George Lucas, regizor al filmelor “Razboiul stelelor” si “Indiana Jones”: “Magia lui Steve este ca, in timp ce altii accepta pur si simplu ce este dat, el a vazut adevaratul potential in tot ce a atins si nu a facut niciodata compromisuri viziunii sale.”
…si invata sa fii cocreator al vietii tale….
Ce naiba stim ? Poate ca legatura dintre fizica cuantica si constiinta ne ajuta sa ne dezmeticim. Un film sustinut de profesori de la universitati prestigioase si care merita vazut.
Filmul este tradus in limba romana.
Partea I
http://video.google.com/googleplayer.swf?docid=6842118934071010546&hl=en&fs=true
Partea II
http://video.google.com/googleplayer.swf?docid=-5578975160370900111&hl=ro&fs=true
Sursa : Iesirea din Matrix
Mântuitorul a avut o cruce de lemn si o inima de aur. Azi multi avem cruci de aur si inimi de lemn.
Fie ca în clipa vestirii într-un glas a Invierii Celui fără de moarte, să renască şi puterea noastră de a iubi şi a ierta.
Dumnezeu să vă dea un curcubeu la fiecare furtună, un zâmbet la fiecare lacrimă, o binecuvantare la fiecare pas, o promisiune la fiecare grijă şi un răspuns la fiecare întrebare!
Paşte Fericit!
PS. Multumesc Ana !
Janet ma saluta bucuroasa de cum deschid usa, imi spune ca i-am lipsit, ma intreaba ce mai fac. Zambesc la randul meu si ii raspund sincer ca mi-a fost teribil de dor de ea in aceste ultime doua saptamani in care nu am putut sa vin la biblioteca fiindca am avut cotul dislocat si simt cum ma invaluie caldura ei interioara, aceeasi caldura pe care am simtit-o cu ceva timp in urma cand am pasit pentru prima oara in cladirea micuta, cu numai trei incaperi ticsite de carti de la un capat la altul.
Atunci mi-a strans mana si mi-a urat “bun venit” ca nou rezident al orasului (oras este mult spus, locuim intr-o asezare de suburbie cu aproximativ 2000 de locuitori in care timpul curge cu mult mai incet decat in orasul mare aflat la 11 mile distanta) si, dupa cateva fraze politicoase, m-a invitat la un eveniment organizat o data pe an la ea acasa… o sarbatoare a toamnei in care se serveste specialitatea locului, o reteta speciala de pui prajit.
Imi aduc aminte ca am ramas uimita atunci de familiaritatea ei, insa in timp mi-am dat seama ca aceasta familiaritate nu are nimic artificial, ci este o deschidere fireasca a unei persoane rafinate care a calatorit pe aproape toate continentele lumii si care acum imparte in timpul saptamanii cu aceeasi pasiune sfaturi de lectura atat copilasilor cu mutre serioase care vin sa imprumute carti cu povesti, cat si adultilor pasionati de romane politiste, in vreme ce in week-end-uri organizeaza lecturi publice din clasici, din poeme si romane consacrate.
Nimeni nu o plateste pentru activitatile de week-end, dupa cum nimeni nu il plateste nici pe Randy care ma saluta scurt dintr-un colt in timp ce incep sa aranjez cartile in liniste, ocupat sa il invete pe un adolescent sa lucreze in Office. La randul sau a invatat sa faca asta candva tot de la un voluntar.
Cat despre mine… nici nu stiu cum s-a intamplat sa-mi ofer ajutorul, pur si simplu am citit anuntul mic de langa biroul lui Janet si i-am spus scurt la un moment dat “I could do that” si astfel, pe principiul “adopt a shelf”, am adoptat un raft al bibliotecii pe care il aranjez ori de cate ori am timp liber… a devenit responsabilitatea mea. Vorba aceea, imbin utilul cu placutul…
Cred ca niciodata nu am simtit ca apartin unei biblioteci ca acum… desi am trecut prin multe. In liceu ma refugiam in sala de lectura a unei biblioteci judetene chiar si atunci cand voiam sa chiulesc de la scoala, in facultate aveam adevarate “ritualuri” de biblioteca… mergeam sa citesc, fie pentru examene, fie pur si simplu “pentru mine”, aproape in fiecare zi. Aveam o ora precisa cand imi beam cafeaua de la un chiosc din apropiere, aveam prieteni “de sala” de lectura, aveam un loc al meu la o masa anume, pe care incercam sa-l “prind” in fiecare zi. Si fiecare biblioteca avea cititorii ei patimasi, oameni care uneori faceau naveta zilnic pentru a veni sa citeasca.
Insa nu am fost rugata niciodata sa pun si eu umarul la ceva, nu am fost intrebata ce interese am… singurele interactiuni de care imi aduc aminte sunt problemele pe care le-am avut cu unii dintre bibliotecarii plictisiti ce nu intelegeau uneori de ce le solicitam atatea carti, deranjandu-i din vegetare. Asa ca acum cand a inceput sa imi placa voluntariatul, privesc inapoi si imi dau seama cate posibilitati am pierdut… ce usor ar fi fost sa mi se solicite ajutorul si sa-l ofer.
Ideea de voluntariat aici este una foarte serioasa, inca din clasele primare copiii sunt incurajati sa participe la astfel de activitati. Mie mi s-a potrivit acest ajutor mic dat bibliotecii, insa sunt oameni care organizeaza din placere evenimente in care implica toata comunitatea (de la jocuri de baseball pana la serbari gen “zilele orasului”) sunt studenti care in urma unei selectii riguroase sunt incurajati sa lucreze pentru decani pro-bono, numai pentru a dobandi experienta, sunt mici formatii de muzicieni amatori care incanta o mana de oameni stransi intr-o sala a scolii vineri seara, sunt grupuri de persoane si fundatii care ajuta persoanele aflate in nevoie (de la nevoi materiale si pana la situatii de viata, de tipul pierderea unei rude / prieten, divort, etc.).
Nimeni nu protesteaza si nimeni nu considera ca astfel este folosit, dimpotriva, a fi voluntar, a fi implicat intr-o activitate care ti se potriveste si care te face sa te simti bine, este si un motiv de mandrie.
A trebuit sa trec oceanul pentru a-mi da seama cat de departe este voluntariatul de munca patriotica si cata bucurie iti poate oferi ideea de a face ceva conform cu pasiunile tale care ii ajuta si pe altii in acelasi timp. Cat de ok este sa te exprimi pe tine insuti facand ceva care nu-ti aduce niciun beneficiu material, insa care iti reflecta interesele si personalitatea. Ciudat, nu-i asa?
O fabula si o deschidere spre comunicare….. 🙂
O poveste despre un alt fel de comunicare… 🙂
Nu, nu este o varianta de avarie a constatarii ca procentul de inteligenta prost folosita creste asa cum au constatat americanii comparand combatantii in razboiul din Vietnam si cel din Irak. Este doar un indemn la care ii invita Andrei Plesu in filmuletul de mai jos, pe cei care nu se preocupa de afaceri de tip capitalist karaokian, ca doar nu poti sa tii trei pepeni intr-o mana..sau sa te incolonezi cumva, nici macar la biblioteca Academiei sau la vreo Aula Universitara, fie ea de.. stat sau de.. privata !
Cadenta, asa cum spune filosoful care marturiseste cu multa candoare ca fiecare dintre noi are o zona de prostie, marturisindu-si-o pe-a lui din domeniul afacerilor trebuie degraba inlocuita cu ritmul, fiindca-i muzical, ca doara tactul e totul in afaceri ( ar merge ca unsa si analogia cu descendenta paterna) atunci cand prinzi ritmul.
Sunt aproape convinsa ca fiecare dintre noi s-a lovit de un proaspat imbogatit, care ne-a stricat ritmul biologic cuminte si intelept aruncand banii…fara numar…
Si ca tot veni vorba..nu ma pot abtine..ce-ar fi lumea afacerilor fara experti de genul unui chirurg ajuns primar, care in vremuri nu prea indepartate salva vieti punand capat amigdalitelor pultacee, determinat astazi, sa capete o noua expertiza a ceasurilor poleite menite a atrage atentia metropolitanilor cu un cucu-cucu similar cu fluieratul dupa dame in splendid obicei dambovitean ?
Spre deosebire de Lucian Blaga, care spunea despre Platon ca a ajuns filosof din sculptor, primarul nu da semne ca ar putea deveni la randul lui un filosof al administratiei urbei, ci mai curand un baiat de firme…cu sponsori, capitalist de tip karaoke cantand dupa ureche..
Un alt expert, sprintarul cu nume de floare de categorie usoara…vrea sa bata matahala cotrocenilor si sa inceapa dansul ca mireasa singur la palat..
Hmm…ce umor are intaiul petrolist al tarii !
Daca n-ai umor, nu te descurci in hatisurile capitalismului de karaoke de astazi, chiar daca ii copiezi vestimentatia lui Plesu in armonie cu tot si toate, fiindca nu haina face pe om, ci impreuna personalitatea.
Este absolut delicios speach-ul sau de la lansarea cartii de Funky Business a lui Jonas & Kjell, prezentata cu un umor devenit crescendo, de la cele mai joase octave, pana la cele mai inalte. Se vede ca stie a dansa ! De altfel si tinuta a fost asortata in culoarea albastra a celor spuse, dovedind ca este omul care nu coboara la trivialitati pragmatice, decat poate pentru a-i invata pe ceilalti sa danseze si sa se identifice igienic de la distanta…de zona de prostie.
Din pacate pentru noi, nu toata lumea este Petre Tutea si nici Andrei Plesu.
Asa ca maestre…chapeau bas !
Comentariu inspirat din alocutiune….
“Democracy is a form of worship. It is the worship of jackals by jackasses.”
~ H.L. Mencken ~
Acest blog contine opiniile mai multor autori. Semnatura lor se afla in fruntea articolelor la "posted by", iar continutul acestora reflecta opiniile lor personale despre ceea ce considera ca trebuie sa impartaseasca cu cititorii.
Aici libertatea de expresie este adevarata.
Cenzura nu exista !
Va multumim ca ne cititi si speram sa si comentati, chiar daca sunteti de alta parere. Va respectam ca sa ne respectati !
Alexa
Exista in Romania nenumarati oameni onesti si competenti, ale caror constiinte si voturi nu pot fi cumparate. Exista in Romania intreprinzatori care nu si-au facut averea prin afaceri dubioase. Exista in Romania universitari, medici, cercetatori cu studii stralucite. Exista in Romania artisti de exceptie, scriitori de anvergura, sportivi de elita. Exista in Romania o clasa de mijloc formata din cetateni care au calatorit, au vazut si au inteles ca se poate trai si altfel. Exista in Romania oameni cinstiti, tineri si batrani, la sat si la oras, bogati si saraci, cu credinta in Dumnezeu si dornici sa traiasca in armonie cu semenii lor. De cele mai multe ori, vocea lor nu se aude. ei sunt cei liberi si puternici. Ei sunt forta vie a natiunii noastre si, totodata, adevarata majoritate.
Blog Mihail Neamtu
ALEXANDRU MITACHE
ceaikovski
corneliu
alexa
doll50
dorin58
lucaman
nightmare
nostrabrucanus
sandukan
tucu2
unchiulsam2009
The Economist
Romanian Leu Exchange Rate
Alexa Blog 
You must be logged in to post a comment.