Posted tagged ‘Dinu Patriciu’

MATRIOSKA DAMBOVITEANA

February 27, 2013

 

USL-UL ISI SCHIMBA PROGRAMUL DIPLOMATIC…IATA CUM SE INLOCUIESTE AMERICA CU RUSIA SI GITTENSTEIN-UL CU MALGHINOV-UL…

———-18 Mai 2012——————

Andrei Marga s-a intalnit cu ambasadorul Rusiei la Bucuresti. Numirea lui Andrei Marga la Externe a stat sub semnul controversei, după ce și-a declarat, în timpul audierilor din comisia de specialitate a Parlamentului, admirația față de președintele rus Vladimir Putin, pe care l-a numit ”un om foarte competent”.De asemenea, șeful diplomației române s-a arătat nemulțumit de stagnarea relațiilor cu Rusia și China. EVZ

———–14 iunie 2012—————
Victor Ponta s-a întâlnit în 14 iunie, la recepția organizată de Ambasada Federației Ruse la București, cu Aleksandr Kondiakov și Viktor Komardin, președintele companiei de armament Rosoboronexport. Curentul

———–24 august 2012————-

Ministrul Afacerilor Externe Titus Corlatean a discutat, vineri, cu ambasadorul Federatiei Ruse la Bucuresti .

“Cei doi oficiali au avut un schimb succint de vederi asupra stadiului şi perspectivelor de evoluţie în ce priveşte Siria, în contextul rolului Federaţiei Ruse pe plan internaţional în acest dosar şi al interesului specific al României pentru situaţia cetăţenilor săi care se regăsesc în prezent pe teritoriul sirian”, informează un comunicat MAE, transmis Mediafax.

De asemenea, Corlăţean a exprimat şi “interesul părţii române pentru un dialog bilateral la un nivel politico-diplomatic corespunzător”, precum şi “angajamentul pentru susţinerea unei cooperări bilaterale cu Federaţia Rusă circumscrise unei agende constructive, astfel încât relaţiile bilaterale să fie consolidate în viitor pe baze pragmatice, dobândind transparenţă şi predictibilitate”. Romania Libera

———-26 septembrie 2012——–

Valeriu Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, a avut miercuri o întrevedere cu Ambasadorul Federaţiei Ruse la Bucureşti, Oleg Malghinov, cu care a discutat despre impulsionarea dialogului interparlamentar între România şi Rusia. Epoch Times

———-26 septembrie 2012——–

Ambasadorul Rusiei la Bucureşti, Oleg Sergheevici Malghinov, s-a aflat pentru aproximativ o oră în sediul Ministerului Economiei

(condus de Daniel Chitoiu), la o zi după ce premierul Ponta a afirmat că firma rusă TISE nu exclude interesul de a continua cooperarea cu Guvernul pentru “o viitoare privatizare sau investiţie”. Ponta a afirmat marţi, într-o conferinţă de presă privind situaţia Oltchim, că reprezentanţii companiei ruse TISE, din grupul Gazprom, au anunţat la 17 septembrie, cu trei zile înainte de deschiderea ofertelor pentru preluarea combinatului din Râmnicu-Vâlcea, că nu vor participa la licitaţie, dar că nu exclud interesul de a continua cooperarea cu Guvernul pentru “o viitoare privatizare sau investiţie”. Anchete online

———-08 octombrie 2012———

Premierul Victor Ponta s-a întâlnit, la sediul Guvernului, cu ambasadorul Rusiei la Bucureşti pentru discuţii legate de viitoarea privatizare a combinatului Oltchim (OLT), la întrevedere participând şi miniştrii Economiei şi Finanţelor.Realitatea.net

———- 10-11 octombrie 2012———-

Daniel Constantin a efectuat o vizită la Moscova ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale.

———- 3-5 noiembrie 2012————
Sorin Oprescu s-a aflat în vizită la Moscova primarul general al Bucureştiului. Moscova.mae.ro

 

———–27 februarie 2013———-

Crin Antonescu se intalneste cu ambasadorul Rusiei ….Potrivit Agerpress, cei doi oficiali au discutat despre dezvoltarea relaţiilor bilaterale dintre România şi Federaţia Rusă, insistând pe dimensiunea culturală a acestora şi pe dezvoltarea diplomaţiei parlamentare.
În acest context, preşedintele Senatului a reiterat invitaţia adresată preşedintelui Sovietului (Camera Superioară din Legislativul rus), Valentina Ivanovna Matvienko, de a efectua o vizită oficială în România, mai precizează sursa citată. Evz

IN INCHEIERE, O MUTARE MAI PUTIN OBSERVATA DAR CARE MERITA EXPLICATA…
———-Vineri, 05 Octombrie 2012——
Tranzacția pentru vânzarea Adevărul Holding a fost parafată aseară. Dinu Patriciu și Cristi Burci au semnat ieri acordul, în jurul orelor 19.30-20.00, conform paginademedia.ro.
pe: 11 februarie, 2013

Intrebat daca initiativa de a nu mai scrie a fost a conducerii Adevarul, jurnalistul a raspuns sec: “Prefer sa nu comentez pe aceasta tema”. Grigore Cartianu ramane angajat in continuare al holdingului de presa condus de Cristian Burci, dar nu pe firma care administreaza publicatia Adevarul, ci pe grup. Totodata, a stabilit cu oamenii din conducerea trustului sa poata reveni cu articole in Adevarul daca situatia politica din tara se va complica. “De la 1 februarie raman angajat pe Adevarul Grup ca editor public, voi face observatii de natura jurnalistica si propuneri Consiliului Editorial. De asemenea, am convenit sa pot reveni oricand cu articole in ziar si pe online daca se intampla ceva grav in mediul politic (n.r. – o situatie similara suspendarii presedintelui Basescu din vara anului trecut)”, ne-a declarat Grigore Cartianu. Reporter Virtual

Reporter Virtual a relatat in premiera despre un alt jurnalist indepartat din Adevarul Holding: Sabin Orcan, fost publisher al ziarelor din trust, fost prim redactor-sej adjunct la Adevarul si fost redactor-sef al retelei de ziare gratuite Adevarul de Seara. Citand surse din conducerea editoriala a ziarului, Reporter Virtual a lansat ipoteza ca indepartarea lui face parte dintr-un plan mai larg, inceput odata cu plecarea redactorului-sef Mihnea Maruta si continuat cu izolarea lui Grigore Cartianu pe functia de “ombudsman”, plan care vizeaza plecarea, pas cu pas, a celor de pe functii de conducere care critica guvernarea USL.

E TIMPUL SA VIN SI EU PE BLOGUL ALEXEI CU O RELATARE IN PREMIERA.

CU CINE CREDETI CA SI-A COMPLETAT GARNITURA, NOUL PATRON AL ZIARULUI ADEVARUL?

CU UN DOMN CARE PUBLICA SI LA VOCEA RUSIEI, PE NUME …MARCEL RADUT SELISTE.

AVETI AICI ULTIMUL ARTICOL PUBLICAT DE VOCEA RUSIEI  PE 26 FEB.2013 – Vocea Rusiei

DOMNUL MARCEL RADUT SELISTE NU FACE DIN ASTA UN SECRET. O RECUNOASTE CU SINCERITATE SI MANDRIE CHIAR AICI: Vallahianova.blogspot.ro

INCEPAND CU DATA DE  10 FEBRUARIE 2013,  DOMNUL IN CAUZA ESTE PUBLICAT SI DE ZIARUL ADEVARUL. IL PUTETI CITI AICI : Adevarul

DORESC ZIARULUI ADEVARUL O FRUMOASA COLABORARE CU VOCEA RUSIEI… PRIN INTERMEDIUL DOMNULUI MARCEL RADUT SELISTE.

USL-UL A REUSIT SA MAI DISTRUGA UN CUIB AL IMPERIALISMULUI AMERICAN, IN CARE SE VARASERA VREMELNIC ,ELEMENTELE FASCISTE SI DUSMANOASE…CARTIANU, SABIN ORCAN…ETC.

LE UREZ DISTRACTIE PLACUTA CITITORILOR CLACASI!

Lectia baltica despre privatizare: spre stiinta guvernului !

November 2, 2011

(Reuters) – In their battle to bolster state finances and avoid sovereign defaults, euro zone policymakers may do well to examine the efforts of tiny neighbor Lithuania to reform state-owned enterprises.

Nu sunt convinsa ca guvernul Romaniei a citit analiza de ieri aparuta pe site-ul Reuters – Baltic experiment has lessons for euro zone – una dintre cele mai bune citite de mine in contextul crizei. De aceea mi se pare important sa o fac cunoscuta, pentru ca vine cu o solutie testata, care desi contravine pattern-ului de abordare al crizei, patentat de FMI si luat in brate de toata lumea, s-a dovedit ca functioneaza si inca foarte bine. Iata ca se poate, atunci cand faci un swich de gandire, chiar daca esti o tara mica, sa dai lectii chiar Europei.

In mare, fiindca amanuntele le puteti citi  in articolul original, este vorba nu numai despre o solutie ci si despre cauza care a creat sistemul prost de astazi si pe care il condamnam, fara insa a merge la radacina lucrurilor. Culmea este ca solutia este veche in gandirea economica si poarta denumirea generica de “the forgotten side of the government balance sheet”. Ca a fost uitata sau ocolita dinadins pentru a crea o caracatita greu de ucis….ramane la liberul arbitru al fiecaruia.

Una peste alta este vorba despre privatizare si despre efortul Lithuaniei de a reforma inteprinderile de stat si NU de a le vinde, asa cum s-a intamplat cu privatizarile marca PSD din Romania, solutie care i-a adus profituri mari la buget, politica care isi va arata  roadele in 2012, cand statul va beneficia de dividende platite de acestea pentru prima data. In contextul in care toti politicienii tarilor din zona euro, inclusiv ai nostri,  au avut si au reactii de tip pavlovian privind vanzarea activelor statului, Lithuania a dovedit ca restructurarea acestora  inseamna  nu numai stimularea  vistieriei statului, dar pe termen lung, reintinerirea sectoarele muribunde  ale economiei, de care in cele din urma beneficiaza si contribuabilii.

Printre tarile care au rezistat impulsului de a vinde din activele  nationale este Suedia, care a demarat reforme ambitioase pentru intreprinderile de stat, in anii 1990. Rezultatele au fost impresionante:  firmele au  generat dividende de 38,5 miliarde de coroane suedeze (4,3 miliarde de euro) pentru vistieria de stat in anul financiar 2010, comparativ cu Grecia de exemplu, ca tot tine pagina intai a ziarelor. Saptamana trecuta, Banca Centrala Europeana (BCE) a cerut economiilor din zona euro sa se uite la economiile emergente, pentru lectii cu privire la modul de a pune bogatiile nationale  sa lucreze pentru ele. Se pare ca vanzarea de active, desi reduce criza de finantare nu reduce deficitele. Asa ca…

Ca sa nu mai vorbim ca schimbarea sistemului fara reforma de privatizare a dus la instabilitate economica si politica, adica exact ceea ce se intampla astazi in Romania, unde privatizarea s-a facut dupa modelul rusesc si care a creat atat la ei, cat si la noi un cerc de oligarhi care au acumulat averi importante- vezi cazul Patriciu cu petrolul si nu numai.

In aceste conditii, Lithuania a facilitat un control public mai mare, prin numirea unor manageri profesionisti in consiliile de administratie, de fapt, un pas modest spre separarea dintre proprietate si management, adica, in termeni de baschet , formarea de ministri antrenori si nu jucatori.

In basketball terms, we want ministers to stop playing on the court and become coaches standing outside the perimeter,” said Lithuanian Prime Minister Rimantas Zylius.

Tinand cont de aceste lucruri, ma intreb si intreb guvernul Romaniei, ce rost mai au discutiile despre cui vindem (Rosia Montana, Posta, Transelectrica, Romgaz si alte acareturi de prin curtea noastra), cand discutia este in fond, cum reformam, cum le punem pe picioare cu management performant si cum gandim posturile de ministru in contextul unei noi paradigme, care poate reforma cu adevarat sistemul ?

Nu pot decat sa felicit Lithuania pentru gandirea intr-o noua paradigma si sa sper ca acest articol sa fie un imbold pentru GUVERN sa iasa din tiparele vechii gandiri, care s-a dovedit pagubitoare pentru noi cetatenii timp de 21 de ani.

Historia care nu ia in seama Istoria…..

October 9, 2011

Am dat din intamplare peste un articol din ziarul Adevarul, preluat din revista Historia si  intitulat Dacomania sau cum mai falsificãm istoria  si m-am intrebat: oare a cata publicatie CU PRETENTIE istorica care ne rupe de sursa a ceea ce suntem de fapt…este aceasta ? Nici nu mai conteaza atata timp cat in contextul intregii lumi, anumite forte se chinuie cu disperare sa desparta popoarele de aceasta.

Sa vedem mai intai cine este Historia. Nici nu trebuie sa sapam prea departe, ci sa deschidem doar rubrica privind termenii si conditiile de utilizare ale site-ului.

Site-ul http://www.historia.ro este proprietatea SC ADEVARUL HOLDING SRL. Acest document stabileste termenii si conditiile in care puteti utiliza site-ul http://www.historia.ro, numit generic in continuare HISTORIA.

HISTORIA isi rezerva dreptul de a impiedica prin orice mijloace contactarea si utilizarea acestui site si de a solicita sanctionarea conform legislatiei in vigoare a persoanelor implicate, daca exista dovada ca scopul este distrugerea sau alterarea site-lui, a continutului sau securitatii acestuia sau incercarea de a ataca sau discredita HISTORIA sau partenerii sai, produsele, serviciile si angajatii acestora.

6. LIMITAREA RASPUNDERII

Pentru sectiunile site-ului care pot cuprinde opinii ale cititorilor, raspunderea asupra continutului opiniilor revine in intregime autorilor acestora. HISTORIA isi rezerva dreptul de a nu face publice acele opinii care contravin termenilor si conditiilor de utilizare sau pe care le considera daunatoare, sub orice forma, propriei imagini, partenerilor sau tertilor.

Acest site este oferit in aceasta forma fara alte garantii. HISTORIA nu este si nu poate fi facut responsabil pentru nepotriviri, indisponibilitati sau alte defecte ale acestui site sau ale continutului sau…etc

Mai moguleasca gandire decat asta, am mai vazut doar la politicienii de stanga.  Se pare ca mai nou USL si-a tras si reviste istorice, care sa ne aduca pe drumul cel bun. Ce zici mister Patriciu ? Nasol ca ne-am prins, nu ?

Autoarea articolului mentionat mai sus, care se vrea un fel de Katherine Verdery , emite urmatoarele randuri :

“Demersul protocronist se plaseaza in zona extremismului, mai ales cand trateaza un fragment istoric putin cunoscut”.

Doamna Irina Manea, imi aduceti aminte cu aceasta fraza de “prototipul Gogu Radulescu” cel de trista amintire, fondatorul prigoanei impotriva protocronismului si un mare agitator al Kominternului. ( Materialul poate fi citit aici : http://protocronism.wordpress.com/tabloul-prigonitorului-prototipul-gogu-radulescu/ ) Si apropo,

Recent, un „raport“ alcătuit de o „comisie“ numită de către reprezentanţii statului român s-a exprimat în teme de istorie recentă, combătând ideea culturală a „ protocronismului“ şi pe unii din reprezentanţii acestuia. Dincolo de noutatea absolută de a se scrie istoria prin intermediul unor „comisii oficiale“ şi a se adopta concluziile acestora ca documente oficiale de stat, devin evidente nu doar caracterul improvizat ci şi sensul acestui tip de document. El trebuie aşezat la locul lui prin denunţarea ignoranţei agresive care l-a făcut posibil. Sursa : http://protocronism.wordpress.com

Acum ca ne-am lamurit ca ideile va vin de la est, sa trecem la fondul problemei.

Spuneti ca :

Defalsificarea istoriei presupune un spirit critic care sã anihileze subiectivismul local şi politizarea, care sã implice mai mult publicul în cunoaşterea ştiinţificã. Cum? Prin interesul atât a publicului faţã de informaţii cu caracter ştiinţific, cât şi a cercurilor ştiinţifice de a oferi aceste informaţii, pentru a scãpa de vicii politruce precum protocronismul fantasmagoric şi cultul dacic.

Apropo, a cata defalsificare ar fi in ultimii 60 de ani ? Nu de alta, dar Ion Cristoiu a mai fost odata varf de lance al unei campanii de falsificare, de care vad ca s-a uitat. Pentru cei care scriu despre viciile politruce (instructor, îndrumător politic în armata sovietică – Din rus. Politruk…lol ) am un link de remember : http://www.timisoara.com/newmioc/51.htm

E adevarat ca romanii isi urasc istoria pentru ca e scrisa prost, predata si mai prost, ca sa nu mai spunem ca e rupta complet de realitate, ceea ce face ca anual, milioane de romani sa astepte sa se opereze de romanism si sa devina…italieni ,francezi,spanioli …de ocazie. Ce convenabil, nu ?

E interesant ca noi nu reusim sa ne folosim de istorie ca sa cultivam patriotismul, in legatura cu Decebal sau Cuza. De ce oare ?  De ce deranjeaza asa de tare ca exista diverse teorii pe langa cele oficiale ? Faptul ca ies din paradigma, din dogma, din antropologia imaginarului colectiv –  ca tot ati adus vorba despre Lucian Boia – pe care nu cred ca l-ati citit integral, fiindca intelegeati ce vrea sa spuna despre mituri, stereotipuri si arhetipuri. Daca ar fi fost numai teorii oficiale, n-am fi aflat niciodata ca pamantul nu este centrul universului. Tot chestie de incalcat paradigma, ceea ce duce la erezie si multe flacari ( Giordano Bruno, Galilei s.a.), n’asa ?

In fond, paradigma este un model mental, de care oamenii nu sunt constienti, astfel incat este extrem de rentabil sa stai acolo unde exista controlul gandirii asa cum spunea Platon si unde teoria „cazurilor paradigmatice”serveste un anumit context si orienteaza gandirea in directii predeterminate.

Articolul din Historia spune mai mult decat se vede la suprafata. Spune ca trebuie sa stam intr-un pattern in care altii ne creaza identitatea de sine in termenii paradigmei unanim acceptate, iar orice gandire outside the box este o adevarata blasfemie.

Care ar putea fi miza obstructionarii atat de incapatanate a accesului la istoria REALA a poporului roman si a conexiunii dacice ( dincolo de faptul ca este REALMENTE ILOGIC SI IMPOSIBIL ca limba unui popor sa se schimbe in una suta si un pic de ani  – vezi cazul Maltei, sub cucerire romana 1088 de ani ,parca – si tot au limba lor) ?

Apropo, stimata doamna, luati de cititi „Dacia Sacră” (1999) a lui Eugen Lozovan( ca tot vreti istorici calificati)care reactualizeaza conceptiile lui Hasdeu si Densusianu privind componenta dacica, substantiala a poporului roman. Am specificat Hasdeu, ca poate asa aflati si dvs. ca „Perit au dacii?” ii apartine acestuia si nu lui Vasile Parvan.

De ce atata incapatanare a dogmaticilor in ale istoriei in a se tine de o argumentare ce contravine bunului simt ?

Poate, pentru ca ar avea legatura cu salturile de constientizare posibile atunci cand cineva este clar asupra subiectului „ Cine sunt, de unde vin, care-i neamul meu?”

 

Va urma……

 

 

“Thank you and goodbye “….

July 10, 2011

In Anglia, o tara democrata de traditie, un jurnal se inchide dupa 168 de ani de la aparitie. James Murdoch, fiul lui Rupert Murdoch,  din al carui trust a facut parte News Of The World ,  nu face procese de intentie nici justitiei engleze care a dat verdictul, nici primului ministru si nici reginei Angliei si nici nu considera ca a fost un dosar fabricat la comanda politica. Dimpotriva ! Isi asuma in mod responsabil acest fapt, declarand :

“The good things the News of the World does, however, have been sullied by behaviour that was wrong. “Indeed, if recent allegations are true, it was inhuman and has no place in our company.” He added: “As I acknowledge we have made mistakes, I hope you and everyone inside and outside the company will acknowledge that we are doing our utmost to fix them, atone for them, and make sure they never happen again.”

Murdoch added: “The News of the World and News International failed to get to the bottom of repeated wrongdoing that occurred without conscience or legitimate purpose. “Wrongdoers turned a good newsroom bad and this was not fully understood or adequately pursued.”

De  ce este  Murdoch un tip aparte de mogul de presa, in comparatie cu Voiculescu, Patriciu, Sarbu, Paunescu sau SOV, procedand in acest mod ? Sunt salariatii lui Murdoch alt tip de oameni, de nu ies in strada sa urle…iesi afara javra ordinara…tinand cont ca Murdoch este australian ? Oare pentru ca  in Anglia, tara UE ca si noi, dealtfel…. functioneaza un studiu PE privind “OBLIGATIONS FOR THE MEDIA AND THE INSTITUTIONS CONCERNING THE CITIZEN’S RIGHT TO BE FULLY AND OBJECTIVELY INFORMED” ? Sau pentru ca etica, deontologia si respectul fata de cititori sunt mai presus de interese politice, bani si acoperirea de afaceri dubioase ? Cum de acest mogul nu interpreteaza nici legea, nici faptele si nici nu isi asmute ditamai trustul impotriva justitiei si a conducerii politice ? Imi vine sa intreb, tinand cont de contextul romanesc actual : pe ce planeta traiesc astia ?

Raspunsurile la intrebarile de mai sus sunt retorice, desigur. Cum sa compari un democrat cu niste comunisti perversi precum mogulii de presa din Romania, oamenii securitatii lui Ceasca, reloadati in afaceristi dupa ’89 ? Imposibil !

Daca ar fi existat vreo farama de comparatie, astazi, Felix Voiculescu ar fi spus “Thank you and goodbye ” Antenelor, dupa falsul in acte publice si inscenarea facuta ministrului Funeriu, una dintre cele mai josnice intreprinderi de a denigra un ministru si un fapt extrem de grav, pentru care astept ca justitia romana sa fie…. engleza si sa dea un verdict corect.

Motivul pentru care a manipulat Felix si prostituatele media din dotare, in afara de acela politic este insa,  mult mai pervers decat acela de a ataca guvernul. Este legitimarea prostiei, incompetentelor viitoare si viitorului pe care il viseaza Felix si USL-ul, acela de a putea conduce “un popor de idioti “, asa cum spunea Tutea. Experimentul celor 20 de ani de guvernare penalopesedista a lasat urme adanci, precum experimentul Pitesti, adus la un nivel mult mai pervers decat au facut-o comunistii cu intelectualii Romaniei. Dovada stau miile de comentarii de pe forumurile ziarelor si retelele sociale, unde sunt atacati toti cei care demoleaza argumentat, toate manipularile vehiculate de trusturile de presa ale mogulilor, comentarii scrise de aceiasi candidati la BAC, cazuti pe mana acestor formatori de opinie de tip nou.

Pentru ca Murdoch a putut, vreau ca si Felix si SOV/Ghita/Elan sa poata ! Pentru ca justitia engleza a putut, vreau ca Justitia romana sa poata !

Pentru toate ziarele, televiziunile si jurnalistii manipulatori, mincinosi si deformatori de opinie….un calduros Thank you and goodbye….

Astept sa oboseasca nedreptatea….cum spunea Tudor Vianu in vremea comunismului….

 

UPDATE : pentru tema de casa a USL, respectiv “cum a ajuns Funeriu in Franta”, postacii platiti pot citi in prestigioasa revista Nature News

Ce a dezvaluit de fapt Basescu …..

June 24, 2011

……n-a inteles aproape nimeni, cu exceptia bineinteles a celor care sunt cu musca pe caciula si care se chinuiesc sa coafeze realitatea, in asa fel incat romanii sa nu se prinda de planul urmarit.

Declaratia Presedintelui vis a vis de tradarea regelui Mihai are un talc adanc, fiindca dezvaluie un plan in plina desfasurare, al unor forte care vor sa readuca Romania in sfera de influenta din care se chinuieste sa se smulga de 60 de ani incoace, timp in care,  au existat tradatori de tara, care au facut imposibila desprinderea.

Basescu a dezvaluit practic planul Moscovei de a pune o marioneta a sa la Bucuresti – pe viata, pentru a scapa de functia de Presedinte, care nu poate fi detinuta mai mult de 8 ani, ca sa nu mai vorbim ca aceasta este singura legitimata prin vot direct de catre popor, ceea ce nu prea lasa loc unei plasari de cal troian de catre KGB si partidele afiliate.

Semnele acestui plan sunt vizibile inca din 2007 de la suspendarea Presedintelui, continuand cu  nunta de diamant a regelui, care ii avea de-a dreapta sa pe kgb-istul Ilici, pe prorusul Patriciu si alti sovromisti ( SOV, Felix ) pe stil nou. Au continuat cu vizitele dese ale unor lideri PSD si PNL  la Moscova ( Guse, Geoana, Tariceanu, Crin Antonescu, Sorin Oprescu ), cu propunerea cartelului devenit ulterior USL a candidatului Duda, cu declaratia emblematica a PNL din 2010 a PNL-istului Chiuariu, de a desfiinta functia prezidentiala si last but not least, cu participarea   pe 9 mai anul trecut a regelui Mihai la Moscova, unde a sarbatorit Ziua Victoriei, implinirea a 65 de ani de la capitularea Germaniei si instaurarea comunismului estic.

Ce a cautat regele Mihai acolo ? Ce victorie a sarbatorit acesta ? Cea a rusilor probabil impotriva Romaniei, fiindca cine a uitat istoria, o va repeta la nesfarsit. Spun asta, referindu-ma la ocuparea Romaniei dupa 1944 si  la operatiunea Chisinau-Iasi.

Operaţiunea Iaşi-Chişinău, (în limba rusă: Ясско-Кишинёвская операция – Iassko-Kişiniovskaia operaţia), cunoscută în literatura de specialitate şi ca Bătălia pentru România, se referă la luptele din răsăritul României dintre Armata Roşie şi aliaţii germano-români de la sfârşitul lunii august şi începutul lunii septembrie 1944. Obiectivul ofensivei sovietice a Fronturilor al 2-lea şi al 3-lea Ucrainean era distrugerea Grupului de Armate Sud (în cadrul căruia luptau forţe germane şi române) şi să ocupe România. Operaţiunea s-a încheiat cu pierderi de ambele părţi, modificarea liniei frontului, coroborată cu ieşirea României din război (23 august 1944) de partea Axei şi trecerea ulterioră de partea Aliaţilor.

Prezumtiva trădare a românilor

S-a spus adesea că prăbuşirea rapidă şi totală a liniilor germane ar fi fost cauzată de trădarea românilor. Un studiu al operaţiunilor de luptă indică că o asemenea prezumţie este eronată. Trupele române au rezistat atacurilor sovietice în multe cazuri, dar echipamentul antitanc depăşit, artileria şi armamentul antiaerian nu le-a permis să respingă toate atacurile. Divizia I blindată a rezistat cu dârzenie, dar a fost înfrântă repede. Lovitura de stat care a dus la încetarea unilaterală a luptelor din partea armatei române s-a petrecut în condiţiile în care armatele sovietice pătrunseseră adânc în România, iar Armata a 6-a fusese împresurată.

Urmări

Trupele germane au suferit pierderi foarte mari – cel puţin 200.000 de oameni, în timp ce sovieticii au pierdut forte puţini soldaţi într-o ofensivă de asemenea amploare. Ameninţarea înaintării sovietice spre Iugoslavia a determinat Germania să-şi retragă armatele din Grecia şi Iugoslavia, pentru a le salva de primejdia unei încercuiri de proporţii.
La nivel politic, ofensiva a precipitat acţiunea regelui Mihai de înlăturare de la putere a mareşalului Antonescu şi de scoatere a ţării din Axă. Aproape imediat după momentul 23 august 1944, între români şi foştii aliaţi germani şi unguri a izbucnit războiul pentru eliberarea teritoriului cedat Ungariei după Dictatul de la Viena din 1940.

Sovieticii

Soldaţi:
13.197 morţi şi dispăruţi
53.933 răniţi.

Materiale:
75 tancuri şi tunuri autopropulsate
108 tunuri şi mortiere
111 avioane
Germanii

Soldaţi:
cel puţin 200.000 morţi şi dispăruţi, precum şi un număr necunoscut de răniţi

Materiale:
83 tancuri şi tunuri autopropulsate
3.500 tunuri
3.300 diferite vehicule
330 avioane

Românii

Soldaţi:
8.305 morţi
24.989 răniţi
153.883 dispăruţi sau prizonieri
Sursa: Istoria Romaniei

A sarbatori alaturi de Putin si Medvedev in Piata Rosie din Moscova, comunismul si anexarea Basarabiei si Bucovinei este o dovada ca regele Mihai a fost si este o marioneta a FSB ( KGB ) si este calul troian  gata de a fi impus de Rusia si implementatorii USL ca solutie buna pentru Romania.

Cine a tradat o data, o va face si a doua oara….

Regele Mihai nu s-a opus in nici un fel  instaurarii guvernului Groza la data de 6 martie 1945, fapt pentru care Uniunea Sovietică şi-a exprimat printr-o telegramă satisfacţia şi l-a decorat pe rege cu Ordinul Victoriei.

A fost sfatuit de suveranul Regatului Unit, regele George al VI-lea, sa nu abdice, ci pur si simplu sa paraseasca Romania daca viata i-ar fi fost in primejdie (lucru care nu a fost niciodata), fara sa semneze un act de abdicare care ar fi fost nefast pentru viitorul Romaniei.

Prinţul Kiril al Bulgariei, care era regentul Bulgariei, regele Simeon al II-leafiind minor, a preferat să fugă din ţară pentru a evita eventualitatea abdicării forţate ce i-ar fi putut fi impusă lui Simeon.

Tot de mentionat ca Petru al II-lea al Iugoslaviei, fiul prinţesei Maria de România, şi consilierii săi s-au opus Germaniei naziste, regentul Prinţul Pavel a declarat că Regatul Iugoslaviei ar adera la Pactul Tripartit la 25 martie 1941. La 27 martie, regele Petru, în vârstă de 17 ani, a fost proclamat major şi a participat la o lovitură de stat susţinută de britanici, care s-a opus Pactului Tripartit. Fugind din Iugoslavia a luptat ca pilot in RAF si nu a abdicat niciodata, Casa Regala a Iugoslaviei nefiind niciodata abolita.

La Conferinţa de Pace de la Paris (1946-1947), unde patrioti adevarati au salvat Ardealul fara ca regele Mihai sa miste un deget.

Sursa : Theophyle

Regele Mihai nu este decat o marioneta  trasa de sfori de catre KGB, ca si Crin Antonescu si Ponta. Mai rar gasesti asemenea idioti utili. Moscova nu se poate descurca cu un Presedinte impus de poporul roman, in schimb, ii este foarte usor sa controleze marionete precum Mihai, Antonescu, Iohannis sau Ponta. Ca sa poata readuce Romania unde era… este nevoie de liniste !  Linistea lui Ilici si consensul. De aceea USL conglomereaza in partidul unic. Recent, partidul verzilor al lui Cernea s-a alaturat acestei frumoase prietenii. Si PRM s-a aliat. A mai ramas cineva in opozitie ?

Iata ce a transmis Basescu si ce le-a dat fiori tradatorilor Romaniei..

Hotnews, Euractiv, Romania Libera- razboiul din Libia e in curtea voastra !

March 21, 2011

Ma asteptam zilele acestea, cand se intampla ceea ce se intampla in Libia, ca macar o televiziune din tara asta sa readuca in discutie ceea ce se ingroapa de 18 ani incoace si care a avut un constant efect asupra economiei noastre. Dar cine sa aiba interesul sa o faca, cand mai importanta este isteria indusa catre Boc si Basescu, iar lucrurile esentiale sunt facute uitate, scriindu-se sub ochii nostri o alta istorie, desi ar trebui sa o stim asa cum este,  macar fiindca suntem contemporani cu ea.

Si nu spun gratuit asta, ci dupa ce absolut toate link-urile care duceau la date si acte care puteau fi citite la vremea respectiva pe net, AU LINK-urile NEFUNCTIONALE, dupa fix 5 ani.  Incercati-le si va veti convinge ….

De ce ? Asta ramane sa ii intrebati pe cei care le-au sters si in ce scop au facut-o !

Adica: Hotnews, Euractiv, Romania Libera

Cat a costat stergerea link-urilor, domnilor formatori de opinie ?

Sa va reamintesc cate zile de amanare are dosarul lui Patriciu , care ne da lectii de moralitate inclusiv lui Liiceanu ?


Ce a mai ramas……

Libia se lauda la fiecare pas cu Murzuk, zacamant pierdut de statul roman. Bazinul abandonat extrage titei de doua ori cat toata compania Petrom. Statul roman s-a ales cu praful de pe toba din Murzuk, cu toate ca a fost descoperirea sa, l-a cedat spaniolilor. In tot acest timp, Dinu Patricu si-a luat rafinarie.

Procurorii au sapat pe caz, dar nu au reusit sa ii convinga pe judecatori ca cercetarile sa continue cu Patriciu dupa gratii, dezvaluia acum zece zile HotNews.ro.

Desi Dinu Patriciu neaga cu vehementa ca a beneficiat, ilegal, de milioanele de dolari investite de regimul Ceausescu in petrolul libian, pana si colegii sai aflati la guvernare sunt de parere ca afaceristul liberal a inselat statul roman, scrie Romania Libera

Link-uri utile
Acte normative-bazin petrolifer Libia
Hotararea Vacaroiu prin care statul renunta la la Murzuk

Investitia lui Ceausescu in petrolul libian
Desi Dinu Patriciu neaga cu vehementa ca a beneficiat, ilegal, de milioanele de dolari investite de regimul Ceausescu in petrolul libian, pana si colegii sai aflati la guvernare sunt de parere ca afaceristul liberal a inselat statul roman.

In luna iulie 2005, in urma unor verificari efectuate de inspectorii fiscali, Ministerul Finantelor Publice, condus atunci de liberalul Ionut Popescu, a ajuns la concluzia ca Rompetrol a pagubit statul cu aproximativ 75 de milioane de dolari.

Acesti bani reprezentau investitia efectuata de statul roman inainte si dupa 1990, prin intermediul SC Rompetrol SA, in operatiunile de explorare, dezvoltare si exploatare a zacamintelor de petrol din Libia.

Incomod pentru Tariceanu, si el fost administrator la Rompetrol, Ionut Popescu a fost inlocuit imediat de la sefia Ministerului Finantelor cu Sebastian Vladescu. Brusc, nu a mai existat acelasi interes pentru recuperarea celor 75 de milioane de dolari ce ar fi trebuit sa ajunga la bugetul statului.

Acum, seful ANAF, Sebastian Bodu, a dispus efectuarea unor controale la Rompetrolul lui Patriciu pentru a stabili suma cu care statul se va constitui parte civila.

Pentru a face pierduta urma banilor, Patriciu si acolitii au recurs la adevarate scheme financiare. Milioanele de dolari au fost plimbate pe ruta Spania-Romania-Olanda-Insulele Virgine-Romania prin tot felul de contracte de cedare de creanta sau de novatie. Apoi au fost folositi ca investitie in cadrul Rompetrol.

Rompetrol of Libia – o investitie a regimului trecut

Istoria banilor investiti de regimul Ceausescu in petrolul libian si recuperati apoi de liberalul Patriciu pentru a-i folosi in interes propriu incepe in anii ’80. La acel moment, prin Decretul 356/1980, s-a decis ca Bucurestiul sa se implice in operatiunile de exploatare a petrolului din Libia.

In acest sens a fost incheiat un acord intre Rompetrol of Libia Ð ca filiala a firmei-mama Rompetrol, detinuta de statul roman, si National Oil Company (NOC) Ð compania libiana a petrolului. Durata contractului era de 25 de ani si stabilea ca partea romana va executa pe cont propriu lucrari geologice in valoare de 380 de milioane de lei (la valoarea anilor ’80) si 53,3 milioane de dolari.

Operatiunile de explorare derulate in comun de cele doua companii s-au incheiat abia in 1989, moment dupa care urma sa se treaca la urmatoarele faze prevazute in contract, si anume dezvoltarea si exploatarea.

Schimbarea sistemului politic de la Bucuresti a facut ca statul roman, prin Rompetrol, sa nu mai dispuna de resursele financiare necesare proiectului.

Prin Hotararea de Guvern 400/1991, Bucurestiul a decis sa continue colaborarea pentru petrolul libian, insa a alocat din Fondul Valutar al statului un credit pentru Rompetrol de doar 15 milioane de dolari, din care au fost transferate efectiv numai sapte milioane.

Se cauta un cumparator

Un an mai tarziu, in 1992, o comisie guvernamentala care s-a deplasat in Libia a stabilit ca statul roman ar trebui sa mai investeasca cel putin jumatate de miliard de dolari pentru a putea ajunge sa extraga petrol. Nedispunand de aceasta suma, guvernul de la Bucuresti a decis sa caute un cumparator pentru toata afacerea din Libia.

Avand acordul autoritatilor, Rompetrol a inceput in acest sens negocierile cu firma spaniola Repsol Exploracion. La data de 18.03.1993, intre cele doua companii s-a incheiat un acord de principiu in urma caruia Repsol devenea proprietar al tuturor drepturilor, echipamentelor, lucrarilor si materialelor filialei Rompetrol din Libia. Pretul acestei cesiuni a fost de 45 de milioane de dolari.

Cum insa Rompetrol of Libia mai avea obligatii financiare catre compania nationala a petrolului din Libia (NOC), din cele 45 de milioane s-a retinut suma de 17,6 milioane de dolari. In afara acestui pret, firma romaneasca urma sa mai primeasca de la Repsol, cu titlu de compensatie financiara, esalonat, alte 85 de milioane de dolari.

Banii acestia urmau sa fie platiti dupa cum urmeaza: 10 milioane dolari in 1998 – cand se estima ca productia bruta de titei din cadrul acordului preluat de la Rompetrol ajungea la 100 milioane de barili, 15 milioane de dolari in anul 2001 – cand s-ar fi extras circa 200 milioane de barili de petrol, plus alte trei transe de cate 20 de milioane in anii 2003, 2005 si 2008.

Aprobarea contractului

Cum acesti bani apartineau statului roman, Executivul a emis la data de 12.05.1993 Hotararea 157, prin care aproba contractul dintre Rompetrol si Repsol Exploracion. Potrivit acestui act normativ, dupa achitarea datoriilor catre partea libiana si rambursarea creditelor, Rompetrol avea obligatia de a varsa la bugetul de stat sumele incasate.

Hotararea de guvern nu a fost insa mult timp respectata. Doar prima plata, de 32,8 milioane de marci germane, efectuata de Repsol in ianuarie 1995, a ajuns la bugetul statului. Spaniolii mai aveau de achitat deci inca 75 de milioane.

Compania Rompetrol a fost privatizata si sase ani mai tarziu, in 1999, liberalul Dinu Patriciu – devenit intre timp proprietar al acesteia – nu a mai agreat prevederile care il obligau sa vireze la stat banii de la Repsol.

Patriciu a pus in functiune “spalatoria”

Ajuns in posesia a peste 70% din actiunile Rompetrol, Dinu Patriciu nu a mai vrut sa mai auda de obligatia de a achita statului sumele investite in Libia. Mai mult, potrivit concluziilor anchetelor penale ce au ca subiect afacerea Rompetrol, Patriciu si oamenii sai au facut demersuri pentru a incasa in mod fraudulos milioanele de dolari de la Repsol ce ar fi trebuit virate bugetului de stat.

Pentru a pacali Fiscul, Patriciu & Co au pus la punct o adevarata schema prin care banii respectivi au trecut dintr-un cont in altul pentru a se reintoarce, parte din ei, gata spalati si apretati, in Romania. Bineinteles, “spalatoria” lui Patriciu a functionat atat timp cat demnitari si inalti functionari publici au inchis ochii.

Refuzul Rompetrolului

Primul semn ca liberalul Dinu nu mai are de gand sa returneze bugetului banii ingropati de stat in prospectiunile din Libia a fost dat pe 16 decembrie 1999. Patriciu nu si-a asumat direct acest lucru, ci a scos in fata un alt cetatean american, John H. Works.

In calitate de reprezentant al Rompetrol, acesta a trimis Ministerului Finantelor Publice adresa 10137 prin care informa Directia Bugetului si Trezoreriei Ð Directia Generala a Bugetului de Stat ca spaniolii de la Repsol urmeaza sa efectueze o plata de 10 milioane de dolari in contul afacerii din Libia, dar ca Rompetrol refuza sa mai vireze aceasta suma catre bugetul de stat.

Potrivit lui John H. Works, administratorii Rompetrol considerau ca banii cheltuiti de regimul Ceausescu pentru petrolul libian apartin societatii, deci investitorului Patriciu. Asta desi Hotararea de Guvern 157/1993 care stabilea ca aceste sume revin statului roman era in vigoare.

Totusi, pentru a se asigura ca banii nu ii vor fi luati de Fisc din conturi, Dinu Patriciu a recurs la schema cedarii creantelor.

Jonglerii pe ruta Spania-Romania-Olanda-Insulele Virgine-Romania…

La aproape un an dupa ce John H. Works a informat Ministerul Finantelor Publice ca Rompetrol nu va mai vira catre bugetul de stat banii proveniti de la Repsol, Patriciu a facut pasul al doilea. Ca nu cumva milioanele de dolari de la Repsol sa-i fie luate din contul Rompetrol SA Bucuresti, Patriciu a directionat acesti bani catre The Rompetrol Group B.V. Olanda (T.R.G.).

La data de 14 decembrie 2000, in calitate de reprezentant al Rompetrol SA Bucuresti, Patriciu a incheiat un protocol prin care cesiona creanta Repsol in favoarea fimei The Rompetrol Group B.V. Olanda reprezentata de George Philip Stephenson.

Contractul propriu-zis a fost semnat aproximativ o luna mai tarziu, pe data de 5 ianuarie 2001, prin acesta Rompetrol SA Bucuresti cedand catre The Rompetrol Group B.V. Olanda, cu doar 35 de milioane de dolari, creanta ramasa de 75 de milioane de dolari pe care o avea impotriva Repsol. Din acest aranjament Patriciu a castigat de doua ori.

O data prin faptul ca a reusit sa-si protejeze de Fiscul roman banii veniti de la Repsol si a doua oara prin faptul ca tot el se afla si in spatele The Rompetrol Group B.V. Olanda, care a ramas in conturi cu 40 de milioane de dolari in urma preluarii creantei Repsol. Lucrurile erau insa departe de a se fi linistit.

O alta miscare: contractul de novatie

La 1 noiembrie 2001, pentru a pierde si mai mult urma banilor de la Repsol, Patriciu a mai facut o miscare. Rompetrol SA Bucuresti a incheiat un contract de novatie cu o alta firma, Rompetrol International LTD din Insulele Virgine, reprezentata de Dinu Patriciu.

Obiectul acestui nou contract l-a constituit plata a 15 milioane de dolari din totalul de 35 de milioane, atat cat ar fi trebuit sa achite The Rompetrol Group B.V. Olanda pe cesiunea de creanta. Aparent, acest contract de novatie nu avea nici o legatura, insa s-a descoperit ca si aceste 15 milioane au venit tot din Olanda.

Tragand linie, din toate aceste aceste contracte si intelegeri Rompetrol SA Bucuresti a reusit pana la urma sa aduca inapoi in Romania, curatati, 35 de milioane de dolari. Insa, surpriza: acestia au fost folositi in alte inginerii pentru care Patriciu este cercetat acum pentru spalare de bani.
Articol integral in Romania Libera

Cum a pierdut statul roman o investitie de miliarde de dolari si cum si-a luat rafinarie Patriciu
Manuela Preoteasa (HotNews.ro)

Libia se lauda la fiecare pas cu Murzuk, zacamant pierdut de statul roman. Bazinul abandonat extrage titei de doua ori cat toata compania Petrom.

Statul roman s-a ales cu praful de pe toba din Murzuk, cu toate ca a fost descoperirea sa, l-a cedat spaniolilor. In tot acest timp, Dinu Patricu si-a luat rafinarie. Procurorii au sapat pe caz, dar nu au reusit sa ii convinga pe judecatori ca cercetarile sa continue cu Patriciu dupa gratii.

[i:4:d]Din cartea de geoglogie a Libiei:

“Cel mai important bazin petrolier din Libia se afla in Sahara, la sud de Tripoli: bazinul Murzuk.

Acest camp gigantic, cu rezerve estimate la 2 miliarde de barili de titei a fost initial atribuit spre explorare companiei de stat din Romania (regia autonoma Petrom R.A.– fosta denumire a Rompetrol).

Regia autonoma Petrom (devenita Rompetrol) a avut dificultati in a finanta programul de exploatare in campul Murzuk. Partea sa a fost cumparata de Repsol din Spania in 1993 pentru 65-85 millioane de dolari” – citim in aceeasi prezentare.

Actualul operator al bazinului, compania spaniola Repsol, spune ca este cea mai importanta investitie pentru strategia sa de productie pe multi ani de acum inainte.

Murzuk-ul cedat de Romania are, asadar, un potential de 2 miliarde de barili. O valoare care s-ar traduce astazi in miliarde de dolari, in care statul roman ar fi avut controlul, in parteneriat cu compania libiana. Pentru comparatie, Petrom are total rezerve estimate la 1 miliard de barili.

In vreme ce statul s-a ales cu praful de pe toba din descoperire, Patriciu si-a luat rafinarie.

Ce se intampla acum in Murkuz

Repsol, compania spaniola care a luat campul de la statul roman, coordoneaza un consortiu european in care are 32%, alaturi de compania nationala libiana (National Oil Company – NOC), OMV Austria si Total din Franta. Daca pana in 1998, in prima faza a exploatarii, Murzuk producea pana la 100.000 barili/zi, ulterior productia s-a dus la 210.000-250.000 de barili/zi.

Spre comparatie, Petrom extrage din toate campurile sale 100.000 de barili pe zi si abia in 2010 viseaza cifra pe care bazinul libian abandonat de romani o produce deja de ani buni.

Istoria pierderii campului de aur negru

In cursul anului 1980, filiala creata de statul roman in Libia, Rompetrol of Libia, si compania nationala a petrolului din acel stat National Oil Company (NOC) au incheiat acordul de explorare geologica si impartire a productiei de titei, in eventualitatea ca acasta s-ar descoperi.

La baza acestui acord sta Decretul Consiliului de Stat 356/1980 (privind aprobarea executarii unor lucrari geologice de catre Intreprinderea de cooperare economica cu strainatatea in domeniul petrolului si gazelor Rompetrol. Acordul urma sa se desfasoare in trei etape: explorare, dezvoltare si exploatare. La faza a treia nu s-a mai ajuns.

1980-1989: Explorarea geologica

Prima etapa, cea de explorare geologica, a inceput in 1980 si s-a incheiat in 1989, anul revolutiei.

Aceasta faza s-a realizat pe riscul si cheltuiala statului roman: explorarea petroliera putea sa duca la un rezultat negativ, daca nu se gasea titei; sau campul putea sa fie unul bun, aducator de profit.

In aceasta prima faza, Romania si-a facut un calcul ca va investi aprox. 80 milioane de dolari. Extractia efectiva ar fi insemnat sume mult mai importante.

Cheltuielile au inceput sa fie facute: au fost cumparate utilaje si instalatii de 300 milioane de lei (pe atunci cursul era 1$ aprox 16 lei comunisti), iar suma de 53,3 milioane USD a fost inclusa in balanta de plati externe.

Partea romana a angajat si credite ale caror costuri urmau sa fie suportate esalonat, din cota de petrol cuvenita statului roman prin aceasta investitie.

1990: Faza a doua, dezvoltarea

Doua hotarari ale primului guvern FSN-ist de la acea vreme, condus de Petre Roman, decideau continuarea exploatarii de la Murzuk, dar nu pentru mult timp.

In campul din Libia se descoperisera rezerve de petrol peste asteptari. Firesc, programul romanesc trebuia sa continue, dar necesita bani.

[i:5:s] Intr-o prima faza, prin HG 400/iunie 1991, Guvernul condus de Petre Roman aproba continuarea si ii aloca bani: 3,5 milioane de dolari imediat, urmand ca, pana la sfarsitul anului suma sa ajunga la 15 milioane de dolari.

Statul trebuia sa pastreze majoritatea

Intre timp, apar unele modificari, prin HG 481/1991. Aceasta lasa deschisa asocierea cu un partener, dar fara ca statul roman sa piarda majoritatea in afacere.

Art. 8. – In conditiile in care sursele de finantare prevazute la art. 2-4 din Hotarirea Guvernului nr. 400/1991 nu se pot aplica in mod operativ si eficient, “Petrom” – R.A.

(Rompetrol facea parte din Regia Autonoma a Petrolului) se va putea asocia cu o firma externa competenta sau un grup de firme specializate in domeniu, agreate de National Oil Corporation (NOC) din Libia, cedind partial – pina la 50% – din drepturile si obligatiile prevazute in acordul semnat in 1980.” (HG nr. 481/1991).

Prima parte a articolului de mai sus poate fi citita intr-o cheie interesanta: “in conditiile in care sursele de finantare prevazute la art. 2-4 din Hotarirea Guvernului nr. 400/1991 nu se pot aplica in mod operativ si eficient…”.

Faza a treia: blocajul

Intre timp, Murzuk s-a dovedit o mina de aur, cu titei la aproape fiecare sonda.

Orice petrolist cu stiinta de meseria din Romania zambeste amar cand vorbeste de pierderea Murzuk. Chiar daca presupunea o suma importanta ca investie (500 de milioane USD), pe de o parte, aceasta se facea in timp. Pe de alta parte, puteau fi atrasi in consortiu parteneri puternici si, in paralel, se puteau obtine finantari de la banci, dat fiind potentialul bazinului petrolifer.

In schimb, urmeaza lovitura de gratie: pe 7 februarie 1992.

La aceasta data, autoritatile romane incheie un acord de principiu prin care cedeaza intregul business lui Repsol.

Oficialii romani sunt relaxati, nici macar nu isi bat capul cu negocierea conditiilor: acestea urmeaza sa fie decise ulterior de catre sefii companiei de stat Rompetrol (printre care si ex-senatorul PSD Badulescu, si el devenit intre timp actionar la Rompetrolul lui Dan Patriciu).

Mina de aur data pe praful de pe toba

Opera se desavarseste in martie 1993, sub guvernul Vacaroiu, cand Rompetrol si Repsol Exploration SA semnau un Acord de Transfer, prin care firma spaniola prelua toata afacerea (cu drepturi, obligatii, echipamente, materiale, lucrurile proprietate a Rompetrol of Libia).

O luna mai tarziu, cabinetul Vacaroiu consfinteste prin Hotararea 157 ca banoasa afacere Murzuk sa intre oficial in portofoliul companiei spaniole Repsol (HG 157/1993).

In schimb, conducerea Rompetrol incheiase o intelegere de neimaginat pentru oamenii din domeniu, care cunosteau valoarea Murzuk, pe care guvernul o parafeaza fara comentarii. Statul urma sa isi recupereze cheltuielile facute (de cateva zeci de milioane de doalri) si primea, daca mergea productia, 85 de milioane de dolari bonusuri, care urmau sa fie platite in transe, pana in 2008.

Romanii dadeau gaina cu ouale de aur pe colivia ei de argint. Pana la urma, statul nici cu ea nu s-a ales.

[i:6:d]”Sumele rezultate, ca urmare a negocierilor purtate, ramase dupa achitarea obligatiilor contractuale fata de National Oil Corporation – Libia si rambursarea creditelor aferente actiunii, se vor varsa la bugetul de stat” – stabilea hotararea de guvern Vacaroiu.

Prima incasare s-a facut, intr-adevar, la bugetul de stat, cand, in 1995, Repsol a virat 21,6 milioane de dolari (plata efectuata in marci germane, 32,8 DM) catre Rompetrol. Aceasta, la randul sau, a transferat banii la stat, cel putin partial. A fost prima si ultima ‘atentie’ catre buget.

Rompetrol fusese privatizata catre salariati in 1993, dar sumele de la Repsol nu au fost insusite de proprietari. La acea vreme, nu si dupa.

In 1998 Dan Costache Patriciu preia Rompetrolul. Doi ani mai tarziu, Patriciu voia Petromidia. Banii din creanta libiana nu au fost straini de acest scop – au constatat procurorii.

Potrivit Parchetului General, corespondenta dintre doi directori de la Rompetrol, purtata in perioada 15 octombrie – 1 noiembrie 1999, tradeaza, in opinia procurorilor, solutiile pentru incasarea unei “sume cuvenite bugetului”.

Prin corespondenta purtata, in perioada 15.10-01.11.1999, intre John Works [vicepresedinte] si Alexandru Bucsa [director financiar], rezulta ca Rompetrol (cel de stat) a continuat faza de explorare-dezvoltare din acordul EPSA pe riscul si cheltuiala statului roman, iar suma pe care urma sa o primeasca este considerata „o garantie a bugetului statului roman” – potrivit procurorilor.

„Din aceasta corespondenta rezulta ca susnumitii au cautat solutii pentru insusirea acestei sume cuvenita bugetului de stat” – arata Parchetul general intr-un comunicat din 27 mai 2005, la prima runda de cerere de arestare.

Argumentele Rompetrol

In replica, cei aflati la conducerea grupului Rompetrol sustin ca “toate investitiile au fost efectuate cu stricta respectare a contractului de privatizare, fapt atestat si prin adresele emise de AVAS in acest sens”.

Pe de alta parte, grupul Rompetrol a acuzat nu o data procurorii de caz de “conduita ilegala” si au formulat in acest sens plangeri pe cale ierarhica, Procurorului General si Consiliului Superior al Magistraturii.

De asemenea, “am depus o plangere penala sub aspectul infractiunilor de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, divulgarea secretului profesional si sustragere de inscrisuri”, arata Eugen Babau-Iladi, intr-un material trimis redactiei in noiembrie 2005.

Transa in disputa

In 1999, Rompetrol (detinut de Patriciu) informa Ministerul Finantelor Publice ca o transa de 10 milioane de dolari e pe punctul sa fie incasata. Compania anunta insa institutia mentionata sa isi ia gandul de la acesti bani la buget, intrucat considera ca nu ii datoreaza statului. Si compania a incasat banii.

Ramasesera de recuperat 75 de milioane de dolari, din aprecierile procurorilor. Pentru ca acestia veneau in transe, Rompetrol (Bucuresti) a cedat TRG creantele pentru suma de 35 de milioane de dolari.

Care s-au plimbat ce s-au plimbat prin mai multe contracte si acorduri din Rotterdam in Insulele Virgine, apoi iar in Olanda, pentru a lua calea Bucurestiului si a ajunge la Navodari (Petromidia), iar in Olanda si iar in Insulele Virgine.

Potrivit procurorilor, din 51 de milioane de dolari, cat a investit TRG in Petromidia, 36 de milioane s-au intors rapid la extern. Masina de bani Petromidia incepuse deja productia de cash.

Istoric si schema financiara Murzuk

© Copyright HotNews.ro si EurActiv.ro


.

Razboiul intelectuali versus intelectuali by conu’ Costache

February 19, 2011

Noul spectacol pus in scena de omul din top 300, Costache Patriciu se refera desigur la nehotaratii de pe piata libera de agatat sustinatori.

Si pentru ca trebuia sa dea bine la imagine, sa salte nivelul cultural al discursului, de la sub nivelul marii al vuvuzelelor folosite cu succes pana acum si pana la academic…a reinventat sintagma “lasati intelectualii sa vina la mine” !

Acum, avem o problema…care intelectuali ? Oare cei 100 ai lui Antenescu, cei care opereaza acum cu relativisme de genul: “E adevarat, PUR (devenit PC) a fost creat de catre Dl Dan Voiculescu, asupra caruia au planat unele acuze de colaborare cu regimul dinainte de 1989. ” ?

No way, maurul si-a facut datoria, maurul trebuie sa moara ! Ca si vuvuzismul…fiindca avem nevoie de staif pentru a prinde intelectualu’-n capcana.

Asa ca, ne trebuie o noua societate civila, una care sa se plieze pe ce vrea stupid people acum, ca e nisa, deh…o alba ca zapada, sub fustele careia sa se ascunda omul negru al afacerilor , eventual, acei intelectuali pierduti de alianta”femeia gonflabila”, pe care a taxat-o din momentul in care aceasta s-a desavarsit.

Desi vorbeste cu mult patos despre oportunisti, el insusi este tatal lor, vrand sa confiste in propria-i ograda societatea civila pierduta, tocmai buna de spalat imaginea sifonata de om al KGB-istului Caraman, de imbogatit al tranzitiei-consecinta a sponsorizarii partidelor de stanga si planurilor zacamintelor de petrol in 3D facute de Americani pentru Romania, lasate mostenire de taticul petrolist si pe baza carora si-a adjudecat petrolul tarii si in tandem cu Tariceanu a vandut pontul resurselor unei firme de apartament, cu capital de 200 lei.

Si pentru ca este omul care bate din picior cand vrea ceva, precum o dama rasfatata…a inceput deja razboiul total de cucerire. Cu cine ? Evident cu intelectualii lui Basescu. Si cine era mai potrivit balacarelii publice si desfiintarii imagistice ca portavoce prin Apelul catre lichele, decat reperul societatii civile anticoruptie Gabriel Liiceanu ?

Ce s-ar face conu’ Costache, daca Doamne fereste…electoratul intelectual nehotarat, scarbit de USL s-ar indrepta de exemplu, catre PDL ?

De ce sa nu isi ia viteza, profitand de context, ca doar este omul profitului si sa nu spele cu Gabriel Liiceanu pe jos ?

Un comentator istet a si calificat acest atac:

1.E un ad hominem şmecheresc, de feudal ranchiunos, hârşit în machiaverlâcuri dâmboviţene. Fiindcă, la un moment dat, Liiceanu a aplaudat ferm câteva GESTURI ale actualului preşedinte (Vade retro satana!, nu?), trebuia găsit prilejul deconspirării fondului despotic al filozofului şi astuţiei sale de oportunist. Textul lui DP e o şarjă penibilă, în care slinosul de adâncime se converteşte, publicitar, la insomnie dirigenţială de suprafaţă. Şi asta pentru că un intelectual a aderat la câteva intrări din agenda prezidenţială.

2. Apelul către lichele comis de Gabriel Liiceanu nu era un manifest pentru lichidarea sau ostracizarea unei categorii grase în care ar fi intrat, de-a valma, slujbaşi, torţionari, birocraţi, ideologi şi delatori din peisajul comunismului românesc. Acel text, de-un incontestabil frison moral, se adresa rămăşiţelor de conştiinţă, fărâmelor de onoare mocninde în aceia care au făcut cu putinţă Infernul autohton. Apelul filozofului nu a fost catilinara unui procuror, nici o tentativă de a justifica doctrinar o inexorabilă vendetă post-revoluţionară. În “Apel…”, glasul victimei, al individului sistematic şi adânc vexat, căruia i se confiscase şi mutilase, vreme de 40 de ani, viaţa îl îndemna omeneşte pe fostul călău să facă un expiator pas înapoi, nu un cinic pas înainte…

Dar cand ai un scenariu de impus, ce mai conteaza cum o faci ? Romania ii suporta cartelului unic de presa Patriciu-SOV-Felix orice, fiindca au acaparat piata ca sa cante pe o singura voce.

Uite ce frumos ne anunta el, ca exista si alti intelectuali:

E o ruşine în zilele noastre să judeci oamenii ca turmă. Din păcate, aceasta e una dintre racilele noastre. Din păcate, mulţi intelectuali sunt şi oportunişti şi poartă ca pe un cancer ascuns mentalitatea şi conceptele comuniste. Aşa apare totalitarismul, aşa apare pericolul dictaturii. Ăia sunt hoţi, ăilalţi sunt proşti, ai noştri sunt adevăraţi. Orice grupare are, evident, uscăturile ei. Importante sunt filosofia şi codul etic, conform cărora oamenii se aleg între ei. Democraţia este instrumentul pentru a asigura libertatea individuală. Dacă sunt unii care se adună împotriva oricărei atingeri a libertăţii individuale, aceia sunt cei buni. Nimeni nu-i perfect, dar eu sunt liber să aleg răul cel mai mic.
Desigur, pentru asta trebuie discernământ. Trebuie să-l deosebeşti pe hoţul care strigă „hoţii” de unul care mai îmbracă şi tricouri cu Che Guevara, furat de miturile stângii. Ele au transformat un bandit într-un erou romantic. Îi ierţi şi necunoaşterea economică celui care vorbeşte bine şi e chiar sincer în ceea ce spune. Le ierţi amândurora asocierile conjuncturale şi utilitare atunci când o primejdie mai mare ne pândeşte pe toţi.
Vorbeam cu o săptămână în urmă despre femeia gonflabilă, un surogat născut din compromisul care te compromite, ciorba cu dulceaţă imposibil de ingurgitat. Resping ghiveciul de idei pornite din filosofii opuse. Eu rămân cu gândurile şi credinţele mele, dar pot să le accept compromisul dacă e inteligent şi pragmatic, dacă porneşte de la renunţări reciproce la la fixaţii şi lozinci.

Am vrut sa il demontez eu, insa mai sprinten a fost Vladimir Tismaneanu, care ii dedica un articol pe Hotnews, un articol dupa citirea caruia, in locul lui Patriciu as face o gaura in pamant, eventual cu o sonda de forare de ultima generatie si m-as ascunde acolo.  Pentru obscenitate publica si numele lui Michnik intrebuintat pentru operatii propagandistice menite sa impiedice consolidarea statului de drept si decomunizarea.
http://www.contributors.ro/cultura/nu-sunt-zei-sunt-maimute-uzurparea-lui-adam-michnik/

Dar ce e de mirare ? Cei care au construit “socialismul stiintific” construiesc astazi “capitalismul stiintific” ( Theophyle)

Mai jos, in acelasi articol complex de racolare, ca deh…un securist cu dosare amanate la nesfarsit este tocmai bun de strans intelectualitatea pe langa el, are un mesaj catre sistemul privat, prinzandu-se cum era si firesc, ca piata de bugetari este deja confiscata de USL si inapta de a se mai dezmetici din stereotipul cu “sa ne dea” ! Doar s-a exprimat in clar ca daca ar fi sa fie el guvern…ar da afara cam 700000 de bugetari. In schimb, constant atent la mersul tocaturii natiunii din online…a inteles ca privatii sunt ai nimanui, asa ca sunt pe lista de cumparaturi intocmita frumos, in ordinea a ceea ce da bine la imagine.

Sa nu mai vorbim ca magnati precum fostul sot al Mihaelei Radulescu de exemplu, de-abia asteapta un partid in umbra caruia sa isi aduca economiile din paradisurile fiscale, cu care sa mai cumpere ce mai e de cumparat prin zona, niscavai resurse acolo…ca ce mai conteaza si sa imprumute statul cu dobanda, ca deh…si ei e banca, nu ? Si de ce sa nu vorbim si de cei care asteapta cu disperare justitia privata, care sa faca lumina in marea neagra de dosare, care le da fiori si strica sanatatea.

Avanpremiera lansarii aceste albe cum e noaptea, o reprezinta si programul afisat la vedere, in acelasi articol, pohta ce-a pohtit Costache :

În situaţia noastră, o guvernare înţeleaptă are de îndeplinit trei condiţii.
1. Să-şi stăpânească impulsurile activiste, să nu încerce să facă politici sectoriale şi să construiască strategii. Să lase oamenii şi corporaţiile să devină prospere. Să le îndeplinească condiţia de bun-simţ a libertăţii de întreprindere. Să nu reglementeze nimic din ceea ce piaţa reglează de la sine.
2. Să asigure echilibrul şi independenţa puterilor în stat. Să nu lase birocraţia să se înstăpânească prin controlul excesiv al vieţii cetăţeanului. Şi aceasta înseamnă asigurarea libertăţii.
3. Să nu-i lase pe alţii din afară să ne hotărască destinul, pornind de la ideea simplă că interesul comun nu poate fi decât suma aritmetică a intereselor noastre individuale. Nu există un alt interes al statului. El este un instrument al nostru, al tuturor, un furnizor de servicii ce nu pot fi procurate prin piaţă.
Acesta este statul minimal. Aşa arată o naţiune modernă şi deschisă. Dacă toate măsurile tehnice, taxele mici, micşorarea cheltuielilor comunitare, asigurarea competiţiei libere se subsumează acestor principii, prosperitatea apare rapid. Dispare pericolul corupţiei, dispare asuprirea unora de către alţii, dispare mizeria în care ne-a adus furtul neruşinat al birocraţilor şi politicienilor lipsiţi de control. Coerciţia şi sacrificiul nu au nicio justificare. Ele duc la ură şi ele ne transformă în turmă.

Si cum toate acestea trebuiau sa poarte un nume, ele s-au numit strategia testata pe forumul RTV, de vuvuzelele din dotare, atenti la temele puse, ca mogulul sa-si ia notite si sa atraga masele.


Don’ Costache, orice parere ai avea despre romani, faptul ca iti place sa trancanesti si sa folosesti oameni nepregatiti sa-ti faca menajul tematic imi place. Esti extrem de usor de decriptat. Habar nu ai cate descoperi, atunci cand un om nu vrea sa iti spuna nimic.

Astept cu interes intelectualii care se vor alatura unui mafiot cu dosare in justitie.

Ti se potriveste extrem de bine sintagma…ti-ai dat arama pe fata, prin tine insuti !

Si apropo, tema rostogolita se vede din avion, daca te uiti pe micuta fereastra:

http://www.adevarul.ro/dinu_patriciu_-_opinii/Turma_si_iertarea_7_429027097.html

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/oportunism-si-oportunitati-liiceanu-si-patriciu-58760.html

http://www.cotidianul.ro/137830-Dinu-Patriciu-despre-Liiceanu-E-o-rusine-sa-fii-destept-si-totusi-oportunist


%d bloggers like this: