Posted tagged ‘judecatori’

Fiat justitia, et pereat mundus!

February 18, 2011

Ma alatur acestui demers si eu.


Postat de @Cetatean, in sprijinul doamnei judecator Camelia Bogdan

Stimata doamna judecator, pentru mine, procesul in care Vantu Sorin Ovidiu Vantu are o miza personala. Nu pentru ca eu sau cineva din familia mea as fi un pagubit la FNI (slava Domnului, investitiile de acest fel nu au fost niciodata punctual meu forte, iar cunoscutii mei sunt la fel de saraci ca mine), ci pentru ca eu devin pagubit in mod imediat si ireparabil cind vad cum numitul Vantu Sorin Ovidiu, la fiecare infatisare la Tribunal, reuseste sa amine confruntarea cu zeita aceea legata la ochi care ar trebui sa spuna de care parte atirna balanta mai greu, a lui sau a pagubitilor FNI.

Doamna judecator, nu invoc astazi in fata Dumneavoastra pagube materiale, ci invoc o paguba mai mare, aproape irecuperabila, anume pierderea, ca roman, a unei fiinte dragi, pe numele ei Dreptatea.

Am vazut-o pe Dreptatea cu capul atit de spart, incit ma miram ca inca mai traieste, deghizata in Speranta, tinuta in viata de pagubitii la FNI care vin mereu in fata Dumneavoastra.

Am vazut-o pe Speranta calcata in picioare atit de tare, incit m-am mirat ca se ridica si vine de fiecare data cind numitul Vantu Ovidiu Sorin are infatisare la Tribunal. Ea apare mereu, insa individul respectiv vine numai cind vrea sau cind nu are rotula sparta ori un furuncul pe obrazul gros ca talpa piciorului. Nu-i nimic, de aia se si numeste Speranta, sosia mai optimista a Dreptatii.

Dar am vazut-o chiar si pe Speranta abatuta si cu aripile frinte de atitea ori, pentru ca atunci cind vine, numitul Vantu Ovidiu Sorin vine cu sora vitrega a Sperantei, anume Viclenia. Sora asta e mult mai hirsita si mai umblata prin lume, stie tertipuri si a pacalit pe multi. Mare mi-a fost deci mirarea si bucuria, stimata doamna judecator, in clipa cind am citit ca ati avut curiozitatea sa verificati o fituica prezentata de Viclenia, amanta infirmului (se pare) Vantu Sorin Ovidiu, care arata cit de competent in bolile de inima este un ginecolog austriac care il trateaza. In clipa cind am citit ca nu ati inghitit pe nemestecate fituica pusa in fata de Viclenia, am stiut ca am sanse sa le vad intr-o zi pe Speranta si pe Dreptatea dansind de bucurie iar pe Viclenia, trimisa acolo unde ii este locul instr-un stat de drept.

Stimata doamna judecator, stiu ca Viclenia asta are multe surori la fel de periculoase. Pe una dintre ele am vazut astazi la lucru, si se numeste Intimidarea.
In calitatea mea roman si de cetatean care crede in Justitie, vreau sa va spun ca nu sunteti doar doamna judecator Camelia Bogdan, cea care judeca dosarul unui cetatean numit Vantu.

Astazi sunteti  imaginea insasi a Justitiei, adica a Sperantei si a Dreptatii, care este supusa unei tentative de intimidare dintre cele mai grosoloane.

Sa nu va fi frica si sa nu ezitati, nu sunteti singura in fata Vantului si a vinturilor de tot felul. Sunteti alaturi de mine, iar alaturi de mine este si prietenul meu, si el roman, si alaturi de el este si sotia lui, si ea romanca, si alaturi de ei se afla fiica lor, si ea romanca, si alaturi de ei se afla… Se afla Dreptatea si Speranta, una cu capul spart, cealalta cu aripile frinte, insa, doamna judecator, sunt inca vii ! Impreuna stam alaturi de dumneavoastra si va asiguram de intreg sprijinul nostru, pentru ca toti invocam de multi ani pierderea sentimentului dreptatii si al sperantei.

Au trecut vremurile acelea negre si pierit in negura timpului tarimurile de unde vin Viclenia, Intimidarea, Tupeul si alti prieteni de-ai numitului Vantu Sorin Ovidiu. Ei au ramas inca bintuind pe aici, incercind sa isi puna in miscare vechile lor mecanisme de lumini si zgomot care acum nu mai impresioneaza  azi pe nimeni.

Sa nu va impresioneze nici pe Dumneavoastra, doamna judecator ! Umbrele scot sunete, insa nu au consistenta. Consistenta insa va avea decizia Dumnoavoastra in sala de judecata, cind veti inclina balanta, fara mila si fara partinire, facind in sfirsit dreptate.

Doamna judecator, chiar daca miine am afla si ce numar purtati la pantofi sau ce numar matricol aveati la scoala primara, sa nu ezitati ! O tara intreaga e alaturi de Dumnoavoastra. Noi, ca romani suntem cu totii  pagubitii lui Vantu Ovidiu Sorin, si nu asteptam de la Dumnoavoastra altceva decit sa oblojiti capul spart al Dreptatii si sa ii redati Sperantei aripile atunci cind veti judeca si veti transa.

Doamna judecator, fiat justitia, et pereat mundus !

http://theophylepoliteia.wordpress.com/2011/02/17/fiat-justitia-et-pereat-mundus/


Nu mai pot! Nu se mai poate!

September 19, 2009

blind_justice

Toţi cei care mă cunosc pot atesta că sunt un tip greu de scos din sărite. Moştenire genetică, deh.

Dar acum, chiar că nu mai pot răbda. Trebuie să urlu, să scuip , să înjur. Să mă descarc.

Ni s-au suit magistraţii-n cap. Nu guvernului, nu parlamentului, nu preşedintelui. Ci nouă, plătitorilor de taxe. Taxe din care dânşii îşi iau cota cu o nesimţire cruntă. În urmă cu nişte ani, ministrul de atunci al justiţiei (Valeriu Stoica), le înglobase în salariu sporul de risc şi solicitare neuro-psihică, pe care singuri şi l-au atribuit.  Acum şi l-au dorit din nou. Deşi s-a acţionat împotriva legilor firii, l-au primit. Din nou. Nu le e destul. Vor şi recunoaşterea magistraturii ca primă putere în stat.

În răstimpul grevei magistraţilor  şi din cauza acesteia, economia (aşa cum o ştim în condiţiile crizei, adică ciungă şi oloagă) a suferit pierderi suplimentare de zeci de miliarde de €. Adică, echivalentul datoriei externe a ţării. Cine să-i dea în judecată pe magistraţi? Cine să-i judece?

Cine îi va judeca pt încălcarea drepturilor cetăţeneşti ale justiţiabililor? Cine îi va judeca pentru încălcarea drepturilor omului?

Nici acum, după ce şi-au văzut satisfăcute toate revendicările salariale (nemeritate, repet) nu vor să înceteze greva. Ce naiba mai vor? Cu venitul net lunar al unui judecător, un întreprinzător şi-ar putea deschide o afacere fără să apeleze la vreo bancă.

Se plâng de numărul mare de cauze aflate pe rol, dar evită să precizeze motivul pentru care amână acelaşi dosar câte 15 ani. Ar fi fost mult mai puţin solicitaţi “neuro-psihic” dacă ar fi pus rezoluţiile la timp.

Chiar nu se poate găsi o soluţie la această problemă? Nu poate guvernul promova prin procedură de urgenţă abrogarea inamovibilităţii impuse de duetul Iliescu-Iorgovan?

Despre Romania de departe

September 18, 2009

DSC_0131

“The Carpathians are a species of people who are nearly immortal, they have longevity, they’ve been on the Earth for thousands of years, the male lose their emotions after two hundred years if they don’t find the other half which is the woman, the light – they’re darkness the woman is light. They can turn vampires – that’s where vampires come from; once they’ve turned vampires they have to be killed because they will hurt everybody. So the Carpathians end up hunting their own friends and sometimes family if they’ve turned vampire…”.

Eu si sotul meu ne uitam unul la altul si zambim plictisiti – am vazut de atatea ori reclama asta in care o cucoana, cu aer de mamaie plecata spre piata si nimerita intamplator intr-un studio de televiziune, isi promoveaza noua carte intitulata ieftin “Dark Slayer. A Carpathian Novel”, incat nici nu mai merita sa facem obisnuitele glume despre originea mea.

Mai radem cu pofta doar in prezenta unor prieteni de familie care se distreaza mereu pe seama faptului ca sunt din Transilvania, nu-mi place usturoiul si ma simt cel mai bine in semintuneric. Insa nu sunt glume rautacioase, nu sunt in limb… sau daca sunt nu o simt niciodata, dimpotriva, am senzatia ca pana si limbul acesta dintre doua spatii, doua limbi, doua mentalitati diferite imi este uneori mai familiar decat ceea ce ascult sau citesc pe Internet despre Romania.

Cand am venit aici prima oara ma asteptam sa gasesc un spatiu plin de sunete noi, de culori mai vii, de forme si gusturi pana atunci neexperimentate. Ezitasem mult pana sa trec oceanul… mi-au trebuit luni de zile sa-mi fac curaj si sa ma programez la ambasada, mi s-a parut ca interviul este nedrept – mai cu seama fiindca pune atata accent pe partea materiala, iar eu eram obisnuita sa fiu analizata mai degraba din prisma rezultatelor intelectuale – si nu intelegeam de ce trebuie sa-mi fie ingradit dreptul de a calatori liber. Probabil ca daca ar trebui sa reiau procedurile as gandi la fel… desi acum inteleg prea bine de ce acest interviu este si un filtru util.

In fine, ca sa revin, mai intai am fost dezamagita! In primele zile evaluam cu ochi critic totul, eram oarecum iritata de faptul ca aici regaseam aceleasi branduri (Nescafe, Dove, Danon Activia, etc.), imbracaminte, lumanari, kitschisme chinezesti care se gasesc si in Romania, ma simteam pe teritoriu ostil, aveam impresia ca toti ma vor considera o ciudatenie a naturii si nu-mi dadeam seama ca de fapt chiar eram o ciudatenie tocmai prin bagajul inutil de frustrari pe care le caram in spate si care tineau mai degraba de apartenenta la o cultura minora (nu spun minora calitativ, ci minora prin marginalitate).

Reactiile mele erau exagerate, incercam sa descopar pretutindeni o unda de dispret mascat in spatele fiecareia dintre intrebarile celor din jur referitoare la accentul meu, ii suspectam de superficialitate. Insa cred eu eram cea superficiala si nu mi-a trebuit mult pana m-am indragostit de tara aceasta nu pentru stilul de viata diferit, ci pentru oamenii de aici… am devenit dependenta de zambetele lor, de felul in care sunt tratata, de linistea din jur si chiar si de curiozitatea lor… asa cum stau uneori sa le povestesc ca vin dintr-o tara europeana numita Romania, “aia cu Dracula” cum le spun uneori celor cu care nu prea am chef sa discut. Stiu ca Dracula e pentru ei un tip “ok”, singurul club de carte de la mine din oras este un club in care se discuta numai carti despre vampiri, asa ca il arunc la inaintare si imi intretin “misterul personal”.

Oricum Romania aproape ca nu exista aici altfel decat ca un spatiu intunecat… abia gasesti cateva pagini ici colo in ghidurile turistice mai evoluate (asa am aflat, de pilda, ca daca esti american si vrei sa vizitezi Romania trebuie sa stii ca ii jignesti teribil pe localnici daca ii intrebi despre comunism), in rest nu aparem in niciun ghid turistic tematic (gen “Biserici si manastiri din Europa”), nu avem niciun ghid separat (hai ca intelegi atractia pentru tari ca Grecia, Franta si Germania, insa Croatia, Ungaria, Polonia si chiar Turcia au uneori rafturi intregi de ghiduri turistice individuale frumos colorate, promovandu-si pana si ultimul podet din tara), asa ca din cand in cand mai extrag impresii din carti despre vampiri, cele mai multe candide in naivitatea lor.

De cateva zile insa ma urmareste o comparatie care intr-un fel sintetizeaza, cred eu, diferenta adevarata dintre Romania si SUA… la inceputul saptamanii o stire facea senzatie aici: presedintelui american i s-a strigat in timpul unui discurs ca minte. Nu intru in detalii politice fiindca stirea m-a frapat intr-un alt sens… am ramas aproape socata de faptul ca senatorul caruia i-a scapat acea fraza si-a cerut imediat scuze si reactia lui a fost comentata critic de catre toata media, indiferent de parte, ca fiind un afront de netolerat fata de institutia presedintelui.

Nu stiu de ce stirea mi-a adus aminte de spectacolul trist, de aceasta data din parlamentul Romaniei, in care un senator roman defila la un moment dat cu un cearceaf pe care erau desenate niste gratii in timpul unui discurs de condamnare a comunismului. Erau prezente in sala diferite personalitati, luptatori anti-comunisti romani si straini, ambasadori si… presedintele Romaniei care se caznea sa termine acel discurs in ciuda urletelor si fluieraturilor audientei. Iar mass-media romaneasca a comentat apoi zile intregi cu veselie si complicitate nu substanta discursului prezidential, ci delirul verbal al senatorului care provocase intregul circ, spre deliciul marii parti a publicului posesor de telecomanda.

Despre asta este vorba… atata vreme cat ne vom balacari in discursuri sterile, cat judecatorii din Romania nu raspund niciunei instante pentru hotararile lor (aici in fiecare stat, de pilda, exista un soi de consiliu care are scopul de a da calificative judecatorilor in functie de corectitudinea deciziilor si de etica lor… un consiliu din care fac parte judecatori, avocati si cetateni! pentru cei interesati cautati (Judicial Qualification Commission), cat la ceas de seara politicieni si jurnalisti pe jumatate imbecili al caror singur atu este faptul ca stiu sa utilizeze intreg dictionarul de slang al limbii romane vor avea tupeul sa vorbeasca despre “marinerul chior si beat” sau despre guvernul boc-poc pe care il platesc, vezi doamne, din impozitele lor manjite cu rahat mogulesc, cata vreme societatea civila doarme in santul non-ratiunii si nu reactioneaza critic deloc in fata unor astfel de spectacole, vom avea de ce sa ne simtim ciudat in pielea noastra proprie! Poate cucoana cu vampirii ei avea dreptate… multi dintre Carpathiansii astia sunt destinati sa  devina vampiri si sa fie vanati de restul de Carpathians intr-un fratricid vesel cu iz de talk show…

Diferenta dintre noi si ei, in opinia mea, este o imensa diferenta… de atitudine, de implicare, de reactie a cetateanului obisnuit impotriva nesimtirii, a inculturii, a ticalosiei si manipularii, cu amendamentul ca reactia trebuie intotdeauna sa se situeze in limitele civilizatiei si ale bunului simt. Politica adevarata nu s-a facut niciodata prin punerea pumnului in gura, prin promovarea barfei si a aluziei sexuale la rang de discurs de opozitie, ci prin diplomatie si negociere. Iar de asta nu ma mira cand citesc acum pe “feeds” ca Romania nu are nicio sansa sa prinda postul de comisar european pe agricultura. Trist…


%d bloggers like this: