Posted tagged ‘cultura’

Dupa Basescu, potopul…

March 14, 2012

Spectacolul de aseara, de la prostituata 3, ne-a aratat un MRU mai tare ca Richard Burton in Imblanzirea scorpiei de Gadea, care pret de o ora a ramas incurcat in meandrele scenariului lui Felix. Da’ morfinaaaa…??? Da’ Dutaaaa…??? Rotund si des, din buzele-i tuguiate, umflate cu botox-ul injuraturilor obisnuite, litania morfinei a parut a fi fara de sfarsit si singura idee repetata obsesiv de neuronul drogat al moderatorului. MRU in schimb, a fost un fel de Tom Cruise in misiunea imposibila de a-l face pe Gadea sa gandeasca. Cand credea ca l-a lamurit, Gadea o lua de la capat. Medicamente, medicamente…Pentru variatie, mai baga un Hahaianu, o Udrea si dadea citate din  mult hulitul Boc, doar doar l-o face pe MRU sa-si ia lumea-n cap. Imperturbabil si calm, acesta insa puncta la trei vorbe, cu niste lovituri de maciuca incredibile. Nici nu se mai putea tine scorul si nici nu avea rost, fiindca Gadea a fost facut KO la el acasa si inca cu stil, punctual. Incepand cu lectia europeana a multiculturalitatii in privinta UMF Targu Mures, lectia de logica privind fracturile de gandire, lectia de gramatica si sfarsind cu lectia de normalitate, decenta si eleganta a conversatiei, MRU tocmai ce s-a inscris aseara intr-o cursa politica, in care nu are rivali. Daca pana acum ne intrebam cine vine dupa Basescu, aseara am avut si raspunsul: POTOPUL ! 😀

Basescu a fost copil nevinovat pe langa MRU, ceea ce ma face sa astept cu interes, clipele care vor veni si in care USL il va regreta sincer pe tiran. Sa faci din directorul lui Felix, un catelus care iti mananca din palma si sa obtii si promisiunea ca te voteaza, nu-i la indemana oricui. Sa termini cea mai jegoasa emisiune felixaca in multumiri, glumite, dulceturi si pleziruri si declaratii de amor, din partea lui popa Gadea, nu-i lucru de saga. Ma gandeam aseara ce ar insemna sa avem niste politicieni de factura lui MRU si cum ar arata nivelul discutiilor din Parlament si pe sticla. Nu l-am putea clona pe MRU ? Si uite si solutia radicala pentru schimbarea clasei politice. Oricum, aseara s-a creat un precedent periculos pentru toti: calitatea discursului.

In comparatie cu MRU, toti ceilalti sunt doar niste glume proaste. A mai incercat pe ultima suta bufonul lui Felix sa dreaga busuiocul si a fost chiar jenant sa il privesti cum se face de ras, emitind din putul gandirii unui aurolac al ecranelor, cu biroul pe canapeaua din hol…despre lipsa de concizie a stilului, in timp ce se maimutarea in stilu-i caracteristic. La mine va strambati ?…l-a intrebat amuzat MRU. Nu domnule prim ministru, Badea e tinut in viata de Felix datorita sindromului Tourette manifestat fata de toata lumea inteligenta din care nu o sa faca parte niciodata. Are si el un handicap.

 „Domnule Ungureanu, știu eu să pun Iașiul la gerunziu!!” (Mircea Badea)

Personal sunt foarte curioasă cum se poate conjuga un substantiv, iar în cazul de față, substantivul propriu „Iași”!

Singura variantă pe care o primesc este asta, domnule Mircea Badea: „Ieșind”. Din presă. :)

Daca americanii au vineri 13 ca zi si data de referinta pentru ghinioane, uite ca incepand de aseara, avem si noi marti 13.  😀

Vorba lui Cristi Patrasconiu….nu va refuzati sansa de a fi mai destepti, mai inteligenti! Pentru exemplul contrar, priviti la Mihai Gadea! Si zic eu…si la Badea. E dreptul dvs sa fiti mai destepti!

Daca doriti sa revedeti:

view-13_Mar-2012-Sinteza_Zilei_cu_Mihai_Gadea-12.html

Advertisements

Sopranele de coloratura si aria calomniei

November 26, 2009

Coalitia Grivco a implementat de-a lungul timpului in imaginarul romanesc o sintagma care sa ii justifice furaciunile, punand la cale scenarii coapte de adevarati mafioti, destul de saraci cu duhul, tinand cont ca in era internetului, ei si presa lor nu sunt singurele surse de informatie.

Asadar, a aparut Dictatorul Basescu si derivatul sau dictachiorul, sintagma care ar fi trebuit sa oripileze pana si pe copii, ma refer la minorii folositi de parinti in clipuri electorale anti pe youtube, in care ii spun bye,bye lui Basescu, chestie acceptata lejer, fara nicio durere in basca de catre ONG-uri si directii de protectie a minorilor, care protesteaza numai la cerere si pe bani ! Traiasca reprezentantii societatii civile privatizate ! Asteptam soon si privatizarea justitiei. Stay tunned !

Bineinteles ca o astfel de sintagma, avea nevoie si de o stiinta, pe care mogulimea et comp. sa o studieze si care sa arate toti germenii raului in fiecare gest prezidential, descrisa sublim de Dan Tapalaga…

Putine voci mai au curaj sa sparga corul presei care canta aria dictaturii iminente. Intr-un text publicat pe 15 ianuarie, intitulat “Dictatorul prezidential”, Horia Roman Patapievici descrie cum s-a amplificat nebunia publica: “Afirmaţia „Băsescu vrea dictatură“ a devenit un adevăr revelat, iar infidelii care n-au crezut din prima clipă în el au fost târâţi în noroiul oprobriului public, fiind trataţi de „vânduţi“, de „pupincurişti“, de „şefi de şcoală neolegionară“, de „linguşitori ai dictaturii“.

In rest, curg rauri de indignare in presa, pe blog-uri si mai ales la TV. Natia e adusa in pragul apoplexiei, sunt eliberati demonii: Belarus, Lukasenko, Putin, Stalin. Ni se prezinta toti satrapii Rasaritului, morti sau vii. Fiorosi sa fie. De la noi, e dezgropat Antonescu. Basescu are ceva din toti si poate deveni chiar mai rau. Ne aflam, ca de obicei cand e sa ne hotaram soarta, in plin delir politico-mediatic. O avem in sange: omoram orice dezbatere esentiala in fasa, o ingropam in hiperbola sau derizoriu. Maestrii diversiunii, campionii exagerarilor, preferam fantasma in locul ratiunii, injuratura sterila in locul dialogului fertil.

Tema a fost sterilizata cu un mit bine insurubat deja imaginarul politic romanesc, construit zilnic de televiziunile mogulilor: orice demers prezidenial contine ceva malefic, ascuns, urzit in tenebrele Cotrocenilor intru marirea lui Traian Basescu. Cu emotii si spaime irationale, cu invective si imprecatii nu te poti lupta. Logica si arugumentul pot fi aruncate la cos, dezbaterile nu ating niciodata fondul problemei.
Frustrare multipla ?

http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-5…ti-basescu.htm

Acum ca am descris contextul…este vremea discutiei in sine, despre Dictachior !
Stiti cine a fost Tiresias ? Sunt convinsa ca cei ce citesc da, restul il voteaza pe Prostanacul sustinut de handralai si de hadambe, mare cititor de Dimitrie Gust…..nu ?

Ei bine, Tiresias a fost un personaj antic, lipsit de vedere, dar care citea adevarul, desi nu avea lumina ochilor. Vedea cu ochii mintii precum dictachiorul….

Se spune ca si Homer era orb Digitur Homerum Caecum esse, de aici si suferinta denumita cecitate…sau mai nou la liberali intalnita sub forma de orbul gainilor, fiindca oricum, motivul s-a pierdut undeva pe drum…ramanand doar ura chioara !

Care este legatura cu Tiresias si Homer ? In cadrul sintagmei, una simpla…Basescu are si calitatile lui Tiresias pentru ca desi chior…lol..vede cu ochiul interior destinul Romaniei si asemenea lui Homer, pe langa singura epopee romaneasca Tiganiada…o va reusi pe cea de-a doua dupa comunism, acolo unde au esuat Heliade Radulescu,Iorga si mai nou Cartarescu…ca sa vezi unde duce o eticheta pusa de moguli ! Ma refeream la epopeea reformarii sistemului, desigur !

Ca sa nu mai vorbim de cuvantul in sine, dictator, care vine din latinescul dictator si inseamna magistrat roman cu puteri depline, ales in situatii exceptionale…precum Cezar pentru a salva Republica !

Dictionarul lui Ion Nadejede din 1913 defineste dictatorul ca pe un magistrat cu foarte mari puteri, ales pe timp marginit, la vreme de primejdie, iar dictatura este slujba sa de dictator ! Si ca vine de la dictum= cuvant, vorba, fagaduinta, regula de purtare, vorba de duh si prorocire.

Mai bine se abtineau astia cu sintagma, fiindca dupa explicatia asta, toata lumea care frecventeaza biblioteca si nu partidele…ar fi stiut ca Base este adeptul lui dictum factum…adica zis si facut ! Vezi referendumul !

Dar de unde sa stie asta gasca prostitutio, aburita de traficul cu elocinta al lui Crin, care conform latinilor a ramas stupeo, adica blocata in meandrele concretului lui Geoana & Ilici  si care da dovada de o crunta ignoranta alipindu-i lui Base o sintagma, fara sa ii inteleaga sensul, dovedind o data in plus ca habar nu au ca stricto sensu, conotativul si transfiguratul sunt trei chestiuni diferite, asa cum un “picior” poate deveni ” a luat-o la picior” sau “pe-un picior de plai”…sauuu..de ce le e frica si nu scapa…fix un sut in fund dupa 6 decembrie, care inseamna un pas inainte in reformarea Statului !
La ce sa te astepti de la un repetent si unul care repeta intr-o veselie ca l-a citit pe Gust, basca sustinatorii, care atribuie sensuri negative, daca nu au calcat in viata lor printr-o biblioteca ? Or fi garantati de Alma-na-he ! 😀

Era sa uit ! Dictatura asta a venit la pachet cu izolarea Romaniei, ca sa fie mai motata si sa sperie stupid people-ul, care isi traieste viata, chipurile, in telenovelele difuzate de marionete precum Badea, Ciutacu, Dummy and others…

Se pare ca grupul de manechine GRIVCO, care se hidrateaza numai cu aberatii cu lamaie…nu isi dau seama ca sunt iresponsabili facand asemenea afirmatii, in contextul in care un Adrian Severin de la ei, taman fusese propus pe o lista la UE, ca cel mai mare Summit NATO a fost la Bucuresti si cand fix inainte de alegeri ne-a vizitat Biden !

Doar orbii de manie proletara adunati in jurul Papasei si nu chiorii precum Base, pot scoate asemenea perle. Sau cei care vor sa deruteze electorii sa nu vada directia Moskva !


Se pare ca nu numai dictionarele le lipsesc, ci si logica elementara, bunul simt si respectul fata de adevar, dovedind ca nu sunt altceva, decat niste soprane de coloratura, carora, precum corbului din fabula…le va cadea cascavalul din gura, daca Base ia al doilea mandat. Li se diminueaza gabaritul datorita unui Bas veritabil, care nu a devenit si nici nu va deveni tenorul grupurilor de interese ! Noi si el, cantam alta arie…
Asa ca da-i si lupta !

Despre Romania de departe

September 18, 2009

DSC_0131

“The Carpathians are a species of people who are nearly immortal, they have longevity, they’ve been on the Earth for thousands of years, the male lose their emotions after two hundred years if they don’t find the other half which is the woman, the light – they’re darkness the woman is light. They can turn vampires – that’s where vampires come from; once they’ve turned vampires they have to be killed because they will hurt everybody. So the Carpathians end up hunting their own friends and sometimes family if they’ve turned vampire…”.

Eu si sotul meu ne uitam unul la altul si zambim plictisiti – am vazut de atatea ori reclama asta in care o cucoana, cu aer de mamaie plecata spre piata si nimerita intamplator intr-un studio de televiziune, isi promoveaza noua carte intitulata ieftin “Dark Slayer. A Carpathian Novel”, incat nici nu mai merita sa facem obisnuitele glume despre originea mea.

Mai radem cu pofta doar in prezenta unor prieteni de familie care se distreaza mereu pe seama faptului ca sunt din Transilvania, nu-mi place usturoiul si ma simt cel mai bine in semintuneric. Insa nu sunt glume rautacioase, nu sunt in limb… sau daca sunt nu o simt niciodata, dimpotriva, am senzatia ca pana si limbul acesta dintre doua spatii, doua limbi, doua mentalitati diferite imi este uneori mai familiar decat ceea ce ascult sau citesc pe Internet despre Romania.

Cand am venit aici prima oara ma asteptam sa gasesc un spatiu plin de sunete noi, de culori mai vii, de forme si gusturi pana atunci neexperimentate. Ezitasem mult pana sa trec oceanul… mi-au trebuit luni de zile sa-mi fac curaj si sa ma programez la ambasada, mi s-a parut ca interviul este nedrept – mai cu seama fiindca pune atata accent pe partea materiala, iar eu eram obisnuita sa fiu analizata mai degraba din prisma rezultatelor intelectuale – si nu intelegeam de ce trebuie sa-mi fie ingradit dreptul de a calatori liber. Probabil ca daca ar trebui sa reiau procedurile as gandi la fel… desi acum inteleg prea bine de ce acest interviu este si un filtru util.

In fine, ca sa revin, mai intai am fost dezamagita! In primele zile evaluam cu ochi critic totul, eram oarecum iritata de faptul ca aici regaseam aceleasi branduri (Nescafe, Dove, Danon Activia, etc.), imbracaminte, lumanari, kitschisme chinezesti care se gasesc si in Romania, ma simteam pe teritoriu ostil, aveam impresia ca toti ma vor considera o ciudatenie a naturii si nu-mi dadeam seama ca de fapt chiar eram o ciudatenie tocmai prin bagajul inutil de frustrari pe care le caram in spate si care tineau mai degraba de apartenenta la o cultura minora (nu spun minora calitativ, ci minora prin marginalitate).

Reactiile mele erau exagerate, incercam sa descopar pretutindeni o unda de dispret mascat in spatele fiecareia dintre intrebarile celor din jur referitoare la accentul meu, ii suspectam de superficialitate. Insa cred eu eram cea superficiala si nu mi-a trebuit mult pana m-am indragostit de tara aceasta nu pentru stilul de viata diferit, ci pentru oamenii de aici… am devenit dependenta de zambetele lor, de felul in care sunt tratata, de linistea din jur si chiar si de curiozitatea lor… asa cum stau uneori sa le povestesc ca vin dintr-o tara europeana numita Romania, “aia cu Dracula” cum le spun uneori celor cu care nu prea am chef sa discut. Stiu ca Dracula e pentru ei un tip “ok”, singurul club de carte de la mine din oras este un club in care se discuta numai carti despre vampiri, asa ca il arunc la inaintare si imi intretin “misterul personal”.

Oricum Romania aproape ca nu exista aici altfel decat ca un spatiu intunecat… abia gasesti cateva pagini ici colo in ghidurile turistice mai evoluate (asa am aflat, de pilda, ca daca esti american si vrei sa vizitezi Romania trebuie sa stii ca ii jignesti teribil pe localnici daca ii intrebi despre comunism), in rest nu aparem in niciun ghid turistic tematic (gen “Biserici si manastiri din Europa”), nu avem niciun ghid separat (hai ca intelegi atractia pentru tari ca Grecia, Franta si Germania, insa Croatia, Ungaria, Polonia si chiar Turcia au uneori rafturi intregi de ghiduri turistice individuale frumos colorate, promovandu-si pana si ultimul podet din tara), asa ca din cand in cand mai extrag impresii din carti despre vampiri, cele mai multe candide in naivitatea lor.

De cateva zile insa ma urmareste o comparatie care intr-un fel sintetizeaza, cred eu, diferenta adevarata dintre Romania si SUA… la inceputul saptamanii o stire facea senzatie aici: presedintelui american i s-a strigat in timpul unui discurs ca minte. Nu intru in detalii politice fiindca stirea m-a frapat intr-un alt sens… am ramas aproape socata de faptul ca senatorul caruia i-a scapat acea fraza si-a cerut imediat scuze si reactia lui a fost comentata critic de catre toata media, indiferent de parte, ca fiind un afront de netolerat fata de institutia presedintelui.

Nu stiu de ce stirea mi-a adus aminte de spectacolul trist, de aceasta data din parlamentul Romaniei, in care un senator roman defila la un moment dat cu un cearceaf pe care erau desenate niste gratii in timpul unui discurs de condamnare a comunismului. Erau prezente in sala diferite personalitati, luptatori anti-comunisti romani si straini, ambasadori si… presedintele Romaniei care se caznea sa termine acel discurs in ciuda urletelor si fluieraturilor audientei. Iar mass-media romaneasca a comentat apoi zile intregi cu veselie si complicitate nu substanta discursului prezidential, ci delirul verbal al senatorului care provocase intregul circ, spre deliciul marii parti a publicului posesor de telecomanda.

Despre asta este vorba… atata vreme cat ne vom balacari in discursuri sterile, cat judecatorii din Romania nu raspund niciunei instante pentru hotararile lor (aici in fiecare stat, de pilda, exista un soi de consiliu care are scopul de a da calificative judecatorilor in functie de corectitudinea deciziilor si de etica lor… un consiliu din care fac parte judecatori, avocati si cetateni! pentru cei interesati cautati (Judicial Qualification Commission), cat la ceas de seara politicieni si jurnalisti pe jumatate imbecili al caror singur atu este faptul ca stiu sa utilizeze intreg dictionarul de slang al limbii romane vor avea tupeul sa vorbeasca despre “marinerul chior si beat” sau despre guvernul boc-poc pe care il platesc, vezi doamne, din impozitele lor manjite cu rahat mogulesc, cata vreme societatea civila doarme in santul non-ratiunii si nu reactioneaza critic deloc in fata unor astfel de spectacole, vom avea de ce sa ne simtim ciudat in pielea noastra proprie! Poate cucoana cu vampirii ei avea dreptate… multi dintre Carpathiansii astia sunt destinati sa  devina vampiri si sa fie vanati de restul de Carpathians intr-un fratricid vesel cu iz de talk show…

Diferenta dintre noi si ei, in opinia mea, este o imensa diferenta… de atitudine, de implicare, de reactie a cetateanului obisnuit impotriva nesimtirii, a inculturii, a ticalosiei si manipularii, cu amendamentul ca reactia trebuie intotdeauna sa se situeze in limitele civilizatiei si ale bunului simt. Politica adevarata nu s-a facut niciodata prin punerea pumnului in gura, prin promovarea barfei si a aluziei sexuale la rang de discurs de opozitie, ci prin diplomatie si negociere. Iar de asta nu ma mira cand citesc acum pe “feeds” ca Romania nu are nicio sansa sa prinda postul de comisar european pe agricultura. Trist…

Un imperiu mediatic in buzunarul de la haina

September 7, 2009

internet

Manifestul retelei web a fost conceput de jurnalisti si bloggeri germani, preocupati de modul in care functioneaza noile forme de raspandire in masa a informatiei. El a fost publicat luni 7 septembrie, cu putin inainte de ora 12.00. Brusc, www.internet-manifest.de n-a mai putut fi accesat. Acum, site-ul e din nou activ si intens comentat. Mai jos, facem un rezumat al manifestului in care se proclama dreptul inalienabil la libertate al Internetului, considerat „un imperiu mediatic, in buzunarul de la haina“.

1. Internetul e altfel. El produce public nou, alte modalitati de schimb al informatiei si alte tehnici culturale. Mass media traditionala trebuie sa-si adapteze modul de lucru la noile realitati tehnologice, in loc sa le ignore sau sa le combata.

2. Internetul e un imperiu mediatic in buzunarul de la haina. Web-ul creeaza o noua ordine in sistemul mediatic, depasind limitele si oligopolurile acestuia. Publicarea si difuzarea continutului mediatic nu se mai face cu investitii mari. Doar calitatea jurnalistica mai diferentiaza jurnalismul, de simpla publicare de continut.

3. Internetul este societatea. Retelele sociale, Wikipedia sau Youtube au ajuns prezente tot atat de firesti, ca si telefonul sau televizorul. Daca vor sa existe mai departe, concernele mass-media trebuie sa inteleaga lumea in care traiesc consumatorii si sa isi adapteze la aceasta formele de comunicare, printre care si dialogul.

4. Libertatea Internetului este inalienabila. Arhitectura deschisa a Internetului nu poate fi schimbata in functie de interese economice sau politice, care in spatele asa-numitului „interes public“ incearca sa cenzureze accesul liber la informatie, pe web.

5. Internetul inseamna victoria informatiei, un mediu prin care individul se poate informa mai bine ca niciodata.

6. Internetul schimba si imbunatateste jurnalismul.

7. Reteaua inseamna relationare. Cine nu foloseste link-urile, se autoexclude din discursul social.

8. Agregatoarele si masinile de cautare stimuleaza jurnalismul documentat, de calitate. Marcand referintele prin linkuri sau citate, devine posibila „cultura discursului social din retea“.

9. Internetul e noul cadru al discursului politic, stimuland dezbaterea si participarea activa a opiniei publice.

10. Noua libertate a presei se numeste libertate de opinie. Dispar granitele tehnologice intre amatori si profesionisti, diferenta nu se mai face intre jurnalism platit si neplatit, ci intre jurnalism de buna sau proasta calitate.

11. Candva, la inventarea tiparului, Biserica si alte institutii avertizau impotriva valului de informatie necontrolata. Jurnalistii, enciclopedistii si pamfletarii au dovedit atunci ca mai multa informare duce la mai multa libertate, pentru cetatean si pentru societate, lucru valabil si in ziua de azi.

12. Traditia nu e un model de lucru. Internetul, ca mediu extrem de concurential, cere adaptarea modelelor de afaceri la structura din reteaua web.

13. In Internet, dreptul de autor sau producator nu trebuie incalcat. Mecanismele de difuzare depasite trebuie inlocuite cu noi modele de distributie si acordare de licente. „Proprietatea obliga“.

14. Timpul unui cititor, ascultator sau spectator are valoare. Oferta publicitara este transmisa prin retinerea atentiei asupra unor continuturi jurnalistice transmise online. Acesta e principiul de baza al finantarii jurnalismului, alte forme de refinantare urmeaza sa fie descoperite si experimentate.

15. Textele, sunetele si imaginile nu mai trebuie sa fie efemere, in retea. Ele vor ramane la dispozitie, constituind o arhiva a istoriei contemporane. Jurnalistii trebuie insa sa aiba in vedere eventuale interpretari ale informatiei si greseli ce trebuie corectate.

16.  Internetul scoate la iveala o mare cantitate de marfa amorfa. Din aceasta, rezista doar cine ofera jurnalism credibil si deosebit, deoarece pretentiile consumatorilor de informatie au crescut.

17. Toti pentru toti. Web-ul e o infrastructura superioara de interactiune sociala. „Generatia Wikipedia“ stie sa evalueze credibilitatea unei surse, sa verifice si sa evalueze stirile. Jurnalistii trebuie sa respecte aceste calitati si sa intre in comunicare cu „receptorii“, folosindu-le cunostintele. Nu mai e momentul jurnalistului atotstiutor, ci al celui care comunica si intreaba.
Markus Beckedahl
Mercedes Bunz
Julius Endert
Johnny Haeusler
Thomas Knüwer
Sascha Lobo
Robin Meyer-Lucht
Wolfgang Michal
Stefan Niggemeier
Kathrin Passig
Janko Röttgers
Peter Schink
Mario Sixtus
Peter Stawowy
Fiete Stegers

Preluat de pe Hotnews

http://economie.hotnews.ro/stiri-it-6119844-moartea-ziaristului-atotstiutor-aparut-manifestul-internetului-17-puncte.htm

Mesaje din Bucovina

August 31, 2009

Spre disperarea celor care-i doresc plecarea Elenei Udrea, postez aici spusele proprietarilor de pensiuni din Agapia si Gura Humorului: “De cand a facut Udrea reclama turismului ecumenic, nu mai avem loc pentru clienti! Sa-i dea Dumnezeu sanatate, nu am avut niciodata atatia clienti! Vilele sunt pline de romani, ca niciodata! Au fost in Grecia, in Bulgaria, si s-au intors aici, pe la noi. Daca o tinem tot asa, o sa avem clienti si de sarbatorile de iarna!”

Interviu cu Laura ….

June 16, 2009

Aseara pe la 8 a sunat telefonul…era buna mea prietena Laura, studenta in anul intai la Drept, la zi..si care avea nevoie de ajutor, fiindca astazi are examen la informatica, ceva totalmente strain de ea, tinand cont ca a trebuit sa-i arat, care-i butonul care deschide calculatorul ! 🙂
Am sfarsit tarziu, dupa ce a acceptat sa imi dea si un interviu, fiindca este si ea o romanca obisnuita in aparenta. De fapt, este o persoana cu totul speciala, pe care v-o propun sa o cunoasteti, ca model de determinare, optimism si cultura.
Cine este de fapt, Laura Stoica ?
A implinit in martie, 66 de ani si nu cocheteaza cu varsta, fiindca se mandreste ca-i aproape septuagenara, asa ca spune lejer, ca are deja 67 !
Face a treia facultate acum, cand pensionarii obisnuiti ai Romaniei se considera terminati si exclusi de catre ceilalti.
Mi-a promis ca nu moare, pana in 2064, cand ii expira cartea de identitate, fiindca trebuie sa afle, cine a impuscat-o pe Donia Diana Alexandra, fata de nici 17 ani, care a murit in locul ei la Revolutie.
Dar…va las sa cititi despre ea si sa descoperiti ceea ce este…

Alexa: De unde iti vin tenacitatea si optimismul extraordinare, Laura ?

Laura: Din faptul ca n-am murit niciodata de grija altuia, dar nici de a mea ! Din verbul care m-a dominat si care este “a fi”, din relationarea cu oamenii mult superiori mie…minti zglobii, adanci si profunde.

Alexa: Crezi ca asta a avut un impact definitoriu asupra ta, ca mod de gandire ?

Laura: Sa-ti spun drept, ma intreb daca nu cumva am gresit, pentru ca pe plan valoric, nu mai sta pe primul loc cultura, ci omenia si astazi e tare greu sa fii cu adevarat OM ! Dar, dum spiro spero ( cat timp respir, sper ), caci din Cutia Pandorei mi-am agatat exact asta si nu am vazut niciodata paharul pe jumatate gol, ci pe jumatate plin !

Alexa: Laura, esti foarte tonica, optimista si tenace ! Disperi vreodata ?

Laura: Niciodata ! Nu ma las pana nu gasesc calea deschisa..ma dai afara pe geam, intru pe usa, prin tavan, nu conteaza..respectand bineinteles principiile mostenite din copilarie, de la familia mea, din prietenia cu cartile si din ceea ce am cules de la oamenii din jurul meu. Si sunt berbec, deschizator de drumuri, navalnica si impetuoasa si care-si asuma riscurile.

Alexa: Si care sunt invataturile pe care le-ai cules ?

Laura: Tatal meu avea o vorba..fa binele si arunca-l in apa si nu astepta rasplata, iar orice lucru inceput, termina-l.. de la o batranica inteleapta am cules vorba cu cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia, un prieten mi-a spus ca nu e bine sa ai doi dusmani deodata, ci trebuie sa te lupti pe rand cu ei, incepand de la cel mai puternic, de la elevii mei, ca este bine sa dai intotdeauna primul…cam astea-s in mare !

Alexa: Stiu ca si tu esti pe linie materna grecoaica, ca si mine. Ai fost educata strict, asa cum fac grecii ? Cum s-a impacat firea ta rebela cu strictetea, daca a existat ?

Laura: Am crescut intr-o familie modesta cu 3 copii, cu un tata constructor si o mama educata la pensionul din Targoviste. Imi aduc aminte ca am taiat franghia de rufe din curte, ca sa imi fac o coarda si am asistat voluptuos si mandra, cum sora mea a fost pedepsita in locul meu, sau cum in clasa a treia, tata m-a testat la tabla inmultirii cu 5 si cand am ajuns la 111, ca rezultat, m-a batut la palma cu nuiaua, pana am invatat-o. De atunci am avut revelatia cifrelor si a numerologiei. Ca sa nu mai spun ca tata mi-a hotarat destinul si m-a inscris la Kirov, o scoala din care urma sa ies prelucratoare de piei, pentru pantofi, unde am intrat printre primii, cu bursa…insa..dupa o saptamana am fugit scapata din capastrul lui si am dat examen la Liceul Sportiv, primul din tara pe vremea aceea si unde l-am avut diriginte pe Nicolae Vieru, presedintele Federatiei Nationale de gimnastica de astazi. Eram o gimnasta foarte buna, asa ca am intrat la ICEF la facultate, insa in ultimul an, am cazut de pe un aparat si am pus cruce sportului.

Alexa: Imi pare rau, cred ca ai suferit mult. Cum ai trecut peste asta ?

Laura: Vorba lui Juvenal..mens sana in corpore sano…am dat la Facultatea de limbi romanice clasice si orientale, sectia clasica latina si greaca veche, unde am invatat 5 ani, timp in care ma casatorisem cu un avocat si aveam si doi copii, facultate pe care am terminat-o cu 9, asa ca am fost repartizata la Campina.

Alexa: Cat ai stat acolo ? A venit si familia cu tine ?

Laura: Am stat putin, fiindca m-am dus la minister si l-am pandit pe ministrul Malita la toaleta 🙂 si i-am spus intr-o suflare, ca nu pot tine o casnicie la 90 de km. distanta, asa ca mi-a schimbat repartitia, dar am si divortat, m-am recasatorit, am mai avut un copil si iar am divortat. Am incheiat activitatea profesorala la Caragiale.

Alexa: Laura, invatamantul pe langa cultura era Cenusareasa regimului comunist. Acum, cum stam ? E vreo diferenta ?

Laura: Acum se afla intr-un hiatus total, fiindca au disparut generatiile care stiau cultura autentica, iar inlocuitorii sunt cei care au fraudat, copiat sau dat spaga sa-si ia diplomele. Sistemul docimologic ( de notare) este facut de inculti ajunsi prin relatii in functii decizionale. Profesorii autentici sunt rara avis si sunt impiedicati constant de gloata plina de nonvaloare a celorlalti. Nu mai are cine sa aprecieze valoarea, din pacate.

Alexa: Mai reprezinta sindicatele vointa profesorilor ? Stiu ca aici, in casa ta s-au pus bazele primului sindicat dupa 1989, de aceea te intreb.

Laura: In mod ideal, da, dar niciodata in realitate. Sunt utopii. Si sindicatele au ajuns o forma de putere, care jongleaza in functie de interesele celor care detin puterea in sindicat. De 19 ani nu s-au schimbat liderii. E la fel ca in politica…divide et impera.

Alexa: Crezi ca se mai pot schimba lucrurile in Romania si de cine depinde asta ? Este asa…un soi de victimizare la nivel national, eu cel putin asa simt.

Laura: Eu nu ma recunosc mioritica ! NU vreau sa astept un destin, pe care sa mi-l croiasca sau prevedea altcineva. Romanii au un fel de a fi fatalist, cu care nu ma impac deloc. Trancanesc, comenteaza, constata, dar nu se implica, cred ca nu cunosc dictonul latinesc ACTA NON VERBA ! Si mai mult, cei care indraznesc sa o faca sunt lapidati, ucisi inainte de a face ceva. Se poate schimba totul, daca se intelege ca nu poti rupe un snop, dar fir cu fir, da, se poate. Iti trebuie multa tenacitate, perseverenta si persuasiune. Asa cum intr-un seminar la facultate, incoltesc ideile, tot asa si in familie, societate, loc de munca…poti pune o samanta, care sa incolteasca.

Alexa: Ce te-a determinat, in conditiile in care aveai deja un destin, sa faci la varsta, cand alte femei se considera deja terminate, a treia facultate ?

Laura: Ca sa nu ma plictisesc si sa nu mi se anchilozeze creierul, m-am hotarat sa devin studenta la zi, la o facultate unde pot invata ce este legea, cum se aplica si cine ii trage la raspundere pe cei care nu o aplica corect. In subsidiar am vrut sa ii ajut pe cei care nu au bani si nici cunostinte juridice, sa-si castige dreptatea prin hatisul jurisdictional, bineinteles pro bono ! Am colegi, proaspat trecuti de majorat si este un fel de fluid intre mine si ei…ei ma invata cum sa fiu tanara, iar eu le arat cum sa fie activi, chiar si la o varsta considerata, ca imposibila de inceput ceva. Sufar insa, fiindca am aflat ca in Olanda este o femeie de 84 de ani, care a terminat chirurgia, iar in SUA una de 92 de ani, care a terminat istoria, asa ca am ratat Cartea Recordurilor…sa ma ierte primarul Oprescu, fan al recordurilor la carnati si Mosi Craciuni.. dar sa nu dispere… 🙂

Alexa: Hahaha..esti amuzanta ! Daca tot ai adus vorba, cum ti se pare Oprescu, ca primar ?

Laura: Prost manager, infatuat, plin de el, desi in particular e un om adorabil. Il cunosc. Puterea si functia l-au schimbat insa si e pacat. Sper sa revina la formula umana pe care am cunoscut-o si sa nu dispere cand voi ajunge parlamentar la 74 de ani, ca sefa a Comisiei Juridice ! 🙂

Alexa: Asta inseamna sa spargi paradigma..femeie, in varsta, sefa… 🙂 Sunt politicienii misogini ?

Laura: Da. Nu cunosc Principiul Fermoarului utilizat in Franta- sanse egale pentru femei in politica, uita ca un barbat este capul, iar o femeie gatul, iar capul nu se misca niciodata inaintea gatului, altfel ar fi un fel de…Petre Roman.. 🙂

Alexa: Cum vezi tu lehamisirea romanului ?

Laura: Au uitat sa se bucure, au uitat sa traiasca, sa rada. Pe scara valorilor se marginesc la satisfacerea nevoilor fiziologice, sunt digestivi si materialisti. Nu mai traiesc emotional, ci sterpi si constipati afectiv. Sunt aproape solidificati, mai ceva ca in drama lui Kafka sau ca in tema bacoviana, ca n-a tras podul la mal.. E un gol imens in jurul lor si nu il umplu cu nimic de valoare, traiesc pentru acum si nu pentru viitor, nu construiesc, nu sunt socializati.

Alexa: E departe de carpe diem-ul lui Horatiu ?

Laura: Da. Au un singur gand: sa acumuleze o masina, o casa, o amanta tanara, o nevasta care sa ii reprezinte in societate, o functie si cam atat.

Alexa: Tertium non datur… ce ne lipseste sa facem diferenta ?

Laura: Nu avem modele. Este un hiatus intre ce a fost intre primul si al doilea razboi mondial si ceea ce este acum. Nu e umplut cu nimic, doar un gol imens. Romanii nu sunt nici macar ca Ilie Moromete, contemplativi si filosofici, ci sterpi si goi…

Alexa: Toata lumea vorbeste de absenteism si de neputinta. Lumea nu mai voteaza, politicienii nu-i mai reprezinta. Se mai poate face ceva ?

Laura: Absenteismul electoratului nu se poate rezolva, daca nu intelegem SUBLATA CAUSA TOLLITUR EFFECTUUM ( inlaturand cauza, dispare efectul). Cauza este goliciunea, lipsa de responsabilitate civica, toata lumea vrea numai drepturi, nu si obligatii, apatia si intunecarea sociala. Si pe mine ma doare sufletul, ca un Vanghelie da etalonul romanilor si este vinovat si partidul care il promoveaza si noi ca acceptam, fara sa ripostam. Ar trebui marginalizati. Vanghelie este un caz patologic, ca si Becali, Vadim sau Marinescu.

Alexa: Multi dau vina pe incertitudinea sociala. Scuza asta comportamentul ? Este un refuz, un protest, o razvratire absenteismul ?

Laura: Nu e troc, imi pare rau ! Cei care au murit in ’89, n-au murit sa absentam, ci sa votam. Poporul trebuie sa inteleaga ca are datoria, ca este detinatorul puterii politice, delegand reprezentanti si daca nu se duc la vot, nu fac decat sa prelungeasca o anomalie. De aceea nu mai sunt bune listele si trebuie uninominal pur.

Alexa: Laura, cetatenii se simt tradati de politicieni, nu mai cred in partide si nu mai fac diferenta.

Laura: Orice partid tinde sa preia puterea si sa creeze platforme, insa puterea le-o da poporul. Puterea asta modifica comportamentul si mentalitatea. Sa-ti povestesc o intamplare adevarata. Am vorbit din balconul Universitatii in ’90 si jos era o mare de oameni. Cand am auzit cum imi vuia multimea la picioare, eu privindu-i de sus, capatasem un elan ca de zeita, asa ca am coborat rapid, fiindca aceasta betie, nu-i de mine. Pe mine, din Parlament, practic ma reprezinta din aproape 500 de politicieni, cam 21. Si totusi am votat. Pentru ca nu am vrut sa se fi murit inutil, pentru dreptul asta in decembrie ’89.

Alexa: Si totusi, mergi constant la mitinguri.

Laura: Da, dar in anonimat, printre cei multi.

Alexa: Consideri ca inapetenta romanului de a vota si de a se implica este si vina mass mediei din Romania ? Cum functioneaza media in democratia romaneasca ? Mai este ea un caine de paza ?

Laura: Trei sferturi dintre jurnalisti, nu au ce cauta acolo. Sunt agramati, inculti, lipsiti de logica, nu cunosc sintaxa limbii romane, sunt lipsiti de profesionalism. Stirile nu respecta deontologia actului jurnalistic. O fac in scopuri mercantile doar, pentru audienta, pentru rating. Exista un sistem de zvoneri, care mergand din aproape in aproape, creeaza o mare problema din nimic. Sunt lucruri facile, minore, care incendiaza si tin in tensiune. Sunt treburi de sant, de mahala, care nu mai tin de presa, ci de vulg, de paine si circ, de spectacol de proasta calitate, de captarea atentiei pentru lucruri minore, care impiedica gandirea la solutii. Presa nu contribuie la gestionarea crizelor, ci la intretinerea si amplificarea lor, la pierderea esentialului in favoarea nesemnificativului.

Alexa: Putem schimba asta ? Ca tot vorbeai de solutii, care ar fi aceea ?

Laura: Clauza de purgative- efectul de purga ! Fiecare sa lucreze cu sine, sa invete sa fie om, sa pastreze curat, sa lase loc de buna ziua, sa fie cu ramura de maslin intr-o disputa si cu argumente logice, nu cu pumni si limbaj trivial, ci punctual, sa-si respecte cuvantul dat, sa stie sa ceara scuze si sa fie armonios cu sine si cu cei din jur, sa citeasca chiar daca incepe cu povesti, sa asculte muzica, sa mearga la spectacole, sa-si cumpere flori, sa iubeasca animalele, sa nu invidieze pe nimeni, sa nu faca rau nimanui, sa fie calm, echilibrat si intelept, sa aiba o masura in toate lucrurile.

Alexa: Omul este masura tuturor lucrurilor…il iubesc pe Protagoras ! Ce carti preferate ai ?

Laura: 12 scaune, Vitelul de aur, Atitudine dispretuitoare contra durerii de stomac-Ilf si Petrov, 3 intr-o barca, fara a mai pune la socoteala si cainele, a lui Jerome K. Jerome si Arghezi romancier.

Alexa: Daca tot vorbim de cultura, ce se intampla cu societatea civila, cu intelectualii ? De ce tac ?

Laura: Intelectualii se tem de ridicol si nu au forta necesara sa faca fata vulgului. Vezi scena balconului din Parlament, la citirea condamnarii comunismului, cu Liiceanu si Patapievici si haita dezlantuita. Se fac ca nu vad, dar sunt niste nefericiti.

Alexa: Crezi in justitie ? In cea pamanteasca sau in cea imanenta ? Ti se pare ca justitia este independenta ?

Laura: Cred si in una si in cealalta. Justitia nu este independenta in Romania. Mafia imobiliara nu ar putea exista, fara concursul unui functionar de la Arhivele Statului, fara un Notar public sau privat, fara cineva la Administratia locala, fara unul la Cartea Funciara, fara un judecator fie de la Judecatorie, Tribunal, Curte de Apel si fara un procuror de la Parchetul de pe langa Judecatorie. Asa au fost spoliati proprietarii de facto, de drepturile lor.

Alexa: Toate cate ni se intampla sunt datorate mentalitatii noastre ? Si cum o putem schimba ?

Laura: Mentalitatea nu este absoluta, ea evolueaza in functie de societatea care o creeaza, o dezvolta, o suprima sau o ucide. Evolueaza si cand societatea este in criza, asa cum spunea Emil Durheim, dispare coeziunea sociala si atunci dipare si cea de colectivitate. Noi nu mai suntem decat cioburi de colectivitate si trebuie sa invatam sa devenim una cu propria ei mentalitate, acceptata de toti ca un fapt social normal. Ca sa se intample asta, trebuie sa lucram cu noi. Sa nu pretindem altora, ceea ce nu putem fi. Sa valorificam modelele exemplare, pe care sa le popularizam, printr-o campanie de vizualizare, de educatie, uite, exact ce faci tu acum si nu cum vulgarizeaza si manipuleaza Tatulici, indobitocind.

Alexa: Imi spui parerea ta despre politica ?

Laura: Da-mi voie sa nu-ti raspuns si sa iti stric interviul ! 🙂 Am aflat cu stupoare, ca toate strazile din zona unde locuiesc, au numele unor francmasoni celebri…Golescu, Magheru, Christian Tell, Franklin…oameni politici a caror trecere prin tara lor a lasat urme. Ce frumos era atunci si cum s-a degradat francmasoneria astazi. Unirea Principatelor fara francmasoni, nu s-ar fi realizat. Acum insa, Bunicuta si altii au pus capac.

Alexa: Doar omul impodobeste locul, dupa un citat latin, nu ? Ce mesaj ai, pentru generatia tanara ?

Laura: Sa nu faca din computer o biblioteca, fiindca mintea se atrofiaza negandind, sa se identifice cu protagonistul lecturii, sa asculte muzica buna, sa invete, nu pentru scoala, ci pentru viata, care ii va obliga mai tarziu sa acumuleze oricum.

Alexa: As vrea sa faci tu incheierea acestui interviu, pentru care iti sunt recunoascatoare…

Laura: Nu-i nimic, ma-mpiedicai de-o piatra…toate astea pana maine trec, pentru ca rade pan’ la lacrimi clopotelul… Serghei Esenin !

Aceasta este Laura, femeia care n-a renuntat niciodata la “a fi” ! 🙂Laura


%d bloggers like this: