Posted tagged ‘revizuirea constitutiei’

Curtea Constituțională dă cu stângul în drepturi by Doc

June 17, 2011

Curtea Constituțională ne aduce vești foarte grave, uluitoare …dar care ar trebui să ne facă să ne simțim foarte mândri. Până acum priveam Occidentul ca model de urmat în materie de sistem constituțional și regim al drepturilor omului. Ei bine, se pare că nu e deloc așa; cei nouă judecători constituționali români au descoperit că statele europene și americane sunt cu mult în urma noastră la acest capitol, că statul român e un fel de oază de civilizație între barbari.

Au afirmat asta, cât se poate de clar, în avizul consultativ dat astăzi propunerii de revizuire a Constituției.

De exemplu, proiectul prevede ca viitorul Consiliu Superior al Magistraturii să aibă 6 membri numiți de autoritățile publice alese (Parlament și Președinte) și 10 membri aleși de magistrați. Raportul actual este de 2 : 14. Curtea Constituțională a avizat negativ acest punct, pe temei că astfel s-ar încălca independența justiției.

Dacă așa stau lucrurile atunci concluzia inevitabilă este că țările occidentale stau îngrozitor la capitolul independență a justiției. Nici nu merită să le pomenim pe cele în care nici măcar nu există o instituție similară, funcțiile ei fiind în sarcina directă a instituțiilor alese, sau chiar a publicului. Dar chiar și în cele care încearcă palid să ne copieze exemplul lucrurile stau mult mai rău.

În Italia, raportul între magistrați și ne-magistrați în CSM este 1:2, similar cu cel propus de președinte.

În Franța raportul e 1:1, la fel stau lucrurile și în Belgia; aceștia au avut și naivitatea ridicolă să ofere o explicație: paritatea ar fi, cică, necesară pentru a evita ”reflexul corporatist” al magistraților și pentru că instituția are nevoie de viziunea și experiența unor ”consumatori” de justiție.

Ce oameni ciudați, se laudă cu asta în loc să declare că e neconstituțional! Iar situația este gravă: niciuna, niciuna din aceste țări nu își dă seama că un CSM astfel alcătuit ar atingere independenței justiției. Noroc cu bravii noștri judecători, altfel riscam să pierdem statutul de strălucit exemplu pe care îl putem da Franței, Italiei, Belgiei la acest capitol!

La fel stau lucrurile și în ce privește alt pasaj din Constituția actuală, cel privind prezumarea averii ca fiind licită, pasaj care dispare conform proiectului de revizuire. Și această modificare a fost avizată negativ de Curte, ”deoarece are ca efect suprimarea unei garanţii a dreptului de proprietate”. Or, e un fapt ușor verificabil că nu găsim prevederi similare în Constituțiile statelor europene.

Prin urmare, ceea ce afirmă Curtea Constituțională română, la fel de evident ca și cum ar fi scris-o negru pe alb, este că suntem campioni la acest capitol, în timp ce sărmanii cetățeni germani, englezi sau olandezi trăiesc în țări unde dreptul la proprietate are de suferit. Va trebui, eventual, ca judecătorii constituționali să oblige statul nostru să ia măsuri ca să limiteze valul previzibil de cetățeni occidentali grăbindu-se să intre sub nivelul de protecție fără egal al drepturilor omului pe care îl oferă România.

Trebuie să abandonez aici tonul de pamflet de până acum, am recurs la el pentru că e cel mai potrivit pentru a descrie genul de aberații pe care Curtea tocmai le-a publicat. Nu vreau să fiu greșit înțeles. Faptul că averea nu mai e prezumată a fi licită nu înseamnă că de mâine oricare dintre noi își poate pierde mașina sau apartamentul sau hainele de pe el pe motiv că nu au chitanțe de când le-au cumpărat. Confiscarea se face în continuare după o lege, lege care trebuie să treacă de filtrul Curții Constituționale.

Dreptul la proprietate rămâne la locul lui, protejat de Curțile de judecată, sau, dacă acestea nu-și fac datoria, de CEDO. Ceea ce dispare este un obstacol de a face o astfel de lege care să privească cazurile grave și, în același timp, evidente. Avem destule exemple de averi făcute prin tunuri, averi pe care prevederea respectivă le-a pus la adăpost.

Avem cazuri de oameni condamnați la închisoare pentru astfel de tunuri însă, cât timp statul nu poate dovedi că un bun a provenit dintr-o infracțiune, nu se poate atinge de el. Rezultatul este unul scandalos și umilitor: chiar și atunci când justiția penală își face datoria și condamnă avem situația în care, raportând durata de încarcerare cu averea făcută la modul infracțional, reiese că a fura în stil mare este cea mai rentabilă ocupație din România. Și e una protejată constituțional.

Oricum, mai sus e o opinie cu caracter politic, și e oferită ca paranteză. Cineva ar putea argumenta că prevederea respectivă trebuie să rămână, formulată în alt fel. Sau poate fi trecută în lege. Cineva ar putea argumenta că e bine ca să avem în continuare pasajul exact cum este acum și exact unde este acum, în Constituție. Sunt puncte de vedere la fel de valide. Ce nu pot accepta e afirmația că scoaterea prevederii din Constituție ar aduce atingere dreptului la proprietate, asta e aberația pe care am demonstrat-o mai sus prin reducere la absurd. Nu e vorba de dreptul unor oameni, ci de ”drepturile” unor anumiți oameni, pe care aceștia le-au căpătat, nu o dată, în dauna drepturilor altora. Iar situația asta e și mai clară în alt exemplu de revizuire avizată negativ de Curte:

Judecătorii constituționali nu sunt de acord cu eliminarea imunității parlamentare și ministeriale. Motivul? Ar fi echivalentă cu, citez, ”suprimarea unui drept fundamental al persoanei care ocupă o demnitate publică”! Stupefiant. Expresia e o contradicție de termeni. Nu doar că nu sunt, dar drepturile fundamentale nu pot fi recunoscute unei ”persoane care ocupă o demnitate publică”, așa cum nu pot fi recunoscute niciunei alte sub-categorii.

Drepturile fundamentale sunt universale. Sunt universale în Constituția noastră (recunoscute doar ”cetățenilor”), sunt în universale constituțiile tuturor statelor civilizate, sunt universale și în Convenția semnată de România care vorbește chiar din titlu despre ”drepturi ale omului”, nu ale bugetarului, demnitarului, magistratului etc.

Curtea Constituțională ne-a dat o știre gravă, dar nu e cea din primul pasaj, și nici nu e vreun motiv de mândrie. Ne-a dat știrea că este în continuare perfect capabilă să-și dea plenar cu stângul în dreptul. Atât.

Sursa: Contributors


%d bloggers like this: