Posted tagged ‘petrol’

Lectia baltica despre privatizare: spre stiinta guvernului !

November 2, 2011

(Reuters) – In their battle to bolster state finances and avoid sovereign defaults, euro zone policymakers may do well to examine the efforts of tiny neighbor Lithuania to reform state-owned enterprises.

Nu sunt convinsa ca guvernul Romaniei a citit analiza de ieri aparuta pe site-ul Reuters – Baltic experiment has lessons for euro zone – una dintre cele mai bune citite de mine in contextul crizei. De aceea mi se pare important sa o fac cunoscuta, pentru ca vine cu o solutie testata, care desi contravine pattern-ului de abordare al crizei, patentat de FMI si luat in brate de toata lumea, s-a dovedit ca functioneaza si inca foarte bine. Iata ca se poate, atunci cand faci un swich de gandire, chiar daca esti o tara mica, sa dai lectii chiar Europei.

In mare, fiindca amanuntele le puteti citi  in articolul original, este vorba nu numai despre o solutie ci si despre cauza care a creat sistemul prost de astazi si pe care il condamnam, fara insa a merge la radacina lucrurilor. Culmea este ca solutia este veche in gandirea economica si poarta denumirea generica de “the forgotten side of the government balance sheet”. Ca a fost uitata sau ocolita dinadins pentru a crea o caracatita greu de ucis….ramane la liberul arbitru al fiecaruia.

Una peste alta este vorba despre privatizare si despre efortul Lithuaniei de a reforma inteprinderile de stat si NU de a le vinde, asa cum s-a intamplat cu privatizarile marca PSD din Romania, solutie care i-a adus profituri mari la buget, politica care isi va arata  roadele in 2012, cand statul va beneficia de dividende platite de acestea pentru prima data. In contextul in care toti politicienii tarilor din zona euro, inclusiv ai nostri,  au avut si au reactii de tip pavlovian privind vanzarea activelor statului, Lithuania a dovedit ca restructurarea acestora  inseamna  nu numai stimularea  vistieriei statului, dar pe termen lung, reintinerirea sectoarele muribunde  ale economiei, de care in cele din urma beneficiaza si contribuabilii.

Printre tarile care au rezistat impulsului de a vinde din activele  nationale este Suedia, care a demarat reforme ambitioase pentru intreprinderile de stat, in anii 1990. Rezultatele au fost impresionante:  firmele au  generat dividende de 38,5 miliarde de coroane suedeze (4,3 miliarde de euro) pentru vistieria de stat in anul financiar 2010, comparativ cu Grecia de exemplu, ca tot tine pagina intai a ziarelor. Saptamana trecuta, Banca Centrala Europeana (BCE) a cerut economiilor din zona euro sa se uite la economiile emergente, pentru lectii cu privire la modul de a pune bogatiile nationale  sa lucreze pentru ele. Se pare ca vanzarea de active, desi reduce criza de finantare nu reduce deficitele. Asa ca…

Ca sa nu mai vorbim ca schimbarea sistemului fara reforma de privatizare a dus la instabilitate economica si politica, adica exact ceea ce se intampla astazi in Romania, unde privatizarea s-a facut dupa modelul rusesc si care a creat atat la ei, cat si la noi un cerc de oligarhi care au acumulat averi importante- vezi cazul Patriciu cu petrolul si nu numai.

In aceste conditii, Lithuania a facilitat un control public mai mare, prin numirea unor manageri profesionisti in consiliile de administratie, de fapt, un pas modest spre separarea dintre proprietate si management, adica, in termeni de baschet , formarea de ministri antrenori si nu jucatori.

In basketball terms, we want ministers to stop playing on the court and become coaches standing outside the perimeter,” said Lithuanian Prime Minister Rimantas Zylius.

Tinand cont de aceste lucruri, ma intreb si intreb guvernul Romaniei, ce rost mai au discutiile despre cui vindem (Rosia Montana, Posta, Transelectrica, Romgaz si alte acareturi de prin curtea noastra), cand discutia este in fond, cum reformam, cum le punem pe picioare cu management performant si cum gandim posturile de ministru in contextul unei noi paradigme, care poate reforma cu adevarat sistemul ?

Nu pot decat sa felicit Lithuania pentru gandirea intr-o noua paradigma si sa sper ca acest articol sa fie un imbold pentru GUVERN sa iasa din tiparele vechii gandiri, care s-a dovedit pagubitoare pentru noi cetatenii timp de 21 de ani.

Advertisements

Partida rusa – o cronica anuntata….

March 29, 2011

De vreo doi ani, tot scriu despre prorusii din Romania cocotati in partidele politice actuale si despre sintagma KGB, care mai devreme sau mai tarziu se va alatura conglomeratului USL, chestiune care mi-a adus atacuri, injuraturi sau dispret in online.

Astazi, un articol exceptional al lui Dragos Paul Aligica, vine sa confirme ceea ce am scris mereu si il felicit ca a spus lucrurilor pe nume si a lansat o provocare doctrinara unica in peisajul romanesc al ultimilor 21 de ani. Acum cercul este complet si cine vrea sa vada, vede…..

Sa vedem cine raspunde, insa…

Deocamdata Rusia ne pune bete in roate cu Nabucco. Cui ii pasa de asta ?

Comisarul european pentru energie Günther Oettinger a cerut, luni, Rusiei sa nu exercite presiune asupra tarilor din Asia Centrala pentru a nu bloca proiectul de gazoduct Nabucco, initiat cu scopul de a reduce dependenta Europei de gazul rusesc.  sursa : Hotnews
“Nu vrem sa blocam proiectul de gazoduct South Stream, insa ne asteptam ca partenerii nostri rusi sa nu puna presiune asupra tarilor” prin care ar trebui sa treaca Nabucco, a spus comisarul european la o conferinta de presa la Berlin, unde are loc o reuniune consacrata proiectului energetic european, transmite AFP, citata de EurActiv.ro.

Wikileaks: Rusia, SUA, Romania

Problema nu este “ce se vede” din telegrame. Ele reconfirma in buna masura, atat ca informatie cat si ca interpretare, ceea ce cunoscatorii stiau de mult. Adevarata problema este alta: Care sunt implicatiile publicarii lor pentru politica romaneasca pe termen mediu si lung?

Materialele publicate reconfirma ca incepand de la mijlocul decadei trecute marele clivaj politic al Romaniei nu a fost determinat preponderant de forte de natura economica, sociala sau ideologica. A fost unul de natura geopolitica. Oricum ai citi telegramele ambasadei SUA, e greu sa nu vezi, uneori direct, alteori printre randuri, cum Romania este strabatuta tot mai intens de tensiunea intre sfera de influenta rusa si sfera de influenta americana. Sau ca sa fim mai exacti, a blocului Nord-Altlantic.

Cand facem abstractie de toate mizele si disputele contextuale, cand zgomotul si furia nenumaratelor batalii politice marunte si maruntele se estompeaza, cand ceata se ridica, cand harmalaia mediatica si diversionista se disipeaza in neant, ramane in urma marele desen, marea structura, marea miza: Clivajul Est-Vest. Rusia versus Occident.

Nu trebuie sa fie o surpriza. Ne place sau nu, stam sub semnul asezarii noastre pe harta lumii. Place sau nu, atat timp cat va exista in proximitate o Rusie puternica, Romania e obligata la un continuu angajament in manevre geostrategice si de politica interna fata de presiunea acesteia spre Europa Centrala si Stramtori. Asta inseamna ca place sau nu, Romania a fost si va fi mereu teren fertil pentru varii intrupari, metamorfoze si manifestari ale “Partidei Ruse”.

Nu exista niciun moment din istoria Romaniei moderne in care (fie si numai in forma de nucleu si germene) “Partida Rusa” sa nu se fi manifestat pe teritoriul noastru. Nu e o chestiune accidentala, de rea vointa sau de profil etno-psihologic. Este o consecinta naturala a legilor politicului.

Ambitiile geopolitice ruse obliga la incurajarea si alimentarea unor parghii si spatii de manevra in statele limitrofe pe care le considera, pe drept sau nu, sfera sa legitima de influenta. In mod similar, jocul politic intern, preferinte ideologice, sau pur si simplu accidente biografice gasesc totdeauna suficient material uman in tarile tinta pentru a constitui (mai mult sau mai putin puternice) “Partide Ruse”. Nu are de ce sa fie o surpriza ca o constanta a istoriei noastre moderne este aparitia si disparitia, cresterea si descresterea, in varii avatare, in varii contexte, a “Partidei Ruse”.

Nu inseamna neaparat ca membri ei au fost si sunt tradatori de tara. Unii au fost. Dar nu toti. Si nu intotdeauna. (Vezi, de pilda, situatia din timpul primului Razboi Mondial, surprinsa atat de bine de Lucian Boia in cartea sa despre “germanofili”). O modalitate mai pragmatica de a gandi problema este de a spune ca intr-o societate ca a noastra sunt oameni cu viziuni politice si cu interese diferite de cele ale celor ce isi iau ca reper Occidentul. Sunt unii ce vad viitorul Romaniei in adoptarea “modelului occidental” si in varii aliante cu varii puteri europene si nord-atlantice. Sunt altii ce nu-l vad astfel. Si este dreptul lor. Au fost si sunt oameni care definesc interesul national si identitatea Romaniei in relatie cu Occidentul si puterile occidentale. Si oameni a caror viziune ii orienteaza mai mult catre Rusia. E un fapt, vrem sau nu vrem sa-l recunoastem ca atare.

Iata deci, dincolo de criza si relansare, de blocaj si reforma, de coruptie si integritate, liniile de forta: “Partida Occidentala versus Partida Rusa”. De aici o ipoteza: Este corect sa spunem ca trepatat, in ultimii ani, gruparile politice din Romania au inceput sa se alinieze in jurul acestor doi poli?

Desigur, intamplarea face ca acest clivaj geopolitic sa se suprapuna in buna masura pe cel reformisti-antireformisti, pe tensiunea dintre “noul sistem” versus “vechiul sistem”. Dar asta nu era ceva inevitabil. De multe ori, in alte tari, SUA a mizat pe antireformisti. Si ne putem imagina un scenariu in care Moscova ar fi putut miza in Romania pe reformatori. Dar, una peste alta, datele sunt destul de clare: desi inca imperfect, cu inca multe zone de gri si confuzie, ipoteza ca treptat ne indreptam spre o polarizare explicita,  “Partida Occidentala versus Partida Rusa”, pare destul de credibila.

Sa revim acum la telegramele ambasadei SUA. Vedem din ele, daca mai era nevoie, ca atunci cand e vorba de interese strategice, americanii lasa la o parte limba de lemn a corectitudinii police si temele-i onirice si adreseaza chestiunea frontal si in esenta ei: Romania este un teren de lupta intre sfera de influenta Rusa si cea Americana. Punct.

Problema nu este “ce se vede” din telegrame. Ele reconfirma in buna masura, atat ca informatie cat si ca interpretare, ceea ce cunoscatorii stiau de mult. Adevarata problema este alta: Care sunt implicatiile publicarii lor pentru viitorul politic romaneasc?

Doua scenarii se degaja.

Scenariul 1: In masura in care deja se creasera conditiile unei polarizari de tipul “Partida Occidentala versus Partida Rusa”, aparitia acestor documente nu face deca sa accelareze acest trend.

Cortina s-a ridicat, ceea ce era implicit si nerostit a fost rostit si a devenit explicit. Ne putem face ca nu am auzit sau vazut. Ca nu pricepem despre ce e vorba in propozitie. Dar faptul este acum public. Este o realitate pe care nimeni nu o mai poate ascunde din nou in spatele cortinei. Asadar vom fi obligati mai devreme sau mai tarziu sa acceptam ca avem in Romania o Partida Rusa. Legitima politic. Institutional constituita. Activa electoral. Wikileaks consfinteste public aceasta realitate. Ca nu toti cei asociati acestei forte politice au inteles inca natura ei sau ca nu toti sustinatorii ei sunt afini ideii de politica alternativa la “consensul” pro-occidental, este altceva.

Pana acum acesti asociati si sustinatoti aveau scuza ca semnalele sunt confuze, ca nu se vede clar ce fac politicienii, ca mass media distorsioneaza, etc. Vectorii Partidei Ruse insisi au avut un discurs ambiguu: Occidental, cu nuante pro-ruse. Si cu unii si cu altii. Ca romanul impartial. Greu de detectat orientari ferme in el. Ouale puse in mai multe cosuri….Ca sa citam un fost Prim Ministru fara ideologie, principii sau caracter. Acum lucrurile s-au schimbat.  Publicul are ocazia sa vada clar “marele clivaj”.

Acest scenariu mai este sustinut insa si de altceva, mai puternic. Pana ieri liderii cu inclinatii si interese anti-occidentale sau pur si simplu anti-reformisti se puteau amagi ca dublul lor discurs abureste americanii. Ca americanii nu isi dau seama de jocul lor si ca imaginea pe care ei vor sa o proiecteze este inghitita nemestecata. Pe aceasta baza, acesti lideri se puteau intoarce catre public si se puteau prezenta ca mari triangulatori intre est si vest. Credentialele lor occidentale pareau daca nu imaculate, cel putin credibile.

Apar insa aceste telegrame. Iata ca americanul vede altceva decat vrei tu sa proiectezi. Ce te faci cand masca a cazut? Si stii ca americanul te-a citit? Ca vede clar altceva deca ai vrea sa vada? Cand jocul la doua capete este deconspirat?   Mai poti continua jocul cand masca a cazut? Cand stii ca stie ca stii ca stie?

Si atunci, intrebarea e: Accepti deschis, curajos, ferm si public anti-americanismul? Iti asumi explicit si pana la capat identiatatea formulei alternative la occidentalismul actual? Imbratisezi pana la capat proiectul Partidei Ruse?

O intrebare interesanta. Si un scenariu probabil salutar. Si legitim. Ar limpezi scena politica. Ar clarifica dezbaterea doctrinara. Ar oferi o competitie reala intre viziuni alternative cu privire la intersul national si strategia nationala. Doua viziuni. Doua baze de putere si sustinere externa. Doua modele de dezvoltare. Doua mari forte politice.

Spuneam insa ca mai exista un scenariu. Care ar fi el? Raspunsul este simplu: Cel in care ne aflam acum. Continuam ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Dragos Paul Aligica

Hotnews, Euractiv, Romania Libera- razboiul din Libia e in curtea voastra !

March 21, 2011

Ma asteptam zilele acestea, cand se intampla ceea ce se intampla in Libia, ca macar o televiziune din tara asta sa readuca in discutie ceea ce se ingroapa de 18 ani incoace si care a avut un constant efect asupra economiei noastre. Dar cine sa aiba interesul sa o faca, cand mai importanta este isteria indusa catre Boc si Basescu, iar lucrurile esentiale sunt facute uitate, scriindu-se sub ochii nostri o alta istorie, desi ar trebui sa o stim asa cum este,  macar fiindca suntem contemporani cu ea.

Si nu spun gratuit asta, ci dupa ce absolut toate link-urile care duceau la date si acte care puteau fi citite la vremea respectiva pe net, AU LINK-urile NEFUNCTIONALE, dupa fix 5 ani.  Incercati-le si va veti convinge ….

De ce ? Asta ramane sa ii intrebati pe cei care le-au sters si in ce scop au facut-o !

Adica: Hotnews, Euractiv, Romania Libera

Cat a costat stergerea link-urilor, domnilor formatori de opinie ?

Sa va reamintesc cate zile de amanare are dosarul lui Patriciu , care ne da lectii de moralitate inclusiv lui Liiceanu ?


Ce a mai ramas……

Libia se lauda la fiecare pas cu Murzuk, zacamant pierdut de statul roman. Bazinul abandonat extrage titei de doua ori cat toata compania Petrom. Statul roman s-a ales cu praful de pe toba din Murzuk, cu toate ca a fost descoperirea sa, l-a cedat spaniolilor. In tot acest timp, Dinu Patricu si-a luat rafinarie.

Procurorii au sapat pe caz, dar nu au reusit sa ii convinga pe judecatori ca cercetarile sa continue cu Patriciu dupa gratii, dezvaluia acum zece zile HotNews.ro.

Desi Dinu Patriciu neaga cu vehementa ca a beneficiat, ilegal, de milioanele de dolari investite de regimul Ceausescu in petrolul libian, pana si colegii sai aflati la guvernare sunt de parere ca afaceristul liberal a inselat statul roman, scrie Romania Libera

Link-uri utile
Acte normative-bazin petrolifer Libia
Hotararea Vacaroiu prin care statul renunta la la Murzuk

Investitia lui Ceausescu in petrolul libian
Desi Dinu Patriciu neaga cu vehementa ca a beneficiat, ilegal, de milioanele de dolari investite de regimul Ceausescu in petrolul libian, pana si colegii sai aflati la guvernare sunt de parere ca afaceristul liberal a inselat statul roman.

In luna iulie 2005, in urma unor verificari efectuate de inspectorii fiscali, Ministerul Finantelor Publice, condus atunci de liberalul Ionut Popescu, a ajuns la concluzia ca Rompetrol a pagubit statul cu aproximativ 75 de milioane de dolari.

Acesti bani reprezentau investitia efectuata de statul roman inainte si dupa 1990, prin intermediul SC Rompetrol SA, in operatiunile de explorare, dezvoltare si exploatare a zacamintelor de petrol din Libia.

Incomod pentru Tariceanu, si el fost administrator la Rompetrol, Ionut Popescu a fost inlocuit imediat de la sefia Ministerului Finantelor cu Sebastian Vladescu. Brusc, nu a mai existat acelasi interes pentru recuperarea celor 75 de milioane de dolari ce ar fi trebuit sa ajunga la bugetul statului.

Acum, seful ANAF, Sebastian Bodu, a dispus efectuarea unor controale la Rompetrolul lui Patriciu pentru a stabili suma cu care statul se va constitui parte civila.

Pentru a face pierduta urma banilor, Patriciu si acolitii au recurs la adevarate scheme financiare. Milioanele de dolari au fost plimbate pe ruta Spania-Romania-Olanda-Insulele Virgine-Romania prin tot felul de contracte de cedare de creanta sau de novatie. Apoi au fost folositi ca investitie in cadrul Rompetrol.

Rompetrol of Libia – o investitie a regimului trecut

Istoria banilor investiti de regimul Ceausescu in petrolul libian si recuperati apoi de liberalul Patriciu pentru a-i folosi in interes propriu incepe in anii ’80. La acel moment, prin Decretul 356/1980, s-a decis ca Bucurestiul sa se implice in operatiunile de exploatare a petrolului din Libia.

In acest sens a fost incheiat un acord intre Rompetrol of Libia Ð ca filiala a firmei-mama Rompetrol, detinuta de statul roman, si National Oil Company (NOC) Ð compania libiana a petrolului. Durata contractului era de 25 de ani si stabilea ca partea romana va executa pe cont propriu lucrari geologice in valoare de 380 de milioane de lei (la valoarea anilor ’80) si 53,3 milioane de dolari.

Operatiunile de explorare derulate in comun de cele doua companii s-au incheiat abia in 1989, moment dupa care urma sa se treaca la urmatoarele faze prevazute in contract, si anume dezvoltarea si exploatarea.

Schimbarea sistemului politic de la Bucuresti a facut ca statul roman, prin Rompetrol, sa nu mai dispuna de resursele financiare necesare proiectului.

Prin Hotararea de Guvern 400/1991, Bucurestiul a decis sa continue colaborarea pentru petrolul libian, insa a alocat din Fondul Valutar al statului un credit pentru Rompetrol de doar 15 milioane de dolari, din care au fost transferate efectiv numai sapte milioane.

Se cauta un cumparator

Un an mai tarziu, in 1992, o comisie guvernamentala care s-a deplasat in Libia a stabilit ca statul roman ar trebui sa mai investeasca cel putin jumatate de miliard de dolari pentru a putea ajunge sa extraga petrol. Nedispunand de aceasta suma, guvernul de la Bucuresti a decis sa caute un cumparator pentru toata afacerea din Libia.

Avand acordul autoritatilor, Rompetrol a inceput in acest sens negocierile cu firma spaniola Repsol Exploracion. La data de 18.03.1993, intre cele doua companii s-a incheiat un acord de principiu in urma caruia Repsol devenea proprietar al tuturor drepturilor, echipamentelor, lucrarilor si materialelor filialei Rompetrol din Libia. Pretul acestei cesiuni a fost de 45 de milioane de dolari.

Cum insa Rompetrol of Libia mai avea obligatii financiare catre compania nationala a petrolului din Libia (NOC), din cele 45 de milioane s-a retinut suma de 17,6 milioane de dolari. In afara acestui pret, firma romaneasca urma sa mai primeasca de la Repsol, cu titlu de compensatie financiara, esalonat, alte 85 de milioane de dolari.

Banii acestia urmau sa fie platiti dupa cum urmeaza: 10 milioane dolari in 1998 – cand se estima ca productia bruta de titei din cadrul acordului preluat de la Rompetrol ajungea la 100 milioane de barili, 15 milioane de dolari in anul 2001 – cand s-ar fi extras circa 200 milioane de barili de petrol, plus alte trei transe de cate 20 de milioane in anii 2003, 2005 si 2008.

Aprobarea contractului

Cum acesti bani apartineau statului roman, Executivul a emis la data de 12.05.1993 Hotararea 157, prin care aproba contractul dintre Rompetrol si Repsol Exploracion. Potrivit acestui act normativ, dupa achitarea datoriilor catre partea libiana si rambursarea creditelor, Rompetrol avea obligatia de a varsa la bugetul de stat sumele incasate.

Hotararea de guvern nu a fost insa mult timp respectata. Doar prima plata, de 32,8 milioane de marci germane, efectuata de Repsol in ianuarie 1995, a ajuns la bugetul statului. Spaniolii mai aveau de achitat deci inca 75 de milioane.

Compania Rompetrol a fost privatizata si sase ani mai tarziu, in 1999, liberalul Dinu Patriciu – devenit intre timp proprietar al acesteia – nu a mai agreat prevederile care il obligau sa vireze la stat banii de la Repsol.

Patriciu a pus in functiune “spalatoria”

Ajuns in posesia a peste 70% din actiunile Rompetrol, Dinu Patriciu nu a mai vrut sa mai auda de obligatia de a achita statului sumele investite in Libia. Mai mult, potrivit concluziilor anchetelor penale ce au ca subiect afacerea Rompetrol, Patriciu si oamenii sai au facut demersuri pentru a incasa in mod fraudulos milioanele de dolari de la Repsol ce ar fi trebuit virate bugetului de stat.

Pentru a pacali Fiscul, Patriciu & Co au pus la punct o adevarata schema prin care banii respectivi au trecut dintr-un cont in altul pentru a se reintoarce, parte din ei, gata spalati si apretati, in Romania. Bineinteles, “spalatoria” lui Patriciu a functionat atat timp cat demnitari si inalti functionari publici au inchis ochii.

Refuzul Rompetrolului

Primul semn ca liberalul Dinu nu mai are de gand sa returneze bugetului banii ingropati de stat in prospectiunile din Libia a fost dat pe 16 decembrie 1999. Patriciu nu si-a asumat direct acest lucru, ci a scos in fata un alt cetatean american, John H. Works.

In calitate de reprezentant al Rompetrol, acesta a trimis Ministerului Finantelor Publice adresa 10137 prin care informa Directia Bugetului si Trezoreriei Ð Directia Generala a Bugetului de Stat ca spaniolii de la Repsol urmeaza sa efectueze o plata de 10 milioane de dolari in contul afacerii din Libia, dar ca Rompetrol refuza sa mai vireze aceasta suma catre bugetul de stat.

Potrivit lui John H. Works, administratorii Rompetrol considerau ca banii cheltuiti de regimul Ceausescu pentru petrolul libian apartin societatii, deci investitorului Patriciu. Asta desi Hotararea de Guvern 157/1993 care stabilea ca aceste sume revin statului roman era in vigoare.

Totusi, pentru a se asigura ca banii nu ii vor fi luati de Fisc din conturi, Dinu Patriciu a recurs la schema cedarii creantelor.

Jonglerii pe ruta Spania-Romania-Olanda-Insulele Virgine-Romania…

La aproape un an dupa ce John H. Works a informat Ministerul Finantelor Publice ca Rompetrol nu va mai vira catre bugetul de stat banii proveniti de la Repsol, Patriciu a facut pasul al doilea. Ca nu cumva milioanele de dolari de la Repsol sa-i fie luate din contul Rompetrol SA Bucuresti, Patriciu a directionat acesti bani catre The Rompetrol Group B.V. Olanda (T.R.G.).

La data de 14 decembrie 2000, in calitate de reprezentant al Rompetrol SA Bucuresti, Patriciu a incheiat un protocol prin care cesiona creanta Repsol in favoarea fimei The Rompetrol Group B.V. Olanda reprezentata de George Philip Stephenson.

Contractul propriu-zis a fost semnat aproximativ o luna mai tarziu, pe data de 5 ianuarie 2001, prin acesta Rompetrol SA Bucuresti cedand catre The Rompetrol Group B.V. Olanda, cu doar 35 de milioane de dolari, creanta ramasa de 75 de milioane de dolari pe care o avea impotriva Repsol. Din acest aranjament Patriciu a castigat de doua ori.

O data prin faptul ca a reusit sa-si protejeze de Fiscul roman banii veniti de la Repsol si a doua oara prin faptul ca tot el se afla si in spatele The Rompetrol Group B.V. Olanda, care a ramas in conturi cu 40 de milioane de dolari in urma preluarii creantei Repsol. Lucrurile erau insa departe de a se fi linistit.

O alta miscare: contractul de novatie

La 1 noiembrie 2001, pentru a pierde si mai mult urma banilor de la Repsol, Patriciu a mai facut o miscare. Rompetrol SA Bucuresti a incheiat un contract de novatie cu o alta firma, Rompetrol International LTD din Insulele Virgine, reprezentata de Dinu Patriciu.

Obiectul acestui nou contract l-a constituit plata a 15 milioane de dolari din totalul de 35 de milioane, atat cat ar fi trebuit sa achite The Rompetrol Group B.V. Olanda pe cesiunea de creanta. Aparent, acest contract de novatie nu avea nici o legatura, insa s-a descoperit ca si aceste 15 milioane au venit tot din Olanda.

Tragand linie, din toate aceste aceste contracte si intelegeri Rompetrol SA Bucuresti a reusit pana la urma sa aduca inapoi in Romania, curatati, 35 de milioane de dolari. Insa, surpriza: acestia au fost folositi in alte inginerii pentru care Patriciu este cercetat acum pentru spalare de bani.
Articol integral in Romania Libera

Cum a pierdut statul roman o investitie de miliarde de dolari si cum si-a luat rafinarie Patriciu
Manuela Preoteasa (HotNews.ro)

Libia se lauda la fiecare pas cu Murzuk, zacamant pierdut de statul roman. Bazinul abandonat extrage titei de doua ori cat toata compania Petrom.

Statul roman s-a ales cu praful de pe toba din Murzuk, cu toate ca a fost descoperirea sa, l-a cedat spaniolilor. In tot acest timp, Dinu Patricu si-a luat rafinarie. Procurorii au sapat pe caz, dar nu au reusit sa ii convinga pe judecatori ca cercetarile sa continue cu Patriciu dupa gratii.

[i:4:d]Din cartea de geoglogie a Libiei:

“Cel mai important bazin petrolier din Libia se afla in Sahara, la sud de Tripoli: bazinul Murzuk.

Acest camp gigantic, cu rezerve estimate la 2 miliarde de barili de titei a fost initial atribuit spre explorare companiei de stat din Romania (regia autonoma Petrom R.A.– fosta denumire a Rompetrol).

Regia autonoma Petrom (devenita Rompetrol) a avut dificultati in a finanta programul de exploatare in campul Murzuk. Partea sa a fost cumparata de Repsol din Spania in 1993 pentru 65-85 millioane de dolari” – citim in aceeasi prezentare.

Actualul operator al bazinului, compania spaniola Repsol, spune ca este cea mai importanta investitie pentru strategia sa de productie pe multi ani de acum inainte.

Murzuk-ul cedat de Romania are, asadar, un potential de 2 miliarde de barili. O valoare care s-ar traduce astazi in miliarde de dolari, in care statul roman ar fi avut controlul, in parteneriat cu compania libiana. Pentru comparatie, Petrom are total rezerve estimate la 1 miliard de barili.

In vreme ce statul s-a ales cu praful de pe toba din descoperire, Patriciu si-a luat rafinarie.

Ce se intampla acum in Murkuz

Repsol, compania spaniola care a luat campul de la statul roman, coordoneaza un consortiu european in care are 32%, alaturi de compania nationala libiana (National Oil Company – NOC), OMV Austria si Total din Franta. Daca pana in 1998, in prima faza a exploatarii, Murzuk producea pana la 100.000 barili/zi, ulterior productia s-a dus la 210.000-250.000 de barili/zi.

Spre comparatie, Petrom extrage din toate campurile sale 100.000 de barili pe zi si abia in 2010 viseaza cifra pe care bazinul libian abandonat de romani o produce deja de ani buni.

Istoria pierderii campului de aur negru

In cursul anului 1980, filiala creata de statul roman in Libia, Rompetrol of Libia, si compania nationala a petrolului din acel stat National Oil Company (NOC) au incheiat acordul de explorare geologica si impartire a productiei de titei, in eventualitatea ca acasta s-ar descoperi.

La baza acestui acord sta Decretul Consiliului de Stat 356/1980 (privind aprobarea executarii unor lucrari geologice de catre Intreprinderea de cooperare economica cu strainatatea in domeniul petrolului si gazelor Rompetrol. Acordul urma sa se desfasoare in trei etape: explorare, dezvoltare si exploatare. La faza a treia nu s-a mai ajuns.

1980-1989: Explorarea geologica

Prima etapa, cea de explorare geologica, a inceput in 1980 si s-a incheiat in 1989, anul revolutiei.

Aceasta faza s-a realizat pe riscul si cheltuiala statului roman: explorarea petroliera putea sa duca la un rezultat negativ, daca nu se gasea titei; sau campul putea sa fie unul bun, aducator de profit.

In aceasta prima faza, Romania si-a facut un calcul ca va investi aprox. 80 milioane de dolari. Extractia efectiva ar fi insemnat sume mult mai importante.

Cheltuielile au inceput sa fie facute: au fost cumparate utilaje si instalatii de 300 milioane de lei (pe atunci cursul era 1$ aprox 16 lei comunisti), iar suma de 53,3 milioane USD a fost inclusa in balanta de plati externe.

Partea romana a angajat si credite ale caror costuri urmau sa fie suportate esalonat, din cota de petrol cuvenita statului roman prin aceasta investitie.

1990: Faza a doua, dezvoltarea

Doua hotarari ale primului guvern FSN-ist de la acea vreme, condus de Petre Roman, decideau continuarea exploatarii de la Murzuk, dar nu pentru mult timp.

In campul din Libia se descoperisera rezerve de petrol peste asteptari. Firesc, programul romanesc trebuia sa continue, dar necesita bani.

[i:5:s] Intr-o prima faza, prin HG 400/iunie 1991, Guvernul condus de Petre Roman aproba continuarea si ii aloca bani: 3,5 milioane de dolari imediat, urmand ca, pana la sfarsitul anului suma sa ajunga la 15 milioane de dolari.

Statul trebuia sa pastreze majoritatea

Intre timp, apar unele modificari, prin HG 481/1991. Aceasta lasa deschisa asocierea cu un partener, dar fara ca statul roman sa piarda majoritatea in afacere.

Art. 8. – In conditiile in care sursele de finantare prevazute la art. 2-4 din Hotarirea Guvernului nr. 400/1991 nu se pot aplica in mod operativ si eficient, “Petrom” – R.A.

(Rompetrol facea parte din Regia Autonoma a Petrolului) se va putea asocia cu o firma externa competenta sau un grup de firme specializate in domeniu, agreate de National Oil Corporation (NOC) din Libia, cedind partial – pina la 50% – din drepturile si obligatiile prevazute in acordul semnat in 1980.” (HG nr. 481/1991).

Prima parte a articolului de mai sus poate fi citita intr-o cheie interesanta: “in conditiile in care sursele de finantare prevazute la art. 2-4 din Hotarirea Guvernului nr. 400/1991 nu se pot aplica in mod operativ si eficient…”.

Faza a treia: blocajul

Intre timp, Murzuk s-a dovedit o mina de aur, cu titei la aproape fiecare sonda.

Orice petrolist cu stiinta de meseria din Romania zambeste amar cand vorbeste de pierderea Murzuk. Chiar daca presupunea o suma importanta ca investie (500 de milioane USD), pe de o parte, aceasta se facea in timp. Pe de alta parte, puteau fi atrasi in consortiu parteneri puternici si, in paralel, se puteau obtine finantari de la banci, dat fiind potentialul bazinului petrolifer.

In schimb, urmeaza lovitura de gratie: pe 7 februarie 1992.

La aceasta data, autoritatile romane incheie un acord de principiu prin care cedeaza intregul business lui Repsol.

Oficialii romani sunt relaxati, nici macar nu isi bat capul cu negocierea conditiilor: acestea urmeaza sa fie decise ulterior de catre sefii companiei de stat Rompetrol (printre care si ex-senatorul PSD Badulescu, si el devenit intre timp actionar la Rompetrolul lui Dan Patriciu).

Mina de aur data pe praful de pe toba

Opera se desavarseste in martie 1993, sub guvernul Vacaroiu, cand Rompetrol si Repsol Exploration SA semnau un Acord de Transfer, prin care firma spaniola prelua toata afacerea (cu drepturi, obligatii, echipamente, materiale, lucrurile proprietate a Rompetrol of Libia).

O luna mai tarziu, cabinetul Vacaroiu consfinteste prin Hotararea 157 ca banoasa afacere Murzuk sa intre oficial in portofoliul companiei spaniole Repsol (HG 157/1993).

In schimb, conducerea Rompetrol incheiase o intelegere de neimaginat pentru oamenii din domeniu, care cunosteau valoarea Murzuk, pe care guvernul o parafeaza fara comentarii. Statul urma sa isi recupereze cheltuielile facute (de cateva zeci de milioane de doalri) si primea, daca mergea productia, 85 de milioane de dolari bonusuri, care urmau sa fie platite in transe, pana in 2008.

Romanii dadeau gaina cu ouale de aur pe colivia ei de argint. Pana la urma, statul nici cu ea nu s-a ales.

[i:6:d]”Sumele rezultate, ca urmare a negocierilor purtate, ramase dupa achitarea obligatiilor contractuale fata de National Oil Corporation – Libia si rambursarea creditelor aferente actiunii, se vor varsa la bugetul de stat” – stabilea hotararea de guvern Vacaroiu.

Prima incasare s-a facut, intr-adevar, la bugetul de stat, cand, in 1995, Repsol a virat 21,6 milioane de dolari (plata efectuata in marci germane, 32,8 DM) catre Rompetrol. Aceasta, la randul sau, a transferat banii la stat, cel putin partial. A fost prima si ultima ‘atentie’ catre buget.

Rompetrol fusese privatizata catre salariati in 1993, dar sumele de la Repsol nu au fost insusite de proprietari. La acea vreme, nu si dupa.

In 1998 Dan Costache Patriciu preia Rompetrolul. Doi ani mai tarziu, Patriciu voia Petromidia. Banii din creanta libiana nu au fost straini de acest scop – au constatat procurorii.

Potrivit Parchetului General, corespondenta dintre doi directori de la Rompetrol, purtata in perioada 15 octombrie – 1 noiembrie 1999, tradeaza, in opinia procurorilor, solutiile pentru incasarea unei “sume cuvenite bugetului”.

Prin corespondenta purtata, in perioada 15.10-01.11.1999, intre John Works [vicepresedinte] si Alexandru Bucsa [director financiar], rezulta ca Rompetrol (cel de stat) a continuat faza de explorare-dezvoltare din acordul EPSA pe riscul si cheltuiala statului roman, iar suma pe care urma sa o primeasca este considerata „o garantie a bugetului statului roman” – potrivit procurorilor.

„Din aceasta corespondenta rezulta ca susnumitii au cautat solutii pentru insusirea acestei sume cuvenita bugetului de stat” – arata Parchetul general intr-un comunicat din 27 mai 2005, la prima runda de cerere de arestare.

Argumentele Rompetrol

In replica, cei aflati la conducerea grupului Rompetrol sustin ca “toate investitiile au fost efectuate cu stricta respectare a contractului de privatizare, fapt atestat si prin adresele emise de AVAS in acest sens”.

Pe de alta parte, grupul Rompetrol a acuzat nu o data procurorii de caz de “conduita ilegala” si au formulat in acest sens plangeri pe cale ierarhica, Procurorului General si Consiliului Superior al Magistraturii.

De asemenea, “am depus o plangere penala sub aspectul infractiunilor de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, divulgarea secretului profesional si sustragere de inscrisuri”, arata Eugen Babau-Iladi, intr-un material trimis redactiei in noiembrie 2005.

Transa in disputa

In 1999, Rompetrol (detinut de Patriciu) informa Ministerul Finantelor Publice ca o transa de 10 milioane de dolari e pe punctul sa fie incasata. Compania anunta insa institutia mentionata sa isi ia gandul de la acesti bani la buget, intrucat considera ca nu ii datoreaza statului. Si compania a incasat banii.

Ramasesera de recuperat 75 de milioane de dolari, din aprecierile procurorilor. Pentru ca acestia veneau in transe, Rompetrol (Bucuresti) a cedat TRG creantele pentru suma de 35 de milioane de dolari.

Care s-au plimbat ce s-au plimbat prin mai multe contracte si acorduri din Rotterdam in Insulele Virgine, apoi iar in Olanda, pentru a lua calea Bucurestiului si a ajunge la Navodari (Petromidia), iar in Olanda si iar in Insulele Virgine.

Potrivit procurorilor, din 51 de milioane de dolari, cat a investit TRG in Petromidia, 36 de milioane s-au intors rapid la extern. Masina de bani Petromidia incepuse deja productia de cash.

Istoric si schema financiara Murzuk

© Copyright HotNews.ro si EurActiv.ro


.

Odyssey Dawn, o miza financiara…

March 20, 2011

Context

M-am gandit mult daca ceea ce se intampla acolo are legatura doar cu o noua Perestroika sau in spatele acesteia se ascunde de fapt o redesenare a hartii Africii, parte a reimpartirii sferelor de influenta, parte a bogatiei de petrol din zona, dar si a altor resurse importante cum ar fi : cobalt, uraniu, crom, mangan si platina.

Miscarile din Orientul mijlociu si Asia Centrala au ca  miza cam 60% din rezervele mondiale de petrol si gaze naturale si priveste inclusiv conductele de distributie ale acestora.

Tarile musulmane inclusiv Arabia Saudita, Irak, Iran, Kuweit, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Yemen, Libia, Egipt, Nigeria, Algeria, Kazahstan, Azerbaijan, Malaezia, Indonezia si Brunei poseda intre 66,2 si 75,9 % din totalul rezervelor de petrol, in functie de sursele de estimare.

Libia

Implicatiile economice si geopolitice ale interventiei in Libia, tara OPEC sunt de anvergura tinand cont ca acolo se regasesc 3,5% din rezervele mondiale de petrol.

Estimarile cele mai recente arata ca Libia detine o rezerva de petrol de 60 miliarde barili si 1500  miliarde de metri cubi gaze naturale. Productia sa a fost intre 1,3 si 1,7 milioane de barili/zi, cu mult sub capacitatea de productie, iar obiectivul pe termen lung este de 3 milioane barili/zi la petrol si 2600 de milioane de metri cubi/zi la gaze, conform NOC (National Oil Corporation). Statistica alternativa a British Petroleum din 2008 aseza Libia pe locul 4 in privinta rezervelor, la sfarsitul anului 2007, ceea ce inseamna 3.34% din rezerva lumii.

Odata cu instabilitatea din Libia se produce automat si destabilizarea NOC, care este cotata pe locul 25 in top 100 al companiilor petroliere. Asa ca WAR IS GOOD FOR BUSSINES !

Este vremea investitiilor ! Si orice razboi este aplaudat de speculantii pretului petrolului.

Pretul petrolului libian este extrem de scazut. In prezent valoarea de piata a petrolului brut este de 100 dolari/baril versus 1 dolar/baril cel libian ( in functie de estimare) ceea ce duce la o marja de profit pe piata libera  de 109 dolari. Interesant, nu ? Un articol extrem de interesant, care explica acest lucru si nu numai, gasiti aici:

http://www.energyandcapital.com/articles/libya-oil-price/640

Ia sa vedem fluctuatia de pret si previziunea :

Crude Oil (petroleum) – Monthly Price – Commodity Prices
Month Value
Aug-10 75.93
Sep-10 76.14
Oct-10 81.72
Nov-10 84.56
Dec-10 90.1
Jan-11 92.66
March 2011 Price for April Delivery 104. 42

Sursa:  Crude Oil (petroleum) – Monthly Price – Commodity Prices

Deci, iata o crestere de 37.5%, ceea ce denota inceputul ( Doamne fereste ) a unei spirale inflationiste, daca continua in acest ritm, care pe cei ca noi ne-ar afecta in privinta cresterii datoriei externe.

Uite asa fac miliarde de dolari  in pietele futures de petrol institutiile financiare care au avut date in avans. Pentru cine nu stie ce inseamna asta, o scurta explicatie mai jos :

Participanţii pe pieţele futures sunt speculatori şi hedgeri (producători şi furnizori de materii prime, importatori şi exportatori de mărfuri şi servicii, societăţile de valori mobiliare şi cele bursiere, băncile, fondurile de investiţii şi instituţiile financiare) care tranzacţionează în mod liber aceste contracte în scopul obţinerii de profituri şi avantaje economice, sau de a se proteja împotriva riscului de variaţie a preţului într-un viitor determinat. Interesele lor sunt diferite: speculatorii urmăresc obţinerea unui profit din diferenţa de preţ între momentul iniţierii contractului şi momentul lichidării lui, iar hedgerii urmăresc conservarea valorii activelor lor.

Cu cat este mai mare perturbarea zonelor cheie bogate in zacaminte de petrol, cu atat cresc castigurile speculative.

Vedeti un articol excelent pe  tema in Huffington post:

Dar nu este numai atat. Faptul ca Libiei i-au fost aplicate sanctiuni economice, a lovit indirect in UE, mai ales in Franta si Italia, care sunt puternic dependente de petrolul libian.

Un comerciant senior al unei companii petroliere europene declara:

“It’s not a matter of choice, there is an embargo on U.S. dollars coming in and out of Libya,” “All U.S. dollar transactions are being blocked”

Mai mult, Reuters Africa :

Toata aceasta nebunie va duce la escaladarea crizei economice, mai ales in UE, dependenta de petrolul libian si va atrage cresterea pretului la tot ce depinde de petrol.

Nu-i a buna !

Surse :

Global Research

Huffington post

Reuters Africa

Oil and gas journal

Crude oil petroleum

http://www.indexmundi.com/commodities/?commodity=crude-oil

Razboiul intelectuali versus intelectuali by conu’ Costache

February 19, 2011

Noul spectacol pus in scena de omul din top 300, Costache Patriciu se refera desigur la nehotaratii de pe piata libera de agatat sustinatori.

Si pentru ca trebuia sa dea bine la imagine, sa salte nivelul cultural al discursului, de la sub nivelul marii al vuvuzelelor folosite cu succes pana acum si pana la academic…a reinventat sintagma “lasati intelectualii sa vina la mine” !

Acum, avem o problema…care intelectuali ? Oare cei 100 ai lui Antenescu, cei care opereaza acum cu relativisme de genul: “E adevarat, PUR (devenit PC) a fost creat de catre Dl Dan Voiculescu, asupra caruia au planat unele acuze de colaborare cu regimul dinainte de 1989. ” ?

No way, maurul si-a facut datoria, maurul trebuie sa moara ! Ca si vuvuzismul…fiindca avem nevoie de staif pentru a prinde intelectualu’-n capcana.

Asa ca, ne trebuie o noua societate civila, una care sa se plieze pe ce vrea stupid people acum, ca e nisa, deh…o alba ca zapada, sub fustele careia sa se ascunda omul negru al afacerilor , eventual, acei intelectuali pierduti de alianta”femeia gonflabila”, pe care a taxat-o din momentul in care aceasta s-a desavarsit.

Desi vorbeste cu mult patos despre oportunisti, el insusi este tatal lor, vrand sa confiste in propria-i ograda societatea civila pierduta, tocmai buna de spalat imaginea sifonata de om al KGB-istului Caraman, de imbogatit al tranzitiei-consecinta a sponsorizarii partidelor de stanga si planurilor zacamintelor de petrol in 3D facute de Americani pentru Romania, lasate mostenire de taticul petrolist si pe baza carora si-a adjudecat petrolul tarii si in tandem cu Tariceanu a vandut pontul resurselor unei firme de apartament, cu capital de 200 lei.

Si pentru ca este omul care bate din picior cand vrea ceva, precum o dama rasfatata…a inceput deja razboiul total de cucerire. Cu cine ? Evident cu intelectualii lui Basescu. Si cine era mai potrivit balacarelii publice si desfiintarii imagistice ca portavoce prin Apelul catre lichele, decat reperul societatii civile anticoruptie Gabriel Liiceanu ?

Ce s-ar face conu’ Costache, daca Doamne fereste…electoratul intelectual nehotarat, scarbit de USL s-ar indrepta de exemplu, catre PDL ?

De ce sa nu isi ia viteza, profitand de context, ca doar este omul profitului si sa nu spele cu Gabriel Liiceanu pe jos ?

Un comentator istet a si calificat acest atac:

1.E un ad hominem şmecheresc, de feudal ranchiunos, hârşit în machiaverlâcuri dâmboviţene. Fiindcă, la un moment dat, Liiceanu a aplaudat ferm câteva GESTURI ale actualului preşedinte (Vade retro satana!, nu?), trebuia găsit prilejul deconspirării fondului despotic al filozofului şi astuţiei sale de oportunist. Textul lui DP e o şarjă penibilă, în care slinosul de adâncime se converteşte, publicitar, la insomnie dirigenţială de suprafaţă. Şi asta pentru că un intelectual a aderat la câteva intrări din agenda prezidenţială.

2. Apelul către lichele comis de Gabriel Liiceanu nu era un manifest pentru lichidarea sau ostracizarea unei categorii grase în care ar fi intrat, de-a valma, slujbaşi, torţionari, birocraţi, ideologi şi delatori din peisajul comunismului românesc. Acel text, de-un incontestabil frison moral, se adresa rămăşiţelor de conştiinţă, fărâmelor de onoare mocninde în aceia care au făcut cu putinţă Infernul autohton. Apelul filozofului nu a fost catilinara unui procuror, nici o tentativă de a justifica doctrinar o inexorabilă vendetă post-revoluţionară. În “Apel…”, glasul victimei, al individului sistematic şi adânc vexat, căruia i se confiscase şi mutilase, vreme de 40 de ani, viaţa îl îndemna omeneşte pe fostul călău să facă un expiator pas înapoi, nu un cinic pas înainte…

Dar cand ai un scenariu de impus, ce mai conteaza cum o faci ? Romania ii suporta cartelului unic de presa Patriciu-SOV-Felix orice, fiindca au acaparat piata ca sa cante pe o singura voce.

Uite ce frumos ne anunta el, ca exista si alti intelectuali:

E o ruşine în zilele noastre să judeci oamenii ca turmă. Din păcate, aceasta e una dintre racilele noastre. Din păcate, mulţi intelectuali sunt şi oportunişti şi poartă ca pe un cancer ascuns mentalitatea şi conceptele comuniste. Aşa apare totalitarismul, aşa apare pericolul dictaturii. Ăia sunt hoţi, ăilalţi sunt proşti, ai noştri sunt adevăraţi. Orice grupare are, evident, uscăturile ei. Importante sunt filosofia şi codul etic, conform cărora oamenii se aleg între ei. Democraţia este instrumentul pentru a asigura libertatea individuală. Dacă sunt unii care se adună împotriva oricărei atingeri a libertăţii individuale, aceia sunt cei buni. Nimeni nu-i perfect, dar eu sunt liber să aleg răul cel mai mic.
Desigur, pentru asta trebuie discernământ. Trebuie să-l deosebeşti pe hoţul care strigă „hoţii” de unul care mai îmbracă şi tricouri cu Che Guevara, furat de miturile stângii. Ele au transformat un bandit într-un erou romantic. Îi ierţi şi necunoaşterea economică celui care vorbeşte bine şi e chiar sincer în ceea ce spune. Le ierţi amândurora asocierile conjuncturale şi utilitare atunci când o primejdie mai mare ne pândeşte pe toţi.
Vorbeam cu o săptămână în urmă despre femeia gonflabilă, un surogat născut din compromisul care te compromite, ciorba cu dulceaţă imposibil de ingurgitat. Resping ghiveciul de idei pornite din filosofii opuse. Eu rămân cu gândurile şi credinţele mele, dar pot să le accept compromisul dacă e inteligent şi pragmatic, dacă porneşte de la renunţări reciproce la la fixaţii şi lozinci.

Am vrut sa il demontez eu, insa mai sprinten a fost Vladimir Tismaneanu, care ii dedica un articol pe Hotnews, un articol dupa citirea caruia, in locul lui Patriciu as face o gaura in pamant, eventual cu o sonda de forare de ultima generatie si m-as ascunde acolo.  Pentru obscenitate publica si numele lui Michnik intrebuintat pentru operatii propagandistice menite sa impiedice consolidarea statului de drept si decomunizarea.
http://www.contributors.ro/cultura/nu-sunt-zei-sunt-maimute-uzurparea-lui-adam-michnik/

Dar ce e de mirare ? Cei care au construit “socialismul stiintific” construiesc astazi “capitalismul stiintific” ( Theophyle)

Mai jos, in acelasi articol complex de racolare, ca deh…un securist cu dosare amanate la nesfarsit este tocmai bun de strans intelectualitatea pe langa el, are un mesaj catre sistemul privat, prinzandu-se cum era si firesc, ca piata de bugetari este deja confiscata de USL si inapta de a se mai dezmetici din stereotipul cu “sa ne dea” ! Doar s-a exprimat in clar ca daca ar fi sa fie el guvern…ar da afara cam 700000 de bugetari. In schimb, constant atent la mersul tocaturii natiunii din online…a inteles ca privatii sunt ai nimanui, asa ca sunt pe lista de cumparaturi intocmita frumos, in ordinea a ceea ce da bine la imagine.

Sa nu mai vorbim ca magnati precum fostul sot al Mihaelei Radulescu de exemplu, de-abia asteapta un partid in umbra caruia sa isi aduca economiile din paradisurile fiscale, cu care sa mai cumpere ce mai e de cumparat prin zona, niscavai resurse acolo…ca ce mai conteaza si sa imprumute statul cu dobanda, ca deh…si ei e banca, nu ? Si de ce sa nu vorbim si de cei care asteapta cu disperare justitia privata, care sa faca lumina in marea neagra de dosare, care le da fiori si strica sanatatea.

Avanpremiera lansarii aceste albe cum e noaptea, o reprezinta si programul afisat la vedere, in acelasi articol, pohta ce-a pohtit Costache :

În situaţia noastră, o guvernare înţeleaptă are de îndeplinit trei condiţii.
1. Să-şi stăpânească impulsurile activiste, să nu încerce să facă politici sectoriale şi să construiască strategii. Să lase oamenii şi corporaţiile să devină prospere. Să le îndeplinească condiţia de bun-simţ a libertăţii de întreprindere. Să nu reglementeze nimic din ceea ce piaţa reglează de la sine.
2. Să asigure echilibrul şi independenţa puterilor în stat. Să nu lase birocraţia să se înstăpânească prin controlul excesiv al vieţii cetăţeanului. Şi aceasta înseamnă asigurarea libertăţii.
3. Să nu-i lase pe alţii din afară să ne hotărască destinul, pornind de la ideea simplă că interesul comun nu poate fi decât suma aritmetică a intereselor noastre individuale. Nu există un alt interes al statului. El este un instrument al nostru, al tuturor, un furnizor de servicii ce nu pot fi procurate prin piaţă.
Acesta este statul minimal. Aşa arată o naţiune modernă şi deschisă. Dacă toate măsurile tehnice, taxele mici, micşorarea cheltuielilor comunitare, asigurarea competiţiei libere se subsumează acestor principii, prosperitatea apare rapid. Dispare pericolul corupţiei, dispare asuprirea unora de către alţii, dispare mizeria în care ne-a adus furtul neruşinat al birocraţilor şi politicienilor lipsiţi de control. Coerciţia şi sacrificiul nu au nicio justificare. Ele duc la ură şi ele ne transformă în turmă.

Si cum toate acestea trebuiau sa poarte un nume, ele s-au numit strategia testata pe forumul RTV, de vuvuzelele din dotare, atenti la temele puse, ca mogulul sa-si ia notite si sa atraga masele.


Don’ Costache, orice parere ai avea despre romani, faptul ca iti place sa trancanesti si sa folosesti oameni nepregatiti sa-ti faca menajul tematic imi place. Esti extrem de usor de decriptat. Habar nu ai cate descoperi, atunci cand un om nu vrea sa iti spuna nimic.

Astept cu interes intelectualii care se vor alatura unui mafiot cu dosare in justitie.

Ti se potriveste extrem de bine sintagma…ti-ai dat arama pe fata, prin tine insuti !

Si apropo, tema rostogolita se vede din avion, daca te uiti pe micuta fereastra:

http://www.adevarul.ro/dinu_patriciu_-_opinii/Turma_si_iertarea_7_429027097.html

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/oportunism-si-oportunitati-liiceanu-si-patriciu-58760.html

http://www.cotidianul.ro/137830-Dinu-Patriciu-despre-Liiceanu-E-o-rusine-sa-fii-destept-si-totusi-oportunist

In timp ce tu dormeai….

August 1, 2010

…in contextul international se joaca un joc, pe care jurnalistii de la mogulizoare, ca si analistii, nu-l pomenesc defel, fiindca romanul are interdictie la gandit altceva decat ii ofera cateringul spalator de neuroni. Doar baietii astia au investit si investesc intr-un Nufarul national pentru politica lor prorusa, impreuna cu partidele din dotare, adica uniunea pnl-psd-kgb.

Imi aduc aminte ce spunea Michael Savage despre ce-ar face Rusia in cazul micsorarii pretului barilului de petrol,in contextul crizei : “daca pretul petrolului va continua sa scada, Rusia va invada cu siguranta pe cineva”. Cand citeam anul trecut asta imi imaginam ca este totusi o supozitie cu prea putina acoperire, desi simteam ca zonele de influenta se reaseaza, tinand cont de toate miscarile din context.

Ei bine, jocul acesta este real si se cheama “integrarea in Europa si recucerirea influentei in tarile de est”. Istoria se repeta exact ca in urma cu o jumatate de secol, pe vremea cand Nikita Hrusciov se batea pe spate cu fermierii americani, manca un hotdog in Iowa, discuta cu Marilyn Monroe sau mergea in cluburile de noapte americane, ca sa il pacaleasca pe Eisenhower. Mai nou, Medvedev a repetat istoria, de data aceasta cu Apple, de la care a primit  un iPhone 4 in turneul sau din Silicon Valley. Iata ca ceea ce s-a intamplat la Conferinta de securitate de la Munchen din februarie 2009, cand Joseph Biden a scapat chestiunea  cu “apasarea butonului de reset” in legatura cu Rusia a devenit realitate.

De atunci incoace, “reset” si “reboot” s-au concretizat in intalnirea lui Hillary Clinton cu Lavrov si cea programata intre Obama si Medvedev la Londra in aprilie. Dar, nu numai…
Recentul show americanesc al lui Medvedev are ca miza tratatul START 3 pentru reducerea armelor strategice de ofensiva, in Rusia ca si in SUA, , pentru ratificarea caruia si el si Obama si-au pus carierele in joc. Mai mult, Medvedev cu tupeul kgb-ist binecunoscut a tinut sa avertizeze SUA ca neratificarea simultana va duce la un nou razboi rece.

http://romanian.ruvr.ru/2010/07/06/11613616.html

Tinand cont si de scandalul spionilor in minifuste care a urmat, putem afirma ca nu-i absolut nimic nou pe frontul de vest, daca ne gandim ca in ’59, vizita lui Hrusciov a fost urmata de un mare scandal de spionaj.

http://www.hotnews.ro/stiri-international-7501862-update-cel-mai-mare-scandal-spionaj-deceniului-intre-sua-rusia-justitia-americana-arestat-zece-presupusi-spioni-care-furnizau-informatii-moscovei.htm

Cum SUA are interesul unei Rusii slabe si izolate, Medvedev se descurca singur, bagandu-si din nou coada in Europa, mai intai recucerindu-si vechile teritorii, unde a sapat sa isi puna conducere rusofila…vezi noul presedinte polonez prorus, apoi santajand pe fata cu gazele, pentru atragerea in aceasta manevra a unor state puternice, care sa nu ii stea in calea extinderii…vezi Germania. Vedeti cum santajeaza Rusia, aici

http://www.jamestown.org/single/?no_cache=1&tx_ttnews[tt_news]=34888

Unde suntem noi in acest context ? Ia sa vedem ce miscari am scapat si despre care, mogulizoarele rusofile pastreaza o adanca tacere….ca si cele pe care le-am uitat, gratie temelor false lansate la foc automat, in timp ce unii…dormeau …

Pai, in primul rand, Gazprom reface URSS-ul incet, dar sigur…

http://www.ziuaveche.ro/externe/gazprom-reface-urss

Apoi, Rusia se infiltreaza insidios propunand Uniunii Europene un proiect privind acordul anularii regimului vizelor.

http://www.ziuaveche.ro/externe/rusia-a-transmis-ue-proiectul-privind-anularea-regimului-vizelor

Culmea propunerilor este atinsa insa de Moscova, care ar putea propune Washingtonului instalarea in Romania si Bulgaria a unor sisteme antibalistice rusesti S-300, in cadrul posibilului proiect al unui sistem antiracheta comun, afirma generalul rus Vladimir Dvorkin, citat de Sofia Echo si Mediafax. Vladimir Dvorkin, fostul director al unui institut de cercetare apartinand Ministerului rus al Apararii, a declarat ca viitorul potential de cooperare intre Rusia si SUA in domeniul apararii antiracheta nu contravine intereselor ruse, ci poate fi in interes reciproc. “Pentru a participa la un asemenea sistem, Rusia ar putea propune instalarea unor sisteme S-300 in Bulgaria si Romania”, afirma generalul rus, precizand ca sistemele antibalistice vor putea fi inlocuite cu variante mai moderne de tip S-400 si S-500. Potrivit lui Dvorkin, sistemul antiracheta rusesc este mult mai fiabil decat sistemele americane THAAD si Patriot MIM-104.

http://www.ziuaveche.ro/externe/rusia-ar-putea-cere-sua-instalarea-de-sisteme-antiracheta-in-romania-si-bulgaria

In acest timp, Rusia mai face si ceea ce stie cel mai bine…santajul cu gazul !

Vocea Rusiei ne anunta ca proiectul Nabucco este de-a dreptul exotic si ca bypaseaza Rusia, desi nu are nici un fel de soti de izbanda…
Mai pe romaneste…le strica planurile !

http://romanian.ruvr.ru/2010/07/29/13849143.html

Asa ca face curte bulgarilor pentru a-i atrage in South Stream, cea mai buna ruta de altfel, din punct de vedere al fezabilitatii economice si strategice pentru rusi, dar si de securitate energetica si taxe de tranzit pentru bulgari.

Un material foarte bun despre asta, gasiti aici :

http://ionmuntean.wordpress.com/2010/07/20/rusii-schimba-din-nou-pionii-in-south-stream/

http://www.curierulnational.ro/Economie%20mondiala/2010-07-15/Kommersant%3A+South+Stream+inghite+Nabucco+prin+atragerea+RWE

Presa rusa titreaza ca Romania va fi exclusa din proiect si va pierde si pe bulgari in proiectul Nabucco.

http://economie.hotnews.ro/stiri-energie-7545156-presa-rusa-ramanerea-bulgariei-south-stream-scoate-romania-din-acest-proiect.htm

Nici Romania nu ramane mai prejos si da in acest timp Lukoil, dreptul de exploatare a platoului Marii Negre.

http://economie.hotnews.ro/stiri-energie-7537986-lukoil-primit-dreptul-explorare-platoul-continental-marii-negre.htm?cfat=

Ce fac romanii ? Ma refer desigur la cei prorusi….
Geoana merge la Moscova, Guse merge la Moscova, Crin isi scrie cu ambasadorul rus,iar Prunariu ne informeaza ca rusii sunt dispusi sa rezolve problema tezaurului. Mai nou !

http://www.realitatea.net/w4_prunariu-spune-ca-rusia-e-dispusa-sa-rezolve-problema-tezaurului_716692.html

Citesc si o stire de ultima ora, care ne spune ca KGB-ul se vopseste in FSB, ca sa nu fie recunoscut de UE ! Bleah !

http://www.realitatea.net/w4_guvernul-rusiei-face-din-fsb-un-kgb-mai-mic_725782.html

In toata miscarea asta, prorusul penal Patriciu vrea sa spunem pas FMI si vine impreuna cu drogatul Tiriac jr. sa ne dea lectii de iesire din criza. Va vine sa credeti ?

http://www.ziaresireviste.ro/index.php?page=revista_presei&details=on&id=41396

Ce face seful statului ? Pai le spune clar : nu sustinem proiectul de tratat de securitate european al lui Medvedev ! Auch !

http://www.ziuaveche.ro/politica-interna/3937-traian-basescu-nu-sustinem-proiectul-de-tratat-de-securitate-europeana-propus-de-medvedev

CONCLUZIE :

Cand Basescu, ultimul mohican din UE (est) proamerican, se opune ofensivei rusesti din exterior si celei proruse din interior, mai este de mirare atacul permanent si propunerea lui Felix, alt prorus, pentru suspendare ? NU ! Si fiindca am pomenit de reintoarcerea vremurilor lui Hrusciov, ma intreb daca episodul Dej este repetabil astazi…..fiindca inseamna ca n-am invatat nimic din istorie si riscam sa o repetam.

Si toate astea…in timp ce tu dormeai….

Ultima ora :

CE: South Stream nu poate deveni o prioritate europeană

http://www.realitatea.net/w4_ce–sou…na_726008.html

Adevărata miză a alegerilor! Nămolul sapropelic!

November 27, 2009

Care să fie motivul pt care Patriciu a vândut Rompetrol Kazahilor? Nu avea lichidităţi? Aiurea!

După cum am mai spus-o, Patriciu e mârşav, dar nu e prost.
A mirosit că peste 10-15 ani afacerile cu petrol vor pica în nas. Viitorul combustibilor fosili este incert. Se pune din ce în ce mai mult accent pe maşina electrică, sau pe cea alimentată cu hidrogen. Maşina electrică e doar un paliativ, dacă ţinem seama că producerea de energie electrică implică tot consumul de combustibili fosili.

Singura soluţie viabilă rămâne hidrogenul.
Pe fundul Mării Negre, mai exact, în zona “Sterling”, se găseşte în cantităţi impresionabile, nămol sapropelic. Acest nămol constituie o sursă inepuizabilă de hidrogen. Grosimea stratului măsoară pe alocuri chiar 100 de metri. Principalul avantaj e acela că stratul se reface la un interval de 10 ani, cu condiţia ca evoluţia faunei şi florei marine să nu se schimbe. (De aici şi “grija” lui Patriciu pt protejarea Mării Negre).

Omul de afaceri Dinu Patriciu a declarat că este dispus să rişte investiţii de câteva miliarde de euro în Marexin şi în nămolul sapropelic, în următorii ani, considerând gazhidraţii ca fiind sursa de energie a viitorului. „Marexin e o idee frumoasă. Investiţia pe care vreau să o fac în tehnologie pentru Marexin are nouă zerouri. Va fi aşadar de ordinul miliardelor de euro, în următorii câţiva ani, şi va fi în asociere cu cineva. Iar între trei şi opt ani, va produce. Este o investiţie curajoasă”, a declarat Patriciu. Omul de afaceri a menţionat faptul că, în afară de licenţa pentru sapropel deţinută în România, mai are şi o altă licenţă, fără a specifica despre ce ţară este vorba. „În teritoriul românesc, rezervele sunt reduse, din păcate. Sunt mult mai mari în alte părţi. Mai avem şi o altă licenţă pentru nămol sapropelic, dar nu în România. Nu vă pot spune unde. Căutăm sursă de energie alternativă, care nu este acelaşi lucru cu energia regenerabilă”, a spus Patriciu. Acesta a afirmat că, la proiectul Marine Resources Exploration International (sau Marexin), lucrează în prezent 400-500 de oameni, în lume, în universităţi şi în institute de cercetare.

http://www.replicaonline.ro/patriciu_sunt_dispus_sa_risc_investitii_de_cateva_miliarde_euro_in_marexin_si_in_namolul_sapropelic_4320.html


 

Prin intermediari (vezi Tăriceanu), Patriciu încearcă să pună mâna pe aria Sterling. Rămânerea lui Băsescu în fruntea ţării, i-ar compromite planurile. Un Geoană şantajabil şi labil, secondat de un Crin aservit, i-ar servi la modul ‘minunat’ scopurile. Să nu mai vorbesc de viitorul premier, Năstase, bunul său prieten.


%d bloggers like this: