O economie necesara

Societatea de Studii Istorice din România, Iaşi, initiaza o petitie semnalata si de blogul Antiteze, prin care se cere din nou reducerea pensiilor fostilor securisti si activisti comunisti de rang inalt:

Considerăm că este profund imoral ca promotorii unui sistem criminal să se bucure de impunitate într-un regim democratic şi, în plus, să beneficieze de favoruri. Orice reformă care vizează modernizarea statului nu poate fi compatibilă cu onorarea acelora care au transformat statul în instrument de represiune politică, în perioada 1948-1989.

În contextul dezbaterilor legate de legea unică a pensiilor, solicităm Guvernului României să găsească, împreună cu societatea civilă şi instituţiile academice care se ocupă de studiul comunismului, o formulă legală, în acord cu Constituţia României, prin care pensiile celor responsabili pentru nelegiuirile regimului comunist să fie reduse. Există precedente şi soluţii legale practicate în alte ţări ieşite de sub dictaturi, înregistrate în literatura de specialitate privind aşa-numita „justiţie de tranziţie”. Reducerea sau chiar eliminarea pensiilor s-au numărat printre măsurile luate în Europa după 1945 împotriva responsabililor nazişti şi a colaboratorilor acestora din ţările aliate. Câteva din statele est-europene post-comuniste au recurs, de asemenea, la sancţionarea celor responsabili de abuzurile comunismului prin reducerea pensiilor. Germania este cel mai cunoscut exemplu, iar Polonia, cel mai recent. De la 1 ianuarie 2010, pensiile a peste 24.000 de oficiali comunişti şi ofiţeri ai poliţiei politice din Polonia au fost diminuate cu peste 50%.

În condiţiile în care România a condamnat oficial regimul comunist, a venit vremea ca măsurile concrete de decomunizare să fie puse în practică. Este nevoie de acestea ca semn reparatoriu faţă de victimele comunismului şi pentru a arăta că încălcarea drepturilor omului, a legilor şi normelor democratice nu rămâne nesancţionată.

Semnaturile sunt centralizate pe adresele de email: ddobrincu@yahoo.com si/sau adrian_cioflanca@yahoo.com.

Consider ca o astfel de masura, chiar si venita atat de tarziu, cand un tortionar ca generalul Plesita a murit linistit, este nu doar oportuna, ci si morala.

Cateva exemple la dispozitie din viata publica:

Riscul esecului PDL

Nu am fost niciodata membru al unui partid politic: imi displace profund tipul activistului roman – monodiscursiv, orientat asemeni unei papusi trase de sfori de la un centru de partid spre un tel care-i este impus de conducere, populist pana in maduva oaselor in public si “uns cu toate alifiile” in viata particulara, indoielnic atat din punctul de vedere al inteligentei cat si al empatiei si / sau consistentei umane.

Cu toate acestea, m-am apropiat de PDL in ultimul an (nu ca membru, ci ca simplu alegator) dintr-un motiv foarte simplu: eterogenitatea acestui partid si faptul ca am descoperit in corul de activisti obisnuiti o serie de persoane care imi transmit ceva, care ma reprezinta si care reusesc prin argumente inteligente sa imi inspire incredere. Desi Traian Basescu inca este in mod evident locomotiva PDL, in ultimul an am avut senzatia ca in partid incep sa fie cultivati oameni de valoare care vor fi in stare pe viitor, atunci cand presedintele se va retrage, sa modernizeze prin prezenta lor clasa politica romaneasca si in general societatea si credeam ca dupa alegeri aceasta pluralitate a vocilor se va perpetua.

Se pare insa ca unii s-au trezit mai invingatori decat altii si, in loc sa asistam la lupte in PSD, sa vedem sabia Bunicutei&co. inrosita la capat de sangele Prostanacului, PDL nu stie sa-si savureze locul de primadona si sa se puna serios pe treaba ajungand sa fie un partid sfasiat de neintelegeri.

Un articol de astazi de pe Hotnews rezuma foarte clar ceea ce se simtea deja de cateva zile: amplificarea nemultumirilor legate de unele decizii ale conducerii PDL de dupa alegeri, in special ale grupului Blaga, Berceanu si Videanu.

“Ajuns la grupul deputatilor, Boc a fost pus in fata unei alte probleme: contestarea conducerii PD-L, in special a ministrilor Blaga, Videanu si Berceanu. Deputatii i-au reprosat presedintelui ca nu au acces la deciziile conducerii partidului si ca banii sunt directionati de catre triada Blaga – Videanu – Berceanu in functie de clientela acestora.

“Am fost alesi uninominali, am renuntat la afaceri si multi dintre noi traiam din salariu de parlamentar si asta ca sa facem politica, dar constatam ca suntem carpele partidului care trebuie doar sa execute ordinele de sus. Peste doi ani vom veni in fata electoratului sa le cerem votul si nu am reusit sa facem nimic. Nu avem acces la decizile luate in interiorul PD-L, nu putem sa contactam proprii nostri ministri iar banii sunt directionati de catre triada Blaga- Videanu -Berceanu“, a declarat sub protectia anonimatului un deputat PD-L.

Potrivit surselor participante la discutie, deputatii i-ar fi reprosat lui Emil Boc ca partidul a inceput sa calce pe urmele PSD si a ajuns sa fie condus de o gasca care “face si desface apele in partid”.

“Nu mai exista statut, nu se mai respecta nici o regula iar deciziile sunt impuse de cei trei grei ai partidului”, au declarat sursele citate.

Masa critica in randul deputatilor PD-L a fost impulsionata si de declaratile lui Cristian Preda care, a atacat marti, pe blogul personal candidatura sustinuta de PD-L a lui Honorius Priogoana.

[…] Dupa postarea lui Preda a urmat un schimb de declaratii publice intre Emil Boc, pe de o parte, iar de cealalta parte, Cristian Preda si Sever Voinescu.

Si prim vicepresedintele PD-L Teodor Stolojan a tras un semnal de alarma avertizand ca activitatea PD-L nu trebuie sa se confunde cu actul guvernarii.

[…] Conform surselor Hotnews. ro, la sedinta cu deputatii, Boc le-a explicat acestora ca au inteles gresit mesajul lui Preda si Voinescu. Boc le-a promis democrat liberalilor ca va incerca sa creeze o punte de legatura intre parlamentari si ministrii partidului printr-o intalnire periodica fata in fata a celor “doua tabere”.

Mai mult, se spune in acelasi articol, este vizata insasi sefia partidului data fiind aproprierea congresului PDL:

Potrivit acelorasi surse, Emil Boc este in continuare fidel palatului Cotroceni iar cei trei ministri nu sunt priviti cu ochi buni de catre Traian Basescu. Mentinerea lui Boc la sefia PD-L este dorita de Basescu insa nu si de cei trei grei ai partidului. Sursele citate sustin ca miza congresului este una mare, la sefia partidului si-ar putea anunta candidatura Vasile Blaga.

O analiza in profunzime a articolului releva si un alt adevar pe care il intuiam inca de pe vremea in care, desi numele ii fusese vehiculat destul de intens si era un personaj agreat chiar si de opozitie (dovada faptul ca a fost unul dintre putinii ministri propusi – alaturi de Bogdan Aurescu – in guvernul Croitoru care a fost acceptat), Vasile Blaga nu a fost niciodata optiunea lui Traian Basescu pentru functia de prim-ministru.

Este evident astfel ca alaturi de ceilalti doi mentionati in triada, Blaga este unul dintre personajele cele mai importante din partid (daca nu chiar cel mai important) si ca a influentat puternic optiunile “re-incalzite” pentru posturile de ministri. De asemenea, Traian Basescu nu se mai confunda de ceva vreme cu PDL, nu mai “taie si spanzura” in partid asa cum s-a obisnuit media mogulilor sa comenteze, dimpotriva.

Daca PDL va continua linia deciziilor cel putin bizare, respectiv va continua marginalizarea intelectualilor combinata cu promovarea unor politicieni indoielnici (nepotismul) si va directiona fondurile in functie de interesele particulare ale unor lideri, la urmatoarele alegeri, ramasi si fara Traian Basescu si incapabili de a arata ca au indeplinit ceea ce au promis prin colegiile lor in ciuda faptului ca s-au aflat la guvernare, risca o prabusire procentuala dureroasa. Responsabilitatea PDL este si mai mare atunci cand ma gandesc la gradul de implicare politica pe care l-a demonstrat electoratul in ultimul timp prin prezenta ridicata la vot. Nici nu vreau sa-mi imaginez ce se va intampla in cazul in care acest electorat va fi dezamagit.

UPDATE: Recomand si articolul excelent al lui Politeia de astazi: http://theophylepoliteia.wordpress.com/2010/01/08/criptogramele-portocalii/

Vina de a poseda gandire critica

The voice of protest, of warning, of appeal is never more needed than when the clamor of fife and drum, echoed by the press and too often by the pulpit, is bidding all men fall in and keep step and obey in silence the tyrannous word of command. Then, more than ever, it is the duty of the good citizen not to be silent.
~ Charles Eliot Norton

In opinia mea, diferenta dintre talibanismul partinic (daca tot a fost, cu ceva timp in urma, un termen la moda printre cei platiti de Felix motanul) si partizanatul asumat rational, din simt civic, este o doza serioasa de gandire critica.

Cu alte cuvinte, daca primul este doar adeziune oarba, lipsa de interes pentru informatie, tendinta de a distorsiona tot ceea ce nu-ti convine si a vedea lucrurile simplist in alb sau negru (combinata cu insulta grosiera, cu un adjectiv-doua aruncate ici colo numai pentru a lovi in oponent), cel din urma este rezultatul unui exercitiu intelectual, al unei evaluari temeinice a circumstantelor, al analizei riguroase a informatiei.

Poate parea pretios ce am scris mai sus, insa am crezut ca este este exact motivul pentru care atatia dintre noi am fost revoltati de injuriile care ni s-au aruncat in timpul campaniei fiindca l-am sustinut pe Traian Basescu. Pentru ca am fost in stare sa discernem in isteria generala din media romaneasca ceea ce era cu adevarat important si am incercat sa gasim o serie de persoane care sunt in stare sa opuna claritate si argumente solide corului de voci tembele perorand aceeasi partitura anti- de dimineata pana seara.

Constat insa ca acum lucrurile incep sa se decanteze intr-un cu totul alt sens, mai cu seama de cand pentru unii dintre noi optiunile PDL in materie de candidati sau posturi ministeriale au fost absolut naucitoare (asa cum s-a intamplat de pilda pe blogul lui Politeia sau pe al lui Turnofftheglory). Si, contrapunctic, au aparut si altii care striga deja “tradare” cat ii tine gura, uitand de faptul ca abia a trecut o luna de la alegeri…

Personal nu-mi pot imagina ce fel de reformare a statului se va face prin promovarea unor indivizi ca Honorius si punerea la colt a lui Cristian Preda sau a lui Sever Voinescu? Sau cum vor fi gestionate treburile statului cu acelasi guvern tern si inodor (cu cateva exceptii) al lui Emil Boc? Sau, in fine, cum se vor dezmetici nostalgicii alegerilor anticipate cand vor constata ca in fapt nu este deloc rost de ele?

Ii dau, asadar, dreptate lui Cristian Preda atunci cand vorbeste despre incoerenta lui Emil Boc si despre semnele oligarhizarii PDL:

În ceea ce mă privește, eu cred, de pildă, că fenomenul de oligarhizare a partidelor și, prin ele, a vieții publice trebuie stopat. Președintele Băsescu a asumat această credință cu forță și PDL a subscris discursului anti-oligarhi. A făcut-o și dl Boc.
Numai că PDL în general și dl Boc în particular au o problemă dacă văd oligarhia doar în curtea adversarilor.
Desemnarea lui Prigoană jr drept candidat este semnul unei tendințe clare de oligarhizare a PDL.
Iar dacă e cineva care crede că oligarhii noștri sunt mai buni decât oligarhii lor, acela se înșeală.

Si totusi nu pot scapa de o intrebare: ce inseamna cu adevarat “experienta politica” pentru primul ministru (bineinteles, atunci cand nu se afla in lumina camerelor de luat vederi)? Fiindca daca aceasta se rezuma la distanta dintre un discurs searbad, al sau, si prestanta intelectuala pe care au dovedit-o Sever Voinescu si Cristian Preda in dezbaterile din timpul campaniei, ma indoiesc ca PDL va mai fi in stare pe viitor sa mai atraga oameni de valoare.

TOP GUN Presedinti…

Stim ce Presedinte avem in urmatorii 5 ani, dar dupa… ?

Cred ca a venit vremea sa ne gandim la viitorul candidat dintr-o alta perspectiva si anume nu cea a unuia cunoscut, fiindca nu mai intra in calculele noastre niciunul dintre cei care au candidat in  2009. Le-am vazut campaniile si ne-am lamurit ca pe afara a fost vopsit gardul si inauntru leopardul.

Cum nu imi vine niciun nume in minte ca propunere, nici macar din asa zisa societate civila, sublima, dar lipsa la apel cu desavarsire….m-am gandit la o propunere care sa ne scoata din impas, simpla, aplicabila si cu efecte benefice pentru cetatean.

V-o impartasesc si poate ca o sustinem impreuna, fiindca eu o vad ca pe singura solutie viabila in context.

Asadar, ce-ar fi sa se infiinteze o Scoala a Presedintilor ?
Adica, de anul acesta sa inceapa sa se inscrie viitorii candidati la Presedintie care musai trebuie sa aiba varsta intre 21-35 de ani, un test de sanatate facut ca la pilotii de linie si un test QI dupa ultimele standarde internationale.

Apoi, neaparat sa vorbeasca minimum 2 limbi straine la perfectie  si care sa urmeze niste cursuri de vara, la care sa studieze economie, politica, drept, management, comunicare, maniere si diplomatie,timp de 5 ani, sesiuni terminate cu examene la care nota de trecere sa fie munimum 9. Cu cat mai multi cadidati inscrisi, cu atat mai bine…avem de unde alege in cursul celor 5 ani, pe cel mai bun !Cu cat mai multi absolventi de top, cu atat cresc sansele de a avea Presedintele tanar, pregatit si deja examinat.

Un fel de Top Gun romanesc….idee venita dupa ce am studiat contextul si care are menirea de a dezvolta, rafina si forma un nou candidat de catre traineri de top !

Dupa un Viper….avem nevoie de un Maverick ! 😀
Ce ziceti ?

Un alt fel de plugusor…

Si au trecut sarbatorile… lumea isi revine din amortire cu greu, prin discutiile legate de alegerile pentru postul ramas vacant in urma plecarii lui Bogdan Olteanu din Camera Deputatilor. Nu le voi comenta… au facut-o altii foarte bine, mai ales Politeia intr-un articol in care vorbea despre dificila optiune intre un candidat “necopt” si unul “rascopt”

Insa mi-a retinut atentia un articol de ieri in care se anunta aparitia unui raport al BMI, Business Monitor International (un barometru al posibilitatilor de afaceri care are in vedere 175 de piete din intreaga lume), in care se recomanda investitorilor sa acorde o atentie deosebita Romaniei, in particular agriculturii din Romania.

Articolul este doar un “abstract” al raportului mult mai complex, dar unul care incepe triumfalist cu aceleasi coordonate pe care le cunoastem deja : avantajele Romaniei sunt forta de munca ieftina, mult pamant de cultivat si statutul de membra UE:

With cheap labour, abundant farmland and recent EU accession under its belt, Romania has huge potential as a destination for agribusiness investment.

Investitiile cele mai rentabile ar fi, conform raportului, in directia culturilor de porumb si de sfecla de zahar care, pe langa valentele obisnuite ar putea folosi si la producerea biocombustibililor, mai ales dupa inaugurarea primei rafinarii pentru bioetanol din sud-estul Europei la Zimnicea. Mai mult, in ceea ce priveste porumbul, Romania ar putea pe viitor inlocui Statele Unite pe unele dintre pietele de pe care acestea au inceput sa se retraga:

The potential also exists for Romanian corn production to fill export markets once occupied by US corn, which will itself increasingly be used for biofuel production.

Desigur, desi raportul luat ad literam anunta o veste buna, trebuie sa ne gandim si la potentialele dezavantaje pe care le ascunde (unul dintre cele mai mari fiind acela ca, daca ne reorientam pe cultivarea unor plante destinate exclusiv productiei de combustibili, vom continua sa importam mancare). Cu toate acestea, atata vreme cat noi nu am fost in stare intr-o mare masura sa scapam de plugul de lemn, poate ne ajuta altii…

Articolul complet il gasiti aici:

http://www.pr-inside.com/market-report-romania-agribusiness-report-r1648980.htm

Romania si o comparatie a unui american de an nou

Un articol interesant scris de fostul ambasador al SUA la Bucuresti, Jim Rosapepe, in Wall Street Journal-ul de azi apare ca un cadou de an nou… ma rog, pentru cei care nu tusesc atunci cand se gandesc la Italia (eu cam o fac, desi am un bunic italian). Parca imi placea mai mult comparatia cu Franta din perioada interbelica, dar probabil sunt eu mai carcotasa.

Un lucru este insa sigur… un fost ambasador scrie despre Romania ca fiind o tara normala, in plina dezvoltare. Si oricine a iesit afara din tara, ca mine, poate sa confirme ca nu suntem tocmai codasii lumii, desi am avut parte de enorm de multa presa negativa (probabil foarte bine tintita).

Asadar, la multi ani, si nu va pierdeti speranta, suntem pe drumul cel bun!

Enjoy the article:

Outside of Romania, and sometimes even inside, good news travels slowly. Romania has had one of the highest ratios of bad international press to real achievement of any country in the world. Despite its remarkable progress since 1989—a free press, a democratic political system, peaceful relations with its neighbors and among ethnic groups, and an economy that grew rapidly—the foreign snapshot is still too often dominated by abandoned children, corruption, and chaos.

puteti insa gasi date despre articol si aici: http://www.hotnews.ro/stiri-international-6773009-james-rosapepe-wall-street-journal-romania-epoca-ceausescu-noua-italie.htm

Cate ceva interesant de urmarit…

Dincolo de unele declaratii heirupistice inerente unor astfel de situatii, discursurile post-audieri in comisiile de specialitate ale ministrilor contin o serie de elemente care, in opinia mea, trebuie urmarite in perioada urmatoare:

1. As incepe cu cea mai dura afirmatie, apartinandu-i lui Vladescu: “Salariile vor fi inghetate!“.
In schimb, sistemul de taxe ramane acelasi, in vreme ce despre impozitul minim va trebui rediscutat.

2. Apoi, o discutie interesanta este cea legata de intentiile lui Vasile Blaga privitoare la descentralizare:

“Implementarea măsurilor de descentralizare se va face în următoarele domenii: în învăţământul preuniversitar de stat, aşa cum prevede de altfel Legea educaţiei naţionale, se vor transfera competenţele, la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor, judeţelor, privind organizarea şi funcţionarea reţelelor şcolare, dar şi a numirii-eliberărilor din funcţie a directorilor, pe principiul o treime, o treime, o treime, agreat după toate discuţiile pe care le-am avut cu toate partidele politice, şi, de asemenea se impune ca să ajungem cât mai repede la stabilirea, să fie stabilite standardele de cost per elev destinate finanţării curente ale instituţiilor de învăţământ”
http://www.realitatea.net/blaga–avizat-favorabil-in-comisii–administratiile-publice-ar-trebui-sa-aiba-dreptul-sa-modifice-taxele-locale_692759.html

3. Pe de alta parte, mi se pare interesanta si abordarea de la care pleaca Daniel Funeriu, in privinta nevoilor educatiei: “lipsa de performanţă a sistemului de educaţie şi de cercetare este una dintre cauzele crizei şi de aceea cred că asigurarea necesităţilor imediate este tot atât de importantă precum continuarea reformei.”

4. Din declaratiile lui Radu Berceanu insa, infrastructura va ramane in aceeasi stare deplorabila: “Atata vreme cat nu se vor intelege aceste mecanisme si nu vor fi finantari corespunzatoare nu vor putea fi schimbari considerabile in ceea ce priveste infrastructura. (…) Am cerut sa se schimbe aceasta situatie. Pana una alta nu am speranta ca voi avea succes.”

5. Videanu, in schimb, se grabeste cu infiintarea celor doua companii energetice, Electra si Energetica, inca din prima sedinta de guvern si isi doreste renegocierea participatiei statului la proiectul Rosia Montana!

6. Nu acelasi lucru face insa Gabriel Sandu in privinta Postei Romane, al carei statut nu se va schimba.

7. Predoiu vrea sa reformeze CSM, lucru absolut necesar si sunt curioasa daca se va merge pe linia propusa de Traian Basescu, respectiv ideea ca CSM sa nu mai fie o institutie formata numai din magistrati.

8. In fine, extrem de interesante sunt directiile pe care trebuie sa mearga MAE in viziunea lui Teodor Baconschi, viziune care imi intareste senzatia ca incepe sa-mi placa noul guvern (are toate sansele sa treaca maine in Parlament).

Bonus, pe langa faptul ca Elena Udrea a primit si ea aviz favorabil acum cateva minute, sunt convinsa ca un personaj demn de observat va fi si “calugarul Hrebe“, care, dupa ce l-a intrebat pe Baconschi despre viitorul relatiilor Romaniei cu Moscova (sic!), a trecut la subiecte mai sfinte 😀

Riscul “binefacerilor” canadiene…

Ministrul interimar al economiei, Adriean Videanu, declara ieri citat de Hotnews, ca isi doreste sa inceapa cat mai curand posibil exploatarea aurului la Rosia Montana, cu actualul investitor Gabriel Resources:

“Vrem sa includem in Programul de Guvernare demararea cat mai rapida a proiectului Rosia Montana pentru ca piata aurului favorizeaza asemenea proiecte

http://economie.hotnews.ro/stiri-companii-6742272-adriean-videanu-proiectul-rosia-montana-inclus-programul-guvernare.htm
“

Nu mai intru in alte detalii fiindca despre Rosia Montana s-au scris romane si nu vreau sa le reiau.

In cazul in care simtiti ca mai aveti nevoie de referinte, le gasiti, partial, aici:

http://www.acad.ro/rosia_montana/pag_rm04_decl.htm

http://vids.myspace.com/index.cfm?fuseaction=vids.individual&VideoID=14032329

http://www.miscarea.net/rosia-montana-2005.htm

Insa luarea de pozitie a lui Videanu mi-a adus aminte de un articol din revista National Geographic din martie anul acesta, in care se lua in discutie impactul pe care il are asupra mediului exploatarea [utilizand ultimele tehnologii in domeniu, of course, si in colaborare cu guvernul local (sic!)] cu soda caustica a nisipurilor petrolifere din regiunea Alberta, Canada. Am articolul in fata, insa nu l-am gasit pe internet decat partial, fara o serie de imagini si comentarii extrem de sugestive. Pe scurt, regiunea despre care se vorbeste, aflata undeva spre spre centrul Canadei, arata asa:

http://www.corpwatch.org/article.php?id=15421

From a helicopter it’s easy to see the indus­try’s impact on the Athabasca Valley. Within minutes of lifting off from Fort McMurray, heading north along the east bank of the river, you pass over Suncor’s Millennium mine—the company’s leases extend practically to the town. On a day with a bit of wind, dust plumes billowing off the wheels and the loads of the dump trucks coalesce into a single enormous cloud that obscures large parts of the mine pit and spills over its lip. To the north, beyond a small expanse of intact forest, a similar cloud rises from the next pit, Suncor’s Steepbank mine, and beyond that lie two more, and across the river two more. One evening last July the clouds had merged into a band of dust sweeping west across the devastated landscape. It was being sucked into the updraft of a storm cloud. In the distance steam and smoke and gas flames belched from the stacks of the Syncrude and Suncor upgraders—”dark satanic mills” inevitably come to mind, but they’re a riveting sight all the same. From many miles away, you could smell the tarry stench. It stings your lungs when you get close enough.

Mai mult, regiunea este atat de poluata incat, se spune in partea care nu apare in link, pana si pestii din Lacul Athabasca sunt acoperiti de puncte rosiatice nespecifice, datorate deversarilor de deseuri toxice din ariile apropiate si care s-au infliltrat in panza freatica. Localnicii nu ii mai consuma, iar atunci cand mai pescuiesc o fac numai pentru a-si hrani cainii pe care ii inhama la sanii.

In ceea ce priveste adevaratele lacuri toxice formate din cauza depozitarii reziduurilor in urma procesului de productie, a fost nevoie de crearea unor dispozitive speciale in forma de soim care sa tina pasarile departe de ele:

“Floating among mats of leftover bitumen on a thousand-acre tailings pond, a radar device scans for incoming birds. The fake falcon flaps its wings, and predator calls blare to scare off waterfowl that would die if they landed on the surface and their feathers became soaked with sludge”

Nu sunt genul environmentalist-ului vocal, dar nu pot ignora argumentele Academiei Romane si ramane insensibila la ravagiile asupra mediului pe care le-ar crea pe termen lung un asemenea proiect. Stiu ca firma respectiva se lauda cu cele mai noi tehnologii in domeniu, insa asta nu ma convinge mai cu seama cand vad cum canadienii, in numele acelorasi “tehnologii de ultima generatie” si cu acordul guvernului, distrug parti insemnate din propria tara. Ce garantii am atunci ca o vor respecta pe a altora?

O ciorba reincalzita care-mi lasa un gust amar…

Ok, as fi putut sa ma obisnuiesc pana si cu faptul ca Emil Boc este din nou premier. Am inteles motivele, i-am mai acordat inca o data incredere. Dar ma asteptam la un guvern cu un suflu nou, cu oameni de calitate, nu la o adunatura de insi a caror competenta este contestabila!

Insa lista pregatita de PDL mi se pare o sfidare, chiar si mie care am pierdut atata amar de vreme si de nervi in campanie incercand sa-l sustin atat cat am putut de aici de departe pe Traian Basescu.

Lista ministerelor ce vor fi conduse de democrat-liberali:

* Ministerul Administratiei si Internelor: Vasile Blaga

* Ministerul Economiei si Comertului: Adriean Videanu

* Ministerul Transporturilor si Infrastructurii: Radu Berceanu

* Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului: Elena Udrea

* Ministerul Comunicatiilor: Gabriel Sandu

* Ministerul Educatiei: Catalin Croitoru

* Ministerul Agriculturii: Orest Onofrei

* Ministerul Muncii: Mihai Seitan
http://www.hotnews.ro/stiri-politic-6743170-gheorghe-flutur-anuntat-lista-ministrilor-pdl-blaga-interne-croitoru-educatie-seitan-munca.htm

Stiu, unii portocalii ma vor condamna, insa vreau sa-mi explice si mie cineva de ce trebuie ca Elena Udrea sa fie la Ministerul Dezvoltarii? Ce o califica pentru acest post? De ce un individ precum Croitoru, fostul sindicalist nu fostul prim ministru desemnat, trebuie pus la educatie cand profesorii stiu foarte bine ce fel de politica a dus acesta si acolitii lui in invatamant? Cum se va face reforma cand la carma este cineva care reprezinta imaginea in mic a intepenirii din educatie? De ce avem nevoie de un Oprea la aparare?

Si mai ales unde este aripa tanara a PDL, unde au disparut Funeriu, Lucian Croitoru, Voinescu?

Sunt dezamagita… 😦

Asociatii din diaspora cer un ministru pentru romanii de pretutindeni…

Mai multe asociatii romanesti din diaspora cer astazi intr-o scrisoare deschisa adresata presedintelui Traian Basescu si primului ministru desemnat Emil Boc infiintarea unui post de ministru delegat pentru romanii de pretutindeni.

Teoretic, infiintarea unei functii de ministru care sa se ocupe de cele aproximativ 10 milioane de romani care traiesc in afara granitelor suna bine, practic insa, acesta ar avea doar un rol simbolic – ar reprezenta un soi de recompensa pentru modul in care diaspora romaneasca a inteles sa-si exprime interesul si atasamentul fata de tara, inclusiv cu prilejul ultimelor alegeri:

“Cu toti sunt atasati de Tara Mama, iar acest lucru a fost demonstrat de-a lungul anilor atat de romanii autohtoni care si-au indreptat sperantele pastrarii identitatii lor catre Romania, constituind adevarate hotare spirituale si culturale romanesti dincolo de frontierele administrative ale Romaniei, cat si de diaspora romana care, atat prin activitatile culturale cat mai ales prin sprijinul financiar constituit din zeci de miliarde de euro care a fost trimis in Tara, si-a demonstrate atasamentul fata de Romania de acasa. Miliardele de euro trimise in tara au ajutat economia si si au crescut prosperitatea Romaniei.

Ultimele alegeri au fost inca o demonstratie a interesului major pe care romanii de pretutindeni il poarta vietii politice si viitorului Romaniei, dar si a modului cum ei pot influenta viata politica din Tara.

Tinand cont de toate acestea, va rugam sa luati in considerare infiintarea unui post de ministru delegat pentru romanii de pretutindeni, functie care ar demonstra interesul si aprecierea pe care Administratia Prezidentiala si Guvernul Romaniei, dar si clasa politica in general, o acorda celor zece milioane de romani din afara frontierelor, romani ce au demonstrat, prin fapte, ca sunt alaturi de Tara Mama si de incercarile prin care trece aceasta.

Luand in considerare criza prin care trece Romania nu cerem minister care sa se ocupe de problemele extrem de complexe pe care le avem. Cerem insa ca la nivel simbolic Romania politica sa demonstreze ca o interesam. Postul de ministru delegat pe langa Primul ministru, nu presupune resurse financiare suplimentare celor alocate deja Departamentului pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni, ci doar o recunoastere morala a implicarii noastre in problemele Tarii. (s.m.)”
http://www.rgnpress.ro/content/view/40780/1/

Ca roman din diaspora sustin acest demers, insa am unele rezerve. Stiu ce inseamna sa te afli departe de tara si sa te hranesti cu simboluri, ele sunt cele care, in fond, iti construiesc identitatea intima de roman. Si stiu ca ar fi important pentru multi dintre noi sa ne simtim bagati in seama, macar din cand in cand.

Dar cred ca mai oportune decat aparitia unui ministru cu o fisa a postului destul de ambigua (care probabil ar sfarsi in a fi doar un invitat special pe la diverse comitete si comitii) ar fi introducerea de urgenta a votului electronic – cu siguranta ne-ar scuti pe multi de efortul cateodata urias de a ajunge la sectia de votare si ne-ar face sa fim mult mai conectati la viata politica si sociala din Romania – si reorganizarea intepenitului Minister al Afacerilor Externe in asa fel incat el sa raspunda cu adevarat problemelor romanilor aflati in strainatate.

Apoi n-avem decat sa infiintam si posturi simbolice…