Posted tagged ‘mass media’

Sunt “mogul” de presa :)

November 26, 2011

Da, ati citit bine ! Daca politicienii au mogulii lor, de ce n-am avea si noi “mogulii” nostri ? Noi, astia nebagati in seama, “netanderthalienii” dispretuiti de CTP si “cretinetii” lui Hurezeanu( sper ca va amintiti cum ne numea ), care ne agitam de pe margine ca pestele in zadar pe uscat…cum spunea bunica mea, grecoaica…

Pana la urma e vorba de reprezentare. Ca-n Parlament. Nu e un nonsens, o aberatie sa fii minoritatea majoritara ? Sa inghiti zilnic, gata preparat, ca la catering, informatia data de o presa care traieste intr-o sfera a obscurului si deviantului in care banii se invart doar pentru a oculta adevarul si a legitima interesele politice , in loc sa ai agenda ta ? La urma urmelor, de ce ar trebui sa inghitim asta, fara sa reactionam ? Chiar ne multumeste statutul de victima perfecta ? De spectatori, in loc de jucatori in teren ? Pe mine, categoric nu !

Asa ca, de ceva timp sunt membru fondator si actionar la noua televiziune NasulTV, alaturi de alti 87 de “jucatori” ca si mine, oameni obisnuiti, constienti ca “cine detine informatia, detine puterea” ! De ce n-am fi noi, ca cetateni, a patra putere in stat ? Desi, daca stau sa ma gandesc bine…ar trebui sa fim prima si unica putere ! Cand politicienii te ignora, cand mogulimea te manipuleaza, cand informatia este rescrisa si esti supus zilnic la tirurile de mitraliera al vuvuzelelor, hidrantilor si analistilor acreditati de secu, nu-ti ramane decat sa te aduni ( si la propriu si la figurat ) si sa faci ceea ce trebuie facut, pentru tine si sufletul tau, copilul tau si tara ta de maine. Poate ca asta inseamna in fond patriotismul, a gasi mecanisme de a reglementa societatea. Si cum poti face asta, daca nu te implici ? Daca nu crezi in conceptul de comunitate, voluntariat si civism ? Timpul a dovedit ca daca nu faci nimic, nu se intampla nimic si mai ales ca nu poti face bici care sa pocneasca din ceea ce ai…

Eu nu cred in statisticile care dau poporul roman, stupid sau mort la initiative si nici in “nu se poate nimic in Romania”.  Asta este ceea ce implementeaza constant in mintea noastra, cei ce se tem de noi, de puterea si mai ales de coagularea noastra, fiindca le-am strica planurile de a dezbina si a cuceri, timp in care ei si-ar face linistiti mendrele. “Sa fie liniste !”- celebra sintagma iliesciana ne-a adus exact unde suntem si am constatat nu numai ca nu ne place, dar este si extrem de pagubitor pentru noi.

Eu cred, cand doar putini mai cred, in puterea romanului de a discerne ce este bine pentru el, de a se regenera ca pasarea Phoenix din propria-i cenusa si de a se implica intr-un PROIECT al lui, pentru el. De aceea m-am hotarat sa devin “mogul” si va invit si pe voi sa deveniti actionari la noua televiziune. Merita sa dau 100 de euro sau 500 de euro ( una sau cinci actiuni ),dupa buget coane Fanica :D, o singura data, pentru a avea postul meu tv. Vreti sa va spuneti of-urile ? Va trebuie propria voastra tribuna, de unde sa se auda pana hat departe, la zeii din Olimp (Parlament, Guvern sau Presedintie). Alegerea e la voi !

So, let’s make some noise !  Sa fim “moguli” dragi romani, fiindca asta este trendul in secolul 21 !
Because, We can ! 🙂

Concret:

PROIECT

CONFERINTA

Alegerile si minele antipersonal….

December 11, 2009

A observat cineva enorma diferenta intre modul in care a fost votat Traian Basescu in diaspora si cum si unde a fost votat Mircea Geoana ? Ei bine, diferenta este uluitoare privind nu numai in termeni de trecut, adica comunism, ci mai ales in structura mass media si a modului cum functioneaza presa.
In tarile unde a fost votat Basescu, democratia este la ea acasa, presa este diversa, iar disonanta cognitiva este mai mica, pe cand in tarile unde a fost votat Geoana este taman pe dos.
Ce este disonanta cognitiva ? O chestiune ce tine de psihologie si marketing,care a schimbat perceptia consumatorului de media in privinta votului si a perceptiei candidatilor.

Comportamentul consumatorului este unul dintre domeniile cu cele mai multe trimiteri in psihologie. Chiar daca cele mai multe carti pe aceasta tema trateaza ceea ce se intampla in mintea consumatorului pana la achizitionarea produsului, nu putem ignora utilitatea unei bune cunoasteri a modului in care oamenii judeca (sau nu) incepand cu momentul in care au incheiat achizitia.

De ce? Fiindca de aici trebuie sa pornim atunci cand ne propunem sa fidelizam clientii. Trebuie sa stim cum sa le depasim asteptarile sau, cel putin, cum sa nu le inselam aceste asteptari. In articolul in care descriam procesul decizional de cumparare, vorbeam despre ceea ce in psihologie se numeste disonanta cognitiva si promiteam ca revin cu mai multe detalii

Ce inseamna disonanta cognitiva?

Disonanta e un conflict intern iar ea devine cognitiva atunci cand o constientizezi.

Teoretic, disonanta cognitiva descrie starea de tensiune care apare atunci cand facem lucruri ce contravin unor principii proprii sau atunci cand in mintea noastra exista ciocniri intre anumite convingeri, atitudini si comportament (numite cognitii).

Practic, este vorba despre o tensiune (frustrare) ce apare in momentul in care actionam de buna voie, fiind insa constienti de faptul ca acel lucru vine in conflict cu convingeri sau principii proprii.

Exemple

– de cele mai multe ori, forme mai usoare sau mai grave de disonanta cognitiva apar de fiecare data cand avem de ales intre doua produse, in special atunci cand este vorba de produse cu o frecventa de cumparare redusa (ex: un automobil, un frigider, un apartament, un laptop etc) care, in general, sunt si produse mai scumpe.

Sa dezvoltam acum ultimul exemplu, cel mai relevant pentru oamenii de marketing. Asa cum scriam si in articolul precedent, disonanta cognitiva poate aparea in etapa 5 (ultima) a procesului decizional de cumparare si anume evaluarea post-cumparare. De cele mai multe ori, atunci cand avem de ales intre doua marci de produse, punem in balanta argumentele pro si contra pentru fiecare dintre ele. Sa spunem ca avem de ales intre doua automobile. Ambele sunt foarte aproape de ceea ce ne dorim insa primul consuma mai multa benzina iar al doilea consuma mai putina insa costa cu 1000 de euro mai mult.

– tocmai am achizitionat un produs si ne dam seama ca nu ne satisface asteptarile sau ca are un defect pe care nu il sesizasem.

Vrem totusi sa ne cumparam masina si, dupa ce analizam cu atentie, ne hotaram sa o achizitionam pe cea care consuma ceva mai mult dar costa mai putin. Din momentul in care tranzactia a luat sfarsit, in 99% din cazuri apare disonanta cognitiva. Adica incep sa ne revina in minte toate partile bune ale masinii pe care nu am cumparat-o si toate partile proaste ale masinii pe care tocmai am achizitionat-o. In cazul de fata este vorba doar de 2 variabile: benzina consumata si costul produsului. In general insa trebuie sa luam in considerare mult mai multe variabile si cu cat sunt mai numeroase cu atat exista sanse mai mari de aparitie a disonantei cognitive.

– tinem regim de o saptamana, vrem sa slabim, insa ne dam seama ca tocmai am terminat de mancat 3 prajituri
– am terminat de baut 2 litri de vin desi medicul ne-a atentionat ca nu avem voie mai mult de un pahar la 2-3 zile

Solutia

Avem, deci, o atitudine a consumatorului: el stie ca masina pe care tocmai o cumpara consuma multa benzina. Si un comportament care duce la aparitia conflictului: desi stie asta, alege totusi sa o cumpere dintr-un anumit motiv (in cazul asta, fiindca aceasta costa mai putin).

Ce incearca sa faca clientii nostri pentru a atenua aceasta disonanta? Exista urmatoarele variante:

1. Schimbarea atitudinii. Exemplu: “hai ca parca nu consuma chiar atat de multa benzina nici asta” sau “exista si masini care consuma mult mai mult; consumul asta e okay”
2. Apelul la cognitii consonante (opusul celor disonante). Exemplu: “da, consuma mai mult INSA pe langa faptul ca a costat mai putin decat cealalta, parca ma si simt mai in siguranta in ea” sau “parca si culoarea e mai misto decat a celeilalte”
3. Minimizarea importantei conflictului intern. Exemplu: “eh, si daca asta consuma mai mult, ce? stau destul de bine cu banii, nu e o problema asa de mare”

Sursa: http://www.istheory.yorku.ca
exemplu de atenuare a disonantei prin inventarea de motive care sa justifice comportamentul (apelul la cognitii consonante); Sursa: www.istheory.yorku.ca

Ce pot face marketerii?

Daca un client cumpara un produs iar, mai apoi, din cauza disonantei cognitive ramane nemultumit de acea achizitie, poate ca nu va mai avea bani sa cumpere imediat un alt produs de care sa fie mai multumit insa in mod cert creste probabilitatea ca data viitoare sa schimbe brand-ul. Daca il ajutam insa sa isi rezolve acea problema, ati ghicit, il putem fideliza!

Pentru a ii rezolva problema cel mai bun lucru pe care (ca marketeri) il putem face este sa folosim diverse mijloace prin care sa il convingem dupa achizitionare ca a facut alegerea cea buna. Asta se poate face dandu-i un telefon in care sa ii multumim si sa ii mai spunem cate ceva despre calitatile produsului, prin advertising (ex: spot-urile in care se vorbeste despre performantele unei masini pot vinde foarte bine si, in acelasi timp, pot ajuta la calmarea noului proprietar) sau alte astfel de metode. E bine de stiut ca un consumator cu disonanta cognitiva va cauta chiar el spot-uri, print-uri sau documente pentru a se convinge ca a luat decizia cea buna (vezi mai sus cele 3 modalitati pe care ei le folosesc pt a rezolva conflictul)

Iar, la final, fiindca tot veni vorba despre advertising, iata si cateva printuri in care marketerii incearca, nu sa calmeze, ci sa provoace disonanta cognitiva, cu scopul evident de a determina o razgandire a consumatorului in privinta unui brand concurent.

http://basicmarketing.ro/marketing-din-experienta/disonanta-cognitiva-in-comportamentul-consumatorului/

Problema cea mare este ca, avand in vedere SCORUL de la noi…suntem pe cale sa devenim ca cei din tarile unde a fost votat Geoana..adica…metodele sunt exact la fel. Unde au fost votati si cum…vedeti tabelul :

http://www.bec2009p.ro/Documente%20PDF/Rezultate/Rezultate%20finale%20turul%20II/tur2_strainatate.txt

Dupa ce aveti imaginea aceasta, ganditi-va la modul cum functioneaza presa in tarile respective. Concluzia este destul de tragica: avem o presa de tip rusesc.

Unde nu tine teoria  ?  In republica Moldova !  Acolo manipularea a depasit deja limita pentru ca atunci cand presezi, presezi ….. la un moment dat apare imunitatea. Si apoi, acolo oamenii vorbesc mult intre ei, ca sa nu mai spunem ca in ’89 ei tineau lectii despre democratie la televiziune, iar noi ii prindeam cu antena de satelit !

Dupa alegerile acestea a  devenit clar si extrem de vizibil, modul in care televiziunile ( si mai ales care televiziuni) nu au nici o legatura cu jurnalismul, ci sunt doar jucarii periculoase de manipulare in masa,  cat de putini jurnalisti echilibrati si independenti avem si ca nu avem practic…nici o televiziune de stiri…..si cam cat de mare este procentul de populatie spalat pe creier deja. Si este tot atat de clar ca o mare parte din populatie nu judeca cu creierul din dotare ci preia opinii “gata mestecate” de altii. Se poarta catering-ul !

Vorba unei prietene….nici macar nu mai asculta declaratiile persoanelor in cauza, ci asculta doar CE SE SPUNE DESPRE ce au spus persoanele in cauza, ca ramanem cu o “bomba in casa” ( de fapt o mina antipersonal ) : doua  trusturi de presa unde comanda politica  desfiinteaza complet jurnalismul.

Este clar ca nu avem un partid liberal si nici politicieni liberali. Interesant este scorul din circumscriptiile unde cele 2 trusturi de presa nu au putere, nu au avut putere si aici ma refer la diaspora.

Cred ca avem nevoie de reinventarea rotii –  jurnalismul adevarat. Ca de cel rus….am avut parte suficient !

Si o melodie scrisa parca pentru vremea asta….

De ce sunt mândru că sunt român! (hi, hi, hi)

October 31, 2009

Am toate motivele să cred că sunt contemporan cu unul dintre cele mai aprinse spirite ale mapamondului. Ba, încă plusez, susţinând că îmi este şi compatriot. Cuprinzând cu vasta-i cultură, mai toate domeniile, persoana despre care vorbesc, reprezintă imaginea OMULUI NOU, de factură pur demagogico-ideologică(!). Cred că este providenţialul pe care şi l-ar fi dorit Ceauşescu, ca mână dreaptă (nu vă gândiţi la prostii). Tipul de care vorbesc se pricepe la toate. Mai abitir chiar decât cei care şi-au julit d’aiurea coatele pe băncile doctoratelor. Mai şcolit decât academicienii, mai artist decât Buonarroti, mai doftor decât Hipocrate, mai inginer decât Bell, mai magician decât Copperfield, mai virtuoz decât Chopin, mai prolific decât Mozart, mai isteţ decât Gates şi mai deştept decât (Cozmin Guşă), tipul de care vorbesc se distinge în primul rând, printr-o atitudine înjositoare faţă de tagma pe care o reprezintă. Se coboară, de o manieră greu de acceptat, la a face anti-campanie unuia dintre cei mai josnici (zice el) oameni ai planetei, deşi statutul de care beneficiază nu i-ar permite-o.  Susţinut de o aroganţă îndreptăţită(?) de statura(?)  sa socială, eroul meu se repede cu tot arsenalul din dotare, asupra unui jalnic (în propria-i opinie) preşedinte de ţară, sperând probabil că va deveni deţinătorul Nobel-ului pt democraţie. Sprijinit la umedele-i subţiori de o liotă de pretendenţi frustraţi  şi conştienţi de lipsa oricărei şanse, smulge Excalibur-ul autohton din roca carpatină, pt a-l decapita pe răzvrătit. Şi taie, şi taie în carne vie, fără a-i păsa de părerea celor mulţi. Sângele îi place, gura nu-i mai tace. Împins de un veleitarism feroce, îşi exersează mişto-ul pe neuronii noştri obosiţi.
Încălţat cu şenile de tanc, trece fără preget peste documente, imagini, mărturii şi dovezi care nu cadrează cu spiritul ce-l animă. Pune de la dânsul interpretări mai mult sau şi mai mult tendenţioase. Traduce în limbaj propriu tot ce nu-i convine. Atunci când un opozant al ideilor sale devine obraznic, bagă publicitate.
Ştiţi despre cine vorbesc?
Nuuuu! Nu e Gâdea! Ăsta e un prostovan nevinovat şi aservit propriului salariu. Păcat de el, că face o foarte proastă reclamă tagmei preoţeşti.

De ce nu se aplica rezolutiile privind etica jurnalistica ?

October 31, 2009

„Responsabilitatea, ca şi respectarea legilor, nu este o piedică în calea libertăţii. Dimpotrivă, ele pot fi expresia autentică a unei libertăţi pozitive. (…) Presa trebuie să ştie că erorile ei şi pasiunile ei nu mai sunt private, ci au devenit pericole publice. Dacă se înşală, ea înşală opinia publică. (…) Ne găsim aici în faţa unei adevărate dileme: presa trebuie să rămână o activitate liberă şi privată, deci omenească şi vulnerabilă, şi totuşi, ea nu are dreptul să rătăcească. Căci ea îndeplineşte un serviciu public” [Apud Francis Balle, 1990; 222].

Stan Le Roy Wilson [1992; 57] sintetizează direcţiile criticilor formulate din perspectiva standardelor responsabilităţii sociale, după cum urmează:

„1) Presa a mânuit puterea ei enormă în propriile scopuri. Proprietarii ei şi-au protejat ideile, mai ales în chestiuni politice şi economice, în defavoarea opiniilor opuse.
2) Presa a fost aservită marilor afaceri şi, uneori, i-a lăsat pe publicitari să controleze politicile editoriale şi conţinutul.
3) Presa s-a opus schimbării sociale.
4) Presa a acordat adesea mai multă atenţie superficialului şi senzaţionalului, iar partea de amuzament a fost adesea lipsită de substanţă.
5) Presa a pus în pericol morala publică.
6) Presa a încălcat dreptul la viaţă privată fără un motiv temeinic.
7) Presa este controlată de o clasă socio-economică, «clasa afaceriştilor», iar accesul noului venit este dificil. De aceea, piaţa liberă şi deschisă a ideilor este în pericol”.

Rezoluţia 1003 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, o piatră de încercare. Dacă Directiva 89/5255/1989 a Consiliului Europei – Télévision sans Frontières – reglementând în principal o programare majoritar europeană, regimul publicităţii, protejarea minorilor şi acordarea dreptului la replică – pare mai simplu de implementat în audiovizualul românesc, mai ales datorită racordării Consiliului Naţional al Audiovizualului la prevederile europene în domeniu, Rezoluţia 1215/1993 şi Rezoluţia 1003/1993 cu privire la etica jurnalistică evidenţiază o serie de decalaje, unele dificil de înlăturat.
Cele mai importante aserţiuni pe care le conţine aceste Rezoluţii (adoptate de Parlamentul României la 12 septembrie 1994), care sunt departe de a fi implementate în „mecanismele” funcţionării media din România, sunt acestea:

http://www.comunicare-relatiipublice.ro/content/view/331/84/

REZOLUTIA 1003 (1993 ) privind etica jurnalismului
Adunarea considera urmatoarele principii de etica a jurnalismului si este de parerea ca acestea trebuie aplicate in domeniul respectiv in Europa.

1. Suplimentar la drepturile si obligatiile juridice stabilite de catre normele juridice respective, presa mai are o responsabilitate etica fata de cetateni si societate, care trebuie accentuata la momentul actual, cand informarea si comunicarea joaca un rol major in formarea atitudinii personale a cetatenilor si dezvoltarea societatii si a vietii democratice.


2. Profesia de jurnalist include drepturi si obligatii, libertati si responsabilitati.
3. Principiul de baza al eticii jurnalismului este diferentierea dintre noutati si opinii, astfel incat acestea sa nu fie confundate. Noutatea este o informatie referitor la fapte si date, in timp ce opiniile includ ganduri, idei sau pareri ale agentiilor de presa, editorilor si jurnalistilor.
4. Difuzarea stirilor trebuie sa fie bazata pe adevar, asigurata prin mijloace adecvate de verificare si demonstrare si pe impartialitate in prezentare, descriere si narare. Barfele nu trebuie confundate cu noutatile. Titlul si sumarul stirilor trebuie sa reflecte esenta evenimentelor si datelor prezentate cat mai precis.
5. Exprimarea opiniilor poate include ganduri sau comentarii asupra unor idei sau remarci generale privind stirile despre evenimentele actuale. Chiar daca opiniile sunt intotdeauna subiective si nu pot servi ca criteriu pentru veridicitate, trebuie sa ne asiguram ca opiniile sunt exprimate onest si etic.
6. Opiniile sub forma de comentarii asupra evenimentelor sau actiunilor privind persoanele fizice sau institutiile nu trebuie sa respinga sau sa defaimeze realitatea faptelor si datelor.
Dreptul la informatie – drept uman fundamental: Editori, proprietari si jurnalisti

7. Functia presei este una de “mediere”, oferind un serviciu de informare, iar drepturile acesteia legate de libertatea informatiei depinde de destinatarii acesteia, cetatenii.
8. Informatia este un drept fundamental care a fost pus in evidenta de dreptul cutumiar al Comisiei Europene si a Tribunalului Drepturilor Umane legat de Articolul 10 al Conventiei Europene privind Drepturile Umane si recunoscut in Articolul 9 al Conventiei Europene privind Televiziunea Transfrontiera, precum si de toate constitutiile democratice.
Detinatorul dreptului este cetateanul, care mai are si dreptul de a cere ca informatia oferita de jurnalisti sa fie veridica in cazul stirilor si onesta in cazul opiniilor, fara interventii din exterior atat din partea autoritatilor publice, cat si a sectorului privat.
9. Autoritatile publice nu trebuie sa se considere proprietari ai informatiei. Reprezentarea acestor autoritati ofera baza juridica pentru eforturile de garantare si extindere a pluralismului in mass-media si asigurarea crearii conditiilor necesare pentru libertatea de exprimare si dreptul la informare si preintampinarea cenzurii.
Mai mult decat atat, Comitetul Ministrilor este constient de acest fapt, dovada fiind Declaratia de Libertate a Cuvantului si a Informatiei adoptata la 29 aprilie 1982.
10. In ceea ce priveste jurnalismul, este necesar de a lua in consideratie ca acesta se bazeaza pe mass-media, care este parte a structurii corporative in cadrul careia este necesar de a face deosebire intre editori, proprietari si jurnalisti.
In acest context, in afara de asigurarea libertatii cuvantului a mijloacelor de informare este necesara si protejarea libertatii in cadrul mijloacelor de informare.
11. Agentiile de presa trebuie sa se considere agentii socio-economici specializati, ai caror obiective antreprenoriale trebuie sa fie limitate de conditiile oferirii accesului la un drept fundamental.
12. Agentiile de presa trebuie sa ofere transparenta in ceea ce priveste proprietatea si managementul mijloacelor de informare, incurajand cetatenii sa stabileasca clar identitatea proprietarilor si profunzimea interesului economic al acestora in mijloacele de informare in masa.
13. In cadrul agentiilor de presa trebuie sa existe o relatie de cooperare intre editori si jurnalisti, luand in consideratie ca respectarea legitima a orientarilor ideologice ale editorilor si jurnalistilor este limitata de cerintele absolute fata de veridicitatea informatiei si fata de opiniile etice.
Acest lucru este esential in cazul respectarii dreptului fundamental la informatie al cetatenilor.
14. Aceste cerinte necesita intensificarea protectiei libertatii cuvantului jurnalistilor deoarece in ultimul caz acestia trebuie sa actioneze ca ultima sursa de informare.
In acest sens este necesar de a extinde si clarifica natura clauzei constiinciozitatii si a secretului profesional vis-a-vis de sursele confidentiale, armonizand prevederile nationale respective, astfel incat acestea sa poata fi implementate in contextul mai larg al Europei democratice.
15. Nici editorii si proprietarii, nici jurnalistii nu trebuie sa se considere ca sunt proprietari ai stirilor. Agentiile de presa nu trebuie sa trateze informatia ca marfa, ci ca drept fundamental al cetateanului.
In acest sens, mijloacele de informare in masa nu trebuie sa speculeze cu calitatea si esenta stirilor sau a opiniilor in scopul maririi audientei pentru a spori venitul din publicitate.
16. Pentru a fi sigur de etica informatiei, publicul tinta al acesteia trebuie considerat ca indivizi si nu ca multime.
Functia jurnalismului si activitatea etica a acestuia


17. Informarea si comunicarea reflectate de jurnalism prin intermediul mijloacelor de informare in masa, beneficiind de sprijin din partea tehnologiilor noi, au o importanta decisiva asupra dezvoltarii atat a individului, cat si a societatii. Acest fapt este indispensabil vietii democratice, deoarece pentru dezvoltarea totala a democratiei este necesara participarea cetatenilor in viata publica.
Este suficient de a spune ca o astfel de participare ar fi imposibila, daca cetatenii nu ar fi asigurati cu informatie despre viata publica, de care acestia au nevoie si care trebuie oferita de mijloacele de informare.
18. Importanta informatiei, in special a stirilor difuzate la radio si televiziune, a fost pusa in evidenta in Recomandarea 1067 a Adunarii. Influenta acesteia asupra opiniei publice este evidenta.
19. Ar fi gresit sa conchidem din importanta acestui rol ca mijloacele de informare in masa, de fapt, reprezinta opinia publica sau acestea ar trebui sa inlocuiasca functiile specifice ale autoritatilor publice sau institutiilor de invatamant sau culturale cum sunt scolile.
20. Acest fapt ar transforma mass-media si jurnalismul in autoritati sau contra-autoritati (“mediocritate”), chiar daca acestea nu ar fi reprezentanti ai cetatenilor sau nu s-ar supune acelorasi controale democratice ca si autoritatile publice si nu ar dispune de cunostintele unui specialist din institutiile de invatamant sau culturale.
21. Astfel, jurnalismul nu trebuie sa modifice informatia veridica, impartiala si opiniile oneste sau sa le utilizeze in scopuri de informare, pentru a crea sau a influenta opinia publica, deoarece pe legalitatea acestuia se bazeaza respectarea dreptului fundamental de informare a cetatenilor ca parte a respectarii valorilor democratice.
In acest sens, jurnalismul legal de investigare este limitat de veridicitatea si onestitatea informatiei si opiniilor si este compatibil cu campaniile de jurnalism, organizate in baza pozitiilor si intereselor speciale adoptate anterior.
22. In cadrul jurnalismului, informatia si opiniile trebuie sa respecte presumtia nevinovatiei, mai ales in cazurile care se afla inca sub judice si trebuie sa se abtina de la concluzii.
23. Totodata, trebuie respectat dreptul individului la intimitate. Persoanele cu pozitii in sfera publica au dreptul la protectia intimitatii, cu exceptia cazurilor in care viata personala poate influenta asupra vietii publice a acestora. Faptul ca persoana detine un post public nu o priveaza de dreptul la intimitate.
24. Tentativa de a gasi o solutie de compromis intre dreptul la viata personala, reflectata in Articolul 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si libertatea cuvantului, stipulata in Articolul 10, este bine reflectata in dreptul cutumiar recent al Comisiei Europene si Curtii pentru Protectia Drepturilor Omului.
25. In profesia de jurnalist scopul nu scuza mijloacele; de aceea informatia trebuie obtinuta prin mijloace legale si etice.
26. La cererea persoanelor in cauza, mijloacele de informare in masa trebuie sa corecteze automat si imediat orice stire sau opinie falsa sau eronata difuzata. Legislatia interna trebuie sa prevada sanctiuni adecvate si, in caz de necesitate, despagubiri.
27. Pentru a armoniza aplicarea si exercitarea acestui drept in statele membre ale Consiliului Europei este necesar de a implementa Decizia (74) 26 cu privire la dreptul individului la replica a in fata presei, adoptata de Comitetul de Ministri la 2 iulie 1974 si de prevederile corespunzatoare ale Conventiei Europene privind Televiziunea .
28. Pentru a asigura calitatea inalta a lucrului si independenta jurnalistilor, acestia trebuie motivati cu o remunerare corespunzatoare si conditii de munca si echipament adecvat.


29. In relatiile pe care un jurnalist trebuie sa le mentina in cursul activitatii sale cu autoritatile publice sau diferitele sectoare economice este necesar sa se evite orice fel de complicitate, care ar putea influenta independenta si impartialitatea jurnalismului.
30. In jurnalism subiectele controversate sau senzationale nu trebuie confundate cu subiectele despre care este necesar de a oferi informatie. Un jurnalist nu trebuie sa faca abuz de indatoririle sale in scopul obtinerii prestigiului sau a influentei personale.
31. In ceea ce priveste complexitatea procesului de oferire a informatiei, care se bazeaza mai mult pe utilizarea tehnologiilor noi, viteza si coerenta, jurnalistii trebuie sa fie instruiti adecvat din punct de vedere profesional.
Regulile ce trebuie sa le respecte personalul editorial

32. In cadrul activitatii legate de ziare editorii, proprietarii si jurnalistii trebuie sa munceasca umar la umar. In acest scop, trebuie de elaborat anumite reguli pentru personalul editorial, care ar dirija relatiile profesionale dintre jurnalisti si editori si proprietarii organizatiilor mass-media, separat de cerintele normale fata de relatiile profesionale.
Aceste reguli pot servi la infiintarea colegiului de redactie.
Situatii de conflict si cazuri de protectie speciala
.
33. In societate, situatiile tensionate si conflictele apar deseori din cauza anumitor factori, cum sunt terorismul, discriminarea minoritatilor, xenofobia sau razboaiele.
In aceste conditii mass-media are obligatia morala de a proteja valorile democratice: respectul pentru demnitatea omului, rezolvarea problemelor pe cale pasnica si prin urmare, de a se opune violentei, urii si confruntarii si de a respinge discriminarea culturala, de sexe si de religie.
34. Nimeni nu trebuie sa ramana indiferent fata de apararea valorilor democratice.

In acest sens mass-media trebuie sa joace un rol major in prevenirea tensiunii si sa incurajeze intelegerea mutuala, toleranta si increderea dintre diferite comunitati in regiunile in care domina conflictul, dupa cum a stabilit Secretarul General al Consiliului Europei sa se procedeze prin masuri de acumulare a increderii in fosta Iugoslavie.
35. In ceea ce priveste influenta specifica a mass-media, in special a televiziunii, asupra atitudinii copiilor si tineretului, este necesar de a nu difuza programe, mesaje sau imagini care sa reflecte violenta, sex sau consumerism sau sa utilizeze un limbaj neadecvat.
Etica si auto-reglementarea in jurnalism
.
36. In ceea ce priveste conditiile necesare si principiile fundamentale enumerate mai sus, mass-media trebuie sa se conformeze principiilor etice care protejeaza libertatea cuvantului si dreptul fundamental al cetatenilor de a primi informatie veridica si opinii oneste.
37. Pentru a supraveghea implementarea acestor principii, este necesar de a crea organe sau mecanisme de auto-reglementare, din care sa faca parte editori, jurnalisti, asociatii ale utilizatorilor mass-media, experti academici si judecatori; acestia vor fi responsabili de elaborarea rezolutiilor privind normele etice in jurnalism, mass-media obligandu-se anterior sa publice deciziile adecvate.
Acest fapt vor ajuta cetateanul care are dreptul la informatie sa-si exprime opinia pozitiva sau negativa asupra muncii si credibilitatii jurnalistului.
38. Organele sau mecanismele de auto-reglementare, asociatiile utilizatorilor mass-media si catedrele de profil de la institutiile de invatamant ar putea sa publice anual studiul efectuat a posteriori asupra veridicitatii informatiei difuzate de mass-media, comparand stirile cu faptele reale.

Acest lucru ar servi ca barometru al credibilitatii, pe care cetatenii l-ar putea utiliza ca ghid privind normele etice respectate de fiecare mijloc de informare in masa sau de fiecare jurnalist in parte. Totodata, mecanismele corective adecvate pot contribui la imbunatatirea modului de realizare a activitatii de jurnalism.

© Copyright Centrul pentru Jurnalism Independent 2006

http://www.mediaindex.ro/articol_print.php?a=42&s=7&ss=3&sa=7&ssa=3In tarile occidentale exista organisme ale societatii civile care se ocupa de drepturile cetatenilor in relatia cu presa.

Rezolutie nr. 1003/1993 – cu privire la etica ziaristica

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 265 din 20/09/1994

Rezolutie nr. 1215/1993 – cu privire la etica ziaristica

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 265 din 20/09/1994

Cât priveşte campaniile de presă personalizate, cu toate defecţiunile etice care se răsfrâng asupra discernământului civic-politic al publicului – nerespectarea dreptului la imagine, nerespectarea prezumţiei de nevinovăţie – toate acestea conducând la binomul pernicios informare tendeţioasă ↔ critică neonestă, sub cupola generoasă a libertăţii de exprimare [= abuz de libertate], ele apar la tot pasul. De aici un element al tabloidizării, înlocuirea dezbaterii cu gâlceava; o falsă, trufaşă percepere a „puterii presei”, în primul rând, de către aceia care o practică.

http://www.comunicare-relatiipublice.ro/content/view/331/84/

Pietonii si automobilistii…

October 29, 2009

stupidity_1170973245Motto: Cand traversezi strada ..uita-te bine in STANGA si in DREAPTA !

Preambul

Dupa ce au scris “Douasprezece scaune”(1928) Ilf si Petrov, intr-una din conferintele lor de presa au constatat ca tiparul intrebarilor puse a incetat sa mai fie uniform, cand un cetatean grav…ca si unii dintre candidatii nostri la Presedintie sau televiziunile ce-i promoveaza…dintre aceia care recunoscusera puterea sovietica ceva mai tarziu decat Anglia si cu putin inaintea Greciei..i-a intrebat de ce se dedau la haz, caci este  un pacat sa razi si nici sa zambesti nu e cazul…ca la noi, ca-i criza !

In perioada in care au scris Vitelul de aur aveau impresia ca deasupra a plutit chipul cetateanului grav, asa ca si-au asumat riscul si au hotarat:

–  sa scrie un roman cat mai vesel;

–  daca cetateanul cel grav va declara din nou ca satira e blasfemie..sa ceara procurorului republicii sa -l dea in judecata penala, pe temeiul articolului care pedepseste infractiunea de IMBECILITATE CRASA !

Cum a incalcat Panikovski Conventia !

Pietonii trebuie iubiti !  Ei reprezinta cea mai mare parte a omenirii, au construit orasele, au ridicat cladirile cu etaj, au facut instalatiile de canalizare si alimentare cu apa, au pavat strazile si le-au luminat cu becuri electrice, au raspandit cultura in lumea intreaga, au inventat tiparul si praful de pusca, au aruncat poduri peste rauri, au descifrat hieroglifele egiptene, au pus in circulatie lame de ras, au desfiintat comertul cu sclavi si au stabilit ca din boabele de soia se pot prepara o suta paisprezece feluri de mancare hranitoare. Si cand totul a fost gata, cand planeta a capatat un aspect oarecum civilizat…au aparut automobilistii !

Trebuie precizat ca automobilul a fost inventat de nimeni altcineva, decat de pietoni…intr-un moment de pierdere a uzului ratiunii bag seama…din moment ce au uitat asta numaidecat …facand ca automobilele sa treaca strazile sub stapanirea lor.

Si uite asa…partea carosabila a devenit de doua ori mai lata, iar trotuarele mult mai inguste, ajungand de dimensiunea banderolelor de pe pachetele de tutun, facandu-i pe pietoni sa se lipeasca speriati de zidurile caselor…intrebandu-se…pana unde se vor intinde ?

In orasele mari, pietonii duc o viata de martiri,  introducandu-se pentru ei un fel de ghetou in ceea ce priveste circulatia, nemaivorbind de faptul ca nu li se ingaduie sa traverseze, decat la intersectii…din 4 in 4 ani, atunci cand totul atarna de un fir de vot…pardon…par ! 😀

Astfel, masina…destinata unui transport pasnic…a capatat caracterul primejdios al unui proiectil fraticid….scotand in arena coloane intregi de membri ai sindicatelor si ai familiilor lor…

Iar daca pietonul reuseste sa scape uneori este amendat de politie…pentru nerespectarea catehismului circulatiei…

In general, prestigiul pietonilor s-a subrezit mult. Ei care au dat lumii oameni ilustri…sunt nevoiti acum sa se strambe cat se poate de caraghios, ca sa atraga atentia asupra existentei lor !

Doamne Dumnezeule…ce-au ajuns bietii pietoni, care trebuie sa joace dupa regulile automobilistilor , care-i indreapta spre STANGA, cand toata lumea vrea viraj spre DREAPTA , fiindca vor sa nu se sinchiseasca cand calca pe caldaram…de directia spre soare rasare, ci sa o ia pe unde vor ei, fara a se li se spune zilnic la megafon incotro…

Cine sa se sesizeze ca ne sunt incalcate drepturile de libera circulatie pietonala si ca suntem manipulati sa mergem unde nu vrem ?

Cand vor fi decazuti din drepturile automobilistice la referendum si vot…asa cum a decis Panikovski incalcand Conventia….cei care ar trebui trimisi in instanta si conform Codului Penal cel nou…ar trebui sa fie judecati in temeiul articolului, care pedepseste infractiunea in materie de imbecilitate crasa ? 🙂
Dupa Ilf si Petrov




 

Vulgaritatea de campanie = vulnerabilitate !

October 18, 2009

vulgar

“Vulgarity is the ugliest word in our language. I stay in the game to fight it.” Coco Chanel

Inceputa din ianuarie de cartelul antibase,  campania prezidentiala care a obosit psihic electoratul este pe langa manipulatoare si deosebit de vulgara. Ba mai rau…continua astfel, intr-o forma escaladata…dovedind ca a te purta mitocaneste a devenit de “bonton”…ca sa respect educatia de doi si-un pic a sustinatorilor( nu toti) care simt o adevarata placere orgiaca in grosimea obrazului lor, desi se prezentau nu de mult ca varianta europeana sau cu papion, care ar face diferenta.
Vorba ostasului lui Alecsandri…mai lunga-mi pare calea, acum la-ntors acasa…la intentiile declarate…
Pentru a stapani electoratul este nevoie de isterie publica,  o tehnica populista de dominatie folosita din plin acum, cu ajutorul presei aservite si a sustinatorilor pe potriva.

Intre imoralitatea metodelor si impolitetea cuvintelor folosite in aceasta intreprindere… se afla vulgarul, materialismul vulgar.Iar vulgarul, daca ne raportam la conceptia materialista din filosofie este in opozitie totala cu materialismul antic, metafizic, mecanicist si dialectic…asa ca avem de-a face cu cel vulgar ca apanaj al vulgului, o multime rudimentara, nestilata si needucata, care-si duce lupta de minus idei in mod scarbavnic, magareste, mitocaneste si lubric.

Ce ii determina sa ingroase obrazul si sa fie total indecenti precum starletele xxx sau josnici precum Medeea cu fratii sai ciopartiti si imprastiati pe tarmurile Pontului Euxin spre a parea neospitalier ? In primul rand se simt vulnerabili din lipsa de argumentatie.
Oare pericolul pe care il reprezinta stapanul Lanii de aur de 5 ani incoace le da fiori atat de adanci si metafizici, incat nu mai are importanta bunul simt si vocabularul folosit ?
Frustrarea individuala mai e cum mai e, insa cea colectiva ne stigmatizeaza ca natiune, ne coboara ca fiinte umane si ne insingureaza…

Ideea din spatele limbajului este sa stii sa asculti, insa pentru asta iti trebuie generozitate si renuntarea la a fi detinatorul de adevar absolut. E tot un fel de prostitutie si trivialitatea.
Aroma inselaciunii pe care filosofii o numesc gimnastica semanticii suna ca intr-un exemplu englezesc…

Un functionar public în Marea Britanie i-a spus unui jurnalist, atunci când a fost întrebat daca ar fi existat contradictii între codul sau etic personal si rapoartele pe care trebuia sa le scrie pentru ministrul al carui angajat era, ca: a spune lucruri neadevarate în privinta viitorului n-are importanta, deoarece oricine are dreptul sa îsi imagineze cum ar arata lucruri care înca nu exista; însa este mult mai grav atunci când se spun minciuni despre prezent sau trecut.

Suntem pe cale de a deveni  ca o societate chineza, unde se minte cu mare incredere si nonsalanta..de la politicieni la popor fara nicio jena…pentru a produce confuzie, a oferi false sperante, a determina o anumita actiune..si a creea o stare care sa ii serveasca mincinosului. Dar fiindca el nu are puterea de a convinge… devine vulgar cand i se demonteaza minciunile. Si asta se refera la caracterul si personalitatea unui om, nu la realitatea faptelor.

Vulgaritatea injoseste,  minciuna segreganta produce un rau imens societatii si amandoua vorbesc despre degradarea umana.

Asa ca STOP celor ce sunt vulgari in campania electorala !

2-stop-signs

Lipsa ideilor si lipsa de bun simt duce la atacuri furibunde la persoana….si asta ascunde goliciunea mintii ….si micimea ! Iata diferenta !

Mă îneacă indignarea, mă sugrumă neputinţa!

October 16, 2009

wolf-in-sheeps-clothing

Cu voia domniilor voastre, pun aici un text pe care l-am postat pe forumul RTV.

Trăim clipe memorabile. Suntem contemporanii unui timp ce va rămâne în memoria poporului român, drept escaladarea nesimţirii determinate de factorul “mulţi, da’ mulţi”, drept abordarea unei dictaturi a celor “proşti, da’ corupţi”.
O gloată de semidocţi (unii, arători de mirişti ceilalţi) s-a suit în cârca unui neam, crezând că-şi poate impune voinţa şi dorinţa, în pofida nevoilor pulimii arondate.
Au construit cu sârg şi trudă, un lanţ ale cărui zale s-au călit vreme de 20 de ani. S-au şi înmulţit, pentru a cuprinde cât mai abitir naţia oropsită, şi pentru a suge în deplinătatea lui sângele poporului. Şi-au croit ţarcul lor de legi, apărat cu ghimpi de oţel de superba noastră magistratură. În numele unei democraţii proprii, comuniştii de rit nou, înfrăţiţi peste gard cu papionaţii de origine necunoscută, parclamentarii ni se cacă în cap. Ne împroaşcă cu urină de cea mai proastă calitate, izvorâtă din creierele încinse de parvenitism, şi obedienţa faţă de stăpânii care îi plătesc şi comandă.
Legea de căpătîi a ţării, de dânşii promovată, nu le mai rimează intereselor. Acum 5 ani s-a ivit un dobitoc încăpăţânat care s-a cramponat de respectarea ei ad litteram. Or, e imposibil ca întreg aliotmanul să se împiedice, nu? Dacă vorba bună nu ajunge, suspendarea va străpunge! Iată că nu a străpuns.
Întâmplarea (sau nu), a făcut ca încăpăţânarea catârului să-i fie pe plac pulimii. Aceasta şi-a regăsit printre obiectivele ţintite de el, propriile năzuinţe. Şi-a (re)descoperit duşmanii în rândul duşmanilor catârului.
În prag de alegeri, aliotmanul recurge la unele din cele mai deşuchiate tertipuri, cu adevărat măgăreşti. Priveşte constituţia în oglinzi concave sau convexe, prin lupe deformatoare, prin sticle fumurii! Oricărui individ posesor al unui dram de raţiune, acest demers îi poate provoca în cel mai bun caz un zâmbet compătimitor.
Trăim într-o democraţie de mucava. Atât timp cât un şef de partid îşi permite să ne spună la televizor, în prime time, că parlamentarii partidului CONDUS de el nu vor vota nicio iniţiativă a guvernului, fără a apuca a discerne dacă respectivele iniţiative sunt oportune sau nu, sau cât un alt şef de partid ne ingaimă că slujbaşii săi nu vor vota un premier, cu două săptămâni inainte de a fi auzit programul acestuia, soarta noastră e pecetluită. Unde oare am mai auzit de astfel de metode? Cred că cei care au mai apucat epoca de aur, pot să răspundă.
Mi-e o silă, de-mi vine să râd.

Clubul alchimistilor si Republica de la Bucuresti

October 16, 2009

Uneori, contextul ne scapa, asa ca lucrurile care se intampla langa noi prea putin mediatizate trec nebagate in seama, desi importanta lor se dovedeste in timp cruciala. Asa s-a intamplat si cu Clubul de la Bucuresti, inventia bunicutei kgb-iste, a carui aparitie a fost ignorata de media cea cautatoare de noutati, cu mici exceptii, cam pe toata linia. Oare de ce ?

1-046

Dupa intamplarile de mai deunazi am inteles aceasta ignorare a laboratorului unde s-au nascut scenariile ultimelor zile, de la Iohannis, la candidatul independent Oprescu, pana la tehnocratie si punerea de-o Republica parlamentara precum cea de la Ploiesti, fiindca tot de conspiratii este vorba si de impartirea sarcinilor in vederea detronarii lui Basescu si preluarea puterii de catre 254 cu ocuparea Guvernului si a Parlamentului, ca sa nu mai vorbim de candidatul independent la Presedintie….personaje care si-au dat mana in a reinventa 1989..chestiune care tinde sa devina deja orwelliana.

Sa vedem ce-am scapat…

Prin mai…la Crowne Plaza,George Copos, personal, aranja  sala de conferinte in care s-a semnat actul de nastere al “Clubului de la Bucuresti”, organizatie nonguvernamentala politico-civica…   sic…un for al stangii romanesti, ideea lui Iliescu alaturi de his friends….Răzvan Theodorescu, Mircea Maliţa, Ioan Solcanu, Adrian Năstase, Nicolae Văcăroiu, Victor Opaschi, Cazimir Ionescu, Claudiu Iordache, Gelu Voican Voiculescu, Mircea Ciumara, Dan Ioan Popescu, Dinu Girescu, Radu Câmpeanu, Aurelian Dochia, Mişu Negriţoiu, Mircea Ciumara, Emil Constantinescu, Titus Corlăţean, Vasile Puşcaş, Cristian Diaconescu, Sorin Oprescu, Dan Tudorache, Dragos Seuleanu, Valer Dorneanu, Alexandru Atanasiu, Bogdan Niculescu-Duvăz, Hildegard Puwak, Rodica Stănoiu, Eugen Simion, Alexandru Sassu, Cazimir Ionescu, Cristina Trepcea, presedintele agentiei spatiale Prunariu si nu in ultimul rand…“Doamna Ionescu, o veche militantă”, precum si o buna parte a pesedistilor ramasi, in ultima vreme, in afara jocurilor politice.

http://www.gandul.info/politica/ion-iliescu-danseaza-in-clubul-de-la-bucuresti-3998722

http://www.gandul.info/politica/ion-iliescu-si-a-inaugurat-clubul-in-fieful-lui-copos-4458651

Este precis….inceputul unei frumoase prietenii … 😀

http://gabhryel.wordpress.com/2009/10/16/urmeaza-o-frumoasa-prietenie-psd-%E2%80%93-pnl-powered-by-udmr/#comment-1547

Clubul de la Bucuresti este un club…complex ! Si daca ne luam dupa membrii sai la vedere..chiar complet..PSD, PNL, KGB-isti, tehnocrati,ca doar e un must de sezon electoral….,SECU , CNA, TVR.. ca doar mai trebuia o caseta, nu, nu va ganditi la cea din 25 decembrie ’89, ci asa cum scria Tribuna in februarie…in tabelul lui Mendeleev..ala cu teoria petrolului, care pe noi nu ne mai afecteaza tinand cont ca Patriciu & Gaska l-a daruit rusilor !

Sigur că există o casetă goală în tabloul politic românesc, exact ca în tabloul lui Mendeleev. Această casetă goală a fost umplută ieri de “alchimiştii bucureşteni” Ion Iliescu şi Adrian Năstase, fondatori împreună cu asociaţii, ai noii structuri civice care se cheamă, pentru moment “Clubul de la Bucureşti”. Asociatii garantează alături de cuvântul domnului Iliescu, că acest club nu va deveni partid politic cum presupun unii. Noua structură civică nu-şi propune decât să vină cu soluţii economice, sociale şi politice, de care România are atâta nevoie. De fapt, domnul Răzvan Theodorescu, în calitatea sa de viitor vicepreşedinte, a îngropat orice dubiu: “Dacă cineva vrea să sugereze că acesta este de fapt partidul lui Iliescu, se înşală amarnic”. Nu sugerăm nimic, doar transcriem: “E o organizaţie nonguvernamentală, nu are conotaţii politice”. Şi, ca să priceapă tot românul: “E un think-tank al stângii româneşti”. Clar! Şi, puţin mai jos: “Asociaţia va organiza dezbateri, va reflecta asupra prezentului politic, economic, social şi cultural al României”.
“Clubul de la Bucureşti” are sediul în strada Atena, chiar la nr. 11, poarta din stânga, deschisă oricărui român hotărât să reflecteze. Dar, nu vă faceţi iluzii, nu vă gândiţi că domnul Ion Iliescu vrea să-şi facă un partid de rezervă, şi nu vă grăbiţi cu adeziunile. Domnul Iliescu vrea doar “idei clare şi distincte”.
Despre “Clubul de la Bucureşti” credem că este o structură de departajare. Că îşi zice structură civică, e treaba fondatorilor. Oricum şi-ar zice, este şi un instrument de măsurare a temperaturii din PSD, întru atenta pregătire a Congresului. Sigur că este şi o umplutură a unei casete goale. Este un club complex.
http://www.tribuna.ro/stiri/editorialul-zilei/clubul-de-la-bucuresti-un-complex-32955.html

Ca sa vedeti cine ne croieste viitorul, va pun aici unul din filmuletele de pe blogul lui Sorin Platon…nume de cod CO’doi…vajnic implementator al teoriei iliciste pe forumul RTV, unde s-a chinuit din greu pesedist fiind, sa ii faca lobby lui Tuberoz Antonescu….nu-i asa ca-i haios ? 😀

Din discutiile colaterale cu mai multi factori implicati in acest proiect grandios, ce se doreste a fi Clubul de la Bucuresti, chiar daca indirect, am dedus ca se aspira la un traiectorie de o anvergura internationala, avand ca modele si targete de notorietate (-influenta) … asociatii similare gen “Clubul de la Roma”, “Aspen Institute” si altele. In aceasta ordine de idei se fac actualmente preparative pentru a fi invitati cu titlul de membri activi sau onorifici, personalitati mondiale din sfera economicului, academicului, politicului, socialului, prima sesiune de promovare externa, colaterala, a Clubului de la Bucuresti fiind desfasurata la ultima intrunire de fosti sefi de stat de la Istambul.http://sorinplaton.wordpress.com/2009/05/28/clubul-de-la-bucuresti-prima-actiune-publica-si-primul-succes/

Cand sa inchid articolul…hop ca primesc un link de la Palatul Sutu..mai sa fie, ce potrivirea naibii….ia sa cititi…

e2e7fe5c2401b978a4860b3e687ddf3eŢara arde şi comuniştii se piaptănă. Cu cărare pe partea stângă. Pe extrema stângă, mai exact. Fiţi atenţi aici cum, că e groasă. Îl ştiţi pe Octav Cozmîncă, nu? Aşa. Deci vă amintiţi că a fost: şef al sectorului de coordonare în cadrul Consiliului de Miniştri (1983-1989), şef de cadre al PCR, apoi inspector guvernamental în primul guvern după 1989, apoi director de management la trustul de administrare a patrimoniulul cultural naţional din cadrul Ministerului Culturii, apoi şef al Departamentului Administraţiei Publice Locale în guvernul Văcăroiu şi, în fine, ministru al Administraţiei Publice în guvernul Năstase. Pe scurt, un comunist sadea care s-a ocupat din plin cu tranziţia de la comunism la capitalismul cu faţă neumană.Cozmîncă luptă pentru “crearea premiselor pentru făurirea unei Românii de mîine democratice şi prospere”Astăzi, Cozmîncă are în sarcină să pună în mişcare structurile de gherilă pentru candidatul Sorin Oprescu. În paralel, Cozmîncă lucrează, însă, şi la un alt proiect: un nou partid politic. Se cheamă Alianţa Naţională a Stîngii Democrate. Să citim din platform-program: “Suntem un partid care se constituie şi funcţionează pe baza noii ideologii a stîngii democratice europene, obiectivul esenţial al apariţiei şi fiinţării sale representîndu-l interesul unor largi categorii sociale de a participa, într-o formă organizată, la reconstrucţia şi dezvoltarea durabilă ţării, la crearea premiselor pentru făurirea unei Romanii de maine democratice şi prospere”. Uraaaa! Uraaaaa!


Doctorat pentru Elena Ceauşescu, partid pentru Oprescu

Autorul platformei-program a ANSD este nimeni altul decît Aurelian Bondrea, lector comunist, fost reponsabil cu doctoratele pe vremea lui Ceauşescu, autor al doctoratelor Elenei Ceauşescu. Bondrea nu se joacă cu cuvintele în documentul programatic al viitorului partid, acolo unde spune că “există o nevoie stringentă de REFORMARE A CAPITALISMULUI, de regîndire a reglementărilor mult prea permisive din domeniul financiar –bancar”.

Partidul va fi lansat săptămîna viitoare. Ne-o spune însuşi Octav Cozmîncă. “O să lansăm deocamdată un comitet de iniţiativă pe care l-am demarat eu. Va fi săptămîna viitoare, după 22, cînd începe campania”, spune Cozmîncă, care ezită să dea nume. “Suntem în pregătiri, o să facem şi un congres, probabil se va numi Alianţa Social Democrată, nu ştim încă, e un proiect pe care-l finisăm acum”.

http://www.catavencu.ro/cozminca_si_bondrea_ii_fac_partid_lui_sorin_oprescu-10664.html   http://sutu.ro/2009/10/15/comunisti-vi-se-pregateste-ceva/

Ca sa vezi ce se leaga lucrurile pe lumea asta ….si cat ne umplu de RESPECT unii…in tara lui Land of choice !

http://www.guerilla.gugulanul.com/

20091014_1494971512_landofchoice

Ciocoii vechi si noi….

October 3, 2009

colaj-sorin-ovidiu-vantu

Dedicaţie

Domnilor ciocoi! Este mult timp de când umblu cu această nuvelă ziua şi noaptea, întocmai ca Diogen, căutând o clasă de oameni ca să le-o dedic. Am voit să fac această onoare boierilor; dar, după o gândire serioasă, mi-am schimbat hotărârea, căci, deşi într-această clasă sau strecurat mulţi venetici corupţi şi, cu toate lovirile şi tentaţiunile străinilor la care servă de ţintă de un secol şi jumătate, tot se găsesc printre dânşii bărbaţi cu simţăminte nobile şi cu inimă de adevăraţi români, care au făcut, fac şi sunt convins că vor face mult bine patriei lor.

De la boieri am alergat la neguţători. Am revizuit toate stabilimentele de comerciu, de la magaziile cele mari şi luxoase până la magherniţele cele umilite ale precupeţilor.

Am văzut zarafi fără capital, fanfaroni şi maloneşti, care sărăcesc lumea prin dobânzile lor cele nemăsurate; lipscani şi bogasieri care îşi împodobesc magazinele cu marfă putredă şi cu oglinzi mincinoase şi, dându-şi ton de mari capitalişti, ruinează societatea prin falimente frauduloase, ce se efectuesc foarte lesne în ţara noastră; băcani care vând rapiţă în loc de untdelemn, orez îndoit cu pietricele ca să tragă mai greu la cântar şi cafea amestecată cu orz şi fasole.

Am văzut cârciumari amestecând vinul cu apă şi vânzând cu ocale cu două funduri, măcelari şi precupeţi vânzând cu cântare strâmbe şi m-am mâhnit, căci răul este foarte mare, dar n-am găsit în aceşti amăgitori decât nişte hoţi sau ciocoiaşi ordinari, ieşiţi din şcoala voastră fără di-plomă de specialitate!…

Am alergat prin sate şi cătune, am vorbit cu ţărani bătrâni şi tineri; ce e drept, sunt plini şi ei, sărmanii, de mârşăvii până între urechi, dar n-am găsit nici între dânşii pe oamenii ce căutam. Am intrat în locaşul lui Dumnezeu, am observat cu conştiinţă clerul înalt şi pe cel proletar.

Dar vai! ce dezamăgire!… Acolo unde credeam că voi găsi toiagul şi traista, sacrul simbol al umilinţei şi pietăţii creştine, am găsit ignoranţa întronată, invi-dia, mândria, lăcomia şi alte păcate morale, pe care ne oprim a le descrie, căci legea de presă, fără îndoială, ne-ar condamna la zece ani de ocnă.

Obosit de atâtea cercetări zadarnice, hotărâsem să-mi ard manuscriptul; dar tocmai când mă pregăteam să dau flăcărilor rodul ostenelilor mele de şase luni, m-am gândit şi la voi, preaiubiţii mei ciocoi ai condeiului, de toate clasele şi partidele, şi am zis ca stămoşul nostru Pilat: “Ecce homo” sau “Iată oamenii mei”! Vouă, dar, străluciţi luceferi ai viciilor, care aţi mâncat starea stăpânilor voştri şi v-aţi ridicat pe ruinele acelora ce nu v-au lăsat să muriţi în mizerie; vouă, care sunteţi putrejunea şi mucegaiul ce sapă din temelii şi răstoarnă împărăţiile şi domniile; vouă, care aţi furat cu zvanţul din funcţiunile cele mici şi cu miile de galbeni din cele mari, iar acum, când v-aţi cumpărat moşii şi palate, stropiţi cu noroi pe făcătorii voştri de bine; vouă şi numai vouă dedic această slabă şi neînsemnată scriere. Citiţi-o cu băgare de seamă, domnii mei, şi oricâte hoţii îmi vor fi scăpat din vedere, însemnaţi-le pe un catastif şi mi le trimiteţi ca să le adaug la a doua ediţiune.

Prolog

Nimic nu este mai periculos pentru un stat ce voieşte a se reorganiza, decât a da frânele guvernului în mâinile parveniţilor, meniţi din concepţiune a fi slugi şi educaţi într-un mod cum să poată scoate lapte din piatră cu orice preţ!… Platon a zis, cu două mii de ani înainte de a lua noi pana în mână ca să descriem pe ciocoi, că un om, ca să poată deveni cetăţean onest, mai întâi de toate caută să fie născut bine, crescut în frica lui Dumnezeu, şi din copilărie până la maturitate să trăiască înconjurat de oameni virtuoşi şi drepţi.

Ciocoiul este totdeauna şi în orice ţară un om venal, ipocrit, laş, orgolios, lacom, brutal până la barbarie şi dotat de o ambiţiune nemărginită, care eclată ca o bombă pe dată ce şi-a ajuns ţinta aspiraţiunlor sale. Pepiniera în care cresc aceşti inamici ai onoarei şi ai tuturor virtuţilor cetăţeneşti este mai totdeauna casa bogatului şi mai cu seamă a bogatului parvenit. Aci vine ciocoiul, umilit, şi cere a servi pe boierul pentru o bucată de pâine, o cameră de dormit şi un veştmânt ca să se apere de asprimea frigului.

În anii dintâi, aceste vulpi cu două picioare, care întrec în ipocrizie şi vicleşug pe cele cu patru picioare din fabulele lui Esop şi La Fontaine, petrec împreună cu servitorii cei îmbătrâniţi în păcate de tot felul, îi studiază cu cea mai mare atenţiune, încât la etate de douăzeci de ani, ei ştiu foarte bine cum se fură cloşca de pe ouă fără să cârâie; cu alte cuvinte, ştiu cât să fure de la aprovizionarea din toate zilele, cât de la aprovizionările cele mari, cât de la arendarea moşiilor şi alte mai multe tranzacţiuni ale casei boiereşti în care se află servind.

Ştim cu toţii că între slugile de la casele bogaţilor, ca în toate meseriile sociale, există o ierarhie oarecare. Ciocoiul, dar, îşi începe uneori cariera de la postul de rândaş, iar alteori de la lacheu ce se pune în coada trăsurii boierului; devine cu încetul sofragiu, apoi vătaf de curte, iar mai pe urmă se face şi el boier; şi cu toate că unii-alţii îi zic în deriziune boier făcut, copiii lui însă devin boieri şi fii de boieri. În timpul pe când ciocoiul umblă după trăsura boierului, el află toate slăbiciunile stăpânului său şi-i ajută cât poate ca să şi le împlineasc ă în paguba lui şi în folosul său.

Se întâmplă, însă, de multe ori ca stăpânul ciocoiului să aibă şi virtuţi, dar aceste lucruri pătrate nu pot să intre în capul şi în inima cea triunghiulară şi îngustă a ciocoiului plecat pe drumul de a deveni om mare cu orice preţ.

Ca sofragiu se obişnuieşte atât de mult cu mâncările delicate, încât nu mai poate să trăiască fără friptură de fazan, brânză de Parma, salam de Verona, icre moi, conserve de Franţa şi vinuri din cele mai celebre dealuri ale Europei. Astfel dar, când ciocoiul ajunge la gradul de vătaf, este corupt moraliceşte şi fiziceşte până la măduva oaselor.

Înălţat la acest din urmă şi mai suprem grad al slugăriei, ciocoiul devine prevăzător ca un prezident de cabinet… din Europa. Ideea ce-l preocupă ziua şi noaptea este de a afla metodul prin care să-şi facă stare. Diferite planuri i se prezintă în imaginaţiune, unul mai întunecos decât cellalt; le studiază pe toate şi, găsindu-le rea-lizabile, le pune în lucrare fără mustrare de conştiinţă.

S-a zis de mai mulţi filozofi şi cărturari că conştiinţa este cel mai aspru jude al criminalului. O fi, nu tăgăduiesc, dar vătaful de curte cunoaşte secretul de a face din acest aspru judecător un consilier întocmai după cum îi trebuieşte lui. El zice în sine: Tot omul este creat de Dumnzeu cu dreptul de a se hrăni pe pământ; de ce dar unii oameni au mai mult decât le trebuie, când alţii nu au nici chiar mijloacele necesare spre a se susţine? De ce unii sunt puternici şi alţii nebăgaţi în seamă? De ce unii stăpânesc pământuri întinse, iar alţii nu au nici chiar pământul necesar spre a se înmormânta? Aceasta este o stare de lucruri anormală zice înţeleptul vătaf de curte şi cată să o combat din toate puterile, adaugă el. Astfel dar, omul nostru, mergând din raţionament în raţionament şi din deducţie în deducţie, devine comunist, fără ştirea lui, şi începe a pune în lucrare această doctrină atât de frumoasă şi egali-tară în aparenţă, cât este de hidoasă în fond.

Nu trece mult şi ingeniosul vătaf de curte se pune cu ardoare a nivela starea societăţii... Îşi cumpără moşioare, vitişoare şi alte diminutive de acestea care fac viaţa lesne şi plină de plăceri. După ce a ruinat de ajuns pe nenorocitul boier, care nu l-a lăsat să piară de foame pe drumuri şi după ce şi-a luat rangul de pitar, la care nu este vătaf de curte care să nu aspire, omul nostru caută un pretext şi părăseşte casa stăpânului său tocmai atunci când acesta simte cea mai mare nevoie de dânsul.

Este cunoscut că omul îmbogăţit prin furtişag nu se satură niciodată de avere, oricât de bogat ar deveni, ci, din contra, caută noi mijloace de a-şi mări bogăţiile. Căsătoria, dar, devine pentru dânsul o nouă mină de exploatat. Se propune ca ginere pe la toate fetele bogate; trimite samsari de căsătorie în toată ţara şi nu se însoară decât numai atunci când găseşte o zestre după placul lui, fără să se tulbure cât de puţin dacă femeia cu care-şi leagă soarta este jună, frumoasă şi crescută bine, sau slută şi depravată. Omul ce se însoară numai pentru ca să-şi mărească starea niciodată nu ia soţie bună.

Ciocoiul o ştie şi aceasta, dar îi pasă foarte puţin, căci el nu are altă ţintă decât realizarea planurilor sale celor ambiţioase. Napucă să treacă luna de miere şi casa ciocoiului devine o cafenea în care se adună toată lepra societăţii. Soţia lui devine o Messalină; copiii se nasc Dumnezeu mai ştie cum, cresc împreună cu slugile şi, tocmai când ajung la gradul cel mai înalt al corupţiunii, îi trimite în Franţa ca să înveţe carte.

Nenorociţii copii, lipsiţi de educaţiunea morală şi neîntăriţi prin virtuţi şi exemple de onoare învăţate din casa părinţilor, cum ajung la porţile Parisului, cad în mâinile femeilor şi junilor celor stricaţi, care îi depravează şi mai rău; iar când se întorc în patrie, în loc să aducă cu dânşii luminile Europei civilizate, nu aduc decât viciul şi depravarea sau, dacă vreunul dintr-înşii reuşeşte a învăţa câte ceva, această cultur ă intelectuală, nefiind susţinută de o educaţiune morală, produce mai mult rău decât bine nenorocitei ţări ce hrăneşte în sânu-i asemenea vipere.

Ciocoiul sau puiul de ciocoi, ajuns om de stat, se deosebeşte de omul onest prin mai multe fapte, iar mai cu seamă prin purtarea sa. El nu se pronunţă definitiv pentru nici o doctrină politică, nu se face adept credincios al nici unui partid, nu doară că are spiritul drept şi nepărtinitor, ci ca să poată exploata deodată toate doctrinele şi partidele în folosul său.

Amorul de patrie, libertatea, egalitatea şi devotamentul sunt vorbele sacramentale ale ciocoiului, pe care le rosteşte prin adunări publice şi private; dar aceste virtuţi cetăţeneşti, de care face atâta pompă, nu sunt decât treptele scării pe care voieşte a se sui la putere; şi uneori, când ele nu-i servă de ajuns, el aleargă la străini şi primeşte de la dânşii posturi în ţara sa.

Ajuns la gradul de mărire pentru care a comis toate mişeliile, a suferit toate umilinţele şi a declamat, fără de a le simţi, toate virtuţile din lume, ciociul îşi ridică masca ipocriziei de la ochi şi se arată lumii în mizerabila şi urâcioasa nuditate a sufletului său celui mic. Inima lui, asprită de suferinţele, umilirile şi înjosirile prin care a trecut, devine incapabilă de orice simţământ frumos şi uman.

Li-bertatea presei îl supără, căci descoperă inechităţile vieţii sale şi nu-l lasă să despoaie de averi pe stat şi pe particulari; funcţiunile statului le împarte la ciocoi cu cea mai mare prodigalitate şi, ca să se poată folosi mai bine de orânduirile în servicie, îşi recrutează un ciocoi tot de calibrul său şi speculează printr-însul pâinea nenoro-ciţilor funcţionari.

Iată tipul ciocoiului din toate ţările şi mai cu seamă din ţara noastră, unde lumina adevăratei civilizaţiuni n-a risipit încă norii cei groşi ai ignoranţei şi ai depravaţiunii. Iată tipul ce ne propu-nem a urmări în deosebitele faze prin care el a trecut în secolul nostru, de la ciocoiul cu anteriu şi cu călămări la brâu al timpilor fanariotici, până la ciocoiul cu frac şi cu mănuşi albe din zilele noastre.

ciocoii-vechi-si-noi-mare

“Ciocoii vechi si noi sau Ce naste din pisica soarici mananca” – 1863  – Nicolae Filimon

NEFERICIRI DE PREŞEDINTE

September 28, 2009

Perioada post-decembristă ne-a hărăzit preşedinţi de ţară şi popor, care mai de care mai nefericit. Cel de dinainte de ’90 era mult mai nefericit, doar că, săracul, nu o ştia.

Să începem cu începutul:

1. Iliescu 3 Mandate! Este omul care ne datorează foarte mult, şi căruia îi datorăm foarte puţin (dacă ţinem cont de preţul actual al metrului de funie).

iliescu3

Fericit şi surescitat de victoria revoluţiei model ’89, s-a înscăunat cu de la sine voinţă, în numele unei perestroika adaptată situaţiei carpatine. Bunădispoziţia i-a fost repede spulberată de o mână de golani care s-au repezit să-i conteste apetitul pt democraţie. Născut, crescut şi şcolit în minciună, el nu s-a abătut de la linia ce l-a format. În ciuda declaraţiilor sale sforăitoare, FSN a devenit partid politic, CPUN a devenit adunare constituantă, iar aceasta a devenit parlamentul României. Care parlament funcţionează şi astăzi în (aproximativ) aceeaşi componenţă. Nu se regăsesc în el, doar cei trecuţi în nefiinţă.  Sub înţeleapta sa domnie, s-au zămislit legi şi constituţii menite a proteja noua clasă a burghezimii comunisto-capitaliste, s-a născut inamovibilitatea justiţiarului român devenit între timp dictator cu acte în regulă. Tot domnia sa îşi poate asuma paternitatea proverbialei de acum, declaraţie referitoare la proprietate (sic). Nici recursul în anulare, datorită căruia s-au putut perpetua furtul şi hoţia generalizată,  nu îi este străin. Ca să nu mai pomenesc de risipirea cu seninătate a oportunităţii unirii cu Basarabia, într-un moment în care Marele Urss avea alte preocupări.

Nefericirea sa se datorează exclusiv neîmplinirii idealului său dintotdeauna: COMUNISMUL CU FAŢĂ UMANĂ.

A!!! Până nu uit! Tătucul, care a supervizat într-o suspectă “linişte” devalizarea a aproape  tuturor activelor statului, s-a dovedit a fi suspect de locvace atunci când a venit vorba de curtea vilei pe care a primit-o  gratis de la poporul român. Şi vorbim aici de un teren în valoare de 5 milioane de €.

2. Constantinescu, umilitul. Depozitarul speranţelor şi năzuinţelor unui întreg neam,  a dat dovadă de NIMIC, vreme de 4 ani. În timpul mandatului său, s-au perindat mai multe guverne decât vreme de un sfert de secol în UK.

digest20011_archives17

Priveam zilnic la televizor, ca la tabela de scor. Degeaba! Tot timpul, acesta afişa un 0 – 0 categoric, până când, pe final de meci am văzut cu stupoare o – 1. Nefericirea sa este una generală şi generalizată, definitorie pt existenţa sa politică.

3. Băsescu. Cred că este cel mai nefericit dintre preşedinţii României. Pus fiind, în situaţia de a se auto-reforma, i-a venit destul de uşor, dat fiind trecutul său de voiager pe mări capitaliste. Încă de pe vremea când era deputat, s-a remarcat printr-un nonconformism acerb. basescu

Nu puţine au fost ocaziile în care l-am putut remarca pt alocuţiunile sale dure şi la subiect, fără politicianisme ieftine sau diplomatisme false. Pragmatismul l-a şi pus în fruntea obştii lui Bucur.

Preşedinte fiind, şi-a propus şi ne-a propus reforma categorică a statului şi a clasei politice. Că nu a reuşit-o (încă), este vina exclusivă a celor vizaţi de măsurile preconizate de el. Direct sau prin interpuşi, miliardarii peste-noptişti îşi protejează nu atât averile incomensurabile, cât propria libertate, cumpărând de-a valma parlamentari, analişti şi jurnalişti.

Cât de nefericit poate fi Băsescu, văzând că demersul său (care este şi al nostru), se izbeşte perpetuu de zidul minciunii, al manipulării grosolane şi al nesimţirii abrupte?

Personal, nu cred ca Băsescu să aibă vreun interes pecuniar pt a se menţine în funcţie (of course, ciuvică&comp vor fi de altă părere). Este mai mult decât posibil ca Băsescu să dispună de active şi conturi care să-i permită un trai îmbelşugat tot restul vieţii.

Sunt nenumăraţi cei care îl acuză de neîmplinirile societăţii. Dar, aceiaşi nemulţumiţi îl acuză pe nedrept de implicarea neconstituţională (sic) în treburile unor puteri ale statului. Având împotrivă parlamentul şi mass media, Băsescu este practic legat la mâini şi la picioare. Doar gura i-a rămas slobodă.


%d bloggers like this: