Marea Rocada…

Zilele trecute a venit la usa mea un tanar timid, cu un chestionar in mana, trimis de o firma de sondaje. L-am ascultat atent, fiindca eram curioasa ce intrebari contine chestionarul respectiv. Pe masura ce imi erau puse… am remarcat ca urmareau un scenariu pervers si am inteles ce se pregateste in spatele tuturor fumigenelor aruncate populatiei neinformate si asupra carora persuasiunea manipulatorie a media a dat rezultatele scontate, in primul rand lehamitea de vot, cat si dezinformarea. Nimic din ceea ce s-a intamplat nu a fost degeaba.

Marea majoritate a cetatenilor nu pot face diferenta intre primarul de sector si cel general. Orice actiune de succes a celui de sector este vazuta ca o realizare a doctorului, pe care pensionarii in proportie covarsitoare il vad detinand panaceul universal al problemelor lor, ca doar e doctor, nu ? El are tratamentul tuturor problemelor in mana si cum toti batranii au probleme…cheama salvarea.

Ceea ce m-a frapat insa era o intrebare care parea doar nelalocul ei in derularea chestionarului, fiindca se referea la un personaj ce nu isi avea rostul, nefiind candidat ori prezumtiv candidat in aceste alegeri…Daniel Marian Vanghelie…
Intrebarea aceea ciudata, despre Vanghelie, ca cel ce poate rezolva problemele bucurestenilor..m-a facut sa ma dezmeticesc brusc si sa vad ca ni se pregateste Marea Rocada !
Am inteles ca unicul candidat al cartelului antibase este Doctorul, sustinut de PSD insusi, iar in locul lui ca Primar General se pregateste sa ii ia locul Vanghelie.
Dupa aceasta revelatie, nu avem decat sa le multumim acelora care intr-un fel sau altul au dezinformat si lehamisit populatia sa nu voteze, fiindca batranii si membrii de partid nu vor fi niciodata lehamisiti. Sa nu va mirati ca Oprescu si Almana-he vor stapani Bucurestiul. Mirati-va doar de voi, cei care ati pus umarul la asta…cand o sa ajungeti sa folositi noul motor de cautare….

Maestrul si crinoleta…

Fiecare margareta are maestrul sau, incepand de la Bulgakov pana la Duda si mai nou Mircea Diaconu, actorul “merelor rosii” de pe scena Senatului, unde se chinuieste  sa joace rolul lui Pygmalion…

Avem de-a face cu o premiera in istoria campaniilor, lansarea românului  teatral, adica tuberozul (vorba amandei ), mai alb decat insasi petalele sale smulse una cate una, de pierderea uzului ratiunii in plin Parlament..intr-o lume a raului metodic picurat de tartorul de Base. Pentru scrierea lui insa..este nevoie de lectii de actorie de la colegul sau de partid, fiindca trebuie sa aiba o poza, sa stie a declama pentru stupid people

despre orgia din trenul guvernamental, fara ca acestia sa se prinda ca orgia i-a fost inspirata de ge-orgia…petrofilii teatrofili stiu de ce ! Cine plateste lectiile …e deja retorica…pe ce…iata bancnota de criza…

(copywrite picture: Mitza )

Se pare ca iar si-a bagat dracul coada luand chipul iluzionistului Woland si punand Moscova ..in fata dilemei candidatului compatibil, pe post de presedinte. Mai rau ca in Hamlet…amor livresc, ce mai incolo incoace…

Tu petala, eu camasa cu zala…Floare,tu,..eu Vantu care-o cazu..tu Galbenul nelamurit, eu desenul din…cabina de vot…ca sa-l parafrazez pe Tomozei…

Pentru maestrul Diaconu: felicitari pentru anticipatie…

Candidatul liberal la presedintia Romaniei a gasit solutia pentru a reusi sa le transmita alegatorilor, intr-un mod ireprosabil, mesajul sau electoral: Crin Antonescu ia lectii de actorie de la colegul sau de partid, actorul si profesorul Mircea Diaconu. Dezvaluirea a fost facuta de senatorul liberal Mircea Diaconu intr-un interviu acordat Inpolitics.ro.

Cunoscutul actor, aflat la primul sau mandat de senator, spune despre liderul liberal ca “are stofa de actor”, iar despre actualul sef al statului, ca “Este un actor cabotin”.

In ceea ce il priveste pe candidatul social-democrat Mircea Geoana, Diaconu este de parere ca “Si el detine ceva dintr-un actor, insa  nu reuseste niciodată sa se identifice cu mesajul pe care il transmite sau cu rolul pe care îl joacă. Urmarea – chiar si atunci cand spune adevărul, avem impresia ca minte”.

Inpolitics.ro. scrie ca liderul liberal nu este singurul candidat la prezidentiale care ia lectii de la un actor profesionist pentru a comunica mai bine cu electoratul. Emil Constantinescu s-a bucurat, inaintea alegerilor din 1996, de consilierea lui Ion Caramitru, iar Ion Iliescu a primit si el sugestii de la Sergiu Nicolaescu si Ion Besoiu.

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-6201143-crin-antonescu-lectii-actorie-mircea-diaconu-dea-bine-fata-alegatorilor.htm

PSD are o problema…

Propunerea lui Basescu de azi, adica referendum pentru modificarea Constitutiei  in ziua alegerilor prezidentiale, i-a socat pe oponentii domniei sale.

Desi in programul de guvernare este precizat ca se va infaptui reforma statului, reducerea drastica a numarului de parlamentari, etc, PSD inca nu-si da seama ce are in fata.

Au semnat acel program de guvernare, si l-au asumat, ba Geoana chiar se lauda ca a reusit sa negocieze cu master-lupul de mare Basescu si a incheiat alianta. Acum, PSD e contra reformei, contra referendumului, contra reducerii numarului de parlamentari, contra si atat.

Mai pe scurt, singuri isi dau cu stangul in dreptul: ce program de guvernare? Am semnat noi asa ceva? Adica ori sunt tampiti si habar n-au ce semneaza, deci Geoana marele conducator nu are ce cauta la prezidentiale, iar marele partid socialist nu are ce sa caute in politica, ori sunt mincinosi si fara cuvant.

Daca sunt de acord cu referendumul, etc, iar au luat teapa: oamenii vor veni la vot, satui de vaca mare care-i calca si-i sufoca  si vor vota modificarea Constitutiei si pe cel care a propus asteptata reforma, contra caruia stau PSD, PNL, UDMR.

Deci, PSD are o problema…

MASTURBAREA ESTE LEGALA?

Azi, ieri si alaltaieri, de fapt in fiecare zi, ma masturbez singur in casa, pana imi pierd mintile. Am 17 ani, bube pe fata si nici o fata nu se uita la mine. Cu tata n-am curaj sa vorbesc, m-ar plesni de nu m-as vedea! Mamei…ce sa-i mai zic, saraca, si asa are destule pe cap.

Colegi de-ai mei umbla cu vagaboande mai mari ca ei. Unul a fost si bolnav. Ceva cu cruci in sange. Zice ca a luat antibiotice, dar noi stim ca nu s-a vindecat. Cu colegele mele de clasa nu pot sa merg, cica au facut educatie sexuala cu mamele, la scoala ne-au venit pliante, au inteles ca e primejdios sa faci sex cand esti minor, neprotejat, cu parteneri alesi aiurea.

Si eu ce ma fac? Ma masturbez, cu gandul la goeleta Dunarea, dar am in fata ochilor doar bricul Mircea…

Am reviste, filme, sunt dotat! O fi pacat sa te masturbezi? Nu l-am intrebat pe preot. Nici n-am curaj sa spun cuiva… Fac bube pe fata, stau si ma uit la filme, citesc reviste, imi curg balele…

Noaptea am polutii, mama s-a prins, dar ce sa faca? Toata lumea tace, desi cred ca si tata stie. Nimeni din casa insa, nu discuta subiectul asta. E tabu.

Tata s-o fi masturbat si el? Dar bunicul? Sau numai generatia mea e asa de pacatoasa?

E legal, sau ilegal?

E pacat sau nu-i pacat?

Si eu, eu ce ma fac?

Voluntariatul ca exprimare de sine…

Janet ma saluta bucuroasa de cum deschid usa, imi spune ca i-am lipsit, ma intreaba ce mai fac. Zambesc la randul meu si ii raspund sincer ca mi-a fost teribil de dor de ea in aceste ultime doua saptamani in care nu am putut sa vin la biblioteca fiindca am avut cotul dislocat si simt cum ma invaluie caldura ei interioara, aceeasi caldura pe care am simtit-o cu ceva timp in urma cand am pasit pentru prima oara in cladirea micuta, cu numai trei incaperi ticsite de carti de la un capat la altul.

Atunci mi-a strans mana si mi-a urat “bun venit” ca nou rezident al orasului (oras este mult spus, locuim intr-o asezare de suburbie cu aproximativ 2000 de locuitori in care timpul curge cu mult mai incet decat in orasul mare aflat la 11 mile distanta) si, dupa cateva fraze politicoase, m-a invitat la un eveniment organizat o data pe an la ea acasa… o sarbatoare a toamnei in care se serveste specialitatea locului, o reteta speciala de pui prajit.

Imi aduc aminte ca am ramas uimita atunci de familiaritatea ei, insa in timp mi-am dat seama ca aceasta familiaritate nu are nimic artificial, ci este o deschidere fireasca a unei persoane rafinate care a calatorit pe aproape toate continentele lumii si care acum imparte in timpul saptamanii cu aceeasi pasiune sfaturi de lectura atat copilasilor cu mutre serioase care vin sa imprumute carti cu povesti, cat si adultilor pasionati de romane politiste, in vreme ce in week-end-uri organizeaza lecturi publice din clasici, din poeme si romane consacrate.

Nimeni nu o plateste pentru activitatile de week-end, dupa cum nimeni nu il plateste nici pe Randy care ma saluta scurt dintr-un colt in timp ce incep sa aranjez cartile in liniste, ocupat sa il invete pe un adolescent sa lucreze in Office. La randul sau a invatat sa faca asta candva tot de la un voluntar.

Cat despre mine… nici nu stiu cum s-a intamplat sa-mi ofer ajutorul, pur si simplu am citit anuntul mic de langa biroul lui Janet si i-am spus scurt la un moment dat “I could do that” si astfel, pe principiul “adopt a shelf”, am adoptat un raft al bibliotecii pe care il aranjez ori de cate ori am timp liber… a devenit responsabilitatea mea. Vorba aceea, imbin utilul cu placutul…

Cred ca niciodata nu am simtit ca apartin unei biblioteci ca acum… desi am trecut prin multe. In liceu ma refugiam in sala de lectura a unei biblioteci judetene chiar si atunci cand voiam sa chiulesc de la scoala, in facultate aveam adevarate “ritualuri” de biblioteca… mergeam sa citesc, fie pentru examene, fie pur si simplu “pentru mine”, aproape in fiecare zi. Aveam o ora precisa cand imi beam cafeaua de la un chiosc din apropiere, aveam prieteni “de sala” de lectura, aveam un loc al meu la o masa anume, pe care incercam sa-l “prind” in fiecare zi. Si fiecare biblioteca avea cititorii ei patimasi, oameni care uneori faceau naveta zilnic pentru a veni sa citeasca.

Insa nu am fost rugata niciodata sa pun si eu umarul la ceva, nu am fost intrebata ce interese am… singurele interactiuni de care imi aduc aminte sunt problemele pe care le-am avut cu unii dintre bibliotecarii plictisiti ce nu intelegeau uneori de ce le solicitam atatea carti, deranjandu-i din vegetare. Asa ca acum cand a inceput sa imi placa voluntariatul, privesc inapoi si imi dau seama cate posibilitati am pierdut… ce usor ar fi fost sa mi se solicite ajutorul si sa-l ofer.

Ideea de voluntariat aici este una foarte serioasa, inca din clasele primare copiii sunt incurajati sa participe la astfel de activitati. Mie mi s-a potrivit acest ajutor mic dat bibliotecii, insa sunt oameni care organizeaza din placere evenimente in care implica toata comunitatea (de la jocuri de baseball pana la serbari gen “zilele orasului”) sunt studenti care in urma unei selectii riguroase sunt incurajati sa lucreze pentru decani pro-bono, numai pentru a dobandi experienta, sunt mici formatii de muzicieni amatori care incanta o mana de oameni stransi intr-o sala a scolii vineri seara, sunt grupuri de persoane si fundatii care ajuta persoanele aflate in nevoie (de la nevoi materiale si pana la situatii de viata, de tipul pierderea unei rude / prieten, divort, etc.).

Nimeni nu protesteaza si nimeni nu considera ca astfel este folosit, dimpotriva, a fi voluntar, a fi implicat intr-o activitate care ti se potriveste si care te face sa te simti bine, este si un motiv de mandrie.

A trebuit sa trec oceanul pentru a-mi da seama cat de departe este voluntariatul de munca patriotica si cata bucurie iti poate oferi ideea de a face ceva conform cu pasiunile tale care ii ajuta si pe altii in acelasi timp. Cat de ok este sa te exprimi pe tine insuti facand ceva care nu-ti aduce niciun beneficiu material, insa care iti reflecta interesele si personalitatea. Ciudat, nu-i asa?

Romanii nu mai stiu sa gaseasca solutii?

In ultimii ani am observat ca romanii sunt apasati de tot felul de probleme; mai simple, mai complicate. Indiferent de natura problemei sau de gravitatea acesteia, romanii nu mai stiu sa gaseasca solutii. Nu au rabdare, nu-i mai tin nervii, clacheaza, devin isterici, injura, zbiara, ajung pana la bataie.
Unele televiziuni au partea lor de vina. Ni se prezinta stiri fara importanta ca fiind de importanta nationala, fac din tantar armasar, judeca fara a avea toate datele problemei, cu jurnalisti NEPREGATITI in domeniile respective, fara a fi ei insisi bine informati inainte de a da stirea pe post.
Biserica de asemenea are partea ei de vina; li se induce oamenilor ideea ca Dumnezeu le rezolva problemele.
Romanii nu-si mai cunosc prioritatile, nu gasesc solutii. Parca le-a luat cineva mintea si bunul simt.
Au grija si sindicatele de asta; daca apare o problema la invatamant, vor face scandal si sindicatele de la CFR, sau de la finante, si altele. Obligatoriu trebuiesc puse TOATE PROBLEMELE IN ACEEASI OALA, asa incat sa para toate prioritati, sa nu se poata rezolva nici una din probleme decat superficial. Nici una dintre probleme nu este solutionata in profunzime. Nici un guvern nu are timpul necesar sa o faca. se lucreaza sub presiunea sindicatelor, si a patronatelor, a angajatorilor, a UE, etc.

Justitia se plange ca are sute de dosare pe cap de judecator sau procuror, dar nu si-au pus problema ca vor avea mii de astfel de dosare, daca NU MAI REZOLVA DIN ELE INTRE TIMP. Dosare amanate, solutii dubioase, toate lasa loc PRELUNGIRII oricarui proces, fapt ce le creeaza disconfort profesional, fapt care duce la cereri nenumarate de sporuri de stress, etc.

Am dat un exemplu.
Va mai dau un exemplu: problemele nerezolvate de la CFR; adica lipsa fondurilor, salarii mici, infrastructura din secolul trecut.
Toata lumea stie ca CFR a beneficiat de sume fabuloase de-a lungul timpului. Toate guvernele au dat CFR-ului bani, bagati intr-un sac fara fund. Ce a facut CFR cu banii? Unul ca Nicolaiciuc poate sa raspunda. Dar nu numai el. Sunt atatia care lucreaza inca si pot spune: director economic, director de achizitii, contabil sef, director tehnic, etc.
Cum s-ar putea rezolva problemele CFR?
In nici un caz punand presiune pe guvern, care sa bage iar bani in sacul fara fund?
La ce ajuta salariile marite daca infrastructura este antica?
Recuperarea prejudiciului.
Asta este solutia.
Orice bani furati, trebuiesc recuperati.
Tara este bogata. Dar sacul TOTUSI ARE FUND, iar noi am ajuns deja acolo.
Cum am putea face ca romanii sa isi regaseasca curajul, increderea? Sa isi prioritizeze problemele, sa le gaseasca solutiile care de fapt sunt pe buzele tuturor, dar nimeni nu le vede…
Cum am putea face ca romanii sa nu mai fie patimasi ci PRAGMATICI?