„Responsabilitatea, ca şi respectarea legilor, nu este o piedică în calea libertăţii. Dimpotrivă, ele pot fi expresia autentică a unei libertăţi pozitive. (…) Presa trebuie să ştie că erorile ei şi pasiunile ei nu mai sunt private, ci au devenit pericole publice. Dacă se înşală, ea înşală opinia publică. (…) Ne găsim aici în faţa unei adevărate dileme: presa trebuie să rămână o activitate liberă şi privată, deci omenească şi vulnerabilă, şi totuşi, ea nu are dreptul să rătăcească. Căci ea îndeplineşte un serviciu public” [Apud Francis Balle, 1990; 222].
Stan Le Roy Wilson [1992; 57] sintetizează direcţiile criticilor formulate din perspectiva standardelor responsabilităţii sociale, după cum urmează:
„1) Presa a mânuit puterea ei enormă în propriile scopuri. Proprietarii ei şi-au protejat ideile, mai ales în chestiuni politice şi economice, în defavoarea opiniilor opuse.
2) Presa a fost aservită marilor afaceri şi, uneori, i-a lăsat pe publicitari să controleze politicile editoriale şi conţinutul.
3) Presa s-a opus schimbării sociale.
4) Presa a acordat adesea mai multă atenţie superficialului şi senzaţionalului, iar partea de amuzament a fost adesea lipsită de substanţă.
5) Presa a pus în pericol morala publică.
6) Presa a încălcat dreptul la viaţă privată fără un motiv temeinic.
7) Presa este controlată de o clasă socio-economică, «clasa afaceriştilor», iar accesul noului venit este dificil. De aceea, piaţa liberă şi deschisă a ideilor este în pericol”.
Rezoluţia 1003 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, o piatră de încercare. Dacă Directiva 89/5255/1989 a Consiliului Europei – Télévision sans Frontières – reglementând în principal o programare majoritar europeană, regimul publicităţii, protejarea minorilor şi acordarea dreptului la replică – pare mai simplu de implementat în audiovizualul românesc, mai ales datorită racordării Consiliului Naţional al Audiovizualului la prevederile europene în domeniu, Rezoluţia 1215/1993 şi Rezoluţia 1003/1993 cu privire la etica jurnalistică evidenţiază o serie de decalaje, unele dificil de înlăturat.
Cele mai importante aserţiuni pe care le conţine aceste Rezoluţii (adoptate de Parlamentul României la 12 septembrie 1994), care sunt departe de a fi implementate în „mecanismele” funcţionării media din România, sunt acestea:
http://www.comunicare-relatiipublice.ro/content/view/331/84/
REZOLUTIA 1003 (1993 ) privind etica jurnalismului
Adunarea considera urmatoarele principii de etica a jurnalismului si este de parerea ca acestea trebuie aplicate in domeniul respectiv in Europa.
1. Suplimentar la drepturile si obligatiile juridice stabilite de catre normele juridice respective, presa mai are o responsabilitate etica fata de cetateni si societate, care trebuie accentuata la momentul actual, cand informarea si comunicarea joaca un rol major in formarea atitudinii personale a cetatenilor si dezvoltarea societatii si a vietii democratice.
2. Profesia de jurnalist include drepturi si obligatii, libertati si responsabilitati.
3. Principiul de baza al eticii jurnalismului este diferentierea dintre noutati si opinii, astfel incat acestea sa nu fie confundate. Noutatea este o informatie referitor la fapte si date, in timp ce opiniile includ ganduri, idei sau pareri ale agentiilor de presa, editorilor si jurnalistilor.
4. Difuzarea stirilor trebuie sa fie bazata pe adevar, asigurata prin mijloace adecvate de verificare si demonstrare si pe impartialitate in prezentare, descriere si narare. Barfele nu trebuie confundate cu noutatile. Titlul si sumarul stirilor trebuie sa reflecte esenta evenimentelor si datelor prezentate cat mai precis.
5. Exprimarea opiniilor poate include ganduri sau comentarii asupra unor idei sau remarci generale privind stirile despre evenimentele actuale. Chiar daca opiniile sunt intotdeauna subiective si nu pot servi ca criteriu pentru veridicitate, trebuie sa ne asiguram ca opiniile sunt exprimate onest si etic.
6. Opiniile sub forma de comentarii asupra evenimentelor sau actiunilor privind persoanele fizice sau institutiile nu trebuie sa respinga sau sa defaimeze realitatea faptelor si datelor.
Dreptul la informatie – drept uman fundamental: Editori, proprietari si jurnalisti
7. Functia presei este una de “mediere”, oferind un serviciu de informare, iar drepturile acesteia legate de libertatea informatiei depinde de destinatarii acesteia, cetatenii.
8. Informatia este un drept fundamental care a fost pus in evidenta de dreptul cutumiar al Comisiei Europene si a Tribunalului Drepturilor Umane legat de Articolul 10 al Conventiei Europene privind Drepturile Umane si recunoscut in Articolul 9 al Conventiei Europene privind Televiziunea Transfrontiera, precum si de toate constitutiile democratice.
Detinatorul dreptului este cetateanul, care mai are si dreptul de a cere ca informatia oferita de jurnalisti sa fie veridica in cazul stirilor si onesta in cazul opiniilor, fara interventii din exterior atat din partea autoritatilor publice, cat si a sectorului privat.
9. Autoritatile publice nu trebuie sa se considere proprietari ai informatiei. Reprezentarea acestor autoritati ofera baza juridica pentru eforturile de garantare si extindere a pluralismului in mass-media si asigurarea crearii conditiilor necesare pentru libertatea de exprimare si dreptul la informare si preintampinarea cenzurii.
Mai mult decat atat, Comitetul Ministrilor este constient de acest fapt, dovada fiind Declaratia de Libertate a Cuvantului si a Informatiei adoptata la 29 aprilie 1982.
10. In ceea ce priveste jurnalismul, este necesar de a lua in consideratie ca acesta se bazeaza pe mass-media, care este parte a structurii corporative in cadrul careia este necesar de a face deosebire intre editori, proprietari si jurnalisti.
In acest context, in afara de asigurarea libertatii cuvantului a mijloacelor de informare este necesara si protejarea libertatii in cadrul mijloacelor de informare.
11. Agentiile de presa trebuie sa se considere agentii socio-economici specializati, ai caror obiective antreprenoriale trebuie sa fie limitate de conditiile oferirii accesului la un drept fundamental.
12. Agentiile de presa trebuie sa ofere transparenta in ceea ce priveste proprietatea si managementul mijloacelor de informare, incurajand cetatenii sa stabileasca clar identitatea proprietarilor si profunzimea interesului economic al acestora in mijloacele de informare in masa.
13. In cadrul agentiilor de presa trebuie sa existe o relatie de cooperare intre editori si jurnalisti, luand in consideratie ca respectarea legitima a orientarilor ideologice ale editorilor si jurnalistilor este limitata de cerintele absolute fata de veridicitatea informatiei si fata de opiniile etice.
Acest lucru este esential in cazul respectarii dreptului fundamental la informatie al cetatenilor.
14. Aceste cerinte necesita intensificarea protectiei libertatii cuvantului jurnalistilor deoarece in ultimul caz acestia trebuie sa actioneze ca ultima sursa de informare.
In acest sens este necesar de a extinde si clarifica natura clauzei constiinciozitatii si a secretului profesional vis-a-vis de sursele confidentiale, armonizand prevederile nationale respective, astfel incat acestea sa poata fi implementate in contextul mai larg al Europei democratice.
15. Nici editorii si proprietarii, nici jurnalistii nu trebuie sa se considere ca sunt proprietari ai stirilor. Agentiile de presa nu trebuie sa trateze informatia ca marfa, ci ca drept fundamental al cetateanului.
In acest sens, mijloacele de informare in masa nu trebuie sa speculeze cu calitatea si esenta stirilor sau a opiniilor in scopul maririi audientei pentru a spori venitul din publicitate.
16. Pentru a fi sigur de etica informatiei, publicul tinta al acesteia trebuie considerat ca indivizi si nu ca multime.
Functia jurnalismului si activitatea etica a acestuia
17. Informarea si comunicarea reflectate de jurnalism prin intermediul mijloacelor de informare in masa, beneficiind de sprijin din partea tehnologiilor noi, au o importanta decisiva asupra dezvoltarii atat a individului, cat si a societatii. Acest fapt este indispensabil vietii democratice, deoarece pentru dezvoltarea totala a democratiei este necesara participarea cetatenilor in viata publica.
Este suficient de a spune ca o astfel de participare ar fi imposibila, daca cetatenii nu ar fi asigurati cu informatie despre viata publica, de care acestia au nevoie si care trebuie oferita de mijloacele de informare.
18. Importanta informatiei, in special a stirilor difuzate la radio si televiziune, a fost pusa in evidenta in Recomandarea 1067 a Adunarii. Influenta acesteia asupra opiniei publice este evidenta.
19. Ar fi gresit sa conchidem din importanta acestui rol ca mijloacele de informare in masa, de fapt, reprezinta opinia publica sau acestea ar trebui sa inlocuiasca functiile specifice ale autoritatilor publice sau institutiilor de invatamant sau culturale cum sunt scolile.
20. Acest fapt ar transforma mass-media si jurnalismul in autoritati sau contra-autoritati (“mediocritate”), chiar daca acestea nu ar fi reprezentanti ai cetatenilor sau nu s-ar supune acelorasi controale democratice ca si autoritatile publice si nu ar dispune de cunostintele unui specialist din institutiile de invatamant sau culturale.
21. Astfel, jurnalismul nu trebuie sa modifice informatia veridica, impartiala si opiniile oneste sau sa le utilizeze in scopuri de informare, pentru a crea sau a influenta opinia publica, deoarece pe legalitatea acestuia se bazeaza respectarea dreptului fundamental de informare a cetatenilor ca parte a respectarii valorilor democratice.
In acest sens, jurnalismul legal de investigare este limitat de veridicitatea si onestitatea informatiei si opiniilor si este compatibil cu campaniile de jurnalism, organizate in baza pozitiilor si intereselor speciale adoptate anterior.
22. In cadrul jurnalismului, informatia si opiniile trebuie sa respecte presumtia nevinovatiei, mai ales in cazurile care se afla inca sub judice si trebuie sa se abtina de la concluzii.
23. Totodata, trebuie respectat dreptul individului la intimitate. Persoanele cu pozitii in sfera publica au dreptul la protectia intimitatii, cu exceptia cazurilor in care viata personala poate influenta asupra vietii publice a acestora. Faptul ca persoana detine un post public nu o priveaza de dreptul la intimitate.
24. Tentativa de a gasi o solutie de compromis intre dreptul la viata personala, reflectata in Articolul 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si libertatea cuvantului, stipulata in Articolul 10, este bine reflectata in dreptul cutumiar recent al Comisiei Europene si Curtii pentru Protectia Drepturilor Omului.
25. In profesia de jurnalist scopul nu scuza mijloacele; de aceea informatia trebuie obtinuta prin mijloace legale si etice.
26. La cererea persoanelor in cauza, mijloacele de informare in masa trebuie sa corecteze automat si imediat orice stire sau opinie falsa sau eronata difuzata. Legislatia interna trebuie sa prevada sanctiuni adecvate si, in caz de necesitate, despagubiri.
27. Pentru a armoniza aplicarea si exercitarea acestui drept in statele membre ale Consiliului Europei este necesar de a implementa Decizia (74) 26 cu privire la dreptul individului la replica a in fata presei, adoptata de Comitetul de Ministri la 2 iulie 1974 si de prevederile corespunzatoare ale Conventiei Europene privind Televiziunea .
28. Pentru a asigura calitatea inalta a lucrului si independenta jurnalistilor, acestia trebuie motivati cu o remunerare corespunzatoare si conditii de munca si echipament adecvat.
29. In relatiile pe care un jurnalist trebuie sa le mentina in cursul activitatii sale cu autoritatile publice sau diferitele sectoare economice este necesar sa se evite orice fel de complicitate, care ar putea influenta independenta si impartialitatea jurnalismului.
30. In jurnalism subiectele controversate sau senzationale nu trebuie confundate cu subiectele despre care este necesar de a oferi informatie. Un jurnalist nu trebuie sa faca abuz de indatoririle sale in scopul obtinerii prestigiului sau a influentei personale.
31. In ceea ce priveste complexitatea procesului de oferire a informatiei, care se bazeaza mai mult pe utilizarea tehnologiilor noi, viteza si coerenta, jurnalistii trebuie sa fie instruiti adecvat din punct de vedere profesional.
Regulile ce trebuie sa le respecte personalul editorial
32. In cadrul activitatii legate de ziare editorii, proprietarii si jurnalistii trebuie sa munceasca umar la umar. In acest scop, trebuie de elaborat anumite reguli pentru personalul editorial, care ar dirija relatiile profesionale dintre jurnalisti si editori si proprietarii organizatiilor mass-media, separat de cerintele normale fata de relatiile profesionale.
Aceste reguli pot servi la infiintarea colegiului de redactie.
Situatii de conflict si cazuri de protectie speciala.
33. In societate, situatiile tensionate si conflictele apar deseori din cauza anumitor factori, cum sunt terorismul, discriminarea minoritatilor, xenofobia sau razboaiele.
In aceste conditii mass-media are obligatia morala de a proteja valorile democratice: respectul pentru demnitatea omului, rezolvarea problemelor pe cale pasnica si prin urmare, de a se opune violentei, urii si confruntarii si de a respinge discriminarea culturala, de sexe si de religie.
34. Nimeni nu trebuie sa ramana indiferent fata de apararea valorilor democratice.In acest sens mass-media trebuie sa joace un rol major in prevenirea tensiunii si sa incurajeze intelegerea mutuala, toleranta si increderea dintre diferite comunitati in regiunile in care domina conflictul, dupa cum a stabilit Secretarul General al Consiliului Europei sa se procedeze prin masuri de acumulare a increderii in fosta Iugoslavie.
35. In ceea ce priveste influenta specifica a mass-media, in special a televiziunii, asupra atitudinii copiilor si tineretului, este necesar de a nu difuza programe, mesaje sau imagini care sa reflecte violenta, sex sau consumerism sau sa utilizeze un limbaj neadecvat.
Etica si auto-reglementarea in jurnalism.
36. In ceea ce priveste conditiile necesare si principiile fundamentale enumerate mai sus, mass-media trebuie sa se conformeze principiilor etice care protejeaza libertatea cuvantului si dreptul fundamental al cetatenilor de a primi informatie veridica si opinii oneste.
37. Pentru a supraveghea implementarea acestor principii, este necesar de a crea organe sau mecanisme de auto-reglementare, din care sa faca parte editori, jurnalisti, asociatii ale utilizatorilor mass-media, experti academici si judecatori; acestia vor fi responsabili de elaborarea rezolutiilor privind normele etice in jurnalism, mass-media obligandu-se anterior sa publice deciziile adecvate.
Acest fapt vor ajuta cetateanul care are dreptul la informatie sa-si exprime opinia pozitiva sau negativa asupra muncii si credibilitatii jurnalistului.
38. Organele sau mecanismele de auto-reglementare, asociatiile utilizatorilor mass-media si catedrele de profil de la institutiile de invatamant ar putea sa publice anual studiul efectuat a posteriori asupra veridicitatii informatiei difuzate de mass-media, comparand stirile cu faptele reale.
Acest lucru ar servi ca barometru al credibilitatii, pe care cetatenii l-ar putea utiliza ca ghid privind normele etice respectate de fiecare mijloc de informare in masa sau de fiecare jurnalist in parte. Totodata, mecanismele corective adecvate pot contribui la imbunatatirea modului de realizare a activitatii de jurnalism.© Copyright Centrul pentru Jurnalism Independent 2006
http://www.mediaindex.ro/articol_print.php?a=42&s=7&ss=3&sa=7&ssa=3In tarile occidentale exista organisme ale societatii civile care se ocupa de drepturile cetatenilor in relatia cu presa.
Rezolutie nr. 1003/1993 – cu privire la etica ziaristica
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 265 din 20/09/1994
Rezolutie nr. 1215/1993 – cu privire la etica ziaristica
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 265 din 20/09/1994
Cât priveşte campaniile de presă personalizate, cu toate defecţiunile etice care se răsfrâng asupra discernământului civic-politic al publicului – nerespectarea dreptului la imagine, nerespectarea prezumţiei de nevinovăţie – toate acestea conducând la binomul pernicios informare tendeţioasă ↔ critică neonestă, sub cupola generoasă a libertăţii de exprimare [= abuz de libertate], ele apar la tot pasul. De aici un element al tabloidizării, înlocuirea dezbaterii cu gâlceava; o falsă, trufaşă percepere a „puterii presei”, în primul rând, de către aceia care o practică.
http://www.comunicare-relatiipublice.ro/content/view/331/84/
Alexa
ALEXANDRU MITACHE
ceaikovski
corneliu
alexa
doll50
dorin58
lucaman
nightmare
nostrabrucanus
sandukan
tucu2
unchiulsam2009
Romanian Leu Exchange Rate
Alexa Blog 
You must be logged in to post a comment.