Posted tagged ‘cristian tudor popescu’

C.T.POPESCU vs. C.T.POPESCU…DESPRE DECLASATII DIN PIATZA UNIVERSITATII

February 12, 2012

Propagandistul USL, ratatul domn Popescu, nici inginer pana la capat, nici scriitor consacrat si nici ziarist onest  se contrazice zilnic de o maniera care il face invidios pana si pe Dan Diaconescu.

C.T.P  utilizeaza violenta verbala precum utiliza securistul  anilor ’50 violenta fizica.  Si nici nu-i de mirare atata timp cat recunoaste chiar el, ca foloseste uneori metoda «exageraţiunii conştiente», a lui Lenin.

Aveti aici un asemenea exemplu, intr-un dialog cu Fota:

CTP: Ce vârstă aveţi?

Fota: 45 de ani.

CTP: Deci aţi fi putut colabora cu Securitatea.

Fota: Şi dumneavoastră.

CTP: Da. Şi eu. Dar dumneavoastră vă comportaţi ca o persoană antrenată de Securitate.

Fota: Dumneavoastră vă comportaţi ca o persoană care se poate să fi avut legături şi dincolo de Securitate. Ce valoare au afirmaţiile astea?

CTP: Ştiţi care e valoarea? Se uită lumea la noi şi lumea apreciază. Oamenii apreciază acum care dintre noi se comportă ca un securist şi care nu.

Fota: Dar ca un kaghebist, care se comportă?

CTP: Nu ştiu, dumneavoastră ştiţi.

Fota: Dar de ce vă uitaţi în jos?

CTP: (tăcere)… Aa, ca un kaghebist?!… Aa, asta-i altă metodă… Da’ dumneavoastră? Da’ dumneavoastră de ce zâmbiţi tot timpul? Ca să daţi impresia că sunteţi relaxat şi noi crispaţi?!“ Sursa

Derapajele acestui personaj sunt cunoscute si am putea umple pagini intregi cu asemenea exemple, in care marele iubitor de democratie, astazi luptator anti ACTA, ne facea pe noi, internautii…netanderthalieni, cretineti si pseudojurnalisti.

Problema domnului Popescu nu este neaparat aceea a exageratiunii a la Lenin si nici verticalitatea de care ar trebui sa dea dovada, conform deontologiei scrisului sau vorbitului, ci propriul caracter, care il face astazi sa pupe ceea ce injura cu foc in ’90 si care reiese din modul discretionar in care a tratat fenomenul Piatza Universitatii in 1990, 2010 si 2012.

20 mai 2010  

CTP  da un interviu ziaristilor  Cristian Delcea si Mihai Voinea. Sa recitim ceea ce recunostea personajul cu mare seninate :

„În ’90, Ion Iliescu însemna ceva pentru mine”—„Minerii ar fi venit chiar dacă nu-i chema Iliescu”, spune el, după două decenii.

Aţi fost în Piaţa Universităţii în aprilie 1990. Cum a început totul?

C.T.POPESCU – A început la 22 aprilie, dar nu ca o mişcare a societăţii civile, a oamenilor de pe stradă. A fost clar o mişcare politică de opoziţie a activiştilor ţărănişti care au ocupat în mod ilegal carosabilul de la Universitate. Asta e grav! Nu ceruseră aprobare pentru nimic. În jurul acestui nucleu au început să se strângă diverse categorii de oameni. Eu am văzut Piaţa Universităţii în mai multe momente ale ei. Piaţa a fost o fiinţă care a arătat în diverse moduri. De la 30-40 de inşi care au ocupat carosabilul, până la aproape 40.000 de oameni.

După care, în faza finală, după alegeri, a rămas o adunătură de declasaţi…100 de inşi, persoane de o condiţie extrem de dubioasă, care stăteau în nişte corturi (in corturi se aflau la vremea respectiva grevistii foamei asistati de medic.n.n.), fără niciun Dumnezeu, în faţa hotelului Intercontinental. Nu s-a intervenit împotriva oamenilor care au format fenomenul „Piaţa Universităţii”.

Aveau şi ei nişte revendicări. Cereau o televiziune liberă, între altele.

C.T.POPESCU – Păi or fi cerut, dar nu aşa se proceda: continuând să stai cu cortul acolo.

În ceea ce priveşte compoziţia, erau, între cei care scandau, mulţi securişti care nu mai aveau de lucru, foşti activişti de partid care încercau să se recicleze şi în afară de ăştia erau mulţi gură-cască. Dar erau şi oameni sincer îngrijoraţi de posibilitatea revenirii la comunism.

Dumneavoastră eraţi îngrijorat?

C.T.POPESCU – Nu. Mi se părea evident că nu se poate reveni la ceea ce a fost înainte de 1989. Că existau elemente comunistoide pronunţate în acest FSN nu aveam îndoieli. Dar ele existau în toate segmentele societăţii. În toate partidele. Îmi aduc aminte momentul primei apariţii publice, televizate, a Partidului Naţional Ţărănesc. Aştepta toată lumea cu sufletul la gură, inclusiv eu. Mă gândeam cum or arăta oamenii ăştia. Era o aură de legendă: PNŢ, partid istoric. Ei bine, a fost absolut catastrofală această primă apariţie.

S-a produs în februarie-martie 1990. A apărut un grup de inşi încrâncenaţi, îmi aduc aminte de unul, Ion Puiu – figură crâncenă, mai era unu’ – Liviu Petrina. Domnule, nişte figuri agresive… Au apărut în falangă la televizor, uitându-se crunt prin sticlă şi spunând: „Trebuie retrocedat tot ce s-a luat de comunişti, să se dea la oameni, înapoi. Să alungăm lupii!”. Deci un discurs revanşard care a blocat lumea. Sursa

Desi recunoaste in interviu ca in Piatza Universitatii mai ramasesera doar 100 de declasati, iata cum justifica in 90 mineriada:

16 iunie 1990, Adevarul, An I, Nr. 144

Cristian Tudor Popescu, Spirala violentei

Ca pe 13 iunie a avut loc la Bucuresti o tentativa de lovitura de stat este un fapt a carui negare nu poate fi discutata decat in termenii cretinismului sau candorii, dupa cum se exprima d-l Razvan Theodorescu. Oricine s-a aflat in acele ore la Televiziune, la Interne sau la Politie poate rememora mirosul salbaticiei si fricii care pluteau in aer. E lesne de inteles ca imaginile din seara aceea, transmise de TVR, si mai ales lipsa oricaror imagini, vreme de 40 de minute pe micul ecran, au creat, inevitabil o stare de tensiune, de panica, in intreaga tara. Ceea ce s-a intamplat a doua zi in Bucuresti, incepand cu primele ore ale diminetii, a fost o reactie tot atat de inevitabila; spirala violentei odata initiata, urca intruna. Aceasta reactie s-ar fi produs si in lipsa apelului prezidential, care a avut ca principal efect diminuarea creditului de care se bucura presedintele si guvernul.In aceste conditii, comportamentul grupurilor mineresti si muncitoresti nu a fost, nici nu avea cum sa fie, pasnic.

Sa vedem cum zugraveste CTP revoltele din ianuarie 2012, din aceeasi Piatza a Universitatii , revolte care acum sunt sustinute de  USL-ul lui Iliescu spre deosebire de anii 90 :

C.T.POPESCU -2012

…..Nu mai credeam că se va trezi.

Acum, important mi se pare ca “Piaţa Universităţii” să nu mai dispară indiferent de evoluţiile politice din România. Să se constituie o organizaţie civică, civilă, denumită “Piaţa Universităţii” în care să poată intra oameni din toată ţara (Piaţa este un simbol naţional), studenţi, pensionari, oameni ai muncii, ţărani sau intelectuali, cu condiţia să nu fie membri ai niciunui partid.

“Piaţa Universităţii” ar funcţiona ca un supraveghetor civic al clasei politice. Dacă lucrurile o iau razna ea poate căpăta autoritatea unui semnal greu pentru societatea românească.

Când Piaţa iese în stradă să se ştie că Puterea are o primă cruce pe răboj.

Domnul Băsescu i-a mai făcut o dată ‘viermi’ şi ‘mahala ineptă’ ( apropo,  nu Basescu i-a catalogat astfel, ci chiar CTP ) pe cei care au ieşit în stradă spunând că trebuie să iasă societatea civilă de bună calitate, lumea bună (…) Să iasă în stradă lumea bună, dom’le! Să iasă intelectualii! Unde este Patapievici? După ce spune că îşi adresează discursul milioanelor de oameni nemulţumiţi, acum spune că nu sunt reprezentativi, că sunt aşteptaţi intelectualii subtili”, a comentat CTP.

Traian Băsescu trăieşte într-o realitate paralelă, precum Nicolae Ceauşescu în 1989.Este incredibil cum poate să mizeze pe acuze la adresa unui bătrân bolnav care abia a ieşit din spital, Ion Iliescu. Ce influenţă mai are Iliescu?”Pe cei din stradă îi interesează Dan Voiculescu sau Ion Iliescu? Pe cine mai interesează asemenea chestiuni prăfuite?”,s-a întrebat CTP, referindu-se la invocarea de către preşedinte a mişcărilor de stradă de la începutul anilor ’90 şi a mineriadelor.

„Agenturilii” pe care le invoca urlând Ceauşescu ca fiind cauza protestelor de la Timişoara sunt, în cazul alienării mintale actuale a lui T. Băsescu, conspiraţia  bolşevică împotriva României. Să ştie românii aflaţi în stradă sau cei care încă nu au ieşit, că sunt călăriţi de Moscova.

Opoziţia, ce să facă, s-a dus la Bruxelles pentru a atrage atenţia Parlamentului European asupra  derapajelor antidemocratice ale actualei puteri, care i-au scos pe cetăţeni din răbdări şi în stradă. Acţiune legală şi corectă.

Versus

Eu nu am spus nimic rău despre Piaţa Universităţii până la alegeri (din ’90). După alegeri devenise o chestie antistatală, lipsită de sens.

Carevasazica daca era impotriva lui Ilici era antistatala. Acum este legala si corecta. Asa jongleaza dupa cum ii dicteaza interesele CTP. In functie de vantul puterii si de interesele lui. Bineinteles ca toate astea pe bani.

C.T.POPESCU e constant intr-un singur punct si dupa 22 de ani …dragostea fatza de Iliescu.

Cristian Tudor Popescu, în articolul „Nu aşa”, din „Adevărul”, ediţia din 26 aprilie 1990

„Ceea ce se petrece acum la noi este pur şi simplu înspăimântător. În discursuri, în publicaţii, în fruntea cărora se situează cu autoritate «România Liberă», în discuţiile de prin restaurantele şic, o parte din intelighenţia românească insultă cu o virulenţă pe care n-aş fi îndrăznit să mi-o imaginez, pe toţi cei care nu fac parte din lumea bună. Tot ce se spune (se urlă) în Piaţa Universităţii e bun şi frumos, inclusiv scandarea dincolo de bestialitate: «Iliescu du-te acasă / Ai nevasta canceroasă»”

C.T.POPESCU – dupa 22de ani

Traian Basescu trăieşte într-o realitate paralelă, precum Nicolae Ceauşescu în 1989. Este incredibil cum poate să mizeze pe acuze la adresa unui bătrân bolnav care abia a ieşit din spital, Ion Iliescu. Ce influenţă mai are Iliescu?”Pe cei din stradă îi interesează Dan Voiculescu sau Ion Iliescu? Pe cine mai interesează asemenea chestiuni prăfuite?”, s-a întrebat CTP, referindu-se la invocarea de către preşedinte a mişcărilor de stradă de la începutul anilor ’90 şi a mineriadelor.

Despre deontologia acestui sinistru personaj, un adevarat Roller al presei romanesti ,va prezint un excelent comentariu

Citesc, captivat, interviul pe care mai tinerii mei colegi, Cristian Delcea și Mihai Voinea, i l-au luat lui Cristian Tudor Popescu, înaintașul lor de la “Adevărul” anilor ’90.

Mi-e ușor să urmăresc firul poveștilor pe care acesta le deapănă, senin ca o zi de vară, despre Ion Iliescu, FSN, Piața Universității și mineriadele corespunzătoare. Din simplul motiv că am trăit acele vremuri pe viu. Și înțeleg perfect “contextul” pe care CTP-ul îl invocă acum ca să-și justifice opiniile de atunci.

Dar logica implacabilă cu care dânsul reușea altădată să-și vrăjească publicul scârțâie pe ici, pe colo. Și anume, vorba lui Nenea Iancu, prin părțile esențiale.

Pe scurt, explicația dlui Popescu pentru textele sale din anii ‘90 sună cam așa: “FSN nu însemna nimic pentru mine. Ion Iliescu, în schimb, însemna. Atitudinea mea a fost concretizată nu numai jurnalistic, ci şi cetăţenesc. L-am votat pe Iliescu la 20 mai 1990”.

Carevasăzică, reporterul era un fan declarat al președintelui. Și prin urmare se simțea dator să tăvălească prin cerneală firava opoziție a celor instalați la putere în decembrie ’89. Cu orice mijloace: manipulare, dezinformare, exagerare, minciună.

Ce nu ne spune CTP-ul e că asemenea metode contravin deontologiei profesionale cu care dânsul ne face, azi, capul calendar ori de câte ori apare la televizor.

Conform regulilor scrise și nescrise ale acestei profesii, un jurnalist nu poate răstălmăci adevărul în funcție de simpatiile sale personale și politice. În niciun caz, într-un articol de “informare”. Pentru că, dacă o face, nu se mai cheamă jurnalist, ci propagandist!

(Text preluat din “Adevărul de seară” de vineri, 21 mai 2001)

Am vazut cum sunt tratati declasatii versus viermi. Am ami vazut cum Ilici e gigea si Base e cah pentru el. Nu am vazut in schimb jurnalism in toate astea, ci o imensa mizerie a unui ins care se pretinde formator de opinie.

Oamenii erau temători şi pentru că erau manipulaţi de mass-media.

Păi sigur că da. Mass-media însemna atunci Televiziunea Română, care era principalul mijloc de manipulare a populaţiei, era ziarul „Adevărul” şi mai erau şi alte ziare.

QED

13-15 IUNIE 1990…13-15 IANUARIE 2012—MINERIADA LUI ILIESCU SI REVOLUTIA USL

January 15, 2012

Strategii fostei securitati, azi ca si ieri, se afla grupati in spatele unor revolte dirijate in beneficiul baietilor lui Iliescu.Data aleasa pentru declansarea programului artistic nu este intamplatoare,ea trebuie sa creasca emotia si sa usureze munca de propaganda in randul purtatorilor de mesaje…13-15 ianuarie vs. 13-15 iunie 90.

Sa ne reamintim cateva lucruri despre sustinatorii minerilor din iunie ‘90, liderii de opinie de azi :

Unii dintre ziaristii care in zilele mineriadei din 13-15 iunie s-au plasat de partea Puterii de atunci, gasind metodic scuze pentru interventia minerilor continua si astazi sa dea lectii de democratie. In perioada Pietei Universitatii si dupa aceea in intervalul in care minerii au fost chemati de Ion Iliescu la Bucuresti, cotidianele Dimineata, Azi si Adevarul acreditau ideea ca manifestantii anti-FSN din Piata sunt niste infractori violenti. Prin relatari, interviuri si declaratii luate dintr-o singura parte, acesti ziaristi, deveniti acum lideri de opinie, au instigat atunci la violenta. Intoxicarile, dezinformarile, mistificarile devin in comentariile, reportajele sau interviurile facute de ziaristii de la Azi, Adevarul si Dimineata metode jurnalistice de redare a realitatii, asa cum o dicta atunci puterea instituita de Ion Iliescu. (Sabina Fati)

SA VEDEM CUM COMENTAU EI PE ATUNCI…

16 iunie 1990, Adevarul, An I, Nr. 144

Cristian Tudor Popescu, Spirala violentei

“Ca pe 13 iunie a avut loc la Bucuresti o tentativa de lovitura de stat este un fapt a carui negare nu poate fi discutata decat in termenii cretinismului sau candorii, dupa cum se exprima d-l Razvan Theodorescu. Oricine s-a aflat in acele ore la Televiziune, la Interne sau la Politie poate rememora mirosul salbaticiei si fricii care pluteau in aer. E lesne de inteles ca imaginile din seara aceea, transmise de TVR, si mai ales lipsa oricaror imagini, vreme de 40 de minute pe micul ecran, au creat, inevitabil o stare de tensiune, de panica, in intreaga tara. Ceea ce s-a intamplat a doua zi in Bucuresti, incepand cu primele ore ale diminetii, a fost o reactie tot atat de inevitabila; spirala violentei odata initiata, urca intruna. Aceasta reactie s-ar fi produs si in lipsa apelului prezidential, care a avut ca principal efect diminuarea creditului de care se bucura presedintele si guvernul.In aceste conditii, comportamentul grupurilor mineresti si muncitoresti nu a fost, nici nu avea cum sa fie, pasnic.

SA VEDEM CE SPUNE AZI C.T. POPESCU…

Nu suntem în România lui Ceauşescu. Nu suntem în Libia lui Ghaddafi, nici în Egipt, nici în Siria. Suntem într-o ţară nefericită, chinuită, guvernată execrabil, dar liberă. Avem mijloace democratice prin care putem schimba puterea. Nu vreau să trăiesc încă o dată căderea preşedintelui României după demonstraţii încheiate cu morţi şi răniţi, ar fi o sumbră prăbuşire în timp a civilizaţiei din România, câtă s-a închegat în 20 şi ceva de ani. Extraodinare manifestaţiile iniţiale pro Arafat. Ele reprezintă exorcizarea unui complex xenofob, de suspiciune şi chiar ură faţă de străin, fie el evreu, ungur sau arab, pe care naţionalismul ceauşist l-a indus românilor.

SA LUAM ALT CAZ….

15 iunie 1990, Adevarul, An I, Nr. 143

Lelia Munteanu, Mircea Bunea, Indemn venit din caverna

“Joi 14 iunie, ora 10,05. Pe scara din stanga platoului din incinta Politiei Municipiului Bucuresti sunt masati cei pe care minerii ii aduc din strada. Sunt purtati in goana printre masinile calcinate. Unora sangele de pe fata li se aduna in barba. Pana s-au dat prinsi s-au batut cu furie. Antonie Dumitru (nascut 25 iulie 1958) prezentator de spectacole la Hotel Bulevard, este unul dintre ei. I s-a smuls cutitul din mana cu foarte mare greutate. El contesta. O data arestat, a devenit mielusel. Ca si Vladucu Radu (20 ani, tehnician la IOR). Arata rau de tot. Abia poate vorbi. A intrat ieri in cladirea Politiei, inauntru s-a imbracat in uniforma de colonel, a pus foc si – o data iesit afara – l-au hacuit ai lui, «demonstrantii pasnici», pe motiv ca ar fi … politist. Acum e arestat.
Ca si profesoara de engleza Popinceanu Maria, «culeasa» din Piata Universitatii. E drogata. Tipa isteric «arestati o femeie nevinovata cu un copil mic acasa?» Stef Maria depune marturie de trecator: «A sarit la mine cu unghiile. M-a tras de par. Racnea ca si acum: “vedeti unde-am ajuns daca nu l-ati votat pe Ratiu?”» (…) Cladirea Politiei din Calea Victoriei arata jalnic. Am vazut etajele I, II, parterul si podul. Nimic n-a ramas nears. (…) Pe d-l General Batlan il intalnim in fostul sau birou. Carbune peste tot. O scandura fumega si acum sub picioarele noastre. Rascopt de caldura, tavanul cade cu zgomot. Ne ferim sa vorbim. Ne spune: «ieri la ora atacului eram in Piata Universitatii. Ocupantii unei masini cu numar fals (2-AG-132) au impartit “non-violentilor” sticle cu continut incendiar. Cei care au facut ce vedeti aici nu-s oameni. Scursura din intreaga tara, rebut social, canalii. Beti si drogati. Din biroul acesta au furat doua pistoale, doua incarcatoare si un pistol mitraliera. In garaj dupa ce au smuls aparatele de emisie-receptie, au dat foc la toate masinile. Acum nu mai avem nici una»“.

SA VEDEM CE SPUNE AZI…

În pieţe au început să iasă zilnic oameni disperaţi, amestecaţi cu protestatari de profesie. Disperaţii au plecat de-acasă cu gândul la Smurd, la Arafat. Pe drum, şi-au adus aminte de toate belelele adunate în ultimii ani. Şi fiindcă trebuiau să poarte un nume le-au zis “Jos Băsescu”. O mie- două de oameni, într-o Capitală de peste două milioane, nu înseamnă nimic. Câteva sute, într-un oraş de zeci, sute de mii – nu înseamnă nimic. Dar, dacă la ei se uită cinci milioane (televiziunile au făcut ratinguri ca la balamuc) – fandacsia-i gata. Cinci milioane îşi vor aminti şi ei de pâinea copiilor, de ratele la bancă, de facturile la întreţinere, de taxe şi impozite… Pericolul nu e atunci când cele două trotuare pline cu oameni de la Piaţa Universităţii se întâlnesc pe carosabil, ci va fi atunci când foamea va învinge frica, iar cei din stradă vor face joncţiunea cu cei din faţa televizorului. Asta se numeşte explozie socială. Şi liderii sindicali nu vor mai fi acolo, ca să conducă dansul pinguinului.

Ati vazut  cum se lucreaza asupra naturii simtitoare a publicului roman ?  Ma astept ca in zilele urmatoare sa se atace sediile PDL iar oamenii de bine, baietii USL scosi in strada,  sa ii bata minereste pe toti cei care au alta parere.

UPDATE

CTP ASTA SEARA in GANDUL

Nu ştiu dacă politizarea demonstraţiilor prin îndemnul lui Crin Antonescu către membri USL de a se alătura paşnic demonstranţilor va face bine sau rău, dar dacă PDL şi UDMR, delimitându-se de sceleratul iresponsabil T. Băsescu, nu acceptă cât mai rapid organizarea de alegeri anticipate se vor face vinovaţi în faţa Istoriei de crimă împotriva poporului român.

Aici sta talcul acestei intrebari si arata cine e in spate si ce vrea !

Critica ratiunii impure la…chestia lui CTP !

March 15, 2011

CHESTIA ZILEI cu CTP

1. Preşedintele Băsescu spune că nu poate da ţara pe mâna unui copilot. Tot ce se poate. Dar pe mâna unui pilot care iese noaptea din cârciumă cu şpriţul în cap, se suie la volan sub ochii miliţienilor şi pleacă rânjind – se poate da ţara?

2. Unde aţi prefera să trăiţi, în România guvernului Băsescu – Boc sau în Japonia lovită de cutremur, tsunami şi radiaţii?

Citind aceste fraze venite din adancul put al gandirii CTP-iste nu pot sa nu ma gandesc la Foucault si ganditorii neo marxisti de la inceputul anilor 1930.  Acest guru al Romaniei reteviste si anteniste, lapidar si pregnant face diferentieri nicidecum subtile, in a ne arata amorul fatis fata de Ponta, acest copilot care nu demult s-a rasturnat cu masina la raliu. Dar ce mai conteaza daca e tema de scuipat , nu ?

Ceea ce m-a impresionat este “argumentul” adus in favoarea lui Ponta..o presupusa betie a sefului statului, desi nu are nicio dovada. Dar daca da bine la campania USL, ce oare l-ar putea opri ?

Dupa aceasta spalatura demna de cel mai mare jeg, care se numeste pompos jurnalist imi dau seama ca ratiunea nu este asa cum a definit-o Kant stiinta de a judeca apriori, ci este stiinta regulativa de conturi ale sponsorilor lui CTP, un fel de chestie transcedentala a la Capitalisme et schizophrenie, seria L’ánti Oedipe, care i-ar buimaci efectiv pe Deleuze si Guattari, care s-au chinuit sa-l psihanalizeze.

Cea de-a doua intrebare insa ….

Ei bine, te face sa te intrebi daca aceasta roza a vantu-lui…lol.. este cu toate tiglele pe casa, fiindca orice om cu neuronii neasfixiati de mogulizoare gandeste astfel: decat in Japonia unde e dezastru, mai bine in Romania unde se desprimavareaza si totul e in regula…

Ca subliminal si pervers, aceasta dama de campanie uslasa a vrut sa asimileze dezastrul din Japonia cu guvernarea Boc, nu prea i-a iesit, decat daca, asa cum spuneam…se adreseaza celor saraci cu duhul care spera ca ai lor vor veni la imparatia Romaniei sa reia de unde au ramas cu impartitul. Faptul ca putin ii pasa de suferinta Japoniei, folosind-o in mod ordinar pentru scopuri politice arata ca aceast nichipercea vitupereaza malign fara niciun fel de scrupule si fara o minima morala.

In incheiere ii spun ca Luiza Palanciuc in articolul despre ratiunea impura si ingrijorarea lui Michel Deguy, ca aceste fraze nu arata decat  “pustiul lui intellectio”. E doar o biata ” Lebenswelt caricaturală, unde vitalitatea kitsch-ului nu mai trimite “nici măcar” la simpla, dulcea prostie, ci la ne-gânditul ideilor primite şi la ieşirea, abruptă, fără drept de apel, din logos, din tot ceea ce a însemnat, mai bine de două mii de ani, discursul sintaxic al gândirii. Îngrijorarea lui Michel Deguy este, fără îndoială, justificată: ieşirea din sintaxă, din coerenţă şi esenţă – prin imagine (televizuală, cinematografică, jurnalism) sau, surprinzător şi dezamăgitor (eufemism), chiar prin formele publice (circulare-colocviale) ale intelectualului obosit – este, uneori, mai mult decât o abatere sau o neatenţie… Este ieşirea din gândire. Care, cum ştim, poate deveni în orice moment patologică, dacă nu chiar criminogenă: crima împotriva gândirii.”


Lui CTP cu dragoste si abjectie !

October 18, 2010

Domnule Cristian Tudor Popescu,

Cand va citeam scrierile din Almanahul Anticipatia erati un scriitor daruit, caruia ii savuram povestirile, considerandu-l un fel de Asimov autohton.

A venit apoi chestiunea “guzganului rozaliu” si v-am admirat pentru verticalitatea de a ramane jurnalist, in contextul in care v-ati dezis de seful politic, care indraznea sa va dea indicatii.

A urmat apoi emisiunea “Cap si Pajura” impreuna cu Emil Hurezeanu, o emisiune buna si intelectuala.

Si gata !

Au venit in serie premiile la “10 pentru Romania”. Si m-am intrebat cum de le-ati cucerit ani la randul. Este o intrebare legitima astazi, cand vedem cu totii relatiile pe care le-ati avut cu Realitatea TV, unde ati combatut pentru mogul si partidul sau unic,  fara numar….

Cand bloggosfera v-a atras atentia ca nu mai sunteti vertical, alaturi de Hurezeanu, despre care intre timp am aflat ca este metresa lui Adrian Nastase…ne-ati facut netanderthalieni si cretineti si cu pretentii de jurnalisti, fiindca nu am inghitit mizeria pe care ati insirat-o cu anii si v-am combatut.

Si a venit ziua de astazi, cand indrazniti sa spuneti, dand dovada de o crasa nesimtire, ca :

……. ce citim în aceste stenograme nu reprezintă ilegalităţi. Sunt doar imaginea unui despot de presă primitiv, al nivelului jos de civilizaţie profesională din presa românească. Dar atunci, ce caută aceste înregistrări în dosarul penal al lui Vântu legat de FNI, Nicolae Popa, Indonezia etc.? Cu ce drept sunt “agăţaţi” în acest dosar nişte jurnalişti care n-au nicio treabă cu cazul Nicolae Popa, pentru a le fi “scurse” apoi pe net convorbirile private? Ei greşesc ca atitudine profesională, dar nu comit vreo infracţiune.

Ba da, uitasem, de fapt o comit pe cea mai mare: atentează la siguranţa naţională, potrivit gândirii securistoide care a dus la calificarea oficială a presei de către CSAT ca “pericol naţional”. Simplul fapt că nişte ziarişti stau de vorbă cu un ins care se războieşte cu Băsescu, din motive care îi privesc pe cei doi foşti derbedei de cartier, e destul, se consideră în laboratoarele de manipulare ale puterii, pentru a induce opiniei publice imaginea ziariştilor ca “duşmani ai poporului”. Care e imperios necesar să fie spionaţi, înregistraţi, urmăriţi şi, la nevoie, să nu ne agităm prea mult dacă vor fi arestaţi.

Faptul ca unul cu trust de presa face jocurile politice  avandu-i la degetul cel mic pe candidatii la presedintie Crin Antonescu si Mircea Geoana, nu reprezinta un pericol pentru democratia din Romania ?

Faptul ca jurnalistii sunt platiti sa manipuleze masele, nu este un atac la persoana tuturor romanilor ?

Faptul ca ati continuat sa frecventati mogulul si sa va serviti din banii cu care va platea, nu este cumva un conflict de interese astazi, cand il spalati in cel mai curat stil pupincurist ?

Si faptul ca acestea constituie contextul in care Vantu nu trebuia eliberat, fiindca influenteaza in mod clar prin presa pe care o detine si jurnalistii sai lucrurile,  nu cumva are de-a face cu Constitutia Romaniei si Legea audovizualului ?

Constitutia Romaniei-art.30 – Libertatea de exprimare


(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege.

Legea Audiovizualului -art.3 si art. 6

(2) Toti radiodifuzorii au obligatia sa asigure informarea obiectiva a publicului prin prezentarea corecta a faptelor si evenimentelor si sa favorizeze libera formare a opiniilor.
(3) Raspunderea pentru continutul serviciilor de programe difuzate revine, in conditiile legii, radiodifuzorului, realizatorului sau autorului, dupa caz.
(1) Cenzura de orice fel asupra comunicarii audiovizuale este interzisa.
(2) Independenta editoriala a radiodifuzorilor este recunoscuta si garantata de prezenta lege.
(3) Sunt interzise ingerinte de orice fel In continutul, forma sau modalitatile de prezentare a elementelor serviciilor de programe, din partea autoritatilor publice sau a oricaror persoane fizice sau juridice, romane ori straine.

E-adevarat ca nu ati fost angajat al trustului Realitatea TV, asa ca nu aveti nici macar scuzele celorlalti: banul, santajul si slabiciunea omeneasca. Dumneavoastra o faceti chiar din convingere, din ura fata de dusman, jigniti cititorii facandu-i postaci portocalii, considerati ca toata lumea e platita, ca cine nu e de acord cu dvs. e impotriva, ca sunteti detinatorul de adevar absolut si ca ceea ce vedem nu este adevarat, ci ni se pare. Imi aduceti aminte de  propagandistii ceausismului.

Ati reusit dvs si restul jurnalistilor acreditati celor 4 prostituate media, sa coborati o cortina de fier asupra presei romanesti. In spatele ei au ramas doar ziarele mogulilor, in mijlocul carora, legati ombilical la ura acestora v-ati simtit un fel de…vanturi dusmanite de Basescu.

Nu v-am auzit promovand deontologia jurnalistului in Romania. Nu v-am auzit spunand ca un trust poate face si politica, poate sa sprijine un partid,un candidat exact ca in America, insa cu o conditie: sa anunte acest lucru din start si  sa si-l asume.

Se pare ca articolele in care il proslaveati pe Obama ca liderul planetar  din istoria omenirii….

„Cred, oricât ar suna de SF, că Barack Obama este primul preşedinte planetar din istoria omenirii. Dacă cândva va exista un preşedinte al Terrei aşa cum se imagina în povestirile SF ale anilor 50-60, atunci istoricii îl vor considera pe B. Obama ca primul antemergător, primul precursor al preşedintelui planetar […] Am avea şi noi nevoie de un Obama… poate că el există, dar nu iese la suprafaţă, pentru că e greu în atmosfera aceasta de politică josnică ce se face la noi… Poate că ne trebuie şi nouă, cu adevărat, o criză! Poate că trebuie să ajungem cu adevărat în fundul gropii ca să putem să oferim şi noi o soluţie şi României şi poate chiar lumii, o soluţie adevărată, autentică, cum cred că este Barack Obama”.

…..era doar o parodie pentru asemanarea cu Zambila PNL-ista, nu neaparat ca iubeati democratia americana, din moment ce va scuturati de deontologia jurnalistica si indrazniti sa luati apararea unor vanduti fara coloana vertebrala, care pupa mana mosierului poet laudat de Dinescu.

Iata ca astazi stenogramele va deconspira ! Nu sunteti deloc ceea ce ati vrut sa ne aratati. Faptele va contrazic. Sunteti doar o vuvuzea amarata, care se vrea un mare jurnalist ! Un golanas mic, care se vrea mare….

Aveti toata abjectia mea !


%d bloggers like this: