Sunt “mogul” de presa :)

Da, ati citit bine ! Daca politicienii au mogulii lor, de ce n-am avea si noi “mogulii” nostri ? Noi, astia nebagati in seama, “netanderthalienii” dispretuiti de CTP si “cretinetii” lui Hurezeanu( sper ca va amintiti cum ne numea ), care ne agitam de pe margine ca pestele in zadar pe uscat…cum spunea bunica mea, grecoaica…

Pana la urma e vorba de reprezentare. Ca-n Parlament. Nu e un nonsens, o aberatie sa fii minoritatea majoritara ? Sa inghiti zilnic, gata preparat, ca la catering, informatia data de o presa care traieste intr-o sfera a obscurului si deviantului in care banii se invart doar pentru a oculta adevarul si a legitima interesele politice , in loc sa ai agenda ta ? La urma urmelor, de ce ar trebui sa inghitim asta, fara sa reactionam ? Chiar ne multumeste statutul de victima perfecta ? De spectatori, in loc de jucatori in teren ? Pe mine, categoric nu !

Asa ca, de ceva timp sunt membru fondator si actionar la noua televiziune NasulTV, alaturi de alti 87 de “jucatori” ca si mine, oameni obisnuiti, constienti ca “cine detine informatia, detine puterea” ! De ce n-am fi noi, ca cetateni, a patra putere in stat ? Desi, daca stau sa ma gandesc bine…ar trebui sa fim prima si unica putere ! Cand politicienii te ignora, cand mogulimea te manipuleaza, cand informatia este rescrisa si esti supus zilnic la tirurile de mitraliera al vuvuzelelor, hidrantilor si analistilor acreditati de secu, nu-ti ramane decat sa te aduni ( si la propriu si la figurat ) si sa faci ceea ce trebuie facut, pentru tine si sufletul tau, copilul tau si tara ta de maine. Poate ca asta inseamna in fond patriotismul, a gasi mecanisme de a reglementa societatea. Si cum poti face asta, daca nu te implici ? Daca nu crezi in conceptul de comunitate, voluntariat si civism ? Timpul a dovedit ca daca nu faci nimic, nu se intampla nimic si mai ales ca nu poti face bici care sa pocneasca din ceea ce ai…

Eu nu cred in statisticile care dau poporul roman, stupid sau mort la initiative si nici in “nu se poate nimic in Romania”.  Asta este ceea ce implementeaza constant in mintea noastra, cei ce se tem de noi, de puterea si mai ales de coagularea noastra, fiindca le-am strica planurile de a dezbina si a cuceri, timp in care ei si-ar face linistiti mendrele. “Sa fie liniste !”- celebra sintagma iliesciana ne-a adus exact unde suntem si am constatat nu numai ca nu ne place, dar este si extrem de pagubitor pentru noi.

Eu cred, cand doar putini mai cred, in puterea romanului de a discerne ce este bine pentru el, de a se regenera ca pasarea Phoenix din propria-i cenusa si de a se implica intr-un PROIECT al lui, pentru el. De aceea m-am hotarat sa devin “mogul” si va invit si pe voi sa deveniti actionari la noua televiziune. Merita sa dau 100 de euro sau 500 de euro ( una sau cinci actiuni ),dupa buget coane Fanica :D, o singura data, pentru a avea postul meu tv. Vreti sa va spuneti of-urile ? Va trebuie propria voastra tribuna, de unde sa se auda pana hat departe, la zeii din Olimp (Parlament, Guvern sau Presedintie). Alegerea e la voi !

So, let’s make some noise !  Sa fim “moguli” dragi romani, fiindca asta este trendul in secolul 21 !
Because, We can ! 🙂

Concret:

PROIECT

CONFERINTA

European CSR Lessons, editia I – primul pas in transformarea Romaniei

Am avut onoarea sa fiu invitata la prima editie a conferintei  despre potentialul CSR, studii de caz si experiente europene, de catre Dragos Dehelean, promotorul acestui proiect ResponsabilitateSociala.ro  ( http://www.responsabilitatesociala.ro/ ) si care a putut fi urmarit live pe site, gratie parteneriatului cu Radio Lynx.

Conferinta s-a desfasurat ieri si astazi la hotel Ramada Majestic, in sala I.L.Caragiale si a adunat nume importante din companii de top din Romania, implicate in Corporate social responsibility si a avut parte de o organizare impecabila, pentru care ii felicit sincer.

Cum ieri nu am putut participa, nu va pot spune decat despre programul de astazi, o discutie de pionierat in peisajul romanesc, ale carei subiecte au fost studii de caz despre Dezvoltarea comunitatilor locale( discutie moderata de Daniel Pavel, director de imagine Camera de Comert si Industrie a Romaniei ), Stakeholder engagement ( moderata de lector univ.drd. Camelia Crisan, FCRP SNSPA ) si dezbaterea de idei pentru o economie Europeana sustenabila ( moderata de John Aston President AstonEco Management ), urmate de o sesiune de doua ore de intrebari si raspunsuri extrem de utila si de interesanta.

Printre invitati nu pot sa nu il remarc pentru discursul aplicat si sinceritatea informatiilor,  pe dr. Wolfgang Kraus, Community Relations&Social Affairs Manager la OMV Group, care ne-a impartasit experientele, greselile de comunicare, precum si faptul ca o comunitate nu este un fel de butterfly discipline, ci un partener de comunicare in contextul normalitatii, in care etica si recursul la cultura locala sunt parte a unei filosofii rezumata la “what do you think is the key for a better world”, sintagma a unui invatat chinez.

Despre programe de dezvoltare a infrastructurii comunitare in privinta antreprenoriatului in randul tinerilor a vorbit Ana Ilinca Macri, Head of Internal Communications and Community Affaires-BCR, care a initiat proiectul Start Business deja implementat cu succes de cativa ani si care pune in prim plan voluntariatul din punctul de vedere al expertizei si nu neaparat social, pe o piata in care se simte lipsa deprinderilor antreprenoriale chiar si la cursurile din universitati, proiect care a beneficiat anul trecut de 1200 de voluntari consultanti.

Tot in aceasta sectiune, Giuliana Porta, General Secretary UniCredit Foundation, ne-a vorbit despre competitivitate si Corporate Citizenship Mission.

Cristiana Horia, Executive Director Sensiblu Foundation A&D Pharma, ne-a vorbit despre asumarea pe termen lung de catre compania sa a luptei impotriva violentei domestice, parte a culturii locale romanesti, atata timp cat au fost identificate la nivelul intregii tari un numar de 800.000 de victime, care nu beneficiaza de legislatie adecvata, care sa aiba ca scop crearea de comunitati si familii mai sigure si cu un minim impact asupra cresterii copiilor.

Despre initiative in domeniul discriminarii de gen sau al diversitatii in interiorul sau exteriorul companiei, grupuri dezavantajate, initiative de dialog cu stakeholder-ii si de rezolvare a unor situatii de conflict, precum si responsabilitate sociala si de mediu ca parte a ADN-ului unei companii ne-a vorbit Heidrun Kopp, Corporate Responsability Manager RZB Group, care a tinut sa precizeze ca prima necesitate in managementul comunitatii este comunicarea, educatia, egalitatea de sanse bazate pe un dialog proactiv si a unei proiectii pentru viitor de tipul ” Be pioneer in a movement witch cannot stopped !””, a lui Peter Erfi.

A urmat apoi François Rouvier, Director of Sustenable Mobility Road Safety and Social Affair- Renault SAS, care  in abordarea diversitatii de gen, a descris piramida diversitatii, egalitatii de sanse  si non discriminarii si care ne-a indemnat sa privim dincolo de aparente. Faptul ca aceasta companie promoveaza femeile dupa un principiu asemanator celui al fermoarului din parlamentarismul francez, pastrand proportia de 50%, dovedeste preocuparea fata de aceasta problema mai putin acceptata in discutiile comunitatii.

O surpriza extrem de placuta a fost Mona Nicolici, Head of Community Relations&Social Affaires-Petrom, care a tinut sa il completeze pe François, spunand ca “femeile fac business-ul mai sustenabil” si a continuat spunandu-ne o poveste despre oamenii care fac proiectele, despre importanta intuitiei in a face oamenii sa te urmeze si misiunea de ambasador a fiecaruia, care crede intr-un proiect pentru comunitate. Totodata ne-a facut cunoscuta situatia increderii in ONG-urile romanesti, care inseamna 64% neincredere privind parcursul banilor adunati pentru proiecte comunitare si care te face sa te gandesti desigur la lipsa de transparenta a cheltuirii lor, boala generala a institutiilor romanesti actuale. Deasemenea ne-a facut cunoscute rezultatele unui studiu de piata, care spune ca femeile, tinerii si persoanele de peste 50 de ani sunt extrem de interesate in proiectele CSR.

Din Ucraina, a fost invitata Maryna Saprykina, Chairman Center for CSR Developement, care a evidentiat faptul ca anul 2011 este Anul Femeii si a aratat un studiu european despre statutul women in board, care in Norvegia, Spania, Finlanda si Suedia se ridica la 40%, la mare distanta de celelalte tari europene. Deasemenea ne-a vorbit despre EU Green Paper ( Corporate Governance Framework-05.04.2011- public consultation.

Sectiunea de dezbateri s-a desfasurat sub impactul vizual al unui worldometer extrem de interesant ca informatii, pe care il puteti vizualiza si voi, aici :  http://www.worldometers.info/

Discutiile au fost extrem de interesante, cand s-a ajuns la problema responsabilizarii sociale, fiindca companiile sunt liantul care fac comunitatea puternica, insa o conditie de win-win in acest parteneriat este desigur educatia in primul rand asupra responsabilizarii sociale, ca aceste utile si necesare proiecte sa poata fi in primul rand acceptate si apoi implementate cu succes.
Aceasta Conferinta a fost primul pas in abordarea unei probleme cu si despre comunitate si implicarea companiilor alaturi de aceasta, un demers exceptional venit in cel mai potrivit moment, fiindca ruptura artificiala creata intre companii si comunitate, politicieni si comunitate si chiar intre membrii comunitatii, s-a produs fara a tine cont de interesul comun, format din mai multe feluri de interese precum degetele de la o mana, dar care impreuna pot construi sustenabilitate durabila, incredere si intelegerea voluntariatului si a implicarii, ca stare de a fi.

Felicitari Responsabilitate Sociala si lui Dragos Dehelean pentru minunata initiativa si multumiri companiilor participante.
Astazi au fost 10 companii, dar imaginati-va ca ar fi fost 100 si ca la o astfel de Conferinta ar fi participat, asa cum a propus cineva din sala si cativa politicieni si cetateni responsabili si ce victorie ar insemna al doilea si urmatorii pasi.

In incheiere, nu pot sa nu felicit Reiffeisen Bank pentru lansarea noului site despre viata comunitatii, despre care va voi vorbi maine.

Voluntariatul ca exprimare de sine…

Janet ma saluta bucuroasa de cum deschid usa, imi spune ca i-am lipsit, ma intreaba ce mai fac. Zambesc la randul meu si ii raspund sincer ca mi-a fost teribil de dor de ea in aceste ultime doua saptamani in care nu am putut sa vin la biblioteca fiindca am avut cotul dislocat si simt cum ma invaluie caldura ei interioara, aceeasi caldura pe care am simtit-o cu ceva timp in urma cand am pasit pentru prima oara in cladirea micuta, cu numai trei incaperi ticsite de carti de la un capat la altul.

Atunci mi-a strans mana si mi-a urat “bun venit” ca nou rezident al orasului (oras este mult spus, locuim intr-o asezare de suburbie cu aproximativ 2000 de locuitori in care timpul curge cu mult mai incet decat in orasul mare aflat la 11 mile distanta) si, dupa cateva fraze politicoase, m-a invitat la un eveniment organizat o data pe an la ea acasa… o sarbatoare a toamnei in care se serveste specialitatea locului, o reteta speciala de pui prajit.

Imi aduc aminte ca am ramas uimita atunci de familiaritatea ei, insa in timp mi-am dat seama ca aceasta familiaritate nu are nimic artificial, ci este o deschidere fireasca a unei persoane rafinate care a calatorit pe aproape toate continentele lumii si care acum imparte in timpul saptamanii cu aceeasi pasiune sfaturi de lectura atat copilasilor cu mutre serioase care vin sa imprumute carti cu povesti, cat si adultilor pasionati de romane politiste, in vreme ce in week-end-uri organizeaza lecturi publice din clasici, din poeme si romane consacrate.

Nimeni nu o plateste pentru activitatile de week-end, dupa cum nimeni nu il plateste nici pe Randy care ma saluta scurt dintr-un colt in timp ce incep sa aranjez cartile in liniste, ocupat sa il invete pe un adolescent sa lucreze in Office. La randul sau a invatat sa faca asta candva tot de la un voluntar.

Cat despre mine… nici nu stiu cum s-a intamplat sa-mi ofer ajutorul, pur si simplu am citit anuntul mic de langa biroul lui Janet si i-am spus scurt la un moment dat “I could do that” si astfel, pe principiul “adopt a shelf”, am adoptat un raft al bibliotecii pe care il aranjez ori de cate ori am timp liber… a devenit responsabilitatea mea. Vorba aceea, imbin utilul cu placutul…

Cred ca niciodata nu am simtit ca apartin unei biblioteci ca acum… desi am trecut prin multe. In liceu ma refugiam in sala de lectura a unei biblioteci judetene chiar si atunci cand voiam sa chiulesc de la scoala, in facultate aveam adevarate “ritualuri” de biblioteca… mergeam sa citesc, fie pentru examene, fie pur si simplu “pentru mine”, aproape in fiecare zi. Aveam o ora precisa cand imi beam cafeaua de la un chiosc din apropiere, aveam prieteni “de sala” de lectura, aveam un loc al meu la o masa anume, pe care incercam sa-l “prind” in fiecare zi. Si fiecare biblioteca avea cititorii ei patimasi, oameni care uneori faceau naveta zilnic pentru a veni sa citeasca.

Insa nu am fost rugata niciodata sa pun si eu umarul la ceva, nu am fost intrebata ce interese am… singurele interactiuni de care imi aduc aminte sunt problemele pe care le-am avut cu unii dintre bibliotecarii plictisiti ce nu intelegeau uneori de ce le solicitam atatea carti, deranjandu-i din vegetare. Asa ca acum cand a inceput sa imi placa voluntariatul, privesc inapoi si imi dau seama cate posibilitati am pierdut… ce usor ar fi fost sa mi se solicite ajutorul si sa-l ofer.

Ideea de voluntariat aici este una foarte serioasa, inca din clasele primare copiii sunt incurajati sa participe la astfel de activitati. Mie mi s-a potrivit acest ajutor mic dat bibliotecii, insa sunt oameni care organizeaza din placere evenimente in care implica toata comunitatea (de la jocuri de baseball pana la serbari gen “zilele orasului”) sunt studenti care in urma unei selectii riguroase sunt incurajati sa lucreze pentru decani pro-bono, numai pentru a dobandi experienta, sunt mici formatii de muzicieni amatori care incanta o mana de oameni stransi intr-o sala a scolii vineri seara, sunt grupuri de persoane si fundatii care ajuta persoanele aflate in nevoie (de la nevoi materiale si pana la situatii de viata, de tipul pierderea unei rude / prieten, divort, etc.).

Nimeni nu protesteaza si nimeni nu considera ca astfel este folosit, dimpotriva, a fi voluntar, a fi implicat intr-o activitate care ti se potriveste si care te face sa te simti bine, este si un motiv de mandrie.

A trebuit sa trec oceanul pentru a-mi da seama cat de departe este voluntariatul de munca patriotica si cata bucurie iti poate oferi ideea de a face ceva conform cu pasiunile tale care ii ajuta si pe altii in acelasi timp. Cat de ok este sa te exprimi pe tine insuti facand ceva care nu-ti aduce niciun beneficiu material, insa care iti reflecta interesele si personalitatea. Ciudat, nu-i asa?