Posted tagged ‘Dumnezeu’

Sarbatori fericite!

April 14, 2012

 

Astazi in sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necajite si manjite,
Zece oua inrosite.

Un ou alb, abia ouat,
Cu mirare le-a-ntrebat:
– Ce va este, fratioare,
– Ce va doare?
Nu va ninge, nu va ploua,
Stati gatite-n haina noua,
Parca, Dumnezeu ma ierte,
N-ati fi oua…
– Suntem fierte!
Zise-un ou rotund si fraise
Langa pasca cu orez.
Si schimbindu-si brusc alura,
Toate-au inceput cu gura:
– Pan’la urma tot nu scap!
– Ne gateste de parada.
– Ne ciocneste cap in cap
Si ne zvarle coaja-n strada…
– Ce rusine!
– Ce dezastru!
– Preferam sa fiu omleta!
– Eu, de m-ar fi dat la closca,
As fi scos un pui albastru…
– Si eu unul violet…
– Eu, mai bine-ar fi sa tac:
Asa galben sunt, ca-mi vine
Sa-mi inchipui ca pe mine
M-a ouat un cozonac!…

                                  (“La Pasti” de George Toparceanu)

Paste fericit tuturor !

 

Adversitatea….

July 14, 2010

Traim in ultima vreme intr-o perioada in care adversitatea a ajuns sa ocupe intreg spatiul public si sa ne afecteze mai mult sau mai putin pe toti.
Am pornit de la definitia data de dictionar si am conexat-o cu limbajul folosit ca sa o exprime…ostilitate, potrivnicie, vitregie, vrajmasie, dificultate, greutate.

Ce am constatat este ca nu numai cuvintele folosite sunt problema, ci ceea ce credem despre oamenii pe care ii consideram adversari. Este vorba despre valorile din spatele cuvintelor rostite si modul cum le construim, ca si felul in care vedem lumea si pe ceilalti.

In lumea antica , grecii si romanii credeau cu tarie, ca un blestem emis pe cale orala are putere, atunci cand il rostesti, facandu-l practic sa existe. Si atunci ma intreb, daca suntem constienti de realitatile pe care le creem cu cuvintele noastre. Tinem sa avem langa noi persoane limitate sau puternice , fiindca prin simplul fapt ca numim un om prin prisma adversitatii ii stopam puterea pe care o are.

Prin cuvintele care definesc adversitatea in dictionar, practic creem realitatea de langa noi…ostila, potrivnica, vitrega, dificila si grea. Poate ca limba noastra nu s-a adaptat inca la schimbarile vremurilor, desi limitarea nu mai constituie o problema, avand in vedere de exemplu platformele de socializare online, care ne ajuta sa ne autodefinim si sa ne alaturam unor grupuri pe care le alegem.Poate ca tehnologia de astazi ne dezvaluie un adevar pe care inca nu l-am realizat, acela ca fiecare om are ceva rar si puternic de oferit societatii si ca abilitatea de adaptare este cel mai mare castig al nostru si un lucru extrem de interesant de studiat.

Fiindca are de-a face cu depasirea adversitatilor. Adversitatea nu este insa un obstacol pe care trebuie sa il depasim, ca sa ne continuam viata. Este doar umbra noastra, pe care o vedem cateodata putin si alteori mai mult, dar intotdeauna cu noi, ca si provocarile. Ar trebui sa gasim oportunitatile oferite de adversitate, sa ne deschidem la ea, sa o imbratisam, sa o facem knock out sau sa dansam cu ea. Si poate asa o vom considera ceva natural si util, care nu ne poate trage in jos.
Cineva spunea ca cea mai mare adversitate pe care am creat-o este ideea de normalitate. Cine este normal ? Nu exista normal, ci doar trasaturi comune, tipice.. Si la urma urmelor, de ce am fi banali, nu ? Daca putem schimba aceasta paradigma a aspiratiei spre normalitate in posibilitate sau forta interioara, ne putem elibera abilitatile valoroase din noi si putem contribui – un verb care ne scoate din amorteala.

Spiritul uman este extrem de receptiv, atunci cand primeste cheia propriei sale puteri. Singurul nostru handicap este un spirit zdrobit, care nu mai are curiozitatea naturala a copilariei si capacitatea de a-si imagina, care inseamna putere, puterea de a creea noi realitati si un nou mod de a fi.
In secolul XIV, poetul persan Hafiz scria poezia ” Dumnezeul care stie doar patru cuvinte “….

Fiecare copil l-a cunoscut pe Dumnezeu
Nu Dumnezeu al cuvintelor
Nu Dumnezeu al interdictiilor
Ci un Dumnezeu care stie doar patru cuvinte si le tot repeta
Vino, danseaza cu mine !

Acceptam invitatia la dans ? 🙂

Articolul mi-a fost inspirat de un filmulet gasit pe net.


%d bloggers like this: