Am obosit organic sa mai lupt cu morile de vant, recunosc. Din 2006 vorbesc despre Constitutia quattro fromagi cu doar trei feluri de branza, din care tocmai branza principala “we the people” lipseste cu desavarsire. Nu ne-a intrebat nimeni cine suntem si ce vrem, asa ca nu ne-am definit ca popor, acolo, in legea fundamentala a tarii, care nu-i tocmai o lege, ci declaratia noastra de intentie. Pana si pe copiii nostri ii intrebam obsesiv “ce vrei sa te faci cand o sa cresti mare?”….si-atunci de ce nu ne intrebam noi insine ce vrem ? Daca te uiti cu atentie, parem o ceata zburatacita de vrabii la fiecare zgomot politic, prea ocupati cu viata noastra monotona ca sa facem altceva decat sa fugim care-ncotro, in cuibul nostru, unde pare ca nimic nu ne atinge. Pare… insa totul ne atinge…buzunarul, sanatatea, viata, starea de bine si normalitate.
Cateodata am impresia ca dam dovada de masochism, fiindca tratam totul ca fiind rupti de context, partajand lumea de fiecare data intre noi si ei, intre eu si celalalt, intre galben, albastru sau rosu, de parca simbolistica steagului acestei natiuni ar fi de separatie si nu de unire. Si nu ne dam seama ca ciripim intr-un cor in care nu se intelege mai nimic, fiindca sa fim seriosi…cine sta sa asculte vrabii? Le arunca mai degraba cateva frimituri si ele, vesele si optimiste, ignora de fiecare data pericolul, fiindca s-au obisnuit. E un dat…
Alta data, ma gandesc ca traitori in real si in fantastic totodata, morali si nebuni deseori, supusi deceptiilor mai mereu, intelepti si natarai laolalta, influentabili in esenta.. nu parem a fi indragostiti de imposibil. Fiindca daca am fi cu adevarat ….am sta o clipa locului din ciripit si am afla surprinsi, ca, dupa fiecare infrangere suntem tot mai multi, ca deseori suntem invinsi..pana intr-o zi, cand vom fi de neinvins. Si-atunci am constata ca imposibilul a devenit posibil…si n-a fost nevoie decat de putina liniste…ca sa ne auzim. Nu numai unii pe ceilalti ci si gandurile. Cele in care declaratia noastra de intentie, incepe cu ” vrem sa…” sau “we the people”. Ceea ce ne scapa insa …este ca pluralul incepe de la doi.
Maine voi renunta la culori… vineri mi-ar placea sa ne unim mainile in jurul ambasadei Austriei sau sa protestam ca oameni sandwich impotriva lui Swoboda si a sustinerii lui pentru incalcarea democratiei in Romania… sambata am duce flori pe treptele CCR….ca sa ii multumim ca rezista, iar duminica…duminica sa punem scrisorele la ICCJ de imbarbatare…
Mi-ar placea…voua nu ? Poate ca asta e usa negasita pe care o tot cautam, cine stie?
You must be logged in to post a comment.