Romania lui…sa se dea !
Sintagma “Romania lui sa se dea !” se exprima prin modul conjunctiv al tuturor posibilitatilor si nu al certitudinilor si de aceea se confunda cu viitorul popular mioritic..”si de-ar fi sa mor, in camp de mohor..”
Este si reflexiva, ca doar tot noi l-am dat pe Ganditorul de la Hamangia, exprimand un grad mare de subiectivism asezonat cu un egoism ascuns cu mare maiestrie. Suntem un popor de romantici onirici, de visatori in sens pozitiv, in schimb sintagma asta adevarata ne pune eticheta de cersetori, care asteapta sa fie miluiti, un popor abulic, incapabil de decizii, decat atunci cand explodeaza terciul in ceaun indiferent de consecinte, pe care ni le asumam fara discernamant, in timp ce cativa alesi isi asuma rolul de a decide.
Unii ne dau lectii despre saracia cognitiva si au in schimb grija abundentei digestive, ca sa exprim elegant asa zis-a umplere a matului…care incetineste mintea in dauna cugetarii, facandu-te sa sezi acolo unde “se da” ceva…vezi carnatul cel mai lung, bucatica de tort, Primaria din Constanta si mazarea ei ambalata, Almana-he distribuitorul de pachetele de toamna, un fel de Mos Niculae care a spart paradigma pantofiorilor pusi in geam si altele asemenea.
Sa nu mai vorbim de fasolea cu ciolan, micii, sarmalele si alte “porcarii” nationale..”date cu ocazia alegerilor”.
Important este “sa se dea” si sa nu se piard sintagma cu datul.
Ne e “dat” din mosi stramosi oare ? Numai daca ne gandim la colindele cu “ne dati ori nu ne dati”, pana la “a da ortu’ popii”, unde “se da” coliva si colaci spre satisfactia stomacului imbuibat in amintirea raposatului, insotite de strachina umpluta pentru acasa, pana la “dati 1 leu pentru Ateneu”suntem predestinati sa nu excludem din viata noastra verbul “a da”, chiar daca suntem guvernati sau guvernanti.
O fi un “dat” ? Da Doamne !
In afara de “mintea romanului de pe urma”, noi “dam din colt in colt” si ne rugam ca pe vremuri ..”de-ntai mai muncitoresc, da-i Doamne sa nu muncesc”..
Nici Imnul National n-a scapat verbului “a da” ..”sa dam dovezi la lume”..dar si sa “juram ca vom da mana, sa fim pururea frati”. Ei as !
Ce sa mai spun de dansul paparudelor atunci cand natura nu este darnica cu noi, o cutuma in care incantatia “caramida noua da Doamne sa ploua, caramida rea da Doamne sa stea” cuprinde acelasi verb.
“Sa se dea” ! Nu conteaza de catre cine.
Unii “se dau peste cap”, precum profesorii, care pun mai mereu de cate-o greva niciodata finalizata, ci doar santajista in functie de fix ce obtin liderii de sindicat, altii “dau din coate” si se incapataneaza sa considere protest o ditamai greva, refuzand sa intre in instanta. Cica nu “le da” destul Statul !
Asta inseamna sa lucrezi “la stat” ! Parca mai conteaza ca ambelor categorii li “s- au dat” 90 de zile de relaxare antistress, fata de stressul produs celorlati …
Insa te pui cu ce “se da” la televizor ? Se “da “, inseamna ca e adevarat ! Pai cum ?
Nu mai zic de poliarhia noastra de consens, unde nu stim daca e nici da, nici ba, ori in caruta ori in teleguta..asteptam asumarea si nu asomarea, dar parca vad ca nici gand.
S-a inradacinat atat de adanc in mentalitatea si comportamentul nostru din vremurile dinainte de ’89 ca unde-s multi se da o crestere si dusmanul saraceste.
Oricum, important e ce se da ! Un fluturas, un calendar, o bricheta, o sacosa, ghiozdanele, ulei, faina, zahar, bilete de tratament, excursii pentru pensionari,legi,ordonante,ani grei de inchisoare la cazinouri si lovituri de stat…in picioare sau la coada unde s-ar putea “da” ceva…o maslina, o atentie…
Deci, ce “se da”, unde, cat, in ce mod si cui ? Ca noua ne scapara buza…
Nimeni nu se intreaba …dar ‘de ce se da’ ? Toata lumea sufera de lacebunita ( la ce bun sa-mi schimb mentalitatea si comportamentul si sa invat sa iau singur decizii ), sa imi schimb datul, cand e mai simplu sa-l accept pe cel hotarat de altii.
Doar “se da”, nu ? Fraieri am fi sa nu luam orice s-ar da…praful de pe toba,vorbe in vant si alte nimicuri, uite asa de-ai naibii !
Importanta este mana intinsa orientativ… in care daca nu curge, pica !
Tags: ganditorul de la hamangia, mioritic, posibilitati, Romania, sa se dea
You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.
Alexa Blog 
September 16, 2009 at 4:46 am
Vad ca esti tare suparata, dar daca asta te face sa scrii asa de bine, nu-i bai (vorba ardeleanului).
Pe mine, observatiile tale, m-au dus cu gandul la originarul :”cere si ti se va da”. Cat de departe suntem de spiritul acestei darnicii? Foarte departe, pentru ca batranii nostri spuneau : “Dumnezeu iti da dar nu-ti pune in traista”. Ei au inteles care e esenta “datului”. Dar noi azi suntem atat de departe incat la manastirile noastre se “vand” acatiste si chestia asta nu pune pe nimeni pe ganduri.
September 16, 2009 at 4:37 pm
sau: “Cine cere nu piere, dar nici nume bun nu are.”
Cand ne vor slabi popii cu bisericile lor, cand turmele de oi behaitoare asa-zis-credinciosi nu isi vor mai toci genunchii sa-i ceara lui D-zeu raspunsuri pentru esecurile lor, nu-i vor mai pune in spate ratarile lor si nu-i vor mai multumi pentru succesele lor, ADICA ATUNCI CAND ISI VOR ASUMA RASPUNDEREA PENTRU VIETILE LOR, atunci Romanica nu va mai fi tara lui:”aici ce se da, maica?”
Sau: “daca e de luat, e bine, sa nu fie de dat!”
Cu drag, tuturor celor lucizi…
September 19, 2009 at 6:35 am
Am inventat diverse, nu-i interesant ? Sa mai zici ca nu suntem creatori cu cuvantul..
Asumarea raspunderii..auch…aici avem o problema mare. Aceea de a gasi mereu vinovati in afara noastra.
September 19, 2009 at 6:33 am
Eu cand ma enervez scriu…ma cunosti ! 😀
Multumesc pentru completare..poate ca o sa se intample si asta cand vom “da de adevar” si vom spune verde-n ochi care ne sunt tarele.
September 16, 2009 at 11:18 am
Iata ca m-am hotarat sa dau si eu ceva.Dau o intrebare…de unde sa se dea?
September 19, 2009 at 6:36 am
Nu conteaza! 😀 Poate de soarta cum ziceau latinii..do,dare,dedi,datum..ca doar latini suntem si noi, nu ?
September 16, 2009 at 4:37 pm
Nu uita de expresia “asa [ii] este [cuiva] data”, o expresie ardeleneasca in care “data” inseamna “destinul”. Si destinul in acest context este o forta implacabila careia individul nu i se poate opune, un termen total opus dimensiunii de “data” ca “dar”, specifica comunitatilor pre-crestine. Frumusetea ritualului prin care se aduceau ofrande zeilor pentru a primi in schimb ajutorul lor in viata se dilueaza si mai mult cand in “ritualul” romanesc al alegerilor – zic “ritual” fie si datorita faptului ca este reiterat ciclic, o data la 4 ani, spatiul si discursul [lemnos] sunt indeobste aceleasi si implica ideea de schimb – “zeii” sunt cei care dau oamenilor in particular cate un kil de faina si un litru de ulei, “triburilor” per ansamblu salarii marite si promisiuni fara acoperire pentru a primi in schimb votul lor, dupa care oamenii stau neputinciosi si isi contempla soarta, “data” in care nu mai pot interveni deloc, pe tot parcursul perioadei cat dureaza mandatul “olimpienilor” de pe Dambovita. Mai trist este ca, din nou spre deosebire de mentalitatea traditionala, si “zeii” si oamenii au senzatia (si bucuria secreta) ca fiecare dintre ei il fenteaza pe celalalt… “zeii” se bucura ca obtin voturi fara efort, oamenii ca reusesc o data la 4 ani sa “stoarca” ceva de la primii, mai ales fiindca stiu ca odata scrutinul terminat, acestia isi vor intoarce complet fata de la ei. Iar asta pentru ca “samanul” care intermediaza schimbul, societatea civila, nu exista sau este mult prea slaba pentru a asigura conexiunea intre celelalte doua instante, nu exista nimeni care sa aiba puterea de a intra in “transa” si a-i comunica sferei divine dorintele muritorilor de rand, amintindu-i ca nici zeii nu sunt nemuritori cu adevarat(fara a avea cine sa-i sustina, fara credinta, existenta lor s-ar incheia).
Mai mult, aceasta tendinta de a “fenta”, de a “smecheri” a romanilor este chiar mai profunda si porneste de la insasi mentalitatea romaneasca in care [din nefericire] pentru foarte multi, valorile etice sunt doar simple bunuri de schimb. Dovada si felul in care se manifesta oamenii in viata religioasa propriu-zisa, isteriile de la sarbatori ce demonstreaza ca multi romani cred intr-un dumnezeu insingurat, blocat undeva departe in turnul sau de fildes, un dumnezeu pe care il poti “fraieri”, ii poti forta mana sa te ajute, sa iti “dea” doar pentru ca tu participi / bifezi prezenta la felurite sinfrofii ale bisericii, sindrofii la care este cazul sa te calci si in picioare, sa te inghesui si sa te injuri pentru a primi agheasma (lucru pe care amatorii de astfel de spectacole il vad nu ca pe o lipsa de educatie si un comportament barbar, ci ca pe un sacrificiu necesar intru mituirea divinitatii), dupa care Dumnezeu pentru un timp (de obicei timpul dintre un pupat de moaste si altul) nu va mai contabiliza greselile tale si iti va “da”.
In fine, noi romanii se pare ca functionam pe principiul sarbatorii nebunilor in care toate erau cu fundul in sus. Disperarea vine insa atunci cand te gandesti ca sarbatorile nebunilor nu durau mai mult de cateva zile… in schimb a noastra e “data dracului” si nu parca se mai sfarseste!
September 17, 2009 at 1:35 pm
Amanda,bravo,adevarat graiesti! Logica perfecta,limbaj coerent,mult umor,dar si amaraciune in vorbele tale.Imi place ideea cu sarbatorile nebunilor,e haioasa si uite un motiv sa scrii chiar un articol sau chiar Alexa,daca e sa o iau dupa cum ai scris,ar merge ca articol separat chiar.Cu cat veti fi mai multi pe blogul acesta,cu atat diversitatea de opinii il va face unic si de neinvins!
September 17, 2009 at 4:02 pm
multumesc. atmosfera inteligenta a acestui blog ma face sa vreau sa scriu mult… 🙂
September 19, 2009 at 6:39 am
Imi place asta cu sarbatoarea nebunilor. Imi aduce aminte de filmul cu Corabia Nebunilor…insa noi nu cautam comori, ci dimpotriva le ingropam si pe cele pe care ni le-a dat cel de sus.
Multumesc de completare.
September 19, 2009 at 1:13 pm
Cu placere si ai dreptate… e ceva din amandoua aici. O combinatie intre punerea in paranteza / trimiterea pe pustii a regulilor si a umanitatii din noi si o celebrare vesela a absentei lor.
September 21, 2009 at 7:34 am
N-a zis nimeni ca de 2000 de ani s-a schimbat ceva prin lume. In mod fundamental. Doar s-au …rafinat metodele.
Scuza-ma daca nu-ti e pe plac parerea mea despre Miorita, de ex. unde ciobanasul in loc sa-si faca un plan de recuperare a oilor furate, de aducerea infractorilor in fata legiuitorului, el se vaicareste, sta de vorba cu oaia (adica cu cineva care oricum nu te intelege, nu te poate ajuta, deci vorbesti in van, si se gandeste la IMAGINEA lui si la cum sa stoarca cat mai multe lacrimi de la cei care vor afla despre tragedia lui (seamana cu posturile TV de azi…).
Bine ca nu se fac sacrificii umane, ca pe timpul maiasilor, in timpul campaniilor electorale.
Mituirea lui D-zeu este cea mai scarboasa chestie pe care au gasit-o popii si au acceptat-o oamenii. Pot face gramezi de pacate, apoi se spovedesc, pupa moaste (oase de catei, purcei sau ce stiu ei de care) beau aghiasma, nu mananca vinerea, tin posturi si gata, sunt curati, o pot lua de la capat.
Responsabilizarea, maturizarea oamenilor e cel mai greu de facut. Si cum nici politicienii, nici reprezentantii bisericii nu doresc acest lucru (care ar fi in dauna lor imediata si directa), vom mai trai inca 2000 de ani intr-o copilarie a civilizatiei.
September 18, 2009 at 2:16 pm
Autorii excelentelor articole de pe acest blog sunt cei dintai inteligenti, ba mai sunt si patrioti pe deasupra.
Pacat ca la aceste cel putin splendide (atat ca mesaj, cat si ca stil de exprimare) cyber-postari are acces un foarte redus procent al populatiei.
Pe noi, cititorii, ne incantati toti cei care scrieti pe aici.
September 19, 2009 at 6:41 am
Multumim mult Cati ! Poate ca se vor raspandi, fiindca scriem pentru mai binele nostru al tuturor. Si pentru ca vrem sa inspiram, sa atingem si sa miscam cat mai multi dintre semenii nostri. Poate ca asta inseamna o picatura din schimbarea atat de asteptata.
September 19, 2009 at 10:33 am
PIC CU PIC SE FACE MARE.
Alexa, eu personal transmit (tuturor acelora cu care impartasesc vederi comune, desi nu sunt foaaarte multi), atat incantarea imensa pe care mi-o produce citirea articolelor scrise de voi, cat si calea de acces la aceste articole.
P.S.
Savurez, realmente, randurile scrise de tine, in special; si nu numai pe blog-ul tau, ci si pe forumul realitatea tv.
Va multumim ca existati si ca scrieti in acest stil mobilizator. Asta ne anima si noua speranta ca Romania nu e lasata de izbeliste.
Sa va dea Dumnezeu sanatate!
September 19, 2009 at 12:22 pm
Cati draga, imi creste inima de bucurie si traiesc o stare de emotie identica cu cea din Piata Uiniversitatii cand constat ca mai sunt si oameni ca tine, care pot aprecia ca Alexa alaturi de toti cei care scriu pe blogul ei reusesc sa rupa din snopul ticalosiilor cate un fir. Prin tine cuvintele lor se transmit altora si ei la randul lor le dau altora. Deci, in tara lui sa se dea se da din vorba in vorba mesajul si imboldul generat de acest blog. Te imbratisez si ma bucur ca te cunosc indirect. Si chiar daca nu esti de acord te numar printre oamenii dragi mie.
September 19, 2009 at 7:10 pm
Cred ca in Romania lui… sa se dea, (la modul impersonal)ar incapea ff bine si formele personale, ca de exemplu:
“Sa le dam bataie de cap” si/sau “Sa le dam de furca”
Ori:”Sa le dam cu sutu-n fund” sau “Sa le dam papucii” prin vot, la alegeri, ca ei si-au dat arama pe fata (pe fete).
Se spune ca oamenii fara caracter au DOUA FETE SI NICIUN OBRAZ.