Aseara pe la 8 a sunat telefonul…era buna mea prietena Laura, studenta in anul intai la Drept, la zi..si care avea nevoie de ajutor, fiindca astazi are examen la informatica, ceva totalmente strain de ea, tinand cont ca a trebuit sa-i arat, care-i butonul care deschide calculatorul ! 🙂
Am sfarsit tarziu, dupa ce a acceptat sa imi dea si un interviu, fiindca este si ea o romanca obisnuita in aparenta. De fapt, este o persoana cu totul speciala, pe care v-o propun sa o cunoasteti, ca model de determinare, optimism si cultura.
Cine este de fapt, Laura Stoica ?
A implinit in martie, 66 de ani si nu cocheteaza cu varsta, fiindca se mandreste ca-i aproape septuagenara, asa ca spune lejer, ca are deja 67 !
Face a treia facultate acum, cand pensionarii obisnuiti ai Romaniei se considera terminati si exclusi de catre ceilalti.
Mi-a promis ca nu moare, pana in 2064, cand ii expira cartea de identitate, fiindca trebuie sa afle, cine a impuscat-o pe Donia Diana Alexandra, fata de nici 17 ani, care a murit in locul ei la Revolutie.
Dar…va las sa cititi despre ea si sa descoperiti ceea ce este…
Alexa: De unde iti vin tenacitatea si optimismul extraordinare, Laura ?
Laura: Din faptul ca n-am murit niciodata de grija altuia, dar nici de a mea ! Din verbul care m-a dominat si care este “a fi”, din relationarea cu oamenii mult superiori mie…minti zglobii, adanci si profunde.
Alexa: Crezi ca asta a avut un impact definitoriu asupra ta, ca mod de gandire ?
Laura: Sa-ti spun drept, ma intreb daca nu cumva am gresit, pentru ca pe plan valoric, nu mai sta pe primul loc cultura, ci omenia si astazi e tare greu sa fii cu adevarat OM ! Dar, dum spiro spero ( cat timp respir, sper ), caci din Cutia Pandorei mi-am agatat exact asta si nu am vazut niciodata paharul pe jumatate gol, ci pe jumatate plin !
Alexa: Laura, esti foarte tonica, optimista si tenace ! Disperi vreodata ?
Laura: Niciodata ! Nu ma las pana nu gasesc calea deschisa..ma dai afara pe geam, intru pe usa, prin tavan, nu conteaza..respectand bineinteles principiile mostenite din copilarie, de la familia mea, din prietenia cu cartile si din ceea ce am cules de la oamenii din jurul meu. Si sunt berbec, deschizator de drumuri, navalnica si impetuoasa si care-si asuma riscurile.
Alexa: Si care sunt invataturile pe care le-ai cules ?
Laura: Tatal meu avea o vorba..fa binele si arunca-l in apa si nu astepta rasplata, iar orice lucru inceput, termina-l.. de la o batranica inteleapta am cules vorba cu cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia, un prieten mi-a spus ca nu e bine sa ai doi dusmani deodata, ci trebuie sa te lupti pe rand cu ei, incepand de la cel mai puternic, de la elevii mei, ca este bine sa dai intotdeauna primul…cam astea-s in mare !
Alexa: Stiu ca si tu esti pe linie materna grecoaica, ca si mine. Ai fost educata strict, asa cum fac grecii ? Cum s-a impacat firea ta rebela cu strictetea, daca a existat ?
Laura: Am crescut intr-o familie modesta cu 3 copii, cu un tata constructor si o mama educata la pensionul din Targoviste. Imi aduc aminte ca am taiat franghia de rufe din curte, ca sa imi fac o coarda si am asistat voluptuos si mandra, cum sora mea a fost pedepsita in locul meu, sau cum in clasa a treia, tata m-a testat la tabla inmultirii cu 5 si cand am ajuns la 111, ca rezultat, m-a batut la palma cu nuiaua, pana am invatat-o. De atunci am avut revelatia cifrelor si a numerologiei. Ca sa nu mai spun ca tata mi-a hotarat destinul si m-a inscris la Kirov, o scoala din care urma sa ies prelucratoare de piei, pentru pantofi, unde am intrat printre primii, cu bursa…insa..dupa o saptamana am fugit scapata din capastrul lui si am dat examen la Liceul Sportiv, primul din tara pe vremea aceea si unde l-am avut diriginte pe Nicolae Vieru, presedintele Federatiei Nationale de gimnastica de astazi. Eram o gimnasta foarte buna, asa ca am intrat la ICEF la facultate, insa in ultimul an, am cazut de pe un aparat si am pus cruce sportului.
Alexa: Imi pare rau, cred ca ai suferit mult. Cum ai trecut peste asta ?
Laura: Vorba lui Juvenal..mens sana in corpore sano…am dat la Facultatea de limbi romanice clasice si orientale, sectia clasica latina si greaca veche, unde am invatat 5 ani, timp in care ma casatorisem cu un avocat si aveam si doi copii, facultate pe care am terminat-o cu 9, asa ca am fost repartizata la Campina.
Alexa: Cat ai stat acolo ? A venit si familia cu tine ?
Laura: Am stat putin, fiindca m-am dus la minister si l-am pandit pe ministrul Malita la toaleta 🙂 si i-am spus intr-o suflare, ca nu pot tine o casnicie la 90 de km. distanta, asa ca mi-a schimbat repartitia, dar am si divortat, m-am recasatorit, am mai avut un copil si iar am divortat. Am incheiat activitatea profesorala la Caragiale.
Alexa: Laura, invatamantul pe langa cultura era Cenusareasa regimului comunist. Acum, cum stam ? E vreo diferenta ?
Laura: Acum se afla intr-un hiatus total, fiindca au disparut generatiile care stiau cultura autentica, iar inlocuitorii sunt cei care au fraudat, copiat sau dat spaga sa-si ia diplomele. Sistemul docimologic ( de notare) este facut de inculti ajunsi prin relatii in functii decizionale. Profesorii autentici sunt rara avis si sunt impiedicati constant de gloata plina de nonvaloare a celorlalti. Nu mai are cine sa aprecieze valoarea, din pacate.
Alexa: Mai reprezinta sindicatele vointa profesorilor ? Stiu ca aici, in casa ta s-au pus bazele primului sindicat dupa 1989, de aceea te intreb.
Laura: In mod ideal, da, dar niciodata in realitate. Sunt utopii. Si sindicatele au ajuns o forma de putere, care jongleaza in functie de interesele celor care detin puterea in sindicat. De 19 ani nu s-au schimbat liderii. E la fel ca in politica…divide et impera.
Alexa: Crezi ca se mai pot schimba lucrurile in Romania si de cine depinde asta ? Este asa…un soi de victimizare la nivel national, eu cel putin asa simt.
Laura: Eu nu ma recunosc mioritica ! NU vreau sa astept un destin, pe care sa mi-l croiasca sau prevedea altcineva. Romanii au un fel de a fi fatalist, cu care nu ma impac deloc. Trancanesc, comenteaza, constata, dar nu se implica, cred ca nu cunosc dictonul latinesc ACTA NON VERBA ! Si mai mult, cei care indraznesc sa o faca sunt lapidati, ucisi inainte de a face ceva. Se poate schimba totul, daca se intelege ca nu poti rupe un snop, dar fir cu fir, da, se poate. Iti trebuie multa tenacitate, perseverenta si persuasiune. Asa cum intr-un seminar la facultate, incoltesc ideile, tot asa si in familie, societate, loc de munca…poti pune o samanta, care sa incolteasca.
Alexa: Ce te-a determinat, in conditiile in care aveai deja un destin, sa faci la varsta, cand alte femei se considera deja terminate, a treia facultate ?
Laura: Ca sa nu ma plictisesc si sa nu mi se anchilozeze creierul, m-am hotarat sa devin studenta la zi, la o facultate unde pot invata ce este legea, cum se aplica si cine ii trage la raspundere pe cei care nu o aplica corect. In subsidiar am vrut sa ii ajut pe cei care nu au bani si nici cunostinte juridice, sa-si castige dreptatea prin hatisul jurisdictional, bineinteles pro bono ! Am colegi, proaspat trecuti de majorat si este un fel de fluid intre mine si ei…ei ma invata cum sa fiu tanara, iar eu le arat cum sa fie activi, chiar si la o varsta considerata, ca imposibila de inceput ceva. Sufar insa, fiindca am aflat ca in Olanda este o femeie de 84 de ani, care a terminat chirurgia, iar in SUA una de 92 de ani, care a terminat istoria, asa ca am ratat Cartea Recordurilor…sa ma ierte primarul Oprescu, fan al recordurilor la carnati si Mosi Craciuni.. dar sa nu dispere… 🙂
Alexa: Hahaha..esti amuzanta ! Daca tot ai adus vorba, cum ti se pare Oprescu, ca primar ?
Laura: Prost manager, infatuat, plin de el, desi in particular e un om adorabil. Il cunosc. Puterea si functia l-au schimbat insa si e pacat. Sper sa revina la formula umana pe care am cunoscut-o si sa nu dispere cand voi ajunge parlamentar la 74 de ani, ca sefa a Comisiei Juridice ! 🙂
Alexa: Asta inseamna sa spargi paradigma..femeie, in varsta, sefa… 🙂 Sunt politicienii misogini ?
Laura: Da. Nu cunosc Principiul Fermoarului utilizat in Franta- sanse egale pentru femei in politica, uita ca un barbat este capul, iar o femeie gatul, iar capul nu se misca niciodata inaintea gatului, altfel ar fi un fel de…Petre Roman.. 🙂
Alexa: Cum vezi tu lehamisirea romanului ?
Laura: Au uitat sa se bucure, au uitat sa traiasca, sa rada. Pe scara valorilor se marginesc la satisfacerea nevoilor fiziologice, sunt digestivi si materialisti. Nu mai traiesc emotional, ci sterpi si constipati afectiv. Sunt aproape solidificati, mai ceva ca in drama lui Kafka sau ca in tema bacoviana, ca n-a tras podul la mal.. E un gol imens in jurul lor si nu il umplu cu nimic de valoare, traiesc pentru acum si nu pentru viitor, nu construiesc, nu sunt socializati.
Alexa: E departe de carpe diem-ul lui Horatiu ?
Laura: Da. Au un singur gand: sa acumuleze o masina, o casa, o amanta tanara, o nevasta care sa ii reprezinte in societate, o functie si cam atat.
Alexa: Tertium non datur… ce ne lipseste sa facem diferenta ?
Laura: Nu avem modele. Este un hiatus intre ce a fost intre primul si al doilea razboi mondial si ceea ce este acum. Nu e umplut cu nimic, doar un gol imens. Romanii nu sunt nici macar ca Ilie Moromete, contemplativi si filosofici, ci sterpi si goi…
Alexa: Toata lumea vorbeste de absenteism si de neputinta. Lumea nu mai voteaza, politicienii nu-i mai reprezinta. Se mai poate face ceva ?
Laura: Absenteismul electoratului nu se poate rezolva, daca nu intelegem SUBLATA CAUSA TOLLITUR EFFECTUUM ( inlaturand cauza, dispare efectul). Cauza este goliciunea, lipsa de responsabilitate civica, toata lumea vrea numai drepturi, nu si obligatii, apatia si intunecarea sociala. Si pe mine ma doare sufletul, ca un Vanghelie da etalonul romanilor si este vinovat si partidul care il promoveaza si noi ca acceptam, fara sa ripostam. Ar trebui marginalizati. Vanghelie este un caz patologic, ca si Becali, Vadim sau Marinescu.
Alexa: Multi dau vina pe incertitudinea sociala. Scuza asta comportamentul ? Este un refuz, un protest, o razvratire absenteismul ?
Laura: Nu e troc, imi pare rau ! Cei care au murit in ’89, n-au murit sa absentam, ci sa votam. Poporul trebuie sa inteleaga ca are datoria, ca este detinatorul puterii politice, delegand reprezentanti si daca nu se duc la vot, nu fac decat sa prelungeasca o anomalie. De aceea nu mai sunt bune listele si trebuie uninominal pur.
Alexa: Laura, cetatenii se simt tradati de politicieni, nu mai cred in partide si nu mai fac diferenta.
Laura: Orice partid tinde sa preia puterea si sa creeze platforme, insa puterea le-o da poporul. Puterea asta modifica comportamentul si mentalitatea. Sa-ti povestesc o intamplare adevarata. Am vorbit din balconul Universitatii in ’90 si jos era o mare de oameni. Cand am auzit cum imi vuia multimea la picioare, eu privindu-i de sus, capatasem un elan ca de zeita, asa ca am coborat rapid, fiindca aceasta betie, nu-i de mine. Pe mine, din Parlament, practic ma reprezinta din aproape 500 de politicieni, cam 21. Si totusi am votat. Pentru ca nu am vrut sa se fi murit inutil, pentru dreptul asta in decembrie ’89.
Alexa: Si totusi, mergi constant la mitinguri.
Laura: Da, dar in anonimat, printre cei multi.
Alexa: Consideri ca inapetenta romanului de a vota si de a se implica este si vina mass mediei din Romania ? Cum functioneaza media in democratia romaneasca ? Mai este ea un caine de paza ?
Laura: Trei sferturi dintre jurnalisti, nu au ce cauta acolo. Sunt agramati, inculti, lipsiti de logica, nu cunosc sintaxa limbii romane, sunt lipsiti de profesionalism. Stirile nu respecta deontologia actului jurnalistic. O fac in scopuri mercantile doar, pentru audienta, pentru rating. Exista un sistem de zvoneri, care mergand din aproape in aproape, creeaza o mare problema din nimic. Sunt lucruri facile, minore, care incendiaza si tin in tensiune. Sunt treburi de sant, de mahala, care nu mai tin de presa, ci de vulg, de paine si circ, de spectacol de proasta calitate, de captarea atentiei pentru lucruri minore, care impiedica gandirea la solutii. Presa nu contribuie la gestionarea crizelor, ci la intretinerea si amplificarea lor, la pierderea esentialului in favoarea nesemnificativului.
Alexa: Putem schimba asta ? Ca tot vorbeai de solutii, care ar fi aceea ?
Laura: Clauza de purgative- efectul de purga ! Fiecare sa lucreze cu sine, sa invete sa fie om, sa pastreze curat, sa lase loc de buna ziua, sa fie cu ramura de maslin intr-o disputa si cu argumente logice, nu cu pumni si limbaj trivial, ci punctual, sa-si respecte cuvantul dat, sa stie sa ceara scuze si sa fie armonios cu sine si cu cei din jur, sa citeasca chiar daca incepe cu povesti, sa asculte muzica, sa mearga la spectacole, sa-si cumpere flori, sa iubeasca animalele, sa nu invidieze pe nimeni, sa nu faca rau nimanui, sa fie calm, echilibrat si intelept, sa aiba o masura in toate lucrurile.
Alexa: Omul este masura tuturor lucrurilor…il iubesc pe Protagoras ! Ce carti preferate ai ?
Laura: 12 scaune, Vitelul de aur, Atitudine dispretuitoare contra durerii de stomac-Ilf si Petrov, 3 intr-o barca, fara a mai pune la socoteala si cainele, a lui Jerome K. Jerome si Arghezi romancier.
Alexa: Daca tot vorbim de cultura, ce se intampla cu societatea civila, cu intelectualii ? De ce tac ?
Laura: Intelectualii se tem de ridicol si nu au forta necesara sa faca fata vulgului. Vezi scena balconului din Parlament, la citirea condamnarii comunismului, cu Liiceanu si Patapievici si haita dezlantuita. Se fac ca nu vad, dar sunt niste nefericiti.
Alexa: Crezi in justitie ? In cea pamanteasca sau in cea imanenta ? Ti se pare ca justitia este independenta ?
Laura: Cred si in una si in cealalta. Justitia nu este independenta in Romania. Mafia imobiliara nu ar putea exista, fara concursul unui functionar de la Arhivele Statului, fara un Notar public sau privat, fara cineva la Administratia locala, fara unul la Cartea Funciara, fara un judecator fie de la Judecatorie, Tribunal, Curte de Apel si fara un procuror de la Parchetul de pe langa Judecatorie. Asa au fost spoliati proprietarii de facto, de drepturile lor.
Alexa: Toate cate ni se intampla sunt datorate mentalitatii noastre ? Si cum o putem schimba ?
Laura: Mentalitatea nu este absoluta, ea evolueaza in functie de societatea care o creeaza, o dezvolta, o suprima sau o ucide. Evolueaza si cand societatea este in criza, asa cum spunea Emil Durheim, dispare coeziunea sociala si atunci dipare si cea de colectivitate. Noi nu mai suntem decat cioburi de colectivitate si trebuie sa invatam sa devenim una cu propria ei mentalitate, acceptata de toti ca un fapt social normal. Ca sa se intample asta, trebuie sa lucram cu noi. Sa nu pretindem altora, ceea ce nu putem fi. Sa valorificam modelele exemplare, pe care sa le popularizam, printr-o campanie de vizualizare, de educatie, uite, exact ce faci tu acum si nu cum vulgarizeaza si manipuleaza Tatulici, indobitocind.
Alexa: Imi spui parerea ta despre politica ?
Laura: Da-mi voie sa nu-ti raspuns si sa iti stric interviul ! 🙂 Am aflat cu stupoare, ca toate strazile din zona unde locuiesc, au numele unor francmasoni celebri…Golescu, Magheru, Christian Tell, Franklin…oameni politici a caror trecere prin tara lor a lasat urme. Ce frumos era atunci si cum s-a degradat francmasoneria astazi. Unirea Principatelor fara francmasoni, nu s-ar fi realizat. Acum insa, Bunicuta si altii au pus capac.
Alexa: Doar omul impodobeste locul, dupa un citat latin, nu ? Ce mesaj ai, pentru generatia tanara ?
Laura: Sa nu faca din computer o biblioteca, fiindca mintea se atrofiaza negandind, sa se identifice cu protagonistul lecturii, sa asculte muzica buna, sa invete, nu pentru scoala, ci pentru viata, care ii va obliga mai tarziu sa acumuleze oricum.
Alexa: As vrea sa faci tu incheierea acestui interviu, pentru care iti sunt recunoascatoare…
Laura: Nu-i nimic, ma-mpiedicai de-o piatra…toate astea pana maine trec, pentru ca rade pan’ la lacrimi clopotelul… Serghei Esenin !
Aceasta este Laura, femeia care n-a renuntat niciodata la “a fi” ! 🙂
Like this:
Like Loading...
You must be logged in to post a comment.