Archive for July 2009

Ploaie tropicala

July 31, 2009

6a00fa96a4f6c30002011016383387860c-500pi

Ar trebui sa vedeti ce inseamna o ploaie tropicala. Curg siroaie de apa din cer, nu ploua. Si nu e doar  un fenomen, este o entitate, o fiinta, nu doar incepe sa ploua, ci o vezi cum vine, cum se apropie, simti freamatul naturii care se pregateste sa o intampine, vezi marea care era oglinda si care se increteste brusc, asa cum se increteste pielea sub mangaierea palmelor fierbinti.. si apoi incepe sa faca valurete.. o simti bucuroasa si zglobie, asteptand incordata si nerabdatoare imbratisarea. Vezi cerul negru la orizont, negru de suparare si gelozie ca ea isi face de cap, turbat, furios, zmulgand copacii si acoperisurile, chemand-o inapoi. Insa ea,  a plecat spre marea care o asteapta frematand, isi urmeaza calea… fara sa-i pese si pe masura ce se apropie e tot mai nepotolita, inundand din preaplinul ei paduri si campii, scoatand apele din matca si scormonind valuri de noroi, peste cate un satuc care nici nu e trecut pe harta. Nu-i pasa ploii, fiindca nici nu mai e ploaie …e potop, ca un barbat care a trecut de preludiu si nu il mai poate opri nimic. Numai ca ploaia nu-i barbat. Si nici marea nu e.

Cine nu a vazut, nu poate intelege doar din descrierea cuiva. Mergeti sa vedeti si sa simtiti ploaia contopindu-se cu marea..ca sa nu va mai revolte pacatul lor.

Advertisements

Salam contra clavecin…

July 30, 2009

jade-2

“M-am gandit mult, daca merita sau nu sa postez pe blogul meu, ceea ce am in minte ..E usor sa vorbesti, rostesti repede un cuvant, o fraza …si gata ..de multe ori poti sa strecori un pic de otrava intr-o suierare, intr-o soapta ..
E foarte usor sa vorbesti, aproapte ca nu simti nici o responsabilitate, dar cand scrii ce ai in minte ..Ehee..aici se schimba treaba …
Vorba aia : Verba volant, scripca ..amanet, nu-i asa ? 😀

Pana la urma m-am hotarat, pentru ca “dusmanii mei de breasla”, nu prea se omoara cu limbile straine ( nici macar cu romana, uneori ), asa ca am zis sa profit de faptul ca mi-a dat Dumnezeu ( si Alexa ) un blog si sa-mi dau si eu cu parerea, unde nu ma poate intrerupe nimeni si unde eu sunt “moderatorul”, adica intrerup pe oricine sau ii dau dreptul la replica cum mi se nazare !

Si am dorit foarte mult sa-mi spun parerea despre uriasa diferenta de mentalitate a clientului vest european, fata de cel Est european ( in special din Romania ), in ce priveste domeniul bijuteriilor, in special …

Pot sa spun ca am stabilit deja o norma, foarte simplu de verificat. In timp ce clientul din Vestul Europei spune :” Imi place, cat costa ? “, clientul din Est ( din Romania, mai ales ), spune : “imi place, cate grame are ?”…Este ca si cum ai intreba cata panza si vopsele si ulei a folosit un pictor, cand a realizat un tablou ( chiar daca este o capodopera), sau mai mult, ca si cum ai intreba.. cate kilograme de bronz a folosit sculptorul la lucrarea lui, pentru a calcula valoarea lucrarii, dupa pretul kilogramului de bronz de la bursa de metale.

Manopera, valoarea artistica si munca de creatie sunt desconsiderate complet, excluse din start in evaluarea lucrarii.

Cata hartie si cerneala au folosit Eminescu sau Bach, sau Wagner de exemplu, cand au creat capodoperele lor ? As putea continua, daca nu ar fi penibil…
De aceea artistii avangardisti folosesc materiale neconventionale, chiar deseuri sau gunoaie pentru a se exprima, iar lucrarile lor sunt evaluate intr-un mod atat de diferit in Vest fata de Est. Este o atitudine perversa, vicleana, pentru cei din Est, care se lauda cu valoarea lucrarii dupa ce au achizitionat-o, aratand de fapt, ca totul nu este decat o mentalitate de desconsiderare a ARTISTULUI, nicidecum a produsului lui.

Educatia in Dispretul fata de munca, practicata in Est, versus educatia in Respectul fata de munca, practicata in Vest ..Punct.

PS. Nu credeti ? Priviti aici, pe link, ca sa vedeti ca la 5 minute dupa ce s-a anuntat vanzarea acestui obiect de numai 25 de grame, a fost cumparat.
De cine credeti ? Tot de un bijutier, ceea ce ma onoreaza indoit ..si nu din Romania, ci  din Germania. Adica, din Vest ….”

http://hollowjewelry.wordpress.com/dealling-and-willing/

“A platit 100 de euro pe gram, pentru o bijuterie din metal, fara pietre gramada, cum nu au nici Bulgari si nici Tiffany ..”

Acesta este sfarsitul povestii cu JADE, din “Interviul cu Giacomo” si inceputul unei altei povesti, la care finalul inca nu a fost scris si din care vor mai fi scrise cu siguranta si altele. Cum a ajuns in urmatoarea poveste Giacomo, va spun acum.

La inceput, cand JADE a fost doar un desen, toata lumea a clatinat admirativ din cap, iar unii chiar au comentat pe site-ul unde a fost pus: ” da, e frumos desenul, dar cine face nebunia asta ? ”
Pe urma, spunea Giacomo…

” mi-am dat si eu seama ca am cam exagerat, am pus filmul cu desenul intr-o noapte, eram foarte deprimat ..stii tu, banii, chiria, banca, matusica, pisica pe acoperis…Si mi-am dat seama ca s-ar putea sa ma compromit, sa ma fac de ras “aiurea-n tramvai”, asa ca nu am scos filmul, ci i-am lasat sa fiarba cateva zile, in care am inceput – fara un plan anume in minte – sa construiesc primele piese ale corpului femeii care citeste …
Eram ingrozit la gandul ca voi ajunge la cap, fiindca trebuia sa fac ceva deosebit, un chip frumos, si nu aveam nici cea mai vaga idee cu ce il voi lucra ..aproape ca nu mai am scule de loc ..daca te uiti la seria de filme MAGIC si JADE,
ai sa vezi ca am lasat capul la sfarsit , toti au crezut ca este o miscare studiata, de suspans, dar efectiv eram foarte incordat si in plus, ramasesem fara nici un gram de aur ..am fost nevoit sa cer 10 grame peste tot, pe la toti cunoscutii si nimeni nu mi-a dat ..
Unii aveau cate 16 kg de aur in vitrine …
Ce sa-ti spun..
Ei…pana la urma am facut-o si am pus o muzica triumfala pe fundalul de prezentare, un fel de cantec afro de vanatoare, cu un crescendo triumfal, imi da un sentiment inaltator ..mereu cand il ascult, ma gandesc la Massai ..nu stiu de ce, probabil unde sunt cei mai curajosi barbati din lume ..se duc singuri sa vaneze leul, cu un bat in mana ..
Chestia este, ca atunci cand au vazut ca se ingroasa gluma, cei de la Rio Grande au intrat in joc si mi-au trimis – la o saptamana dupa ce JADE a fost prezentata gata pe websitul german – invitatia de a participa la cel mai mare concurs de design pentru bijuterii din lume.
Am fost ametit de veste…

Intr- dimineata, Giacomo a primit din mana proprietarului, unde isi are atelierul, un mare plic alb, doar cu adresa firmei pe el si atat. N-a stiut e este, insa atunci cand l-a desfacut, inauntru era ceea ce astepta de 10 ani.
Invitatia oficiala de participare, nominalizata la concursul de la Las Vegas.
Mai primise invitatii pentru acest concurs de-a lungul anilor, dar erau chestii automate , pe e-mail.
Acum este in joc cum spune…

“in The Big Game si vreau sa las urme adanci acolo, daca nu, macar sa le iau marele premiu si banutii ..Oricum, ce e mai important este diploma de castigator, care-ti creste actiunile si pretul intr-un mod aiuritor”…

Ca sa realizati unde a fost invitat Giacomo si ce inseamna acest concurs, va invit pe Saul Bell Design Award, sa vedeti asa cum spune Giacomo…

“ce periculosi sunt acolo…” ! 😀
http://www.saulbellaward.com/

Nu ne ramane decat sa ii uram succes acestui artist roman, care a gasit “usa negasita”…pe care o cautam cu totii…

Cuibul pitzigoilor !

July 30, 2009

Aici este locul, denumit mai peste tot pe net, drept cafenea ! La noi, denumirea defineste un stereotip, care face parte din noi si din mentalitatea noastra romaneasca de pasari mici si vioaie, care se strang la chibitzat, pornind de la una si ajungand la multe altele !  😀

Enjoy !  😀

parus_caeruleus_d9814

Pact pentru educatie

July 28, 2009

ai160541n658517

Vorbeam in seara asta cu o prietena, profa de engleza despre incredibila decadere a sistemului de invatamant si am ajuns amandoua la concluzia ca ea se aseamana cu o implozie… stiti, ca in cazul turnurilor gemene! Sistemul a fost lasat… poate determinat… sa se prabuseasca din interior. Cei din sistem, adica cei care s-au pregatit sa formeze generatii pentru perpetuarea unei societati ideale, au constatat, treptat, ca absolventii nu-si gasesc locul in aceasta societate, pentru ca “cei mari” i-au deviat structura, i-au daramat scara de valori. Continuturile si obiectivele programelor scolare nu au fost adaptate intre timp acestor schimbari perverse. Treziti in mijlocul unei societati care-i lua peste picior, s-au revoltat in diferite moduri: refugiindu-se peste hotare, injurand sistemul care nu i-a pregatit, angajandu-se pe unde au apucat si prestand munca respectiva la fel de neglijent cum s-au simtit tratati in scoala sau, si mai rau, devenind infractori! Fireste, dascalii, tot treptat, si-au evaluat “produsele” si, realizand ca sunt depasiti de situatie, fiind si suficient de prost platiti si din ce in ce mai dispretuiti de catre “restul lumii”, au depus armele. Discutia s-a incheiat, din pacate, acceptand faptul ca nu se intrevede nicio posbilitate ca din actualele moaste ale vechiului sistem de invatamant sa se mai poata recupera ceva. Asemenea turnurilor gemene, el trebuie refacut din temelii. Iar acest lucru necesita personalitati providentiale. Carora, chiar daca le avem, politicienii si/sau impostorii nu le vor permite sa scoata capul!

Violul parlamentar

July 28, 2009

Reacţia celor 103 deputaţi care au decis la unison că “sacrilegiul” comis de Elena Udrea trebuie aspru pedepsit, este definitorie pentru partidele lor: PSD si PNL. Votul dat aseara este un vot-bâtă… “să se înveţe minte”. Atât Elena Udrea cât şi oricine altcineva care va mai cuteza să demaşte, dinlăuntrul parlamentului, vreun parlamentar (adică vreun complice) “de-al lor”.

Asistăm, în fapt, la o nouă campanie de “suspendare”. Similitudinile sunt evidente: aceiaşi instigatori, aceiaşi executanţi, aceeaşi glorioasă “coaliţie” PSD-PNL, aceleaşi metode, probabil acelaşi… viitor eşec. De data asta, muşchii bărbăţimii pesedisto-liberale se pun cu o femeie, după ce înfruntarea cu un bărbat le-a cauzat purtătorilor respectivilor muschi echimoze dorsale.

Elena Udrea a îndrăznit să arate cu degetul şi să enumere, cu date, cifre şi nume, toate marile cazuri de jaf naţional din ultima vreme. Atmosfera creată de reprezentanţii în Camera Deputaţilor ai PSD şi PNL a fost similară celei de la şedinţa camerelor reunite în care preşedintele Băsescu a condamnat comunismul. Fantoma lui Vadim şi-a lui madam’ Buruiană încă mai bântuie Casa Poporului. În vociferările mitocăneşti ale unor golani aleşi, doamna Udrea, pentru a se putea face auzită, a ridicat uneori vocea.

Indignaţi de curajul unei femei inteligente şi frumoase care a indicat, cu precizie, cum au fost sifonate sute de milioane de euro, clica de deputaţi de codrul mare a hotărât băgarea pumnului în gură.

Puşi în faţa atâtor cazuri demne de serioase anchete de presă, bravii noştri jurnalişti nu gasesc altceva de făcut decât să comenteze… tonul Elenei Udrea şi să se întrebe, în mod idiot şi cu acel subînţeles tipic de bloc – ca acea pesedistă cu aspect comunstoid, Aura Vasile – oare ce “structuri” sau “servicii” i-au furnizat doamnei ministru aceste dezvăluiri? Nedându-şi seama, în marea lor perspicacitate, că “structurile” în cauză fuseseră, de-a lungul timpului, ei inşişi, adică presa.

“LISTA LUI UDREA”, în loc să-i şocheze, să-i urnească, să-i mobilizeze întru noi şi noi fapte de vitejie jurnalistică, îi lasă, de data aceasta, pe corifeii gazetărismului românesc, reci ca mortul; ostenită după greaua luptă dusă cu Ridzi, mass media româneasă trebuie să-şi mai tragă şi sufletul, măcar 2-3 săptămâni până când comisia lui Orban (conţinând sinistre figuri precum Aura Vasile, Robert Negoiţă, Nicolae Bănicioiu sau Adriana Săftoiu) va da încadrarea şi sentinţa penală  în noul caz Băses…, pardon, Udrea. Posibilele şi probabilele fărădelegi denunţate de Udrea oricum nu corespund… “politicii editoriale” ale lui Hurezeanu, Tucă, Mitchievici, Ciocăzanu, CTP, SRS, sau ETC…

Marii nostri “moralisti TV” – Chireac, Nistorescu, Boda, Tănase împreună cu toţi moderatorii instigatori şi cu toate piţipoanceţaţele – vor trece sub tăcere toate cazurile enumerate de Elena Udrea, dupa cum au trecut sub tăcere şi cazul “Sterling” şi cazul “Nemirschi” şi cazul “Mazăre Nazi”. Vor întoarce, însă, pe toate feţele, bineînţeles, doar perdelele de 75.000 de euro de la M.T., mopul şi andrelele doamnei Udrea, tonul ei, poşetele ei, pantofii ei, parcările ei.

Lui Tolontan, care se dovedeşte întruchiparea eşecului inteligenţei la om, îi scapă pe gură că el cică ştia de ilegalitatea comisă de Crin Antonescu, pe vremea când era ministru, privind înstrăinarea Ştrandului Tineretului. Şi daca ştia, cum de nu s-a agitat la fel de puternic ca în cazul Ridzi? Setea de adevăr i-a fost cumva potolită de-o bere dată la gard de propriul mogul?

Acest Tolontan, ironizat şi dovedit mincinos de către Elena Udrea în direct aseara, demascat ca şpăgar de propriul coleg de trust, Mircea Badea, încă mai apare pe ecrane, dovedind că nesimţirea este nu numai infinită, ci şi contagioasă. “Barbatul” Tolontan a dat fuga la Ursu în emisiunea de la “Realitatea TV” s-o pârască pe Udrea că aceasta cică l-ar fi ameninţat: “Mi-a transmis că se va ocupa personal, informativ de mine”. În momentul în care a intrat şi “ameninţătoarea”, în direct prin telefon, vehemenţa falică a lui Tolontan s-a topit ca tratată cu bromură cazonă şi adevarul a ieşit, brusc şi neaşteptat, la iveala. Feţe-feţele făcute de toţi cei din studio nu mai trebuie comentate.

Bref… Toată mârşăvia asta, toata această mascaradă pusă la cale de cuplul Vanghelie-Hrebenciuc şi făptuită, politic şi mediatic, de-o gaşcă de violatori în serie, asistaţi de câţiva voyeur-i perverşi cu apucături onaniste,  îmi inspiră un personaj lombrozian (colectiv, in cazul nostru),  cu aspect de orc sau de gnom tolkienian, care vrea cu orice preţ să violeze o femeie şi care, pentru că erecţia nu-i reuşeşte, se satisface snopind-o în bătaie.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009



Despre romani…pe romaneste!

July 27, 2009

Pentru un popor care nu este aproape deloc preocupat de viitorul tarii, de viitorul lui si al copiilor lui, pentru un popor caruia realitatea imediata ii este suficienta in masura in care ii este multumitoare – manelele, otevizarea, spalarea creierelor sub supravegherea directa si atenta a starletelor de ocazie, seara de seara, cu cinism si rigoare, prin prezentarea albului in negru iar a negrului in alb (si atunci cand e prea evident, prin amestecarea si uniformizarea tuturor in griuri), toate acestea si multe altele reprezinta standardele unei vieti linistite si imbucuratoare pentru multi romani. Adica sunt standardele mioritice, minim necesare, pentru leneveala romanului semidoct, majoritar.

Constient de sine si puturos din nastere, el nu doreste sa se schimbe nici un milimetru, dar considera ca este imperios necesar ca toti ceilalti care ii sunt diferiti, sa se schimbe radical. In acest fel mandria lui este satisfacuta, iar personajul devine personalitate…de cartier, un bun exemplu de urmat. Cultura il plictiseste si il injoseste, amintindu-i cat e de incult. Sportul televizat ii place cel mai mult deoarece il scuteste pe el de efort si ii da prilejul sa se simta mai barbat in fata familiei. Parand singurul din casa specializat in descifrarea unui domeniu exclusivist, el obtine astfel autoritate si poate urla catre sotie sau copil atunci cand mai cere inca o bere din frigider, intre doua-trei ragaieli si o injuratura zdravana ….de control. Din punct de vedere profesional este pregatit la limita, insa asta nu il opreste sa pluseze cu obraznicie si sa se prezinte tuturor celor care inca nu l-au cunoscut si nu au apucat sa regrete, drept omul de meserie-meserias–cel mai tare, cel mai bun si in consecinta foarte scump. Cu ochii ageri, exersati in ani, el adulmeca imediat daca este rost de vreun ciubuc ori de furat ceva de la locul de munca. Aici este dispus sa incerce darnicia preventiva si sa imparta cu cei care l-au surprins, caci tot nu da de la el. Dar si asta o face cu oarecare zgarcenie. In restul orelor de program incearca sa se fofileze mimand preocuparea si harnicia. Este mereu cu treaba atunci cand ai nevoie de el si inutil atunci cand e prezent.

Politic este de acord cu toti cei care ii permit sa-si perpetueze acest stil de viata. La schimb, el este dispus sa dea in mod tacit dispensa la furat politicienilor care ii sunt copie fidela si chiar sa se prefaca ca ii crede sinceri si curati. Orice idealist, orice reformator, orice glas singular, indiferent cat de amplificat ar fi de catre realitatea evidenta,va fi violent sanctionat, copios injurat si coborat in derizoriu inainte de a declansa cu adevarat o schimbare profunda si pe termen lung.In fond, i-ar pune in pericol stilul de viata. Il intalnim zilnic peste tot, este usor de recunoscut, dar greu de evitat.La nevoie se legitimeaza cu o diploma obtinuta de la vreo privata ….prin invatamant la distanta. El este romanul care nu ar pleca niciodata din tara, dar care pericliteaza viitorul tarii.

Salut!

July 25, 2009

Bine te-am gasit, grecoaico!

O sa ai multa bataie de cap cu un novice ca mine in ale blogaritului, dar sa stii ca sunt cuminte si invat repede! 🙂


%d bloggers like this: