiect de numai 25 de grame, a fost cumparat.
De cine credeti ? Tot de un bijutier, ceea ce ma onoreaza indoit ..si nu din Romania, ci  din Germania. Adica, din Vest ….”

http://hollowjewelry.wordpress.com/dealling-and-willing/

“A platit 100 de euro pe gram, pentru o bijuterie din metal, fara pietre gramada, cum nu au nici Bulgari si nici Tiffany ..”

Acesta este sfarsitul povestii cu JADE, din “Interviul cu Giacomo” si inceputul unei altei povesti, la care finalul inca nu a fost scris si din care vor mai fi scrise cu siguranta si altele. Cum a ajuns in urmatoarea poveste Giacomo, va spun acum.

La inceput, cand JADE a fost doar un desen, toata lumea a clatinat admirativ din cap, iar unii chiar au comentat pe site-ul unde a fost pus: ” da, e frumos desenul, dar cine face nebunia asta ? ”
Pe urma, spunea Giacomo…

” mi-am dat si eu seama ca am cam exagerat, am pus filmul cu desenul intr-o noapte, eram foarte deprimat ..stii tu, banii, chiria, banca, matusica, pisica pe acoperis…Si mi-am dat seama ca s-ar putea sa ma compromit, sa ma fac de ras “aiurea-n tramvai”, asa ca nu am scos filmul, ci i-am lasat sa fiarba cateva zile, in care am inceput – fara un plan anume in minte – sa construiesc primele piese ale corpului femeii care citeste …
Eram ingrozit la gandul ca voi ajunge la cap, fiindca trebuia sa fac ceva deosebit, un chip frumos, si nu aveam nici cea mai vaga idee cu ce il voi lucra ..aproape ca nu mai am scule de loc ..daca te uiti la seria de filme MAGIC si JADE, ai sa vezi ca am lasat capul la sfarsit , toti au crezut ca este o miscare studiata, de suspans, dar efectiv eram foarte incordat si in plus, ramasesem fara nici un gram de aur ..am fost nevoit sa cer 10 grame peste tot, pe la toti cunoscutii si nimeni nu mi-a dat ..
Unii aveau cate 16 kg de aur in vitrine …
Ce sa-ti spun..
Ei…pana la urma am facut-o si am pus o muzica triumfala pe fundalul de prezentare, un fel de cantec afro de vanatoare, cu un crescendo triumfal, imi da un sentiment inaltator ..mereu cand il ascult, ma gandesc la Massai ..nu stiu de ce, probabil unde sunt cei mai curajosi barbati din lume ..se duc singuri sa vaneze leul, cu un bat in mana ..
Chestia este, ca atunci cand au vazut ca se ingroasa gluma, cei de la Rio Grande au intrat in joc si mi-au trimis – la o saptamana dupa ce JADE a fost prezentata gata pe websitul german – invitatia de a participa la cel mai mare concurs de design pentru bijuterii din lume.
Am fost ametit de veste…

Intr- dimineata, Giacomo a primit din mana proprietarului, unde isi are atelierul, un mare plic alb, doar cu adresa firmei pe el si atat. N-a stiut e este, insa atunci cand l-a desfacut, inauntru era ceea ce astepta de 10 ani.
Invitatia oficiala de participare, nominalizata la concursul de la Las Vegas.
Mai primise invitatii pentru acest concurs de-a lungul anilor, dar erau chestii automate , pe e-mail.
Acum este in joc cum spune…

“in The Big Game si vreau sa las urme adanci acolo, daca nu, macar sa le iau marele premiu si banutii ..Oricum, ce e mai important este diploma de castigator, care-ti creste actiunile si pretul intr-un mod aiuritor”…

Ca sa realizati unde a fost invitat Giacomo si ce inseamna acest concurs, va invit pe Saul Bell Design Award, sa vedeti asa cum spune Giacomo…

“ce periculosi sunt acolo…” ! 😀
http://www.saulbellaward.com/

Nu ne ramane decat sa ii uram succes acestui artist roman, care a gasit “usa negasita”…pe care o cautam cu totii…

Cuibul pitzigoilor !

Aici este locul, denumit mai peste tot pe net, drept cafenea ! La noi, denumirea defineste un stereotip, care face parte din noi si din mentalitatea noastra romaneasca de pasari mici si vioaie, care se strang la chibitzat, pornind de la una si ajungand la multe altele !  😀

Enjoy !  😀

Pact pentru educatie

Vorbeam in seara asta cu o prietena, profa de engleza despre incredibila decadere a sistemului de invatamant si am ajuns amandoua la concluzia ca ea se aseamana cu o implozie… stiti, ca in cazul turnurilor gemene! Sistemul a fost lasat… poate determinat… sa se prabuseasca din interior. Cei din sistem, adica cei care s-au pregatit sa formeze generatii pentru perpetuarea unei societati ideale, au constatat, treptat, ca absolventii nu-si gasesc locul in aceasta societate, pentru ca “cei mari” i-au deviat structura, i-au daramat scara de valori. Continuturile si obiectivele programelor scolare nu au fost adaptate intre timp acestor schimbari perverse. Treziti in mijlocul unei societati care-i lua peste picior, s-au revoltat in diferite moduri: refugiindu-se peste hotare, injurand sistemul care nu i-a pregatit, angajandu-se pe unde au apucat si prestand munca respectiva la fel de neglijent cum s-au simtit tratati in scoala sau, si mai rau, devenind infractori! Fireste, dascalii, tot treptat, si-au evaluat “produsele” si, realizand ca sunt depasiti de situatie, fiind si suficient de prost platiti si din ce in ce mai dispretuiti de catre “restul lumii”, au depus armele. Discutia s-a incheiat, din pacate, acceptand faptul ca nu se intrevede nicio posbilitate ca din actualele moaste ale vechiului sistem de invatamant sa se mai poata recupera ceva. Asemenea turnurilor gemene, el trebuie refacut din temelii. Iar acest lucru necesita personalitati providentiale. Carora, chiar daca le avem, politicienii si/sau impostorii nu le vor permite sa scoata capul!

Violul parlamentar

Reacţia celor 103 deputaţi care au decis la unison că “sacrilegiul” comis de Elena Udrea trebuie aspru pedepsit, este definitorie pentru partidele lor: PSD si PNL. Votul dat aseara este un vot-bâtă… “să se înveţe minte”. Atât Elena Udrea cât şi oricine altcineva care va mai cuteza să demaşte, dinlăuntrul parlamentului, vreun parlamentar (adică vreun complice) “de-al lor”.

Asistăm, în fapt, la o nouă campanie de “suspendare”. Similitudinile sunt evidente: aceiaşi instigatori, aceiaşi executanţi, aceeaşi glorioasă “coaliţie” PSD-PNL, aceleaşi metode, probabil acelaşi… viitor eşec. De data asta, muşchii bărbăţimii pesedisto-liberale se pun cu o femeie, după ce înfruntarea cu un bărbat le-a cauzat purtătorilor respectivilor muschi echimoze dorsale.

Elena Udrea a îndrăznit să arate cu degetul şi să enumere, cu date, cifre şi nume, toate marile cazuri de jaf naţional din ultima vreme. Atmosfera creată de reprezentanţii în Camera Deputaţilor ai PSD şi PNL a fost similară celei de la şedinţa camerelor reunite în care preşedintele Băsescu a condamnat comunismul. Fantoma lui Vadim şi-a lui madam’ Buruiană încă mai bântuie Casa Poporului. În vociferările mitocăneşti ale unor golani aleşi, doamna Udrea, pentru a se putea face auzită, a ridicat uneori vocea.

Indignaţi de curajul unei femei inteligente şi frumoase care a indicat, cu precizie, cum au fost sifonate sute de milioane de euro, clica de deputaţi de codrul mare a hotărât băgarea pumnului în gură.

Puşi în faţa atâtor cazuri demne de serioase anchete de presă, bravii noştri jurnalişti nu gasesc altceva de făcut decât să comenteze… tonul Elenei Udrea şi să se întrebe, în mod idiot şi cu acel subînţeles tipic de bloc – ca acea pesedistă cu aspect comunstoid, Aura Vasile – oare ce “structuri” sau “servicii” i-au furnizat doamnei ministru aceste dezvăluiri? Nedându-şi seama, în marea lor perspicacitate, că “structurile” în cauză fuseseră, de-a lungul timpului, ei inşişi, adică presa.

“LISTA LUI UDREA”, în loc să-i şocheze, să-i urnească, să-i mobilizeze întru noi şi noi fapte de vitejie jurnalistică, îi lasă, de data aceasta, pe corifeii gazetărismului românesc, reci ca mortul; ostenită după greaua luptă dusă cu Ridzi, mass media româneasă trebuie să-şi mai tragă şi sufletul, măcar 2-3 săptămâni până când comisia lui Orban (conţinând sinistre figuri precum Aura Vasile, Robert Negoiţă, Nicolae Bănicioiu sau Adriana Săftoiu) va da încadrarea şi sentinţa penală  în noul caz Băses…, pardon, Udrea. Posibilele şi probabilele fărădelegi denunţate de Udrea oricum nu corespund… “politicii editoriale” ale lui Hurezeanu, Tucă, Mitchievici, Ciocăzanu, CTP, SRS, sau ETC…

Marii nostri “moralisti TV” – Chireac, Nistorescu, Boda, Tănase împreună cu toţi moderatorii instigatori şi cu toate piţipoanceţaţele – vor trece sub tăcere toate cazurile enumerate de Elena Udrea, dupa cum au trecut sub tăcere şi cazul “Sterling” şi cazul “Nemirschi” şi cazul “Mazăre Nazi”. Vor întoarce, însă, pe toate feţele, bineînţeles, doar perdelele de 75.000 de euro de la M.T., mopul şi andrelele doamnei Udrea, tonul ei, poşetele ei, pantofii ei, parcările ei.

Lui Tolontan, care se dovedeşte întruchiparea eşecului inteligenţei la om, îi scapă pe gură că el cică ştia de ilegalitatea comisă de Crin Antonescu, pe vremea când era ministru, privind înstrăinarea Ştrandului Tineretului. Şi daca ştia, cum de nu s-a agitat la fel de puternic ca în cazul Ridzi? Setea de adevăr i-a fost cumva potolită de-o bere dată la gard de propriul mogul?

Acest Tolontan, ironizat şi dovedit mincinos de către Elena Udrea în direct aseara, demascat ca şpăgar de propriul coleg de trust, Mircea Badea, încă mai apare pe ecrane, dovedind că nesimţirea este nu numai infinită, ci şi contagioasă. “Barbatul” Tolontan a dat fuga la Ursu în emisiunea de la “Realitatea TV” s-o pârască pe Udrea că aceasta cică l-ar fi ameninţat: “Mi-a transmis că se va ocupa personal, informativ de mine”. În momentul în care a intrat şi “ameninţătoarea”, în direct prin telefon, vehemenţa falică a lui Tolontan s-a topit ca tratată cu bromură cazonă şi adevarul a ieşit, brusc şi neaşteptat, la iveala. Feţe-feţele făcute de toţi cei din studio nu mai trebuie comentate.

Bref… Toată mârşăvia asta, toata această mascaradă pusă la cale de cuplul Vanghelie-Hrebenciuc şi făptuită, politic şi mediatic, de-o gaşcă de violatori în serie, asistaţi de câţiva voyeur-i perverşi cu apucături onaniste,  îmi inspiră un personaj lombrozian (colectiv, in cazul nostru),  cu aspect de orc sau de gnom tolkienian, care vrea cu orice preţ să violeze o femeie şi care, pentru că erecţia nu-i reuşeşte, se satisface snopind-o în bătaie.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

Despre romani…pe romaneste!

Pentru un popor care nu este aproape deloc preocupat de viitorul tarii, de viitorul lui si al copiilor lui, pentru un popor caruia realitatea imediata ii este suficienta in masura in care ii este multumitoare – manelele, otevizarea, spalarea creierelor sub supravegherea directa si atenta a starletelor de ocazie, seara de seara, cu cinism si rigoare, prin prezentarea albului in negru iar a negrului in alb (si atunci cand e prea evident, prin amestecarea si uniformizarea tuturor in griuri), toate acestea si multe altele reprezinta standardele unei vieti linistite si imbucuratoare pentru multi romani. Adica sunt standardele mioritice, minim necesare, pentru leneveala romanului semidoct, majoritar.

Constient de sine si puturos din nastere, el nu doreste sa se schimbe nici un milimetru, dar considera ca este imperios necesar ca toti ceilalti care ii sunt diferiti, sa se schimbe radical. In acest fel mandria lui este satisfacuta, iar personajul devine personalitate…de cartier, un bun exemplu de urmat. Cultura il plictiseste si il injoseste, amintindu-i cat e de incult. Sportul televizat ii place cel mai mult deoarece il scuteste pe el de efort si ii da prilejul sa se simta mai barbat in fata familiei. Parand singurul din casa specializat in descifrarea unui domeniu exclusivist, el obtine astfel autoritate si poate urla catre sotie sau copil atunci cand mai cere inca o bere din frigider, intre doua-trei ragaieli si o injuratura zdravana ….de control. Din punct de vedere profesional este pregatit la limita, insa asta nu il opreste sa pluseze cu obraznicie si sa se prezinte tuturor celor care inca nu l-au cunoscut si nu au apucat sa regrete, drept omul de meserie-meserias–cel mai tare, cel mai bun si in consecinta foarte scump. Cu ochii ageri, exersati in ani, el adulmeca imediat daca este rost de vreun ciubuc ori de furat ceva de la locul de munca. Aici este dispus sa incerce darnicia preventiva si sa imparta cu cei care l-au surprins, caci tot nu da de la el. Dar si asta o face cu oarecare zgarcenie. In restul orelor de program incearca sa se fofileze mimand preocuparea si harnicia. Este mereu cu treaba atunci cand ai nevoie de el si inutil atunci cand e prezent.

Politic este de acord cu toti cei care ii permit sa-si perpetueze acest stil de viata. La schimb, el este dispus sa dea in mod tacit dispensa la furat politicienilor care ii sunt copie fidela si chiar sa se prefaca ca ii crede sinceri si curati. Orice idealist, orice reformator, orice glas singular, indiferent cat de amplificat ar fi de catre realitatea evidenta,va fi violent sanctionat, copios injurat si coborat in derizoriu inainte de a declansa cu adevarat o schimbare profunda si pe termen lung.In fond, i-ar pune in pericol stilul de viata. Il intalnim zilnic peste tot, este usor de recunoscut, dar greu de evitat.La nevoie se legitimeaza cu o diploma obtinuta de la vreo privata ….prin invatamant la distanta. El este romanul care nu ar pleca niciodata din tara, dar care pericliteaza viitorul tarii.

Salut!

Bine te-am gasit, grecoaico!

O sa ai multa bataie de cap cu un novice ca mine in ale blogaritului, dar sa stii ca sunt cuminte si invat repede! 🙂

Istoria virusului H1N1 si viitorul nu prea roz

Raportul  Wayne Madsen – 21 mai 2009

Istoria extragerii de material genetic, din corpurile victimelor virusului gripal spaniol din 1918, care au fost ingropate in permafrost-ul Arctic este o parte demna de “X-Files” si o parte de “Jurassic Park”.

Dupa o misiune nereusita in 1951, care a implicat specialisti in razboiul biologic ai SUA , pentru a extrage  materialul genetic al gripei spaniole din 1918, dintr-un cimitir din satul eschimos Inupiat al Brevig Mission-Alaska, oamenii de stiinta au facut o alta incercare, cea din 1997 fiind una de succes.

Dr. Johan Hultin, de la Universitatea de Stat din Iowa, a extras cu succes material genetic, de la un cadavru obez de 30 si ceva de ani, de sex feminin, care a murit de gripa spaniola in 1918, impreună cu 85% dintre satenii din Brevig Mission (numita Teller Mission in 1918), intr-o singura saptamana. Aceasta pandemie a ucis cel putin 50 de milioane de oameni din intreaga lume.

Odata ce materialul genetic cu gripa a fost obtinut de la plamanii, splina, ficatul si inima cadavrului femeii inuite, oamenii de stiinta, intr-o operatiune care aminteste de o scena din filmul de fictiune “Jurassic Park”, in care, materialul genetic al dinozaurilor pe cale de disparitie este folosit pentru a aduce Creaturile din nou la viata, au recreat gripa spaniola moarta in 1918, intr-un laborator finantat de Guvernul SUA. Organele femeii au fost taiate in cuburi de un centimetru si transportate de catre fortele armate americane la Institutul de Patologie din Rockville-Maryland, unde materialul genetic ARN al virusului a fost identificat si astfel, virusul gripei spaniole din 1918, a fost readus cu succes la viata.

Cautarea organismelor congelate, victime ale gripei din 1918, nu s-a limitat insa, numai la Alaska. O alta echipa de oameni de stiinta, a actionat precum “Igor” al Dr. Frankenstein, sapand adanc dupa mormintele de mineri, care au murit de aceasta gripa, in regiunea norvegiana miniera a satului Longyearbyen in Spitzberg, care se afla la nord de Cercul Arctic.

WMR a aflat de la un cercetator stiintific, care a lucrat la recreerea virusului gripei din 1918, ca materialul genetic a fost recreat sintetic si a devenit ceea ce este acum cunoscut sub numele de virusul A/H1N1, sau asa cum il numeste Centrul pentru Controlul Bolilor (CDC ), “novel flu”.

Virusul gripei A/H1N1, care contine material genetic de la doua tulpini de gripa porcina, doua tulpini de gripa umana, si o singura tulpina de gripa aviara, este prezent conform Organizaţiei Mondiale a Sanatatii (OMS), la persoane infectate, asa cum arata statistica in data de 13 mai, cu un total de 4880 din America de Nord: 2059 in Mexic; 2535 in Statele Unite si  286 in Canada. Au fost raportate 56 de decese de la gripa in Mexic, trei in Statele Unite si unul in Canada.

WMR a aflat de la un cercetator al A/H1N1 ca actuala tulpina de gripa “novel” sufera o mutatie rapida la om, animalele necontractand virusul. Enzima din A/H1N1, asa cum a fost cu toate virusurile gripale de tip A, se numeste  polimeraza.

[ARN-polimeraza este o enzimă care produce acidul ribonucleic si are functia de catalizator al procesului de transcriptie al ADN-ului in ARN.]

Oamenii de stiinta au calculat ceasul molecular al formei A/H1N1 ca rata de polimeraza. Din cauza rapidei mutatii a virusului si a faptului ca, spre deosebire de 1918, la nivel global de transport este mai rapida acum, este un lucru normal, oamenii de stiinta estimand ca ceasul molecular al virusului A/H1N1, impreuna cu mijloacele moderne de transport, vor face ca aproape toate tarile din lume sa aiba experienta unui focar A/H1N1 in urmatoarele cateva luni.

Ce este diferit despre A/H1N1 este ca, spre deosebire de alte noi tulpini de virusi care sufera mutatii rapide la aparitie, apoi incetinesc mutatiile si in final se opresc in intregime, ” the novel” sau incorect spus ” gripa porcina”, nu da inca semne de incetinire a ratei de mutatie, ca atare, oamenii de stiinta isi fac griji, fiindca A/H1N1 este sintetic generat si nu se comporta ca unul natural.

In 2006, la o intalnire la nivel inalt in Cancun, Mexic, Presedintele George W. Bush, prim-ministrul canadian Stephen Harper si Presedintele mexican Vicente Fox au convenit pentru natiunile lor, sa isi coordoneze raspunsul la gripa aviara, care a fost raspandita in Asia. National Public Radio, pe 2 aprilie 2006, a marsat pe segmentul cu prapadul facut de aceasta in 1918, in Brevig Mission-Alaska. NPR, editia de weekend a  rulat un raport de la Brevig Mission al lui Lori Townsend de la Alaska Public Radio: “mormantul a fost deschis a doua oara de acelasi patologist. In 1951, Johann Hultin a convins batranii satului, sa-i permita sa ia mostre de tesut de la organismele ingropate in permafrost. Laboratorul sau de incercari n-a reusit localizarea virusului, dar s-a intors in 1997 si i s-a dat permisiunea de a redeschide mormantul. “

WMR a aflat de la un jurnalist din Anchorage, care a scris in 1997 despre deshumarea cadavrelor, ca la fata locului a fost personal CIA, impreuna cu echipa de oameni de stiinta. Batranii inuiti din Brevig Mission au sustinut ca dezgropare mormintelor celor morti de gripă ar elibera spiritele rele. Cu toate acestea, se presupune ca banii au fost moneda de schimb intre echipa de cercetare a guvernului SUA si  unii dintre batrani, asa ca permisiunea de a sapa adanc in morminte a fost acordata.

NPR si Alaska Public Radio au raportat ce a fost extras din cadavrul victimei din 1918, adica virusul gripei aviare H5N1, dar se pare ca a fost eronat. Sau n-a fost ? Daca ceea ce a fost extras din corpul femeii moarte la Brevig Mission a fost folosit pentru a crea sintetic virusul curent A/H1N1, ar exista o tulpina de gripa aviara in virus. Dar virusul curent A/H1N1 contine  de asemenea, tulpini porcine si de gripa umana.

Ce a fost constatat in final de catre cercetator este ca initial, in 1918, a fost virusul H1N1. In materie de biosecuritatea muncii de laborator, nivel 3 (BSL-s), care este in mare masura clasificata, virusul a fost artificial combinat cu virusul comun H3N2 si o minora gena de lipitura din Eurasia, H5N1, tulpina gripei aviare.

Virusul gripei aviare sau H5N1, care a lovit Asia in 2006, contine unele mutatii genetice ale virusului din 1918. Oamenii de stiinta cercetand tulpinile pandemiei de gripa din 1918, au facut un joc rapid si n-au fost atenti. Pe 17 aprilie 2005, Washington Post a raportat ca Meridian Bioscience, care a fost sub contract la Colegiul American Pathologists, a distribuit accidental pandemie de gripă H2N2/ tulpina japoneza, ca parte a unui kit de testare a gripei, raspandind-o in laboratoarele de testare din intreaga lume. OMS a ordonat imediat laboratoarelor sa distruga proba de gripa, pentru ca era ingrijorat de scaparea accidentala de virus pandemic, din care sa rezulte o criza de sanatate la nivel global. In 1957, H2N2 a ucis un milion de oameni din intreaga lume.

Articolul din The Post, de Wendy Orent, afirma ca oamenii de stiinta au lucrat pentru a crea o tulpina artificiala a virusului din 1918: “[Oamenii de ştiinta] pot combina unele gene din 1918, fie cu tulpini de laborator care au fost adaptate pentru a creste in soareci, care nu fac in mod normal gripa umana, sau cu tulpini de gripa umana obisnuita, care sa dea artificial noi tulpini. Apoi, cercetatorii au infectat soareci cu noua tulpina. Tulpini folosind trei dintre genele din 1918 sunt deja cunoscute ca ucid şoarecii. “

Acelasi articol din Post, il citeaza pe Peter B. Jahrling, seful cercetatorilor stiintifici de la Institutul National de alergologie si Boli Infectioase, cu privire la pericolul recreerii cercetarii virusului. Jahrling a  declarat ca ar fi, precum “in cautarea unei scurgeri de gaze cu un chibrit aprins.”

Articolul continua: “Jahrling si Brown,se refereau printre altele, la faptul ca experimentele care implică gene din 1918, nu se efectueaza in conformitate cu cel mai inalt nivel al biosiguranţei, BSL -4. In timp ce, cea mai mare parte a oamenilor de stiinta folosesc ceea ce este cunoscut ca BSL-3 plus, sau conditii imbunatatite, care spun ca acestea nu se vor utiliza intr-un spatiu fara costume, dusuri chimice sau containere in activitatea lor. ”

In sfarsit, articolul care avertiza in intregime despre recreerea gripei din 1918, in laboratoarele militare de cercetare din Rockville, conduse de dr. Jeffery Taubenberger prevede:

“Chiar mai mult de perturbare este ceea ce se poate intampla atunci cand Taubenberger publica restul de trei secvente de gene. Apoi, intreaga gripa 1918 ar putea fi construita de la zero de catre oricine, oriunde, care dispune de suficiente resurse si de calificare. Este destul usor de conceput ca gripa reinviata din 1918 ar putea fi folosita intr-o zi ca agent bioterorist. “

Intr-un articol din 29 ianuarie 2006 din New York Times al lui Jamie Shreeve, intitulat “De ce reinvie un virus de gripa mortal ?”, este raportat ca gripa din 1918 a fost cu succes renascuta. In articol se spune:

“In octombrie, o echipa de oameni de stiinta, [CDC’s Terance Tumpey] la randul ei, a anuntat ca au recreat un organism pe cale de disparitie, de la codul sau genetic – in esenta, scenariul jucat în filmul Jurassic Park”,” desi pe o scara microbiana. In film, oamenii de stiinta au reinsufletit  dinozaurii, ceea ce a dus la haos si la moarte. . . Cat de periculos este virusul din 1918 pentru populatia de azi ? Codul sau genetic se afla acum in bazele de date publice, de unde alti cercetatori le pot descarca si efectua experimente. Oamenii de stiinta de la Universitatea din Wisconsin si Laboratorul National de Microbiologie din Canada au colaborat deja pentru a reconstrui virusul, din datele publice puse la dispozitie. Cat de usor ar fi pentru o bioterorist sa exploateze aceleasi informatii in scopuri malefice ? ”

Articolul detaliaza cum in 1918 a fost extras material genetic şi cine a lucrat la proiect:

“Invierea din 1918 a virusului gripal a fost un efort de echipa, de angajare de resurse de la CDC in Atlanta, un laborator de patologie militar obscur, in afara Washington  DC, de un stimat grup de experti in gripa de la Mount Sinai School of Medicine din New York si un om in varsta, suedez. Cu toate ca povestea a fost spusa mai inainte, este imposibil sa nu se inceapa cu suedezul. In 1950, Johan Hultin, atunci un absolvent la Universitatea din Iowa, cauta o tema de doctorat, cand un vizitator virologist spunea ca singura cale de a rezolva misterul pandemiei din 1918 ar fi aceea de a recupera virusul de la o victima, care a fost ingropata in permafrost. “

Un alt grup secret al guvernului SUA a fost implicat in cercetarea agentilor biologici de razboi ca influenza. Cunoscut doar ca JASON, grupul este format din oameni de stiinta civili, experti de top in domeniile lor si un numar de laureati Nobel, care se intruneste periodic si emite rapoarte, dintre care multe sunt clasificate. JASON exista de 40 de ani si este considerat a fi o continuare la Proiectul Manhattan, grupul secret care a creat bomba atomica in timpul celui de-al doilea razboi mondial. De fapt, unii dintre membrii in varsta au ajutat la design-ul bombei atomice si al celei cu hidrogen.  Primii sai trei membri au fost oamenii de stiinta de la Los Alamos National Laboratory, locul de nastere al Manhattan Project.

Operand sub egida MITRE Corporation, o entitate finantata din fonduri federale, oamenii de stiinta apartinand JASON s-au intalnit intr-o cladire de inalta securitate – Building 29 la 3550 General Atomics Court in San Diego. Adresa este aceea a Institutului Torrey Pines. Finantat de catre  Defense Advanced Research Projects Agency (DARPA), JASON are de asemenea legaturi, in functie de listele de distributie din rapoartele JASON, la CIA.

CIA sustine un element numit CI [Intelligence Community ] programul JASON de sub Chief Technical Officer. Traditional, JASON auto-selecteaza membrii sai,  de la un numar de discipline academice. Cu toate acestea, Jason a pierdut aproape finantarea in urma cu cativa ani, cand, dupa emiterea unui raport critic al programului rachetelor balistice de aparare al administratiei Bush, DARPA a incercat sa impuna trei noi membri, in mod evident, supraveghetori politici, cu rol de membri JASON. Seful DARPA, Tony Tether, a tras fonduri de finantare, fortand grupul JASON, pentru prima data de la initierea sa in 1959, pentru a cauta un alt sponsor al Pentagonului. Programul de rachete balistice de aparare, de asemenea, numit Star Wars II, a fost un proiect personal al secretarului apararii, Donald Rumsfeld.

Jason a supravietuit cand organizatia mama a DARPA, Directia pentru Aparare, Cercetare si Inginerie a Pentagonului(DDR & E), a finantat direct JASON, o indicatie cu privire la puterea de care s-a bucurat aceasta organizatie secreta. JASON are, de asemenea si alti sponsori ai guvernului federal , inclusiv Departamentul Energiei.

JASON este, de asemenea, foarte mult implicat in problemele de razboi biologic. JASON a produs un raport privind Civilian Biodefense in ianuarie 2000, care a fost extrem de redactat cand a fost publicat. Chiar numele autorilor raportului, precum si informatiile celor patru scenarii de bio-razboi sunt complet necunoscute, cu exceptia unei discutii dintr-un incident din 1947 in Scenariul Doi. De asemenea, raportul mentionează ca CIA’s Clandestine Measurement and Signatures Intelligence (MASINT) Operations Center si Counter-Proliferation Center s-au interesat de colectarea armelor biologice inteligente si de colectarea de semnaturi secrete. O sectiune a raportului privind “Gestionarea raspunsului civil” la un atac bio-razboi este, de asemenea, complet redactat, ca un capitol privind secrete interne. O pagina referitoare la amenintarea cu antrax, “psychological BW [arme biologice] de razboi” este clasificat. Raportul JASON a fost completat cu aproape doi ani inainte de atacurile cu antrax, dar a fost suspendat de activitatea Congresului dupa 9 / 11 si a fost rapid  trecut ca pasaj in USAPATRIOT Act.

De asemenea, raportul JASON discută cautarea de date medicale, inclusiv a inregistrarilor despre pacienti, pentru a afla daca un focar de boala a aparut, cat de departe si in ce directie se raspandeste prin examinarea “modelelor spatio-temporale”, inclusiv “media statisticilor umane la nivel global. “

De fapt, raportul JASON de bio-aparare civila oglindeste, în multe privinţe, analiza efectuata in prezent de către agentiile medicale (MEDINT) din intreaga lume cu privire la izbucnirea si raspandirea A/H1N1.

Si se pune întrebarea: este A/H1N1, artificial-dezvoltat de oamenii de stiinta ai guvernului SUA, un lucru real, sau un test pentru ceva mult mai rau ?

Wayne Madsen este un jurnalist de investigatie din Washington DC, autorul acestui Raport.

Copyright © 2009 WayneMadenReport.com

Traducerea : Alexa

Interviu cu un petrolist…

Era nevoie de un interviu, posibil gratie satelitului, ca sa scriu despre un om fascinant, unul din oamenii aceia, a caror existenta o ignoram de obicei, desi sunt langa noi.
In timp ce vorbeam, mi-l imaginam scrutand prin genele-i dese, departarea pictata cu nuante de lapis lazuli, de dincolo de platforma unde se afla, contopita intr-o singura culoare, cer si mare, imprumutata chiar si ochilor sai. Oare ce gandeste si ce simte, un om a carui casa a reprezentat-o aproape un sfert din viata, o platforma petroliera, fie ea si ultraperformanta si care a tras din fantana aceea, din adancuri, o marfa tezaurizata de toate guvernele lumii si pe care ne-a daruit-o, fara a primi nimic in schimb ?
Cine e petrolistul acesta ? Este un inginer considerat unul din cei mai buni in foraje din lumea asta, unul dintre putinii care foreaza la mari adancimi, cu tehnologii spatiale, despre care, cei de la Discovery au un material filmat, cu un doctorat aparat de serviciile secrete, luat la cea mai prestigioasa Universitate americana-MIT si a carui identitate am promis ca nu o voi face publica.
Cine e omul care se intampla a fi si petrolist ? Va las sa descoperiti povestea lui, in interviul pe care mi l-a daruit si pentru care am insistat mult, fiindca modestia il impiedica sa se vada, asa cum este de fapt in realitate, un om puternic si determinat, care a sfidat toate greutatile ce i-au stat in cale, care si-a luat viata in serios si a reusit sa ajunga unul din cei mai apreciati in domeniul lui. Are o filosofie simpla de viata si crede ca in ciuda negativismului tuturor, exista macar o certitudine – doua in aceasta viata..asa ca se multumeste sa fie adeptul dictonului carpe diem si sa glumeasca amuzat, indemnandu-ma sa zambesc, caci maine va fi mai rau… 🙂
Iata povestea lui…prescurtata desigur, fiindca are atatea de spus, incat ar trebui sa devina o carte…

Alexa: Daca ti-as cere sa te caracterizezi in culori, care ar fi aceea culoare si ce ar simboliza ea ?

Petrolistul: Albastrul, fiindca simbolizeaza infinitul si libertatea, poate de aceea am ales marea versus uscat.

Alexa: Fiindca ai pomenit de libertate, unde te-au gasit evenimentele din ’89 ?

Petrolistul: In armata. Aveam doar 18 ani si nu stiam altceva, decat Ceausescu PCR, ca noi toti. Uram asta, mai ales ca am fost un rebel, am refuzat sistemul, fugind sa ma inrolez in Legiunea Straina Franceza. Am fost prins, am facut un stagiu la Popa Sapca in Timisoara – aveam doar 16 ani si m-au batut ca pe unul de 20. Nu aveau nicio limita. Revolutia a reprezentat un soc pentru mine. Nu am sa uit niciodata momentul cand s-a cantat prima data Desteapta-te Romane la megafoane si cum am ramas efectiv stana de piatra, simtind elanul patriotic, care ma incalzea.

Alexa: Imi pare rau ca ai trecut printr-o asemenea experienta, la o varsta frageda. Mai esti rebel si acum ?

Petrolistul: Stii cum se spune, ca varsta te mai domoleste putin, insa…nu de tot ! 🙂

Alexa: Care este persoana, care te-a dezamagit cel mai tare si de la care asteptai ceva, dupa Revolutie ?

Petrolistul: Campeanu ! Fiindca am votat inca din armata cu liberalii, iar el m-a facut sa-i dispretuiesc pe unii politicieni. Insa, am continuat sa votez cu liberalii din motive legate de familie si de educatia primita. Poate ca numai din inertie..ma doare insa ca PNL trebuie sa dispara la fel ca si PNT si sa vina oameni noi la vremuri noi.

Alexa: Poate daca s-ar renunta la cei care fac politica paguboasa a partidului, ar fi un partid de baza.

Petrolistul: Stiu ce spui. Ideologia unica, insa liberalismul nu se va pierde, pentru ca este in natura umana.

Alexa: Vorbeai mai devreme de familie, cine te-a influentat in deciziile de mai tarziu ?

Petrolistul: In mod cert, in primul rand bunicul, luptator pe frontul de Rasarit si prizonier in lagarele sovietice, din care, din fericire a scapat si a ajuns sa-mi povesteasca, cum ii admira pe nemti, civilizatia lor, faptul ca erau ingrijiti si intotdeauna miroseau bine chiar si in conditiile acelea, precum si dispretul fata de rusi, needucati si rai, cat si ura impotriva evreilor din NKVD,  considerati pana si de rusi iude, fiindca nu ii lasau pe acestia sa se predea. Asta m-a marcat, insa nici el si nici eu, nu avem resentimente fata de ei.
Apoi mama, care citea foarte mult si mi-a transmis pasiunea ei si mie, invatandu-ma sa citesc de mic, deja citeam singur de pe la 5 ani.

Alexa: Si petrolul ? Cum a inceput aventura pe mare ?

Petrolistul : De la tata, inginer de petrol si gaze si el. Constructia multor conducte din Siberia, ca specialist, in anii ’80 i se datoreaza. Si-a dorit sa ii calc pe urme, desigur, insa totul a inceput din greseala, ca sa zic asa. Am venit din armata si ma gandeam incotro sa o apuc. Erau vremurile in care se pleca si aveam o gramada de posibilitati, dar am ales sa raman, asa ca am asistat la forarea petrolui si a gazului din pamantul patriei si am ramas impresionat, apoi am facut practica pe o platforma apartinand ROMGAZ..si asa am constatat ca imi place marea.

Alexa: Cum a fost prima experienta de acest fel pentru tine ?

Petrolistul: Foarte interesanta, tinand cont ca teoretizezi de nu se poate inainte, insa realitatea este uimitoare. M-a fascinat !

Alexa: Petrolul poate fascina ? Cum privesti tu petrolul ?

Petrolistul: Da, poate ! Ca pe un combustibil de moment, de care avem nevoie in aceasta etapa de dezvoltare a societatii, dar pe care vom ajunge sa il depasim prin energiile alternative.

Alexa: Dintre acestea, pe care le consideri fiabile ?

Petrolistul: Energia verde, soarele si vantul…trebuie doar, sa gasim metode mai bune de a le pune in practica.

Alexa: Cum stam cu rezervele de petrol ? Unii spun ca ar fi pe sfarsite…

Petrolistul: Ca specialist in domeniu, zic ca sunt rezerve de petrol, incat sa nu ne facem probleme ca il epuizam inainte de a gasi o alternativa verde , viabila…si nu se va termina, pana noi doi vom trai.

Alexa: Crezi in teoria abiotica de formare a petrolului ?

Petrolistul: A lui Mendeleev ? Din ceea ce am vazut chiar eu…cred, dar e mai complicat. Niciun specialist, care se respecta nu iti poate da apa la moara..si oricum, asta o spun savantii, nu bietii ingineri..

Alexa: Si totusi, bietii ingineri imi pot confirma ce e cu bazinul din Vietnam si unde a ajuns tehnologia de forare ? 🙂

Petrolistul: Pot sa iti spun ca rusii au ajuns la 12 mii de metri, o realizare, ca sa ai si tu o satisfactie ! 🙂

Alexa: Sunt campioni ? Stiu ca se foreaza in roca dura deja.

Petrolistul: Se foreaza demult in roca dura si poate exista si la suprafata asa ceva. Oficial, rusii sunt campioni, neoficial sunt batuti de mult, dar e mai complicat, muuult mai complicat decat iti imaginezi.

Alexa: Stiu ca lucrezi pentru una din marile companii in acest domeniu. Asa ca am sa te intreb, de ce sunt tinute ascunse informatiile ? Pare ceva de domeniul razboiului rece…

Petrolistul: Doar marile companii sau marile puteri pot sa iti raspunda la o asemenea intrebare. Eu pot doar sa iti spun clar, ca nu suntem in pericol de a ramane fara combustibili “fosili”, insa ei, ne-ar putea condamna datorita efectului de sera.

Alexa: Nu crezi ca chestiunea asta este un pic exagerata ? Cel putin, conform ultimelor studii ?

Petrolistul: As putea crede, insa vad schimbari ale vremii pe tot globul si daca nu este efectul de sera, e altceva. Eu cred ca mai curand, Terra trece prin perioade ciclice, ere glaciare si perioade calde, fara a fi influentate practic de nimic, insa se poate ca noi sa fi grabit un pic, urmatoarea era glaciara. Sunt cicluri premeditate. Nu suntem noi inteligenta primordiala pe planeta asta si totul e mult prea complicat ca sa apara din neant. Exista un inginer mai tare decat noi toti la un loc, mai presus de noi.

Alexa: Dumnezeu ? Sau un computer ca in nuvela lui Asimov ?

Petrolistul: Poti sa spui si asa. Oricum, o constiinta omniprezenta si mai devreme sau mai tarziu vom constientiza ca aici le platim pe toate, si bune si rele.

Alexa: Ar fi bine sa fie asa, poate a lumea ar deveni mai buna. Apropo, iti plac SF-urile ?

Petrolistul: Mor dupa SF-uri ! Nu mai citesc prea mult, fiindca nu mai am mult timp, insa ma uit la filme. Strgate SG-1, Atlantis si el mai nou serial Universe, merita toata atentia.

Alexa: Unde esti acum ? Si cum ai ajuns sa lucrezi pentru o asemenea companie ?

Petrolistul: Undeva pe langa Angola, in mijlocul oceanului. Am un contract cu ei. Ma saturasem la un moment dat de Romania pilelor si relatiilor si mi-am spus ca e momentul sa fac un pas in afara. Am cunoscut un tip care era inginer pe o platforma in Marea Nordului. Ne-am imprietenit si l-am rugat sa ma anunte daca se fac angajari pe acolo. M-a sunat dupa vreo cateva luni si – dupa lungi probleme cu actele – m-am prezentat la interviu. Stiau de scoala noastra de petrol si gaze, dar nu recunosteau diplomele de ingineri. Trebuia sa faci un stagiu, ca sa vada ce poti.
Interviul a fost baza si nu hartiile. Am inceput ca un fel de muncitor mai rasarit. Apoi au vazut ca stiu si am fost promovat si am facut o gramada de cursuri de calificare, incat pot sa zic ca am mai facut vreo doua facultati.

Alexa: Oricum ai facut doua, fiindca stiu ca ai facut si dreptul.

Petrolistul: Nu are importanta. Ce am facut acolo a fost ceva ce in Romania nu se poate nici macar inchipui. Practica si teorie. Doctori in domeniu veneau pe platforme sa isi verifice teoriile. Uneori coborau in adancuri pe submarin sau cu costum de scafandru ca sa le verifice. Am invatat multe de la acesti oameni si am vrut sa invat tot ce se putea. Am inceput sa cer sa fiu trimis pe platforme pe care lucrul era tot mai dificil, iar asta a atras atentia sefilor. Acolo stiu sefii in mod real, cine, ce si cum..am lucrat mult si fara pauza, insa nu eram obosit, pentru ca eram tanar si munca era si este interesanta.

Alexa: Cum e viata pe o platforma ?

Petrolistul: Foarte grea si foarte periculoasa. Dar superfrumoasa. Sa vezi rasaritul de soare pe ocean cand te trezesti sau apusul cand mergi la culcare dupa o zi obositoare, te face sa spui ca merita acest sacrificiu. Pentru mine este la fel ca viata unui marinar.

Alexa: Esti ambitios sau iti plac provocarile ? In ce locuri te-a dus meseria ?

Petrolistul: Provocarile si setea de aventura, ca aveam si am de depasit noi bariere permanent. Am fost in toata lumea si pe toate oceanele. Poate si pentru ca sunt roman si desi nu ma mandresc cu nationalitatea mea, nici nu ma rusinez de ea.

Alexa: Ai avut probleme, datorate nationalitatii ?

Petrolistul: Cand am ajuns prima data in Scotia, cei de acolo ma intrebau daca avem drumuri sau daca avem cafea in Romania. Le-am spus ca nu avem drumuri, ci numai poteci prin padure si ca traim in bordeie sub pamant si nu am vazut cafea in viata mea, ironic desigur. Asta se intampla la o masa intr-un restaurant, drept pentru care, am primit de la toti cei aflati acolo, cate o cafea gratuit, de n-am mai putut dormi o saptamana.
Pana la urma au ajuns sa aprecieze umorul meu, iar eu pe al lor. 🙂

Alexa: Haios ! Parca erau renumiti pentru zgarcenie scotienii, nu ?

Petrolistul: Scotienii nu, dar irlandezii in mod sigur. Daca le imprumuti bani, poti fi sigur ca nu ii mai vezi inapoi. Spre deosebire de romani, care vor sa se dea buni, insa sunt risipitori.

Alexa: Cum te-ai adaptat la o lume noua, printre straini ?

Petrolistul: In mod firesc, intotdeauna mi-a placut umorul englezesc. Unde mai pui ca nu-mi place caldura. Oamenii sunt mai relaxati acolo, nu sunt reci, se bea multa bere si nimanui nu-i pasa cata bere bei, pentru ca mai toti sunt mai beti ca tine, iar de fumat, fumeaza in afara localurilor. Nu insa si in Alaska.

Alexa: Ce s-a intamplat in Alaska ? Ce cautai acolo ?

Petrolistul: Mi se face frig, cand imi reamintesc. Cautam eschimoase ! 🙂 Glumesc ! Pot sa iti povestesc un an intreg literalmente, despre toate locurile in care m-a dus munca asta. Acum ma gandeam cum m-am ratacit in Alaska, cum am fost arestat la Singapore sau cum am fost muscat de o meduza mica-mica, numita Irukanji, in Australia, din cauza careia era sa mor. Se pare insa ca am o buna imunitate naturala, insa asta nu m-a ajutat in Venezuela, unde am contractat un fel de virus, care era sa ma lase orb ca un liliac. Atunci am murit cateva minute bune. Noroc cu doctorii englezi, altfel nu scapam.

Alexa: Din pacate nu putem scrie prea mult intr-un interviu, dar poate facem un serial de intamplari, de ce nu ? Ar fi cred eu, extrem de interesant. As vrea sa te intreb, care crezi ca sunt problemele noastre, ale romanilor ?

Petrolistul: Ce ma doare cel mai mult este ca nu este pe merit in tara asta. Sunt promovate nonvalorile din ce in ce mai mult. Am colegi de generatie in America si Canada, care au facut diferenta. Chiar in noaptea asta am vorbit cu un coleg din State care e directorul unei fabrici de lasere in domeniul medical si care a fost in tara de curand. Si-a oferit expertiza si nimeni nu l-a bagat in seama. Un alt coleg din Montreal, un superinginer, a fost acasa si a vrut sa faca o afacere in domeniul lui, nu l-a bagat nimeni in seama si a renuntat de a se mai intoarce vreodata in tara.

Alexa: Care crezi ca este cauza ?

Petrolistul: Ne omoara nepotismele si neamurile, asta-i. Si in occident se intampla cu nepotisme, dar niciodata nepotii si copii nu sunt la varf, ei nu ies niciodata pe tv si niciodata nu iau decizii importante. Prostii sau neinstruitii sau nechematii nu stau in fata in west, la noi e invers.

Alexa: Poate pentru ca le permitem. Sau poate, pentru ca suntem dezinteresati.

Petrolistul: Este o chestiune de mentalitate ! Nu retrograda, ci doar veche, perpetuata de la varf in jos. Stiu cazuri de familii intregi in toate domeniile bugetare, chiar punctuale in Cluj, de unde provin si sunt convins ca stii si tu in Bucuresti.

Alexa: Poti sa imi dai nume ?

Petrolistul: Nu are rost sa dau nume, ar parea o razbunare si nici n-ar fi elegant din partea mea. De aceea exista DNA, iar DNA stie mult mai mult decat se vede in presa….mult,mult mai mult. Din pacate este o suprastructura judiciara, care nici macar nu e in total acord cu legile comunitare si care ar trebui desfiintata. Daca toti cetatenii sunt egali in fata legii, trebuie sa existe doar instantele obisnuite. Ce e cu un departament national anti-coruptie ? Ce rezultate a avut el incat sa justifice mentinerea lui ? Niciunul rasunator !

Alexa: Crezi ca avem nevoie de o locomotiva in gandire ?

Petrolistul: Nu ar trebui sa avem si aici ne intoarcem la ideea ta, cu mentalitatile..o sa se schimbe totul in timpul, care este necesar.

Alexa: Dureaza cam mult, iar eu nu prea am rabdarea necesara. Desi…imi plac luptele grele, aproape imposibile.

Petrolistul: Stiu. Nici eu nu am rabdare, dar asa trebuie sa fie. Am vorbit cu multi oameni din democratiile asa-zis traditionale si se pare ca este o singura concluzie, trebuie generatii, cel putin trei-patru pentru schimbarea asta. Noi nu o sa mai apucam, asa este insa putem sa le nivelam calea.

Alexa: Sa plantam semintele…si sigur vor creste intr-o buna zi.

Petrolistul: Exact. Diversitate de opinii si iubire de libertate si democratie. Eu pentru asta lupt, ca si tine. Dictatura pare sa se insinueze mult mai subtil acum, decat era pe vremea comunismului, iar tinerii nu stiu asta.

Alexa: Nu stiu si nici nu cred ca ii intereseaza.Si nici nu cred in dictaturi, fiindca nu stiu practic ce sunt.

Petrolistul: Daca luau bine aminte la ce ai scris tu, atunci cand ai urmarit traseul conductelor, poate ca ar fi luat seama la pericol. E destul de rau. Inseamna ca multi, nu stiu cum este lumea de fapt si poate ca nici nu le-ar folosi la nimic, daca ar sti.

Alexa: Cei mai in varsta stiu, insa multi se prefac ca nu exista probleme de genul asta, iar tinerii…sunt prea tineri. Tu stiai la 22 de ani ?

Petrolistul: E adevarat. Nu stiam.

Alexa: Spune-mi, ti-ai realizat visul ?

Petrolistul: In final am ajuns ce am vrut. Apreciat, plin de bani – ma rog , dupa standardele mele – dar totusi nefericit.

Alexa: Ce ai pierdut pe drumul acesta ?

Petrolistul: Visul de la 15 ani, fiindca unde am ajuns…am ajuns din greseala, insa nu imi pare rau, aici este ca la armata, insa eu sunt generalul acum. Insa visul acela nu imi da pace. As vrea sa ma intorc in tara si sa devin judecator.

Alexa: Sper din toata inima sa ti-l realizezi, la finalul contractului. Fiindca ai adus vorba de tara, ce parere ai despre afacerea Sterling ?

Petrolistul: Pai e mai complicat. Totusi, din ce transpare in presa e un jaf. Statul roman trebuia sa faca acest contract – pentru ca oricum nu aveau bani de explorare – insa, cu mari companii in domeniu, precum Exxon sau BP.

Alexa: Mai avem petrol si gaze in tara ? Si daca da, ce masuri ar trebui sa luam ?

Petrolistul: Avem inca si petrol si gaze. In conditiile crizei mondiale pretul va mai stagna sau chiar se va mai reduce, dar oamenii destepti ar trebui sa cumpere acum si sa il stocheze.

Alexa: Avem capacitate de stocare, noi romanii ?

Petrolistul: Romania are capacitate de depozitare asa de mare, incat a starnit interesul Gazprom.

Alexa: Fiindca se apropie 16 iunie, cand se semneaza contractul pentru Nabucco, te-as intreba, ce ar reprezenta aceasta semnare, pentru Romania ?

Petrolistul: Nabucco e complicat in contextul extinderii influentei Rusiei in zona si a scaderii interesului Germaniei si Angliei, care au zacaminte in Marea Nordului si conducte directe cu rusii (Germania)…eu cred ca e un proiect irealizabil din aceste motive, ca si semnare. Insa, pentru Romania Nabucco ar reprezenta – alaturi de reactoarele 3 si 4 de la Cernavoda, o independenta energetica aproape totala cu consecinte cat se poate de benefice. Sper sa fie adevarat si sa se semneze.

Alexa: Si eu sper. Care crezi ca va fi urmatoarea criza mondiala ?

Petrolistul: Alimentara, in mod sigur.

Alexa: Iti multumesc pentru acest interviu. Ma asteptam la date mai multe, insa inteleg ca nu le poti spune, inca.

Petrolistul: Pai, daca esti agent ? Daca nu esti de la GRU sau FSB e ok pentru mine ! 😀

Alexa: Sunt Mata Harri, dar sa nu mai spui la nimeni ! 😀

Petrolistul: Patriciu e-n toate, stiu ! 🙂 Dar nu este de fapt, decat un pui nenorocit, nimic mai mult. Si nu mai rade, ca s-au intamplat destule chestii pe netul asta. Sa fim recunoscatori CIA, ca au inventat www !

Alexa: Bine-au facut ! M-am ales cu un interviu interesant ! Te astept, din nou, cu seria de intamplari…

Privind inapoi

Pleci intr-o calatorie in primul rand pentru a vedea ceva nou. Eu am visat mereu sa plec pentru a … nu vedea ceva.
Pentru a nu mai vedea tarmul….
S-ar spune ca sunt omul care merge inainte privind inapoi, ceea ce nu e chiar asa rau precum suna, oricum  mai bine decat sa privesti inainte si sa mergi inapoi.
Visator, mare amator de literatura, care a devorat tot ce se putea citi, nu ar fi trebuit sa imi fie asa de greu sa imi imaginez cum e sa lasi tarmul in urma si sa nu mai vezi nimic oriunde privesti.
Nimic decat apa.
In plus am crescut pe malul marii, ar fi fost simplu sa ma duc pe cea mai departata piatra a digului si sa privesc in larg, insa orasul din spatele meu imi zadarnicea eforturile. 
Imaginatia cu ajutorul careia am fost toti eroii cartilor pe care le-am citit, ma trada de fiecare data, cand incercam sa o pacalesc in felul acesta.
Asa ca, atunci cand am plecat prima oara in larg, cand toti ceilalti priveau inainte spre intinderea de apa, eu priveam inapoi, spre tarmul care ramanea in urma.
Si asa, l-am urmarit pana disparea complet si chiar dupa ce nu mai vedeam nimic, imaginatia tot imi juca feste, aveam impresia ca inca se zareste ceva. Cand si aceasta senzatie a disparut, abia atunci am privit imprejur si am simtit emotia unui vis implinit.
Unul din multe altele.
Un vis care a meritat toate asteptarile. E greu de descris senzatia, poate daca spun ca si dupa vreo 30 de ani de lasat tarmurile in urma, tot nu mi-a disparut nerabdarea de a ajunge cat mai repede acolo,  unde nu mai esti decat tu si marea.
Iar in acea prima zi,  marea era perfecta, ca oglinda, complet nemiscata si tacuta. Asa de tacuta, incat pe punte se vorbea in soapta, de parca nu voiam sa o trezim.
Era doar o iluzie. Ca o femeie (da, stiu, comparatia marii cu o femeie e deja banala, aproape ca nu gasesti text despre mare, care sa nu te trimita si la o femeie frumoasa, neaparat frumoasa 🙂 ), spuneam, ca o femeie care se poarta frumos, doar cat sa te atraga in mreje, cat sa nu te sperie de la prima intalnire.
Insa ea, marea, a reusit sa ma pacaleasca.
Cand i-am infruntat prima oara furia si am vazut ce inseamna era prea tarziu sa mai dau inapoi.
Asa c-am ramas sa infrunt…o iubire imposibila…