Posted tagged ‘elite’

Reinventarea activismului, invitatie la… ceai :)

September 20, 2009

garagedoorpolitics1

It is about time that the silent majority spoke up, there is no more time for remaining silent if we enjoy and want to preserve our way of life and all of the freedoms we enjoy. This is a great nation, unfortunately it is being derailed by a vocal minority. God Bless America.

Desigur, citatul de mai sus, postat de cineva care se semna drept “anonim” pe un forum oarecare, ar putea apartine si unui roman, bineinteles cu diferenta de locatie de rigoare.

Reactiile cetateanului obisnuit confruntat cu sistemul sunt instinctiv aceleasi peste tot, cu diferenta ca la romani pe forumuri si in ziare apar persoane programate discursiv sa distruga din fasa prin injuriile lor orice polemica civilizata, orice schimb de idei care ar aduce atingere intereselor lor partinice. Si astfel, acumuland pe de-o parte injurii si pe de alta parte confruntandu-se cu indiferenta autoritatilor la problemele lor reale, cotidiene, civismul romanilor a ajuns ca o frumoasa din padurea adormita… atractiv insa complet anesteziat, un termen cu greutate e adevarat, dar pe care simti nevoia insa sa-l ascunzi dincolo de cortina constiintei pentru a te pune la adapost de judecata publica.

Mai mult, asta nu se intampla doar in cazul oamenilor obisnuiti, ci si la nivelul intelectualilor romani, cei care formeaza ce se numeste indeobste “elita”, intelectuali care gasesc de cuviinta sa iasa si sa-si afirme sustinerea pentru un candidat sau altul numai cu prilejul campaniei electorale, in restul timpului preferand sa-si explice ideile numai in cercuri inchise, la adapostul spatiului academic… Lucru intr-un fel de inteles atata vreme cat termenul de “activism” in Romania a dobandit decenii de-a randul (trecand prin agentii colectivizarii, secretarii de partid si poetii de curte, ba chiar si aplaudacii mituiti cu un mic si o bere stransi de Marean Vanghelie pe la chermezele de partid sau pusi sa plateasca voturi pe margine de drum pe langa sectiile de votare… toti sunt “activisti”…), o conotatie negativa, “activistul” este cineva care aproape ne agreseaza.

Si totusi, ne plangem de lipsa de atitudine, de aceasta indiferenta din jurul nostru care ne face sa ne simtim mici si neinsemnati in fata autoritatilor, de starea de perpetua neputinta de a controla deciziile care ne afecteaza, fara sa ne dam seama ca civismul inseamna si implicare… vrem sa ni se recunoasca drepturile dar nu facem nimic in acest sens, vrem sa se aplice legile insa inchidem ochii toleranti atunci cand ele sunt “ocolite” putin de cei din jur, platim taxe pentru ca “asa trebuie”, reactionam prea putin atunci cand avem de-a face cu coruptia, etc.

Cu alte cuvinte, nu ne dam seama de un lucru simplu: civismul inseamna si… activism (!!!), adica si implicarea efectiva in viata agorei! Iar acest activism nu include neaparat aderenta la o doctrina de partid, ci asumarea constienta, deliberata si vocala atat a drepturilor cat si a indatoririlor de cetatean. In plus, a injura guvernarea pe forumuri de la adapostul monitorului unui computer nu inseamna a lua atitudine, ci inseamna a ascunde lipsa adevarata de reactie… o adevarata reactie implica discutia libera, abordarea directa, chestionarea factorului de decizie face-to-face, invitarea lui la dezbateri reale.

Cand am auzit prima data de asa numitele “tea parties”, am fost usor confuza… imi imaginam o adunare de pensionari care luau ceaiul impreuna in lipsa de altceva. Insa pe parcurs am inteles ca de fapt erau grupuri de dezbatere pe marginea unor decizii guvernamentale… iar ceaiul este numai un pretext de adunare. La ele participa absolut toti cei care doresc si care au ceva de spus, atat persoane publice si politicieni, cat si cetateni obisnuiti, iar organizatorii sunt in general voluntari!

Se organizeaza adevarate “caravane debate” (cu trasee si date precizate cu mult inainte) in care se abordeaza probleme importante in Statele Unite acum (de la nivelul taxelor si pana la reforma sistemului sanitar), uneori discutiile sunt duse de pe pozitii antagonice si devin extrem de aprinse, insa solutiile care se propun sau macar nemultumirea oamenilor obisnuiti sunt mediatizate intens si devin daca nu intotdeauna un punct de reper, cu siguranta un factor de luat in seama pentru guvern.

In acest fel cetatenii reusesc sa-si faca cunoscut glasul, sa-si spuna punctul de vedere, sa-si faca simtita prezenta in viata publica dincolo de limitele scrutinelor electorale propriu-zise si chiar de manipularea media.


In Romania se discuta astazi despre asumarea raspunderii guvernului pe legi extrem de importante precum reforma in educatie si legea salarizarii unitare. Inafara de sindicate si de guvernanti nu am vazut pe nimeni care sa se asocieze si care sa iasa in fata si sa-si exprime opinia asupra felului in care se va face educatia copiilor nostri, despre felul in care este afectat de modelul salarial propus de guvern.

Nu am vazut nicio dezbatere reala inafara de cele dintre asa-zisii analisti politici si politicienii propriu-zisi, aceiasi si aceiasi oameni par a detine secretele absolute in vreme ce restul romanilor privesc la televizor impietriti, isi traiesc propria viata fara niciun soi de reactie. Toti asteaptam ca guvernul sa faca ceva pentru noi, mura-n gura cum se spune (si injuram in surdina atunci cand ne simtim nedreptatiti, cand taxele sunt prea mari cand salariile nu ne ajung), fara insa a contribui cu adevarat la deciziile luate de acesta.

Vrem sa fim cetateni europeni insa uitam ca suntem in primul si in primul rand cetateni romani; uitam ca pana ce noi insine nu ne vom implica si nu vom schimba ceva in cotidianul nostru, intotdeauna ne vom simti la fel de mici si la fel de umili ca o pensula inerta in fata unui tablou de Rembrandt.


%d bloggers like this: