Ce-mi doresc eu mie, Dulce Românie!

---

Iaca se fac acuşica 20 de ani de când credeam că vom deveni normali.

Trecut-au anii peste noi, şi aşteptările ne-au fost amânate şi înşelate de politicienii dotaţi cu Armani la exterior, şi manele la interior, care politicieni au risipit timpul nostru de pomană. Noi, poporul, am pierdut trenul şi nişte ani de viaţă petrecuţi într-o acră expectativă.

S-au succedat guverne şi preşedinţi, parlamentarii au rămas aceiaşi. Preocupaţi cu precădere de factorul pecuniar, au uitat că reprezintă conform Constituţiei, poporul şi nu partidul din care fac parte. Au transformat mandatarianismul în mandatariat. Am aşteptat zi de zi, ceas de ceas, legile menite a ne asigura o trecere cât de cât decentă prin istoria pământului.

Geaba!!! Cei tari se îngrădiră / Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi….
Acum, când în sfârşit un guvern şolticăind a pus pe masă nişte legi de bun simţ (cea a salarizării bugetarilor şi cea a pensiilor), lacunare şi perfectibile, e drept, şi iscate în conjunctura crizei mondiale şi a campaniei electorale, dar oricum, iniţiative de care nu s-au apropiat nici stângiştii psd şi nici liberalii, iată că parlamentul nostru mult iubit se manifestă pregnant împotriva lor.

Explicabil, NU? Sunt dispus la a paria că dacă respectivele legi ar fi vizat îmbunătăţirea situaţiei materiale a distinşilor senatori şi deputaţi, ar fi trecut în cca 2 minute.
Şi se mai găsesc încă susţinători ai ideii de totalitarism instaurat de Băsescu.Într-o ţară subjugată voinţei unor magistraţi şi parlamentari semidocţi, poporul e nevoit să înghită pe nemestecate dorinţa acestora de parvenire.Vedem în fiecare seară, la tocşourile rtv şi antena3, cum exponenţii clasei politice se străduiesc să instaureze minciuna, ajutaţi fiind de “moderatori”. Atunci când un reprezentant al PDL doreşte să spună ceva, apare subit nevoia de publicitate.

Parlamentarii de marcă, au preferat să atace ordonanţele pe forma lor, în loc să dezbată fondul, decizând că guvernul a diminuat rolul legislativului.

Dar, hai să vedem câte legi de importanţă capitală pt soarta şi viitorul ţării, zac prin fişierele camerelor de mulţi ani de zile.

Pulimea română nu mai are încredere în instituţia care ar trebui s-o reprezinte.

Ce-mi doresc eu mie, Dulce Românie? Doresc ca bugetarii să fie plătiţi funcţie de prestaţie şi performanţă. Mii de directori de companii de stat încasează venituri de neimaginat în schimbul unor realizări fictive. Doresc ca torţionarii să nu mai primească pensii de zeci de mii de €. Doresc o corelare între competenţă şi remunerare.

De 20 de ani sunt un permanent frustrat. Statul pesedist, ca şi cel penelist, mi-au cauzat mie ca cetăţean onest, pierderi de multe mii de €.