Posted tagged ‘vantu’

Ciocoii vechi si noi….

October 3, 2009

colaj-sorin-ovidiu-vantu

Dedicaţie

Domnilor ciocoi! Este mult timp de când umblu cu această nuvelă ziua şi noaptea, întocmai ca Diogen, căutând o clasă de oameni ca să le-o dedic. Am voit să fac această onoare boierilor; dar, după o gândire serioasă, mi-am schimbat hotărârea, căci, deşi într-această clasă sau strecurat mulţi venetici corupţi şi, cu toate lovirile şi tentaţiunile străinilor la care servă de ţintă de un secol şi jumătate, tot se găsesc printre dânşii bărbaţi cu simţăminte nobile şi cu inimă de adevăraţi români, care au făcut, fac şi sunt convins că vor face mult bine patriei lor.

De la boieri am alergat la neguţători. Am revizuit toate stabilimentele de comerciu, de la magaziile cele mari şi luxoase până la magherniţele cele umilite ale precupeţilor.

Am văzut zarafi fără capital, fanfaroni şi maloneşti, care sărăcesc lumea prin dobânzile lor cele nemăsurate; lipscani şi bogasieri care îşi împodobesc magazinele cu marfă putredă şi cu oglinzi mincinoase şi, dându-şi ton de mari capitalişti, ruinează societatea prin falimente frauduloase, ce se efectuesc foarte lesne în ţara noastră; băcani care vând rapiţă în loc de untdelemn, orez îndoit cu pietricele ca să tragă mai greu la cântar şi cafea amestecată cu orz şi fasole.

Am văzut cârciumari amestecând vinul cu apă şi vânzând cu ocale cu două funduri, măcelari şi precupeţi vânzând cu cântare strâmbe şi m-am mâhnit, căci răul este foarte mare, dar n-am găsit în aceşti amăgitori decât nişte hoţi sau ciocoiaşi ordinari, ieşiţi din şcoala voastră fără di-plomă de specialitate!…

Am alergat prin sate şi cătune, am vorbit cu ţărani bătrâni şi tineri; ce e drept, sunt plini şi ei, sărmanii, de mârşăvii până între urechi, dar n-am găsit nici între dânşii pe oamenii ce căutam. Am intrat în locaşul lui Dumnezeu, am observat cu conştiinţă clerul înalt şi pe cel proletar.

Dar vai! ce dezamăgire!… Acolo unde credeam că voi găsi toiagul şi traista, sacrul simbol al umilinţei şi pietăţii creştine, am găsit ignoranţa întronată, invi-dia, mândria, lăcomia şi alte păcate morale, pe care ne oprim a le descrie, căci legea de presă, fără îndoială, ne-ar condamna la zece ani de ocnă.

Obosit de atâtea cercetări zadarnice, hotărâsem să-mi ard manuscriptul; dar tocmai când mă pregăteam să dau flăcărilor rodul ostenelilor mele de şase luni, m-am gândit şi la voi, preaiubiţii mei ciocoi ai condeiului, de toate clasele şi partidele, şi am zis ca stămoşul nostru Pilat: “Ecce homo” sau “Iată oamenii mei”! Vouă, dar, străluciţi luceferi ai viciilor, care aţi mâncat starea stăpânilor voştri şi v-aţi ridicat pe ruinele acelora ce nu v-au lăsat să muriţi în mizerie; vouă, care sunteţi putrejunea şi mucegaiul ce sapă din temelii şi răstoarnă împărăţiile şi domniile; vouă, care aţi furat cu zvanţul din funcţiunile cele mici şi cu miile de galbeni din cele mari, iar acum, când v-aţi cumpărat moşii şi palate, stropiţi cu noroi pe făcătorii voştri de bine; vouă şi numai vouă dedic această slabă şi neînsemnată scriere. Citiţi-o cu băgare de seamă, domnii mei, şi oricâte hoţii îmi vor fi scăpat din vedere, însemnaţi-le pe un catastif şi mi le trimiteţi ca să le adaug la a doua ediţiune.

Prolog

Nimic nu este mai periculos pentru un stat ce voieşte a se reorganiza, decât a da frânele guvernului în mâinile parveniţilor, meniţi din concepţiune a fi slugi şi educaţi într-un mod cum să poată scoate lapte din piatră cu orice preţ!… Platon a zis, cu două mii de ani înainte de a lua noi pana în mână ca să descriem pe ciocoi, că un om, ca să poată deveni cetăţean onest, mai întâi de toate caută să fie născut bine, crescut în frica lui Dumnezeu, şi din copilărie până la maturitate să trăiască înconjurat de oameni virtuoşi şi drepţi.

Ciocoiul este totdeauna şi în orice ţară un om venal, ipocrit, laş, orgolios, lacom, brutal până la barbarie şi dotat de o ambiţiune nemărginită, care eclată ca o bombă pe dată ce şi-a ajuns ţinta aspiraţiunlor sale. Pepiniera în care cresc aceşti inamici ai onoarei şi ai tuturor virtuţilor cetăţeneşti este mai totdeauna casa bogatului şi mai cu seamă a bogatului parvenit. Aci vine ciocoiul, umilit, şi cere a servi pe boierul pentru o bucată de pâine, o cameră de dormit şi un veştmânt ca să se apere de asprimea frigului.

În anii dintâi, aceste vulpi cu două picioare, care întrec în ipocrizie şi vicleşug pe cele cu patru picioare din fabulele lui Esop şi La Fontaine, petrec împreună cu servitorii cei îmbătrâniţi în păcate de tot felul, îi studiază cu cea mai mare atenţiune, încât la etate de douăzeci de ani, ei ştiu foarte bine cum se fură cloşca de pe ouă fără să cârâie; cu alte cuvinte, ştiu cât să fure de la aprovizionarea din toate zilele, cât de la aprovizionările cele mari, cât de la arendarea moşiilor şi alte mai multe tranzacţiuni ale casei boiereşti în care se află servind.

Ştim cu toţii că între slugile de la casele bogaţilor, ca în toate meseriile sociale, există o ierarhie oarecare. Ciocoiul, dar, îşi începe uneori cariera de la postul de rândaş, iar alteori de la lacheu ce se pune în coada trăsurii boierului; devine cu încetul sofragiu, apoi vătaf de curte, iar mai pe urmă se face şi el boier; şi cu toate că unii-alţii îi zic în deriziune boier făcut, copiii lui însă devin boieri şi fii de boieri. În timpul pe când ciocoiul umblă după trăsura boierului, el află toate slăbiciunile stăpânului său şi-i ajută cât poate ca să şi le împlineasc ă în paguba lui şi în folosul său.

Se întâmplă, însă, de multe ori ca stăpânul ciocoiului să aibă şi virtuţi, dar aceste lucruri pătrate nu pot să intre în capul şi în inima cea triunghiulară şi îngustă a ciocoiului plecat pe drumul de a deveni om mare cu orice preţ.

Ca sofragiu se obişnuieşte atât de mult cu mâncările delicate, încât nu mai poate să trăiască fără friptură de fazan, brânză de Parma, salam de Verona, icre moi, conserve de Franţa şi vinuri din cele mai celebre dealuri ale Europei. Astfel dar, când ciocoiul ajunge la gradul de vătaf, este corupt moraliceşte şi fiziceşte până la măduva oaselor.

Înălţat la acest din urmă şi mai suprem grad al slugăriei, ciocoiul devine prevăzător ca un prezident de cabinet… din Europa. Ideea ce-l preocupă ziua şi noaptea este de a afla metodul prin care să-şi facă stare. Diferite planuri i se prezintă în imaginaţiune, unul mai întunecos decât cellalt; le studiază pe toate şi, găsindu-le rea-lizabile, le pune în lucrare fără mustrare de conştiinţă.

S-a zis de mai mulţi filozofi şi cărturari că conştiinţa este cel mai aspru jude al criminalului. O fi, nu tăgăduiesc, dar vătaful de curte cunoaşte secretul de a face din acest aspru judecător un consilier întocmai după cum îi trebuieşte lui. El zice în sine: Tot omul este creat de Dumnzeu cu dreptul de a se hrăni pe pământ; de ce dar unii oameni au mai mult decât le trebuie, când alţii nu au nici chiar mijloacele necesare spre a se susţine? De ce unii sunt puternici şi alţii nebăgaţi în seamă? De ce unii stăpânesc pământuri întinse, iar alţii nu au nici chiar pământul necesar spre a se înmormânta? Aceasta este o stare de lucruri anormală zice înţeleptul vătaf de curte şi cată să o combat din toate puterile, adaugă el. Astfel dar, omul nostru, mergând din raţionament în raţionament şi din deducţie în deducţie, devine comunist, fără ştirea lui, şi începe a pune în lucrare această doctrină atât de frumoasă şi egali-tară în aparenţă, cât este de hidoasă în fond.

Nu trece mult şi ingeniosul vătaf de curte se pune cu ardoare a nivela starea societăţii... Îşi cumpără moşioare, vitişoare şi alte diminutive de acestea care fac viaţa lesne şi plină de plăceri. După ce a ruinat de ajuns pe nenorocitul boier, care nu l-a lăsat să piară de foame pe drumuri şi după ce şi-a luat rangul de pitar, la care nu este vătaf de curte care să nu aspire, omul nostru caută un pretext şi părăseşte casa stăpânului său tocmai atunci când acesta simte cea mai mare nevoie de dânsul.

Este cunoscut că omul îmbogăţit prin furtişag nu se satură niciodată de avere, oricât de bogat ar deveni, ci, din contra, caută noi mijloace de a-şi mări bogăţiile. Căsătoria, dar, devine pentru dânsul o nouă mină de exploatat. Se propune ca ginere pe la toate fetele bogate; trimite samsari de căsătorie în toată ţara şi nu se însoară decât numai atunci când găseşte o zestre după placul lui, fără să se tulbure cât de puţin dacă femeia cu care-şi leagă soarta este jună, frumoasă şi crescută bine, sau slută şi depravată. Omul ce se însoară numai pentru ca să-şi mărească starea niciodată nu ia soţie bună.

Ciocoiul o ştie şi aceasta, dar îi pasă foarte puţin, căci el nu are altă ţintă decât realizarea planurilor sale celor ambiţioase. Napucă să treacă luna de miere şi casa ciocoiului devine o cafenea în care se adună toată lepra societăţii. Soţia lui devine o Messalină; copiii se nasc Dumnezeu mai ştie cum, cresc împreună cu slugile şi, tocmai când ajung la gradul cel mai înalt al corupţiunii, îi trimite în Franţa ca să înveţe carte.

Nenorociţii copii, lipsiţi de educaţiunea morală şi neîntăriţi prin virtuţi şi exemple de onoare învăţate din casa părinţilor, cum ajung la porţile Parisului, cad în mâinile femeilor şi junilor celor stricaţi, care îi depravează şi mai rău; iar când se întorc în patrie, în loc să aducă cu dânşii luminile Europei civilizate, nu aduc decât viciul şi depravarea sau, dacă vreunul dintr-înşii reuşeşte a învăţa câte ceva, această cultur ă intelectuală, nefiind susţinută de o educaţiune morală, produce mai mult rău decât bine nenorocitei ţări ce hrăneşte în sânu-i asemenea vipere.

Ciocoiul sau puiul de ciocoi, ajuns om de stat, se deosebeşte de omul onest prin mai multe fapte, iar mai cu seamă prin purtarea sa. El nu se pronunţă definitiv pentru nici o doctrină politică, nu se face adept credincios al nici unui partid, nu doară că are spiritul drept şi nepărtinitor, ci ca să poată exploata deodată toate doctrinele şi partidele în folosul său.

Amorul de patrie, libertatea, egalitatea şi devotamentul sunt vorbele sacramentale ale ciocoiului, pe care le rosteşte prin adunări publice şi private; dar aceste virtuţi cetăţeneşti, de care face atâta pompă, nu sunt decât treptele scării pe care voieşte a se sui la putere; şi uneori, când ele nu-i servă de ajuns, el aleargă la străini şi primeşte de la dânşii posturi în ţara sa.

Ajuns la gradul de mărire pentru care a comis toate mişeliile, a suferit toate umilinţele şi a declamat, fără de a le simţi, toate virtuţile din lume, ciociul îşi ridică masca ipocriziei de la ochi şi se arată lumii în mizerabila şi urâcioasa nuditate a sufletului său celui mic. Inima lui, asprită de suferinţele, umilirile şi înjosirile prin care a trecut, devine incapabilă de orice simţământ frumos şi uman.

Li-bertatea presei îl supără, căci descoperă inechităţile vieţii sale şi nu-l lasă să despoaie de averi pe stat şi pe particulari; funcţiunile statului le împarte la ciocoi cu cea mai mare prodigalitate şi, ca să se poată folosi mai bine de orânduirile în servicie, îşi recrutează un ciocoi tot de calibrul său şi speculează printr-însul pâinea nenoro-ciţilor funcţionari.

Iată tipul ciocoiului din toate ţările şi mai cu seamă din ţara noastră, unde lumina adevăratei civilizaţiuni n-a risipit încă norii cei groşi ai ignoranţei şi ai depravaţiunii. Iată tipul ce ne propu-nem a urmări în deosebitele faze prin care el a trecut în secolul nostru, de la ciocoiul cu anteriu şi cu călămări la brâu al timpilor fanariotici, până la ciocoiul cu frac şi cu mănuşi albe din zilele noastre.

ciocoii-vechi-si-noi-mare

“Ciocoii vechi si noi sau Ce naste din pisica soarici mananca” – 1863  – Nicolae Filimon

Greva consumatorului de media

September 5, 2009

Tell_Me_No_More_Lies

Celebrul armator grec Aristotel Onasis spunea ca “secretul manipularii este de a detine numai tu informatii”.

Reguli deontologice obligatorii pentru jurnalisti :

1. sa declare public pe cine prefera si pe cine nu, astfel incat receptorul sau sa fie prevenit asupra poziţionării sale; consumatorul are astfel posibilitatea sa aleaga la randul sau ce consuma si ce nu si este cat de cat ferit de manipulari rusinoase si murdare.
2. sa critice sau sa laude cu argumente, argumente si numai cu argumente, nu cu zoaie si isterii.

David-Gentleman

Propun data de 3 a fiecarei luni, ziua in care  sa inchidem televizoarele, radiourile si sa nu mai cumparam ziare.

Propun ca televiziunea publica, sa transforme TVR 3, in postul de informare transparenta a cetateanului, tinand cont ca este un post public  platit din banii nostri si ca avem TVR1, TVR2, TVR3, TVR International, TVR Cultural, TVR Info, adica 7(sapte) canale publice. De ce nu se poate ca unul sa ne transmita sedintele din parlament si guvern live, de exemplu ? Ca sa nu ne mai abureasca “analistii” ? Se incumeta vreun partid sa propuna o astfel de initiativa ?

De ce data de 3 ? Fiindca are o conotatie deosebita, este Ziua Libertatii Presei si exista, pentru a recunoaste astfel, sacrificiile făcute pentru libertatea presei si pentru a demonstra ca libertatea de exprimare este un drept de necontestat.

Mesajul zilei de 3 Mai este acela ca jurnalistilor din intreaga lume trebuie sa le fie garantat dreptul de a informa opinia publica in mod deschis si fara teama, conform Declaratiei de la Windhoek, principii care au fost formulate de catre jurnalistii africani în anul 1991 si care atesta importanta esentiala a libertatii presei pentru existenţa democratiei,asa ca greva va sustine aceasta libertate, precum si pe cea a consumatorului, care militeaza pentru o informare corecta, onorand jurnalistii privati de libertate, molestati si chiar ucisi, doar pentru ca au ales sa spuna ADEVARUL.

Va propun astazi, sa facem o Declaratie a noastra, consumatorii de media romani, pe care sa o trimitem tuturor, pentru a ne face cunoscute dorintele, in legatura cu informatia, pe care acestia ne-o livreaza. Asa ca va astept cu idei !

“gestul de a produce stiri este unul de constructie a realitatii insasi, mai degraba decat o descriere a realitatii…” Gaye Tuchman

A venit timpul sa ne intrebam, cui apartine dreptul la o presa libera, echidistanta si promotoare de adevar,echilibru si obiectivitate, atata timp cat avem parte numai de ambiguitate si creatii mediatice.

Din pacate, in Romania, acest drept apartine mogulilor care detin trusturile de presa, iar libertatea acesteia este o prerogativa a proprietarului instarit, care exercita cenzura, ca sa aiba ultimul cuvant de spus.

Jurnalistii au devenit obedienti fata de proprietari, autonomia lor este limitata, independenta conditionata, sunt struniti sa nu vada ca muncesc sub biciul ideologiei mogulesti, insistand ca sunt liberi, desi se autocenzureaza la greu, anticipand ceea ce ar putea supara superiorii,chestiune devenita obicei.

Jurnalistul roman a invatat sa renunte la lupta pentru adevar sau la orice fel de batalie in favoarea informatiei netrunchiate, alta decat cea a patronului sau.

Lesa banului, lesa ideologica de trust nu apartine unei prese libere si democratice, ci unui fake, la fel cu capitalismul de cumetrie al lui Ilici.

Presa a devenit un comunicator al dorintelor mogulesti, care manipuleaza informatia in favoarea acestuia si a partidelor agreate de catre el, intru subminarea adversarilor.

Presa depinde de noi consumatorii, ca sa existe !

Din toata media, televiziunea are cel mai persuasiv mesaj, conform sondajului Gallup :

33nkkmdCeea ce fac figurile sinistre arhicunoscute pe ecran nu este decat o vasta operatiune de spalare a creierului telespectatorului, prin metode care sunt apanajul sectelor:

1 Manipularea individului pentru a primi mult mai usor sugestii si ‘pregatirea’ lui pentru indoctrinare prin: repetarea obsesiva audio/ vizuala/ verbala.

2 Preluarea controlului asupra mediului social, timpului si surselor de sprijin emotional ale persoanei.Se urmareste izolarea sociala a persoanei.

3 Se interzice discutarea informatiilor si opiniilor contrare doctrinelor grupului/ sectei.

4 Persoana este manipulata sa-si reevalueze in mod negativ parerea despre sine si comportamentul anterior intrarii in secta. Se fac eforturi pt a destabiliza constiinta subiectului, perceptia acestuia asupra realitatii, controlul emotional si instinctual de aparare.

5 Se urmareste crearea unui sentiment de nesiguranta si slabiciune, punand persoana respective in situatii intense si frecvente care sa o faca sa se indoiasca de sine si judecata proprie.

6 Crearea de stari emotionale puternice prin metode non-fizice.

7 Intimidarea persoanei.

deerhunting

Dupa cum explica Paul Levinson, un discipol si continuator al ideilor lui McLuhan, “privitul la televizor are o influenta mult mai semnificativa asupra vietii noastre decat emisiunea concreta sau continutul programului la care ne uitam”.
Continuturile programelor televizuale ne pot aduce informatii asupra unui eveniment,ne pot schimba opiniile despre un partid sau lider politic, ne pot modifica reprezentarile, atitudinile si evaluarile fata de o problema sociala, urmate adesea chiar de schimbarea comportamentului fata de o situatie determinata, dar utilizarea indelungata a televiziunii, ca mijloc de
comunicare predominant, indiferent de mesajele pe care le transmite, modeleaza intr-un anumit fel schemele mentale ale receptorilor, determina o anumita organizare a aparatului perceptiv si o anumita structura a gandirii.

Televiziunea produce mecanisme mentale avand forta modelatoare intrinseca cumulativa. Influenta mijlocului predominant de comunicare
intr-o societate priveste cadrul mental in care se formeaza diversele noastre opinii, idei si atitudini, cadrul ce ajunge in ipostaza de structura a priori a sensibilitatii si a gandirii, cu rol de tipar organizator si functional fata de diversele mesaje pe care le receptam prin media si chiar fata de informatiile si continuturile pe care le obtinem din experienta directa.

big_brother_award_f

Sensul rational al tezei paradoxale ca “mediul este mesajul” consta in faptul ca mijlocul predominant de comunicare produce efecte autonome, profunde, de natura structurala, alaturi de efectele imediate
produse de continutul explicit al mesajelor care sunt transmise prin respectivul mijloc de comunicare.

“Dar oamenii, in majoritate, de la soferii de camion la aristocratii rafinati, sunt inca fericiti in ignoranta lor cu privire la efectul mijloacelor de comunicare; nu constientizeaza ca, datorita efectelor atotcuprinzatoare
ale mass media asupra omului, mijlocul insusi este mesajul, nu continutul; nu inteleg ca mijlocul este si mesajul – ca, trecand peste jocul de cuvinte, [mijlocul de comunicare] literalmente bruscheaza, si impregneaza, si modeleaza, si transforma orice raport intre simturi.


Cand un mijloc de comunicare devine preponderent se produce un dezechilibru in structura sensibilitatii umane, modelandu-i deprinderile perceptive si structura spirituala, fata de continutul comunicat.

Iata de ce nu trebuie subestimata spalarea creierului, de catre mogulizoare !
Si de ce trebuie sa luam atitudine, fata de manipularea media, pana nu ajungem ca in poza de mai jos, care arata ca manipularea media ne face surzi, orbi si muti din punct de vedere civic, introducand marea lehamite !

monkey2


22 august 2009-prima zi de cenzura in lumea mogulilor?

August 22, 2009

Azi, 22 august 2009, forumul RTV este blocat.Ce sa fie oare?Sa fie o problema tehnica?Sa fie altceva?Vom vedea.
Tot azi, observ ca editia on-line a ziarului Cotidianul nu mai gazduieste pe prima pagina bloggerii. Iata ca micutul dictator Nistorescu a reusit sa scape cumva de incomozii Patrasconiu si Morar. I-a pitit mai la dos. Ii gasiti doar daca dati click pe blog. Asadar, in lumea mogulului Vantu se petrece ceva…..sa fie prima zi de cenzura?

Presa si DOOM-ul…

August 6, 2009

ugh-journalistic-integrity-is-BORING

La inceput a fost cuvantul, insa vorba romaneasca are multe intelesuri. Si ca sa nu vorbesc in vant si sa culeg furtuna..am luat DOOM-ul in brate si am purces la a descoperi ce inseamna PRESA !

images

Asa ca m-am intors in timp si am urmarit alaiul care il celebra pe Bachus, dupa ce dadeau prin teasc, rodul cules din vie. Era o presa normala, prin care se striveau strugurii, maslinele sau semintele in mod traditional, obicei pastrat pana in ziua de astazi, tinand cont ca isi bagau picioarele in loc de teasc, altfel nu s-ar explica de ce termenul provine din slavona – teskn. Pravoslavnica ocrotire…pana si la teascuri si-a bagat coada se pare ! 😀

Dar, cum orice cuvant are o evolutie in timp si spatiu, asa si acesta s-a schimbat peste ani, cam prin 1508, cand din teascurile unui calugar muntenegrean iesea un liturghier slavon.
Si uite asa.. de la strugurii striviti am facut un salt la tiparatura religioasa, care schimba sensul si are cu totul alte efecte persistente in timp, exercitand o presiune, o apasare..a unora, in a-i da o anumita forma, pentru a-i extrage lichidul, a pune sub greutate sau a apasa..asupra altora..pentru a usca si a conserva..cu alte cuvinte, un fel de a-i lasa fara vlaga..in a actiona..

Mai modern “a presa”, prin conversie din substantiv in verb, inseamna a constrange pe cineva sa actioneze intr-un anumit fel, ceea ce il transforma in “a presta”…ups !
Si stai sa vezi, ca n-am terminat cu polisemantismul cuvantului presa, ca dam de presa scrisa, adica, conform DOOM, totalitatea publicatiilor cotidiene si periodice – de TRUST – prin care ar trebui sa ni se ofere informatii de interes public, caci asa cum spunea BOL – pentru Almanahe…Bolintineanu – “cand presa este in jug se formeaza conspiratii..”..
Ca sa vezi ce premonitii a avut saracul si cat e de actual !

De cu totul alta parere insa..este cel cu bilutele, care salasuia in deal la Martisor, pentru profani Arghezi si Tudor, pseudonim care l-a consacrat si care spunea ca “presa insemneaza tot ce este mai concentrat laolalta, mai sintetic si mai universal” ! Presupun ca “concentrat” nu se referea la trusturile mogulilor, desi..cine stie..multi au fost vizionari peste timp.

Sa vedem insa, unde am ajuns…

De pe sticla ies in fata…deformatorii de opinie, gen Dummy, Ciutaci, Stanilaptoape si Gaini cu pui vii, cei care fac emisiuni, chipurile pentru a-i lumina pe cei ce se tembelizeaza ( a se citi se uita la tv ), pe orice canal, dar nu pe vreunul din Venetia…
Si ca tot veni vorba se vede ca unii sunt pe puntea suspinelor..dupa presedintie..eh

Sa nu-i excludem nici pe cei, care ne polueaza fonic, pe unde scurte, medii sau lungi cu diferiti Hertzi si alte cantitati, care depasesc norma admisa de OMS in privinta decibelilor, pe care o ureche omeneasca ii poate recepta fara sa halucineze, ca tot e la moda in presa acest cuvant de ceva timp..

Poposim insa la presa scrisa, ca e in trendul de vara-toamna, cu echipe care se fac si se desfac pe principiul “eu dau banii, eu dictez”, determinate de oaresce interese…

Imi aduc aminte de o intamplare in Sala Pasilor Pierduti, evident dupa ’90, despre un tip care sustinea ca este jurnalist:
Judecatoarea: Cum jurnalist ? Nu dati semne de a avea aceasta calitate !
Justitiabilul lovit in orgoliu: Cum Doamna Judecator ? Am martori ca vand ziare. Sunt om al presei si om de presa in intersectie la Universitate. Fara mine, lumea n-ar fi mai bine informata.


Carevasazica, copilu’ strazii isi apara reputatia si breasla in care se autoinclusese. Cred ca citise DOOM-ul, ca tot facea “jurnalism” langa un locas de cultura, altfel cum sa stie definitia ca o presa buna sau rea este totuna cu o reputatie buna sau nu ???

In sens conotativ, legat de presa apare si interogativa “cunosti misiunea sfanta si luminatoare a presei ?” a lui Alecsandri si astfel ajungem la sintagma “profesiunea de gazetar”, mai succint, cei care comit actul de presa si nu cei care….o comit in presa.

Sa nu mai vorbim ca in limbajul argotic, nascocit de cei certati cu legea si bunele moravuri, mai inseamna si activitatea unui fost militian ajuns politist, un fel de pedagog de scoala noua…de Baneasa, fiindca atunci cand auzi soptit…6 ! Vine presa !..stii precis despre ce e vorba.

Mai sunt desigur si alte sensuri, dat fiindca polisemantia nu se termina aici, insa avem destule ca sa tragem niste concluzii.
Intr-un stat democratic, in care se respecta principiul separatiei puterilor avem inclusa cea de-a 4-a putere presa, insa din caine de paza s-a transformat in ogar de haituiala de rasa dalmatiana, mai nou. Unii au intrat in presa, descosandu-si epoletii de pe umeri, desi stie oricine ca urmele raman…altii au renuntat la meserii serioase, ca ingineri, fizicieni, cercetatori, arhitecti…si au devenit moguli de presa, directori de cotidiene si de trusturi. Si ce fac ?

Conform definitiilor din DOOM, pe care le-am expus mai sus, ne preseaza si ne scot lichidul vital, lasandu-ne fara substanta si cu senzatia ca rontaim ciuperci nebune, in timp ce ne vlaguim mintea descifrand talcurile actului lor de presa, bazat pe scenarii fanteziste si creatoare demne de Oscar.

Cine suntem noi de patimim ? Taxe radio tv platim ? Platim. Maculatura cumparam ? Cumparam. Net platim ? Platim. Curent electric ? Da. Ne risipim timpul pretios, ca sa ce ? Cui foloseste ?

Evident ca orice regula are si exceptii si cu atat mai importante sunt acestea, cu cat sunt mai multe. Sunt si oameni de presa, care isi fac cu demnitate, responsabilitate si profesionalism aceasta meserie, iar in fata lor NE SCOATEM PALARIILE !
Ma intreb insa, de ce tolereaza acesti saprofiti, care li s-au asezat in carca ?
In felul asta ne-ar scapa si pe noi si atunci…am ajunge intr-adevar la vorba lui Bolintineanu…


%d bloggers like this: