Posted tagged ‘mass media’

Sunt “mogul” de presa :)

November 26, 2011

Da, ati citit bine ! Daca politicienii au mogulii lor, de ce n-am avea si noi “mogulii” nostri ? Noi, astia nebagati in seama, “netanderthalienii” dispretuiti de CTP si “cretinetii” lui Hurezeanu( sper ca va amintiti cum ne numea ), care ne agitam de pe margine ca pestele in zadar pe uscat…cum spunea bunica mea, grecoaica…

Pana la urma e vorba de reprezentare. Ca-n Parlament. Nu e un nonsens, o aberatie sa fii minoritatea majoritara ? Sa inghiti zilnic, gata preparat, ca la catering, informatia data de o presa care traieste intr-o sfera a obscurului si deviantului in care banii se invart doar pentru a oculta adevarul si a legitima interesele politice , in loc sa ai agenda ta ? La urma urmelor, de ce ar trebui sa inghitim asta, fara sa reactionam ? Chiar ne multumeste statutul de victima perfecta ? De spectatori, in loc de jucatori in teren ? Pe mine, categoric nu !

Asa ca, de ceva timp sunt membru fondator si actionar la noua televiziune NasulTV, alaturi de alti 87 de “jucatori” ca si mine, oameni obisnuiti, constienti ca “cine detine informatia, detine puterea” ! De ce n-am fi noi, ca cetateni, a patra putere in stat ? Desi, daca stau sa ma gandesc bine…ar trebui sa fim prima si unica putere ! Cand politicienii te ignora, cand mogulimea te manipuleaza, cand informatia este rescrisa si esti supus zilnic la tirurile de mitraliera al vuvuzelelor, hidrantilor si analistilor acreditati de secu, nu-ti ramane decat sa te aduni ( si la propriu si la figurat ) si sa faci ceea ce trebuie facut, pentru tine si sufletul tau, copilul tau si tara ta de maine. Poate ca asta inseamna in fond patriotismul, a gasi mecanisme de a reglementa societatea. Si cum poti face asta, daca nu te implici ? Daca nu crezi in conceptul de comunitate, voluntariat si civism ? Timpul a dovedit ca daca nu faci nimic, nu se intampla nimic si mai ales ca nu poti face bici care sa pocneasca din ceea ce ai…

Eu nu cred in statisticile care dau poporul roman, stupid sau mort la initiative si nici in “nu se poate nimic in Romania”.  Asta este ceea ce implementeaza constant in mintea noastra, cei ce se tem de noi, de puterea si mai ales de coagularea noastra, fiindca le-am strica planurile de a dezbina si a cuceri, timp in care ei si-ar face linistiti mendrele. “Sa fie liniste !”- celebra sintagma iliesciana ne-a adus exact unde suntem si am constatat nu numai ca nu ne place, dar este si extrem de pagubitor pentru noi.

Eu cred, cand doar putini mai cred, in puterea romanului de a discerne ce este bine pentru el, de a se regenera ca pasarea Phoenix din propria-i cenusa si de a se implica intr-un PROIECT al lui, pentru el. De aceea m-am hotarat sa devin “mogul” si va invit si pe voi sa deveniti actionari la noua televiziune. Merita sa dau 100 de euro sau 500 de euro ( una sau cinci actiuni ),dupa buget coane Fanica :D, o singura data, pentru a avea postul meu tv. Vreti sa va spuneti of-urile ? Va trebuie propria voastra tribuna, de unde sa se auda pana hat departe, la zeii din Olimp (Parlament, Guvern sau Presedintie). Alegerea e la voi !

So, let’s make some noise !  Sa fim “moguli” dragi romani, fiindca asta este trendul in secolul 21 !
Because, We can ! 🙂

Concret:

PROIECT

CONFERINTA

Advertisements

Alegerile si minele antipersonal….

December 11, 2009

A observat cineva enorma diferenta intre modul in care a fost votat Traian Basescu in diaspora si cum si unde a fost votat Mircea Geoana ? Ei bine, diferenta este uluitoare privind nu numai in termeni de trecut, adica comunism, ci mai ales in structura mass media si a modului cum functioneaza presa.
In tarile unde a fost votat Basescu, democratia este la ea acasa, presa este diversa, iar disonanta cognitiva este mai mica, pe cand in tarile unde a fost votat Geoana este taman pe dos.
Ce este disonanta cognitiva ? O chestiune ce tine de psihologie si marketing,care a schimbat perceptia consumatorului de media in privinta votului si a perceptiei candidatilor.

Comportamentul consumatorului este unul dintre domeniile cu cele mai multe trimiteri in psihologie. Chiar daca cele mai multe carti pe aceasta tema trateaza ceea ce se intampla in mintea consumatorului pana la achizitionarea produsului, nu putem ignora utilitatea unei bune cunoasteri a modului in care oamenii judeca (sau nu) incepand cu momentul in care au incheiat achizitia.

De ce? Fiindca de aici trebuie sa pornim atunci cand ne propunem sa fidelizam clientii. Trebuie sa stim cum sa le depasim asteptarile sau, cel putin, cum sa nu le inselam aceste asteptari. In articolul in care descriam procesul decizional de cumparare, vorbeam despre ceea ce in psihologie se numeste disonanta cognitiva si promiteam ca revin cu mai multe detalii

Ce inseamna disonanta cognitiva?

Disonanta e un conflict intern iar ea devine cognitiva atunci cand o constientizezi.

Teoretic, disonanta cognitiva descrie starea de tensiune care apare atunci cand facem lucruri ce contravin unor principii proprii sau atunci cand in mintea noastra exista ciocniri intre anumite convingeri, atitudini si comportament (numite cognitii).

Practic, este vorba despre o tensiune (frustrare) ce apare in momentul in care actionam de buna voie, fiind insa constienti de faptul ca acel lucru vine in conflict cu convingeri sau principii proprii.

Exemple

– de cele mai multe ori, forme mai usoare sau mai grave de disonanta cognitiva apar de fiecare data cand avem de ales intre doua produse, in special atunci cand este vorba de produse cu o frecventa de cumparare redusa (ex: un automobil, un frigider, un apartament, un laptop etc) care, in general, sunt si produse mai scumpe.

Sa dezvoltam acum ultimul exemplu, cel mai relevant pentru oamenii de marketing. Asa cum scriam si in articolul precedent, disonanta cognitiva poate aparea in etapa 5 (ultima) a procesului decizional de cumparare si anume evaluarea post-cumparare. De cele mai multe ori, atunci cand avem de ales intre doua marci de produse, punem in balanta argumentele pro si contra pentru fiecare dintre ele. Sa spunem ca avem de ales intre doua automobile. Ambele sunt foarte aproape de ceea ce ne dorim insa primul consuma mai multa benzina iar al doilea consuma mai putina insa costa cu 1000 de euro mai mult.

– tocmai am achizitionat un produs si ne dam seama ca nu ne satisface asteptarile sau ca are un defect pe care nu il sesizasem.

Vrem totusi sa ne cumparam masina si, dupa ce analizam cu atentie, ne hotaram sa o achizitionam pe cea care consuma ceva mai mult dar costa mai putin. Din momentul in care tranzactia a luat sfarsit, in 99% din cazuri apare disonanta cognitiva. Adica incep sa ne revina in minte toate partile bune ale masinii pe care nu am cumparat-o si toate partile proaste ale masinii pe care tocmai am achizitionat-o. In cazul de fata este vorba doar de 2 variabile: benzina consumata si costul produsului. In general insa trebuie sa luam in considerare mult mai multe variabile si cu cat sunt mai numeroase cu atat exista sanse mai mari de aparitie a disonantei cognitive.

– tinem regim de o saptamana, vrem sa slabim, insa ne dam seama ca tocmai am terminat de mancat 3 prajituri
– am terminat de baut 2 litri de vin desi medicul ne-a atentionat ca nu avem voie mai mult de un pahar la 2-3 zile

Solutia

Avem, deci, o atitudine a consumatorului: el stie ca masina pe care tocmai o cumpara consuma multa benzina. Si un comportament care duce la aparitia conflictului: desi stie asta, alege totusi sa o cumpere dintr-un anumit motiv (in cazul asta, fiindca aceasta costa mai putin).

Ce incearca sa faca clientii nostri pentru a atenua aceasta disonanta? Exista urmatoarele variante:

1. Schimbarea atitudinii. Exemplu: “hai ca parca nu consuma chiar atat de multa benzina nici asta” sau “exista si masini care consuma mult mai mult; consumul asta e okay”
2. Apelul la cognitii consonante (opusul celor disonante). Exemplu: “da, consuma mai mult INSA pe langa faptul ca a costat mai putin decat cealalta, parca ma si simt mai in siguranta in ea” sau “parca si culoarea e mai misto decat a celeilalte”
3. Minimizarea importantei conflictului intern. Exemplu: “eh, si daca asta consuma mai mult, ce? stau destul de bine cu banii, nu e o problema asa de mare”

Sursa: http://www.istheory.yorku.ca
exemplu de atenuare a disonantei prin inventarea de motive care sa justifice comportamentul (apelul la cognitii consonante); Sursa: www.istheory.yorku.ca

Ce pot face marketerii?

Daca un client cumpara un produs iar, mai apoi, din cauza disonantei cognitive ramane nemultumit de acea achizitie, poate ca nu va mai avea bani sa cumpere imediat un alt produs de care sa fie mai multumit insa in mod cert creste probabilitatea ca data viitoare sa schimbe brand-ul. Daca il ajutam insa sa isi rezolve acea problema, ati ghicit, il putem fideliza!

Pentru a ii rezolva problema cel mai bun lucru pe care (ca marketeri) il putem face este sa folosim diverse mijloace prin care sa il convingem dupa achizitionare ca a facut alegerea cea buna. Asta se poate face dandu-i un telefon in care sa ii multumim si sa ii mai spunem cate ceva despre calitatile produsului, prin advertising (ex: spot-urile in care se vorbeste despre performantele unei masini pot vinde foarte bine si, in acelasi timp, pot ajuta la calmarea noului proprietar) sau alte astfel de metode. E bine de stiut ca un consumator cu disonanta cognitiva va cauta chiar el spot-uri, print-uri sau documente pentru a se convinge ca a luat decizia cea buna (vezi mai sus cele 3 modalitati pe care ei le folosesc pt a rezolva conflictul)

Iar, la final, fiindca tot veni vorba despre advertising, iata si cateva printuri in care marketerii incearca, nu sa calmeze, ci sa provoace disonanta cognitiva, cu scopul evident de a determina o razgandire a consumatorului in privinta unui brand concurent.

http://basicmarketing.ro/marketing-din-experienta/disonanta-cognitiva-in-comportamentul-consumatorului/

Problema cea mare este ca, avand in vedere SCORUL de la noi…suntem pe cale sa devenim ca cei din tarile unde a fost votat Geoana..adica…metodele sunt exact la fel. Unde au fost votati si cum…vedeti tabelul :

http://www.bec2009p.ro/Documente%20PDF/Rezultate/Rezultate%20finale%20turul%20II/tur2_strainatate.txt

Dupa ce aveti imaginea aceasta, ganditi-va la modul cum functioneaza presa in tarile respective. Concluzia este destul de tragica: avem o presa de tip rusesc.

Unde nu tine teoria  ?  In republica Moldova !  Acolo manipularea a depasit deja limita pentru ca atunci cand presezi, presezi ….. la un moment dat apare imunitatea. Si apoi, acolo oamenii vorbesc mult intre ei, ca sa nu mai spunem ca in ’89 ei tineau lectii despre democratie la televiziune, iar noi ii prindeam cu antena de satelit !

Dupa alegerile acestea a  devenit clar si extrem de vizibil, modul in care televiziunile ( si mai ales care televiziuni) nu au nici o legatura cu jurnalismul, ci sunt doar jucarii periculoase de manipulare in masa,  cat de putini jurnalisti echilibrati si independenti avem si ca nu avem practic…nici o televiziune de stiri…..si cam cat de mare este procentul de populatie spalat pe creier deja. Si este tot atat de clar ca o mare parte din populatie nu judeca cu creierul din dotare ci preia opinii “gata mestecate” de altii. Se poarta catering-ul !

Vorba unei prietene….nici macar nu mai asculta declaratiile persoanelor in cauza, ci asculta doar CE SE SPUNE DESPRE ce au spus persoanele in cauza, ca ramanem cu o “bomba in casa” ( de fapt o mina antipersonal ) : doua  trusturi de presa unde comanda politica  desfiinteaza complet jurnalismul.

Este clar ca nu avem un partid liberal si nici politicieni liberali. Interesant este scorul din circumscriptiile unde cele 2 trusturi de presa nu au putere, nu au avut putere si aici ma refer la diaspora.

Cred ca avem nevoie de reinventarea rotii –  jurnalismul adevarat. Ca de cel rus….am avut parte suficient !

Si o melodie scrisa parca pentru vremea asta….

De ce sunt mândru că sunt român! (hi, hi, hi)

October 31, 2009

Am toate motivele să cred că sunt contemporan cu unul dintre cele mai aprinse spirite ale mapamondului. Ba, încă plusez, susţinând că îmi este şi compatriot. Cuprinzând cu vasta-i cultură, mai toate domeniile, persoana despre care vorbesc, reprezintă imaginea OMULUI NOU, de factură pur demagogico-ideologică(!). Cred că este providenţialul pe care şi l-ar fi dorit Ceauşescu, ca mână dreaptă (nu vă gândiţi la prostii). Tipul de care vorbesc se pricepe la toate. Mai abitir chiar decât cei care şi-au julit d’aiurea coatele pe băncile doctoratelor. Mai şcolit decât academicienii, mai artist decât Buonarroti, mai doftor decât Hipocrate, mai inginer decât Bell, mai magician decât Copperfield, mai virtuoz decât Chopin, mai prolific decât Mozart, mai isteţ decât Gates şi mai deştept decât (Cozmin Guşă), tipul de care vorbesc se distinge în primul rând, printr-o atitudine înjositoare faţă de tagma pe care o reprezintă. Se coboară, de o manieră greu de acceptat, la a face anti-campanie unuia dintre cei mai josnici (zice el) oameni ai planetei, deşi statutul de care beneficiază nu i-ar permite-o.  Susţinut de o aroganţă îndreptăţită(?) de statura(?)  sa socială, eroul meu se repede cu tot arsenalul din dotare, asupra unui jalnic (în propria-i opinie) preşedinte de ţară, sperând probabil că va deveni deţinătorul Nobel-ului pt democraţie. Sprijinit la umedele-i subţiori de o liotă de pretendenţi frustraţi  şi conştienţi de lipsa oricărei şanse, smulge Excalibur-ul autohton din roca carpatină, pt a-l decapita pe răzvrătit. Şi taie, şi taie în carne vie, fără a-i păsa de părerea celor mulţi. Sângele îi place, gura nu-i mai tace. Împins de un veleitarism feroce, îşi exersează mişto-ul pe neuronii noştri obosiţi.
Încălţat cu şenile de tanc, trece fără preget peste documente, imagini, mărturii şi dovezi care nu cadrează cu spiritul ce-l animă. Pune de la dânsul interpretări mai mult sau şi mai mult tendenţioase. Traduce în limbaj propriu tot ce nu-i convine. Atunci când un opozant al ideilor sale devine obraznic, bagă publicitate.
Ştiţi despre cine vorbesc?
Nuuuu! Nu e Gâdea! Ăsta e un prostovan nevinovat şi aservit propriului salariu. Păcat de el, că face o foarte proastă reclamă tagmei preoţeşti.

De ce nu se aplica rezolutiile privind etica jurnalistica ?

October 31, 2009

„Responsabilitatea, ca şi respectarea legilor, nu este o piedică în calea libertăţii. Dimpotrivă, ele pot fi expresia autentică a unei libertăţi pozitive. (…) Presa trebuie să ştie că erorile ei şi pasiunile ei nu mai sunt private, ci au devenit pericole publice. Dacă se înşală, ea înşală opinia publică. (…) Ne găsim aici în faţa unei adevărate dileme: presa trebuie să rămână o activitate liberă şi privată, deci omenească şi vulnerabilă, şi totuşi, ea nu are dreptul să rătăcească. Căci ea îndeplineşte un serviciu public” [Apud Francis Balle, 1990; 222].

Stan Le Roy Wilson [1992; 57] sintetizează direcţiile criticilor formulate din perspectiva standardelor responsabilităţii sociale, după cum urmează:

„1) Presa a mânuit puterea ei enormă în propriile scopuri. Proprietarii ei şi-au protejat ideile, mai ales în chestiuni politice şi economice, în defavoarea opiniilor opuse.
2) Presa a fost aservită marilor afaceri şi, uneori, i-a lăsat pe publicitari să controleze politicile editoriale şi conţinutul.
3) Presa s-a opus schimbării sociale.
4) Presa a acordat adesea mai multă atenţie superficialului şi senzaţionalului, iar partea de amuzament a fost adesea lipsită de substanţă.
5) Presa a pus în pericol morala publică.
6) Presa a încălcat dreptul la viaţă privată fără un motiv temeinic.
7) Presa este controlată de o clasă socio-economică, «clasa afaceriştilor», iar accesul noului venit este dificil. De aceea, piaţa liberă şi deschisă a ideilor este în pericol”.

Rezoluţia 1003 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, o piatră de încercare. Dacă Directiva 89/5255/1989 a Consiliului Europei – Télévision sans Frontières – reglementând în principal o programare majoritar europeană, regimul publicităţii, protejarea minorilor şi acordarea dreptului la replică – pare mai simplu de implementat în audiovizualul românesc, mai ales datorită racordării Consiliului Naţional al Audiovizualului la prevederile europene în domeniu, Rezoluţia 1215/1993 şi Rezoluţia 1003/1993 cu privire la etica jurnalistică evidenţiază o serie de decalaje, unele dificil de înlăturat.
Cele mai importante aserţiuni pe care le conţine aceste Rezoluţii (adoptate de Parlamentul României la 12 septembrie 1994), care sunt departe de a fi implementate în „mecanismele” funcţionării media din România, sunt acestea:

http://www.comunicare-relatiipublice.ro/content/view/331/84/

REZOLUTIA 1003 (1993 ) privind etica jurnalismului
Adunarea considera urmatoarele principii de etica a jurnalismului si este de parerea ca acestea trebuie aplicate in domeniul respectiv in Europa.

1. Suplimentar la drepturile si obligatiile juridice stabilite de catre normele juridice respective, presa mai are o responsabilitate etica fata de cetateni si societate, care trebuie accentuata la momentul actual, cand informarea si comunicarea joaca un rol major in formarea atitudinii personale a cetatenilor si dezvoltarea societatii si a vietii democratice.


2. Profesia de jurnalist include drepturi si obligatii, libertati si responsabilitati.
3. Principiul de baza al eticii jurnalismului este diferentierea dintre noutati si opinii, astfel incat acestea sa nu fie confundate. Noutatea este o informatie referitor la fapte si date, in timp ce opiniile includ ganduri, idei sau pareri ale agentiilor de presa, editorilor si jurnalistilor.
4. Difuzarea stirilor trebuie sa fie bazata pe adevar, asigurata prin mijloace adecvate de verificare si demonstrare si pe impartialitate in prezentare, descriere si narare. Barfele nu trebuie confundate cu noutatile. Titlul si sumarul stirilor trebuie sa reflecte esenta evenimentelor si datelor prezentate cat mai precis.
5. Exprimarea opiniilor poate include ganduri sau comentarii asupra unor idei sau remarci generale privind stirile despre evenimentele actuale. Chiar daca opiniile sunt intotdeauna subiective si nu pot servi ca criteriu pentru veridicitate, trebuie sa ne asiguram ca opiniile sunt exprimate onest si etic.
6. Opiniile sub forma de comentarii asupra evenimentelor sau actiunilor privind persoanele fizice sau institutiile nu trebuie sa respinga sau sa defaimeze realitatea faptelor si datelor.
Dreptul la informatie – drept uman fundamental: Editori, proprietari si jurnalisti

7. Functia presei este una de “mediere”, oferind un serviciu de informare, iar drepturile acesteia legate de libertatea informatiei depinde de destinatarii acesteia, cetatenii.
8. Informatia este un drept fundamental care a fost pus in evidenta de dreptul cutumiar al Comisiei Europene si a Tribunalului Drepturilor Umane legat de Articolul 10 al Conventiei Europene privind Drepturile Umane si recunoscut in Articolul 9 al Conventiei Europene privind Televiziunea Transfrontiera, precum si de toate constitutiile democratice.
Detinatorul dreptului este cetateanul, care mai are si dreptul de a cere ca informatia oferita de jurnalisti sa fie veridica in cazul stirilor si onesta in cazul opiniilor, fara interventii din exterior atat din partea autoritatilor publice, cat si a sectorului privat.
9. Autoritatile publice nu trebuie sa se considere proprietari ai informatiei. Reprezentarea acestor autoritati ofera baza juridica pentru eforturile de garantare si extindere a pluralismului in mass-media si asigurarea crearii conditiilor necesare pentru libertatea de exprimare si dreptul la informare si preintampinarea cenzurii.
Mai mult decat atat, Comitetul Ministrilor este constient de acest fapt, dovada fiind Declaratia de Libertate a Cuvantului si a Informatiei adoptata la 29 aprilie 1982.
10. In ceea ce priveste jurnalismul, este necesar de a lua in consideratie ca acesta se bazeaza pe mass-media, care este parte a structurii corporative in cadrul careia este necesar de a face deosebire intre editori, proprietari si jurnalisti.
In acest context, in afara de asigurarea libertatii cuvantului a mijloacelor de informare este necesara si protejarea libertatii in cadrul mijloacelor de informare.
11. Agentiile de presa trebuie sa se considere agentii socio-economici specializati, ai caror obiective antreprenoriale trebuie sa fie limitate de conditiile oferirii accesului la un drept fundamental.
12. Agentiile de presa trebuie sa ofere transparenta in ceea ce priveste proprietatea si managementul mijloacelor de informare, incurajand cetatenii sa stabileasca clar identitatea proprietarilor si profunzimea interesului economic al acestora in mijloacele de informare in masa.
13. In cadrul agentiilor de presa trebuie sa existe o relatie de cooperare intre editori si jurnalisti, luand in consideratie ca respectarea legitima a orientarilor ideologice ale editorilor si jurnalistilor este limitata de cerintele absolute fata de veridicitatea informatiei si fata de opiniile etice.
Acest lucru este esential in cazul respectarii dreptului fundamental la informatie al cetatenilor.
14. Aceste cerinte necesita intensificarea protectiei libertatii cuvantului jurnalistilor deoarece in ultimul caz acestia trebuie sa actioneze ca ultima sursa de informare.
In acest sens este necesar de a extinde si clarifica natura clauzei constiinciozitatii si a secretului profesional vis-a-vis de sursele confidentiale, armonizand prevederile nationale respective, astfel incat acestea sa poata fi implementate in contextul mai larg al Europei democratice.
15. Nici editorii si proprietarii, nici jurnalistii nu trebuie sa se considere ca sunt proprietari ai stirilor. Agentiile de presa nu trebuie sa trateze informatia ca marfa, ci ca drept fundamental al cetateanului.
In acest sens, mijloacele de informare in masa nu trebuie sa speculeze cu calitatea si esenta stirilor sau a opiniilor in scopul maririi audientei pentru a spori venitul din publicitate.
16. Pentru a fi sigur de etica informatiei, publicul tinta al acesteia trebuie considerat ca indivizi si nu ca multime.
Functia jurnalismului si activitatea etica a acestuia


17. Informarea si comunicarea reflectate de jurnalism prin intermediul mijloacelor de informare in masa, beneficiind de sprijin din partea tehnologiilor noi, au o importanta decisiva asupra dezvoltarii atat a individului, cat si a societatii. Acest fapt este indispensabil vietii democratice, deoarece pentru dezvoltarea totala a democratiei este necesara participarea cetatenilor in viata publica.
Este suficient de a spune ca o astfel de participare ar fi imposibila, daca cetatenii nu ar fi asigurati cu informatie despre viata publica, de care acestia au nevoie si care trebuie oferita de mijloacele de informare.
18. Importanta informatiei, in special a stirilor difuzate la radio si televiziune, a fost pusa in evidenta in Recomandarea 1067 a Adunarii. Influenta acesteia asupra opiniei publice este evidenta.
19. Ar fi gresit sa conchidem din importanta acestui rol ca mijloacele de informare in masa, de fapt, reprezinta opinia publica sau acestea ar trebui sa inlocuiasca functiile specifice ale autoritatilor publice sau institutiilor de invatamant sau culturale cum sunt scolile.
20. Acest fapt ar transforma mass-media si jurnalismul in autoritati sau contra-autoritati (“mediocritate”), chiar daca acestea nu ar fi reprezentanti ai cetatenilor sau nu s-ar supune acelorasi controale democratice ca si autoritatile publice si nu ar dispune de cunostintele unui specialist din institutiile de invatamant sau culturale.
21. Astfel, jurnalismul nu trebuie sa modifice informatia veridica, impartiala si opiniile oneste sau sa le utilizeze in scopuri de informare, pentru a crea sau a influenta opinia publica, deoarece pe legalitatea acestuia se bazeaza respectarea dreptului fundamental de informare a cetatenilor ca parte a respectarii valorilor democratice.
In acest sens, jurnalismul legal de investigare este limitat de veridicitatea si onestitatea informatiei si opiniilor si este compatibil cu campaniile de jurnalism, organizate in baza pozitiilor si intereselor speciale adoptate anterior.
22. In cadrul jurnalismului, informatia si opiniile trebuie sa respecte presumtia nevinovatiei, mai ales in cazurile care se afla inca sub judice si trebuie sa se abtina de la concluzii.
23. Totodata, trebuie respectat dreptul individului la intimitate. Persoanele cu pozitii in sfera publica au dreptul la protectia intimitatii, cu exceptia cazurilor in care viata personala poate influenta asupra vietii publice a acestora. Faptul ca persoana detine un post public nu o priveaza de dreptul la intimitate.
24. Tentativa de a gasi o solutie de compromis intre dreptul la viata personala, reflectata in Articolul 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si libertatea cuvantului, stipulata in Articolul 10, este bine reflectata in dreptul cutumiar recent al Comisiei Europene si Curtii pentru Protectia Drepturilor Omului.
25. In profesia de jurnalist scopul nu scuza mijloacele; de aceea informatia trebuie obtinuta prin mijloace legale si etice.
26. La cererea persoanelor in cauza, mijloacele de informare in masa trebuie sa corecteze automat si imediat orice stire sau opinie falsa sau eronata difuzata. Legislatia interna trebuie sa prevada sanctiuni adecvate si, in caz de necesitate, despagubiri.
27. Pentru a armoniza aplicarea si exercitarea acestui drept in statele membre ale Consiliului Europei este necesar de a implementa Decizia (74) 26 cu privire la dreptul individului la replica a in fata presei, adoptata de Comitetul de Ministri la 2 iulie 1974 si de prevederile corespunzatoare ale Conventiei Europene privind Televiziunea .
28. Pentru a asigura calitatea inalta a lucrului si independenta jurnalistilor, acestia trebuie motivati cu o remunerare corespunzatoare si conditii de munca si echipament adecvat.


29. In relatiile pe care un jurnalist trebuie sa le mentina in cursul activitatii sale cu autoritatile publice sau diferitele sectoare economice este necesar sa se evite orice fel de complicitate, care ar putea influenta independenta si impartialitatea jurnalismului.
30. In jurnalism subiectele controversate sau senzationale nu trebuie confundate cu subiectele despre care este necesar de a oferi informatie. Un jurnalist nu trebuie sa faca abuz de indatoririle sale in scopul obtinerii prestigiului sau a influentei personale.
31. In ceea ce priveste complexitatea procesului de oferire a informatiei, care se bazeaza mai mult pe utilizarea tehnologiilor noi, viteza si coerenta, jurnalistii trebuie sa fie instruiti adecvat din punct de vedere profesional.
Regulile ce trebuie sa le respecte personalul editorial

32. In cadrul activitatii legate de ziare editorii, proprietarii si jurnalistii trebuie sa munceasca umar la umar. In acest scop, trebuie de elaborat anumite reguli pentru personalul editorial, care ar dirija relatiile profesionale dintre jurnalisti si editori si proprietarii organizatiilor mass-media, separat de cerintele normale fata de relatiile profesionale.
Aceste reguli pot servi la infiintarea colegiului de redactie.
Situatii de conflict si cazuri de protectie speciala
.
33. In societate, situatiile tensionate si conflictele apar deseori din cauza anumitor factori, cum sunt terorismul, discriminarea minoritatilor, xenofobia sau razboaiele.
In aceste conditii mass-media are obligatia morala de a proteja valorile democratice: respectul pentru demnitatea omului, rezolvarea problemelor pe cale pasnica si prin urmare, de a se opune violentei, urii si confruntarii si de a respinge discriminarea culturala, de sexe si de religie.
34. Nimeni nu trebuie sa ramana indiferent fata de apararea valorilor democratice.

In acest sens mass-media trebuie sa joace un rol major in prevenirea tensiunii si sa incurajeze intelegerea mutuala, toleranta si increderea dintre diferite comunitati in regiunile in care domina conflictul, dupa cum a stabilit Secretarul General al Consiliului Europei sa se procedeze prin masuri de acumulare a increderii in fosta Iugoslavie.
35. In ceea ce priveste influenta specifica a mass-media, in special a televiziunii, asupra atitudinii copiilor si tineretului, este necesar de a nu difuza programe, mesaje sau imagini care sa reflecte violenta, sex sau consumerism sau sa utilizeze un limbaj neadecvat.
Etica si auto-reglementarea in jurnalism
.
36. In ceea ce priveste conditiile necesare si principiile fundamentale enumerate mai sus, mass-media trebuie sa se conformeze principiilor etice care protejeaza libertatea cuvantului si dreptul fundamental al cetatenilor de a primi informatie veridica si opinii oneste.
37. Pentru a supraveghea implementarea acestor principii, este necesar de a crea organe sau mecanisme de auto-reglementare, din care sa faca parte editori, jurnalisti, asociatii ale utilizatorilor mass-media, experti academici si judecatori; acestia vor fi responsabili de elaborarea rezolutiilor privind normele etice in jurnalism, mass-media obligandu-se anterior sa publice deciziile adecvate.
Acest fapt vor ajuta cetateanul care are dreptul la informatie sa-si exprime opinia pozitiva sau negativa asupra muncii si credibilitatii jurnalistului.
38. Organele sau mecanismele de auto-reglementare, asociatiile utilizatorilor mass-media si catedrele de profil de la institutiile de invatamant ar putea sa publice anual studiul efectuat a posteriori asupra veridicitatii informatiei difuzate de mass-media, comparand stirile cu faptele reale.

Acest lucru ar servi ca barometru al credibilitatii, pe care cetatenii l-ar putea utiliza ca ghid privind normele etice respectate de fiecare mijloc de informare in masa sau de fiecare jurnalist in parte. Totodata, mecanismele corective adecvate pot contribui la imbunatatirea modului de realizare a activitatii de jurnalism.

© Copyright Centrul pentru Jurnalism Independent 2006

http://www.mediaindex.ro/articol_print.php?a=42&s=7&ss=3&sa=7&ssa=3In tarile occidentale exista organisme ale societatii civile care se ocupa de drepturile cetatenilor in relatia cu presa.

Rezolutie nr. 1003/1993 – cu privire la etica ziaristica

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 265 din 20/09/1994

Rezolutie nr. 1215/1993 – cu privire la etica ziaristica

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 265 din 20/09/1994

Cât priveşte campaniile de presă personalizate, cu toate defecţiunile etice care se răsfrâng asupra discernământului civic-politic al publicului – nerespectarea dreptului la imagine, nerespectarea prezumţiei de nevinovăţie – toate acestea conducând la binomul pernicios informare tendeţioasă ↔ critică neonestă, sub cupola generoasă a libertăţii de exprimare [= abuz de libertate], ele apar la tot pasul. De aici un element al tabloidizării, înlocuirea dezbaterii cu gâlceava; o falsă, trufaşă percepere a „puterii presei”, în primul rând, de către aceia care o practică.

http://www.comunicare-relatiipublice.ro/content/view/331/84/

Pietonii si automobilistii…

October 29, 2009

stupidity_1170973245Motto: Cand traversezi strada ..uita-te bine in STANGA si in DREAPTA !

Preambul

Dupa ce au scris “Douasprezece scaune”(1928) Ilf si Petrov, intr-una din conferintele lor de presa au constatat ca tiparul intrebarilor puse a incetat sa mai fie uniform, cand un cetatean grav…ca si unii dintre candidatii nostri la Presedintie sau televiziunile ce-i promoveaza…dintre aceia care recunoscusera puterea sovietica ceva mai tarziu decat Anglia si cu putin inaintea Greciei..i-a intrebat de ce se dedau la haz, caci este  un pacat sa razi si nici sa zambesti nu e cazul…ca la noi, ca-i criza !

In perioada in care au scris Vitelul de aur aveau impresia ca deasupra a plutit chipul cetateanului grav, asa ca si-au asumat riscul si au hotarat:

–  sa scrie un roman cat mai vesel;

–  daca cetateanul cel grav va declara din nou ca satira e blasfemie..sa ceara procurorului republicii sa -l dea in judecata penala, pe temeiul articolului care pedepseste infractiunea de IMBECILITATE CRASA !

Cum a incalcat Panikovski Conventia !

Pietonii trebuie iubiti !  Ei reprezinta cea mai mare parte a omenirii, au construit orasele, au ridicat cladirile cu etaj, au facut instalatiile de canalizare si alimentare cu apa, au pavat strazile si le-au luminat cu becuri electrice, au raspandit cultura in lumea intreaga, au inventat tiparul si praful de pusca, au aruncat poduri peste rauri, au descifrat hieroglifele egiptene, au pus in circulatie lame de ras, au desfiintat comertul cu sclavi si au stabilit ca din boabele de soia se pot prepara o suta paisprezece feluri de mancare hranitoare. Si cand totul a fost gata, cand planeta a capatat un aspect oarecum civilizat…au aparut automobilistii !

Trebuie precizat ca automobilul a fost inventat de nimeni altcineva, decat de pietoni…intr-un moment de pierdere a uzului ratiunii bag seama…din moment ce au uitat asta numaidecat …facand ca automobilele sa treaca strazile sub stapanirea lor.

Si uite asa…partea carosabila a devenit de doua ori mai lata, iar trotuarele mult mai inguste, ajungand de dimensiunea banderolelor de pe pachetele de tutun, facandu-i pe pietoni sa se lipeasca speriati de zidurile caselor…intrebandu-se…pana unde se vor intinde ?

In orasele mari, pietonii duc o viata de martiri,  introducandu-se pentru ei un fel de ghetou in ceea ce priveste circulatia, nemaivorbind de faptul ca nu li se ingaduie sa traverseze, decat la intersectii…din 4 in 4 ani, atunci cand totul atarna de un fir de vot…pardon…par ! 😀

Astfel, masina…destinata unui transport pasnic…a capatat caracterul primejdios al unui proiectil fraticid….scotand in arena coloane intregi de membri ai sindicatelor si ai familiilor lor…

Iar daca pietonul reuseste sa scape uneori este amendat de politie…pentru nerespectarea catehismului circulatiei…

In general, prestigiul pietonilor s-a subrezit mult. Ei care au dat lumii oameni ilustri…sunt nevoiti acum sa se strambe cat se poate de caraghios, ca sa atraga atentia asupra existentei lor !

Doamne Dumnezeule…ce-au ajuns bietii pietoni, care trebuie sa joace dupa regulile automobilistilor , care-i indreapta spre STANGA, cand toata lumea vrea viraj spre DREAPTA , fiindca vor sa nu se sinchiseasca cand calca pe caldaram…de directia spre soare rasare, ci sa o ia pe unde vor ei, fara a se li se spune zilnic la megafon incotro…

Cine sa se sesizeze ca ne sunt incalcate drepturile de libera circulatie pietonala si ca suntem manipulati sa mergem unde nu vrem ?

Cand vor fi decazuti din drepturile automobilistice la referendum si vot…asa cum a decis Panikovski incalcand Conventia….cei care ar trebui trimisi in instanta si conform Codului Penal cel nou…ar trebui sa fie judecati in temeiul articolului, care pedepseste infractiunea in materie de imbecilitate crasa ? 🙂
Dupa Ilf si Petrov




 

Vulgaritatea de campanie = vulnerabilitate !

October 18, 2009

vulgar

“Vulgarity is the ugliest word in our language. I stay in the game to fight it.” Coco Chanel

Inceputa din ianuarie de cartelul antibase,  campania prezidentiala care a obosit psihic electoratul este pe langa manipulatoare si deosebit de vulgara. Ba mai rau…continua astfel, intr-o forma escaladata…dovedind ca a te purta mitocaneste a devenit de “bonton”…ca sa respect educatia de doi si-un pic a sustinatorilor( nu toti) care simt o adevarata placere orgiaca in grosimea obrazului lor, desi se prezentau nu de mult ca varianta europeana sau cu papion, care ar face diferenta.
Vorba ostasului lui Alecsandri…mai lunga-mi pare calea, acum la-ntors acasa…la intentiile declarate…
Pentru a stapani electoratul este nevoie de isterie publica,  o tehnica populista de dominatie folosita din plin acum, cu ajutorul presei aservite si a sustinatorilor pe potriva.

Intre imoralitatea metodelor si impolitetea cuvintelor folosite in aceasta intreprindere… se afla vulgarul, materialismul vulgar.Iar vulgarul, daca ne raportam la conceptia materialista din filosofie este in opozitie totala cu materialismul antic, metafizic, mecanicist si dialectic…asa ca avem de-a face cu cel vulgar ca apanaj al vulgului, o multime rudimentara, nestilata si needucata, care-si duce lupta de minus idei in mod scarbavnic, magareste, mitocaneste si lubric.

Ce ii determina sa ingroase obrazul si sa fie total indecenti precum starletele xxx sau josnici precum Medeea cu fratii sai ciopartiti si imprastiati pe tarmurile Pontului Euxin spre a parea neospitalier ? In primul rand se simt vulnerabili din lipsa de argumentatie.
Oare pericolul pe care il reprezinta stapanul Lanii de aur de 5 ani incoace le da fiori atat de adanci si metafizici, incat nu mai are importanta bunul simt si vocabularul folosit ?
Frustrarea individuala mai e cum mai e, insa cea colectiva ne stigmatizeaza ca natiune, ne coboara ca fiinte umane si ne insingureaza…

Ideea din spatele limbajului este sa stii sa asculti, insa pentru asta iti trebuie generozitate si renuntarea la a fi detinatorul de adevar absolut. E tot un fel de prostitutie si trivialitatea.
Aroma inselaciunii pe care filosofii o numesc gimnastica semanticii suna ca intr-un exemplu englezesc…

Un functionar public în Marea Britanie i-a spus unui jurnalist, atunci când a fost întrebat daca ar fi existat contradictii între codul sau etic personal si rapoartele pe care trebuia sa le scrie pentru ministrul al carui angajat era, ca: a spune lucruri neadevarate în privinta viitorului n-are importanta, deoarece oricine are dreptul sa îsi imagineze cum ar arata lucruri care înca nu exista; însa este mult mai grav atunci când se spun minciuni despre prezent sau trecut.

Suntem pe cale de a deveni  ca o societate chineza, unde se minte cu mare incredere si nonsalanta..de la politicieni la popor fara nicio jena…pentru a produce confuzie, a oferi false sperante, a determina o anumita actiune..si a creea o stare care sa ii serveasca mincinosului. Dar fiindca el nu are puterea de a convinge… devine vulgar cand i se demonteaza minciunile. Si asta se refera la caracterul si personalitatea unui om, nu la realitatea faptelor.

Vulgaritatea injoseste,  minciuna segreganta produce un rau imens societatii si amandoua vorbesc despre degradarea umana.

Asa ca STOP celor ce sunt vulgari in campania electorala !

2-stop-signs

Lipsa ideilor si lipsa de bun simt duce la atacuri furibunde la persoana….si asta ascunde goliciunea mintii ….si micimea ! Iata diferenta !

Mă îneacă indignarea, mă sugrumă neputinţa!

October 16, 2009

wolf-in-sheeps-clothing

Cu voia domniilor voastre, pun aici un text pe care l-am postat pe forumul RTV.

Trăim clipe memorabile. Suntem contemporanii unui timp ce va rămâne în memoria poporului român, drept escaladarea nesimţirii determinate de factorul “mulţi, da’ mulţi”, drept abordarea unei dictaturi a celor “proşti, da’ corupţi”.
O gloată de semidocţi (unii, arători de mirişti ceilalţi) s-a suit în cârca unui neam, crezând că-şi poate impune voinţa şi dorinţa, în pofida nevoilor pulimii arondate.
Au construit cu sârg şi trudă, un lanţ ale cărui zale s-au călit vreme de 20 de ani. S-au şi înmulţit, pentru a cuprinde cât mai abitir naţia oropsită, şi pentru a suge în deplinătatea lui sângele poporului. Şi-au croit ţarcul lor de legi, apărat cu ghimpi de oţel de superba noastră magistratură. În numele unei democraţii proprii, comuniştii de rit nou, înfrăţiţi peste gard cu papionaţii de origine necunoscută, parclamentarii ni se cacă în cap. Ne împroaşcă cu urină de cea mai proastă calitate, izvorâtă din creierele încinse de parvenitism, şi obedienţa faţă de stăpânii care îi plătesc şi comandă.
Legea de căpătîi a ţării, de dânşii promovată, nu le mai rimează intereselor. Acum 5 ani s-a ivit un dobitoc încăpăţânat care s-a cramponat de respectarea ei ad litteram. Or, e imposibil ca întreg aliotmanul să se împiedice, nu? Dacă vorba bună nu ajunge, suspendarea va străpunge! Iată că nu a străpuns.
Întâmplarea (sau nu), a făcut ca încăpăţânarea catârului să-i fie pe plac pulimii. Aceasta şi-a regăsit printre obiectivele ţintite de el, propriile năzuinţe. Şi-a (re)descoperit duşmanii în rândul duşmanilor catârului.
În prag de alegeri, aliotmanul recurge la unele din cele mai deşuchiate tertipuri, cu adevărat măgăreşti. Priveşte constituţia în oglinzi concave sau convexe, prin lupe deformatoare, prin sticle fumurii! Oricărui individ posesor al unui dram de raţiune, acest demers îi poate provoca în cel mai bun caz un zâmbet compătimitor.
Trăim într-o democraţie de mucava. Atât timp cât un şef de partid îşi permite să ne spună la televizor, în prime time, că parlamentarii partidului CONDUS de el nu vor vota nicio iniţiativă a guvernului, fără a apuca a discerne dacă respectivele iniţiative sunt oportune sau nu, sau cât un alt şef de partid ne ingaimă că slujbaşii săi nu vor vota un premier, cu două săptămâni inainte de a fi auzit programul acestuia, soarta noastră e pecetluită. Unde oare am mai auzit de astfel de metode? Cred că cei care au mai apucat epoca de aur, pot să răspundă.
Mi-e o silă, de-mi vine să râd.


%d bloggers like this: