Posted tagged ‘civism’

Sunt “mogul” de presa :)

November 26, 2011

Da, ati citit bine ! Daca politicienii au mogulii lor, de ce n-am avea si noi “mogulii” nostri ? Noi, astia nebagati in seama, “netanderthalienii” dispretuiti de CTP si “cretinetii” lui Hurezeanu( sper ca va amintiti cum ne numea ), care ne agitam de pe margine ca pestele in zadar pe uscat…cum spunea bunica mea, grecoaica…

Pana la urma e vorba de reprezentare. Ca-n Parlament. Nu e un nonsens, o aberatie sa fii minoritatea majoritara ? Sa inghiti zilnic, gata preparat, ca la catering, informatia data de o presa care traieste intr-o sfera a obscurului si deviantului in care banii se invart doar pentru a oculta adevarul si a legitima interesele politice , in loc sa ai agenda ta ? La urma urmelor, de ce ar trebui sa inghitim asta, fara sa reactionam ? Chiar ne multumeste statutul de victima perfecta ? De spectatori, in loc de jucatori in teren ? Pe mine, categoric nu !

Asa ca, de ceva timp sunt membru fondator si actionar la noua televiziune NasulTV, alaturi de alti 87 de “jucatori” ca si mine, oameni obisnuiti, constienti ca “cine detine informatia, detine puterea” ! De ce n-am fi noi, ca cetateni, a patra putere in stat ? Desi, daca stau sa ma gandesc bine…ar trebui sa fim prima si unica putere ! Cand politicienii te ignora, cand mogulimea te manipuleaza, cand informatia este rescrisa si esti supus zilnic la tirurile de mitraliera al vuvuzelelor, hidrantilor si analistilor acreditati de secu, nu-ti ramane decat sa te aduni ( si la propriu si la figurat ) si sa faci ceea ce trebuie facut, pentru tine si sufletul tau, copilul tau si tara ta de maine. Poate ca asta inseamna in fond patriotismul, a gasi mecanisme de a reglementa societatea. Si cum poti face asta, daca nu te implici ? Daca nu crezi in conceptul de comunitate, voluntariat si civism ? Timpul a dovedit ca daca nu faci nimic, nu se intampla nimic si mai ales ca nu poti face bici care sa pocneasca din ceea ce ai…

Eu nu cred in statisticile care dau poporul roman, stupid sau mort la initiative si nici in “nu se poate nimic in Romania”.  Asta este ceea ce implementeaza constant in mintea noastra, cei ce se tem de noi, de puterea si mai ales de coagularea noastra, fiindca le-am strica planurile de a dezbina si a cuceri, timp in care ei si-ar face linistiti mendrele. “Sa fie liniste !”- celebra sintagma iliesciana ne-a adus exact unde suntem si am constatat nu numai ca nu ne place, dar este si extrem de pagubitor pentru noi.

Eu cred, cand doar putini mai cred, in puterea romanului de a discerne ce este bine pentru el, de a se regenera ca pasarea Phoenix din propria-i cenusa si de a se implica intr-un PROIECT al lui, pentru el. De aceea m-am hotarat sa devin “mogul” si va invit si pe voi sa deveniti actionari la noua televiziune. Merita sa dau 100 de euro sau 500 de euro ( una sau cinci actiuni ),dupa buget coane Fanica :D, o singura data, pentru a avea postul meu tv. Vreti sa va spuneti of-urile ? Va trebuie propria voastra tribuna, de unde sa se auda pana hat departe, la zeii din Olimp (Parlament, Guvern sau Presedintie). Alegerea e la voi !

So, let’s make some noise !  Sa fim “moguli” dragi romani, fiindca asta este trendul in secolul 21 !
Because, We can ! 🙂

Concret:

PROIECT

CONFERINTA

Noua Republica

October 14, 2011

Pitagora spunea ca 7 este numarul perfect, notele lirei lui Orfeu, predestinat cercetatorilor adevarului. Fiindca tot am pomenit de Orfeu nu pot sa nu ma refer la opera care ii este atribuita – Gigantomahia – o epopee despre razboiul intre zeii Olimpului si giganti….Sa fie un semn ?

Adevarul este ca aceasta introducere este complet neconventionala la un articol care trateaza “o miscare civica cu aspiratii politice”, asa cum spunea aseara Mihail Neamtu referindu-se la Noua Republica, insa se bazeaza pe cei 7 pasi sau 7 trepte catre aceasta. Ca manager m-a dus gandul la o carte citita acum 10 ani despre eficienta in 7 trepte. Interesant !

Cele “200 de boabe de mustar” prezente la prima intalnire  NR au aflat ca miscarea aceasta considera “valorile” mai importante decat oamenii, care nu sunt decat “purtatori pasageri ai acestora”, ca ciclul politic actual trebuie practic resetat, totul pornind de la intrebarea : “in ce tara vrem sa traim si ce mostenire vrem sa lasam copiilor nostri ?”

Mi-a placut enorm cand Mihai a spus  ca “poporul este sursa suveranitatii nationale”, dar cati constientizeaza oare ca sunt sursa , nu numai a suveranitatii ci si a toate cate se intampla in si cu viata lor ? Explicat pe intelesul tuturor este becul cu filamentul sau, care depinde de sursa de energie. Exista sursa…becul se aprinde, filamentul se incalzeste si iata lumina sau luminita de la capatul tunelului ca sa citez un politician in viata, care nu prea stia cu ce se mananca chestia asta. 😀

Mi se pare extrem de importanta aceasta sintagma, mai ales ca la unele intrebari de dupa conferinta, am remarcat o usoara neintelegere a unor notiuni precum libertate sau o noua Republica. Daca notiunea de libertate este privita doar in context fiscal sau de libertinaj sau chiar de libertarianism, n-am inteles de fapt esenta ei. Ca sa fiu mai explicita, as cita definitia ei din Preambulul Constitutiei Elvetiei care spune ca “liber este cel care stie sa isi foloseasca libertatea”. Si se refera desigur, la aceea de a actiona, a gandi, a creea, a fi sursa.

Asa si cu Noua Republica…unii au inteles ca monarhistii sunt exclusi, altii ca se schimba denumirea tarii sau e un fel de republica de la Ploiesti….in fine, chestiunea este ca o noua republica care prinde radacini reprezinta incepand de la un nou mod de gandire  si o noua atitudine, o noua perspectiva si inlocuirea  unui mecanism invechit ( care s-a dovedit ca da rateuri de peste 21 de ani ), dar mai ales privirea catre viitor, crearea acestuia. De ce au inteles insa unii altceva ? Poate pentru ca dincolo de fatalismul mioritic exista FRICA, o imensa frica ca ceea ce iti doresti chiar se poate intampla si apoi nu stii sa gestionezi noul context.Si atunci, ma intreb daca un discurs filosofic poate rupe barierele de comunicare sau uda  radacinile infipte adanc…

Mi-a placut deasemenea metafora copacului vazut ca un” legamant intre cei care au fost, sunt si vor veni ( a celor nenascuti inca )”, ca si cea a “bobului de mustar cu puterea lui nevazuta”. Mi-au placut si problemele puse, de la recall, limitarea mandatelor primarilor, la rolul comunitatii, asumarea istoriei, cultura memoriei si asumarea constitutionala a legalitatii actelor magistratilor si terminand cu logica eficientei, competitia economica si cultura vietii.

Interesanta a fost componenta salii….bloggeri cunoscuti, pensionari, expati, oameni de afaceri, economisti, profesori, liberali cu radacini adanci in familie si nu in ultimul rand presa, mai ales antena 3 … 😀

Un discurs bun, care s-a bazat pe ceea ce mizeaza Miscarea Noua Republica, adica “geniul neobosit al oamenilor de A FACE” !

Cititi si discursul lui Radu Moraru, invitat special la acest eveniment.

Post scriptum

Regret ca din lipsa de timp, nu am putut fi prezenta si la conferinta Miscarii Blogary, dar promit sa fiu la urmatoarea. 🙂

Reinventarea activismului, invitatie la… ceai :)

September 20, 2009

garagedoorpolitics1

It is about time that the silent majority spoke up, there is no more time for remaining silent if we enjoy and want to preserve our way of life and all of the freedoms we enjoy. This is a great nation, unfortunately it is being derailed by a vocal minority. God Bless America.

Desigur, citatul de mai sus, postat de cineva care se semna drept “anonim” pe un forum oarecare, ar putea apartine si unui roman, bineinteles cu diferenta de locatie de rigoare.

Reactiile cetateanului obisnuit confruntat cu sistemul sunt instinctiv aceleasi peste tot, cu diferenta ca la romani pe forumuri si in ziare apar persoane programate discursiv sa distruga din fasa prin injuriile lor orice polemica civilizata, orice schimb de idei care ar aduce atingere intereselor lor partinice. Si astfel, acumuland pe de-o parte injurii si pe de alta parte confruntandu-se cu indiferenta autoritatilor la problemele lor reale, cotidiene, civismul romanilor a ajuns ca o frumoasa din padurea adormita… atractiv insa complet anesteziat, un termen cu greutate e adevarat, dar pe care simti nevoia insa sa-l ascunzi dincolo de cortina constiintei pentru a te pune la adapost de judecata publica.

Mai mult, asta nu se intampla doar in cazul oamenilor obisnuiti, ci si la nivelul intelectualilor romani, cei care formeaza ce se numeste indeobste “elita”, intelectuali care gasesc de cuviinta sa iasa si sa-si afirme sustinerea pentru un candidat sau altul numai cu prilejul campaniei electorale, in restul timpului preferand sa-si explice ideile numai in cercuri inchise, la adapostul spatiului academic… Lucru intr-un fel de inteles atata vreme cat termenul de “activism” in Romania a dobandit decenii de-a randul (trecand prin agentii colectivizarii, secretarii de partid si poetii de curte, ba chiar si aplaudacii mituiti cu un mic si o bere stransi de Marean Vanghelie pe la chermezele de partid sau pusi sa plateasca voturi pe margine de drum pe langa sectiile de votare… toti sunt “activisti”…), o conotatie negativa, “activistul” este cineva care aproape ne agreseaza.

Si totusi, ne plangem de lipsa de atitudine, de aceasta indiferenta din jurul nostru care ne face sa ne simtim mici si neinsemnati in fata autoritatilor, de starea de perpetua neputinta de a controla deciziile care ne afecteaza, fara sa ne dam seama ca civismul inseamna si implicare… vrem sa ni se recunoasca drepturile dar nu facem nimic in acest sens, vrem sa se aplice legile insa inchidem ochii toleranti atunci cand ele sunt “ocolite” putin de cei din jur, platim taxe pentru ca “asa trebuie”, reactionam prea putin atunci cand avem de-a face cu coruptia, etc.

Cu alte cuvinte, nu ne dam seama de un lucru simplu: civismul inseamna si… activism (!!!), adica si implicarea efectiva in viata agorei! Iar acest activism nu include neaparat aderenta la o doctrina de partid, ci asumarea constienta, deliberata si vocala atat a drepturilor cat si a indatoririlor de cetatean. In plus, a injura guvernarea pe forumuri de la adapostul monitorului unui computer nu inseamna a lua atitudine, ci inseamna a ascunde lipsa adevarata de reactie… o adevarata reactie implica discutia libera, abordarea directa, chestionarea factorului de decizie face-to-face, invitarea lui la dezbateri reale.

Cand am auzit prima data de asa numitele “tea parties”, am fost usor confuza… imi imaginam o adunare de pensionari care luau ceaiul impreuna in lipsa de altceva. Insa pe parcurs am inteles ca de fapt erau grupuri de dezbatere pe marginea unor decizii guvernamentale… iar ceaiul este numai un pretext de adunare. La ele participa absolut toti cei care doresc si care au ceva de spus, atat persoane publice si politicieni, cat si cetateni obisnuiti, iar organizatorii sunt in general voluntari!

Se organizeaza adevarate “caravane debate” (cu trasee si date precizate cu mult inainte) in care se abordeaza probleme importante in Statele Unite acum (de la nivelul taxelor si pana la reforma sistemului sanitar), uneori discutiile sunt duse de pe pozitii antagonice si devin extrem de aprinse, insa solutiile care se propun sau macar nemultumirea oamenilor obisnuiti sunt mediatizate intens si devin daca nu intotdeauna un punct de reper, cu siguranta un factor de luat in seama pentru guvern.

In acest fel cetatenii reusesc sa-si faca cunoscut glasul, sa-si spuna punctul de vedere, sa-si faca simtita prezenta in viata publica dincolo de limitele scrutinelor electorale propriu-zise si chiar de manipularea media.


In Romania se discuta astazi despre asumarea raspunderii guvernului pe legi extrem de importante precum reforma in educatie si legea salarizarii unitare. Inafara de sindicate si de guvernanti nu am vazut pe nimeni care sa se asocieze si care sa iasa in fata si sa-si exprime opinia asupra felului in care se va face educatia copiilor nostri, despre felul in care este afectat de modelul salarial propus de guvern.

Nu am vazut nicio dezbatere reala inafara de cele dintre asa-zisii analisti politici si politicienii propriu-zisi, aceiasi si aceiasi oameni par a detine secretele absolute in vreme ce restul romanilor privesc la televizor impietriti, isi traiesc propria viata fara niciun soi de reactie. Toti asteaptam ca guvernul sa faca ceva pentru noi, mura-n gura cum se spune (si injuram in surdina atunci cand ne simtim nedreptatiti, cand taxele sunt prea mari cand salariile nu ne ajung), fara insa a contribui cu adevarat la deciziile luate de acesta.

Vrem sa fim cetateni europeni insa uitam ca suntem in primul si in primul rand cetateni romani; uitam ca pana ce noi insine nu ne vom implica si nu vom schimba ceva in cotidianul nostru, intotdeauna ne vom simti la fel de mici si la fel de umili ca o pensula inerta in fata unui tablou de Rembrandt.

Interviu cu Cristian Paturca

September 13, 2009

L-am reintalnit pe Cristi la mitingul din fata Parchetului de pe langa ICCJ, pregatit ca de fiecare data sa readuca in memoria noastra si a celor care nu stiu nimic despre fenomenul Pietei Universitatii, cantecele Golaniadei.
Si am stat un moment sa ma intreb, cum ar fi aratat Romania fara Cristian Pazurca ? Cu siguranta mai saraca, iar noi golanii uitati, mai tristi si mai goi.
In nebunia celor 20 de ani de atunci, am pierdut nu numai spiritul acela care ne-a unit, datorat si cantecelor sale, ci si respectul pentru valori, simboluri, idealuri si viata.
Caci ce altceva a fost atunci, decat o traire colectiva la cotele cele mai inalte, o ardere in creuzetul unei democratii proaspete, in care ne puneam toate sperantele si visurile renascute dintr-o perioada atat de anosta  si intunecata de linistea care ascundea orori si multa suferinta, incat a incantat o lume intreaga,punand Romania pe harta unei lumi ce nu ne cunostea. Faimoasa mamaliga romaneasca explodata a redevenit intre timp un terci uitat in colt pe-o etajera, vidat de spiritul unei lupte, pe care am pierdut-o tacit si in consens.
Cu noi ! Fiindca nu ne-a cerut nimeni sa renuntam la a fi acei romani cu eticheta de golan purtata cu mandrie in piept de catre toti, de la bebelus la tanar sau batran. Doar noi ne-am pierdut pe undeva in timpul celor 20 de ani de-atunci. Iar viata s-a razbunat, pierzandu-ne la randul ei, din randurile a ceea ce a insemnat civismul la superlativ.
Mai exista insa, in aceasta uitare…un Cristan Patzurca, care sa ne reaminteasca lectia de demnitate si responsabilitate !
Va invit sa cititi interviul cu el…nu inainte de a reasculta Imnul Golanilor !

Alexa: Cristi, tu esti autorul imnului Pietei Universitatii. Spune-mi cum ai scris acest imn, fiindca ai avut o inspiratie extraordinara. Este vesnic actual si a creat un spirit, nemaintalnit pana astazi.

Cristi: Cred ca s-a scris mai mult singur cantecul. L-am scris fara sa ma gandesc, dar tinand cont de ce era in Piata atunci, la ce simteam noi..a fost simplu, neasteptat de simplu. In afara de discursuri trebuia ceva care sa coaguleze intr-un fel acel curent de opinie format din pareri diversificate, foarte diferite de cele mai multe ori si noi am reusit sa facem un cantec frumos si simplu pe care lumea l-a invatat imediat.

Alexa: Eu cred ca este mai mult decat frumos si simplu…este esenta acelei miscari, a facut ca ea sa fie completa. Un cantec proaspat mereu.

Cristi: Da. Se mentine proaspat de 20 ani si pe unde ma duc, nu scap de el. Nu ca mi-as dori asta, dar parca vad ca o sa ma si ingroape cu el.

Alexa: Doamne fereste ! Iti doresc sa traiesti cat mai mult. Spune-mi cate ceva despre tine…ce faceai in ’89 ? Cu ce te ocupai ?

Cristi: Cantam cu formatia Krypton si am plecat de la Preoteasa cu niste colegi in 21, am ajuns la Universitate, aia au tras, unii au fugit, eu am scapat, altii au ramas acolo fara viata. Ma refer la colegul meu Mihai Carlanu care a murit, Ruxandra Marcu..apropiatii mei cu care am plecat de la Casa de cultura a studentilor. Eu am reusit sa scap impreuna cu cativa noaptea din iadul acela, nu ma intreba cum, desigur lovit. M-am ascuns pana in 22, cand am vazut ca a iesit lumea in strada, am vazut ca a plecat Ceausescu, mi-am dat seama ca totul fusese confiscat de catre comunistii cu fata umana, ca este de pomana ceea ce  facusem noi in 21, inclusiv cei din Timisoara.

Alexa: Ce a urmat ?

Cristi: Ne-am retras dezamagiti pana pe data de 4 ianuarie la Preoteasa. Vazusem ce s-a intamplat pe 22 si nu mai avea rost sa stam acolo. Iliescu nu ma reprezenta in niciun caz pe mine sau pe prietenii mei si vorbesc de toata clica lui, care s-a inghesuit sa vorbeasca in balcon atunci. Noi ne facusem treaba, aia fugisera, insa nu intelegeam ce cautau cei din esalonul doi al lui Ceausescu aparuti brusc acolo in frunte cu el. Au confiscat practic revolutia. De aceea ne-am retras… sa aparam Casa de cultura…nu-mi dau seama de cine, dar asta este… Si cam asta a fost in ’89 in mare.

Alexa: Ce s-a intamplat in ultimii 20 de ani cu tine ca persoana ?

Cristi: Multe…m-am insurat, am divortat, am facut un copil, care acum e mare…am scos noua albume de muzica, iar acum sunt cu o carte in editura.

Alexa: Interesant. Spune-mi ceva despre cartea ta daca tot ai pomenit-o !

Cristi: Se numeste Regretitul de erou si este o carte care descrie culisele balconului din Piata Universitatii din 1990, adica ceea ce lumea nu vedea atunci, toate certurile, toate sforile care se trageau, toate manipularile care erau, toti securistii care erau in balcon printre noi. Eu eram cu statia de amplificare si stiam exact ce si cum. Norocul meu a fost ca am si imprimat tot ceea ce s-a spus acolo la microfon.

Alexa: Cred ca va fi extrem de interesanta si de neplacuta pentru unii. Ai intampinat dificultati la publicare ?

Cristi: Am intampinat. Am ramas fara loc de munca si a trebuit sa traiesc pe spatele meu. Albumele pe care le-am scos au fost din fonduri proprii, dar mi-am scos investitia, insa nu asta este important. In rest spectacole desigur. Imi pare rau ca am ramas singur ..Vali Sterian nu mai este, Laura Stoica la fel, Teo Peter disparut si el …colegi cu care am stat atatia ani pe scena. Trebuia sa nu mai urmeze nimeni, dupa pierderile de la revolutie..

Alexa: Stiu ca ai fost foarte bolnav. Cum te simti acum ?

Cristi: Boala mea…Hmm..boala mea a fost o boala de plamani, am fost internat cateva luni, insa sper sa ma fac bine, sa ma mai ingras…ma rog. Ma simt foarte slabit, dar fac fata din moment ce ma aflu acum aici. Eu nu vreau sa hiperbolizez chestia asta. Unii au facut-o, insa mi-as face mie rau sa-mi spun…aoleu, o sa mor maine !…

Alexa: Ma bucur ca esti optimist si ca nu te dai batut in fata ei.

Cristi: Sunt.Cred ca o sa rezist. A fost un miracol si pentru medici. Am fost dus in coma la spital si nu prea mi-a acordat nimeni vreo sansa. Nu prea imi place sa vorbesc despre boala asta din care abia am scapat. Oricum nu m-am potolit si fumez in continuare, cam asta despre boala..

Alexa: Iti doresc multa sanatate si viata lunga.

Cristi: Multumesc la fel !

Alexa: Ce ti se pare ca s-a schimbat in ultimii 20 de ani in Romania in rau ?

Cristi: Multe. Ce te-ar interesa ?

Alexa: De exemplu parerea ta despre politica celor 20 de ani.Cum o vezi tu ?

Cristi: Pai eu o vad simplu. A fost o singura politica in ultimii 20 de ani in Romania-cea comunista ! Noi nu stim sa facem politica la ora asta, adevarata politica. Am plecat cu bagajul comunist la drum si continuam. Ori asta nu e politica. S-au sedimentat doua clase clare unii foarte bogati, unii foarte saraci, din care fac parte si eu. Clasa de mijloc nu exista ..nici politica si nici sociala si asta este cel mai grav lucru.

Alexa: Unde este societatea civila ? Crezi ca spiritul acela din ’90 a fost pierdut definitiv ?

Cristi: Nu mai exista. A existat foarte putin timp dupa Piata Universitatii, maximum 6 luni, dupa infiintarea Aliantei Civice, care a incercat sa schimbe cate ceva, pana cand s-a dovedit ca printre membrii ei, inclusiv la varf in conducere s-au strecurat inexorabil si inevitabil securistii si serviciile. Si atunci am renuntat si la Alianta Civica, fiindca eu sustin Punctul 8 de la Timisoara, asa ca…

Alexa: Stiu. Si eu il sustin. Strategia de decredibilizare a oricarei formatiuni care ar fi putut schimba ceva functioneaza insa nonstop. Sa nu cumva sa se cristalizeze ceva curat vreodata si sa isi piarda comunistii privilegiile. Sau mai bine spus.. strategia demolatoare a spiritului civic.
De ce crezi ca nu ne mai adunam ca atunci sa ne spunem punctul de vedere ?

Cristi: Pai ce motivatie mai avem ? Numai un nebun ca mine continua sa vina in piata publica. Dar asta din respect fata de ceea ce am facut atunci si fata de oamenii care nu mai sunt printre noi. Asta ma mana sa vin aici. Stiu ca nu se va rezolva nimic oricum.

Alexa: Crezi ca este o chestiune de mentalitate ?

Cristi: Absolut de mentalitate. Si nu numai. In Piata Universitatii s-a sperat ca o sa continue ce-am inceput in decembrie ’89, insa esalonul doi a fost si este mai puternic decat dictatura Ceausescu si asta se vede in fiecare zi in jurul nostru.

Alexa: Ai vreo speranta ca civismul va reinvia vreodata ?

Cristi: Nu-mi permit nici macar sa am sperante. Dar nici nu vreau sa las lucrurile sa mearga asa, cu afirmatii gen Brucan si sa dau un pronostic. Sunt convins insa ca se va schimba ceva, fiindca nu vom avea de ales.

Alexa: De ce crezi ca am avea nevoie ?

Cristi: Ori de un razboi Doamne fereste, ori de o noua revolutie, ca altfel nu vad. Civismul a apus de mult in Romania. Fa tu un apel la constiinta civica a oricarui trecator de pe strada sa vezi daca o are sau nu si vei constata ca n-o are.

Alexa: Nu o are incepand de la faptul ca nu se duce nici macar sa voteze.

Cristi: Bineinteles. Isi refuza un drept pentru care noi am iesit in strada.

Alexa: Si pentru care niste oameni au murit.

Cristi: Absolut ! Ia societatea civila si vezi de ce iese in strada. Ia toata populatia asta, care se vaieta pe la colturi ca nu are locuri de munca si ia si ziarele care sunt pline de locuri de munca. Nu vor sa munceasca, asta este. Isi inchipuie ca o sa vina cineva sa le dea si sa se transforme peste noapte intr-un Tantareanu, intr-un Becali sau mai stiu eu care. Dom’le sa fie clar, aia au pornit cu bani. Ce-au furat in timpul comunismului au investit dupa ’89. N-o sa ajunga ca aia niciodata.

Alexa: Ce se intampla cu generatia tanara ? Este amorfa ?

Cristi:Da..Din punctul meu de vedere am constatat ca majoritatea cantecelor mele sunt foarte cunoscute de copiii care atunci aveau 3-4 ani si asculta cantecele astea acum, ceea ce este un semn bun. Sunt foarte rai, ma intalnesc cu ei si in cartier si le spun mereu…hai dati-i drumul, e randul vostru acum !

Alexa: Nu stiu daca ai auzit de “corul reclamatiilor”, te-ar tenta sa facem un proiect de genul acesta dupa alegeri ?

Cristi: Marturisesc ca n-am auzit. Despre ce este vorba ?

Alexa: Conceptul este folosit pentru a descrie situatiile, pentru care cetatenii se plang simultan, tinand cont ca plangerile/reclamatiile sunt un fenomen universal si ca atare se poate organiza in orice oras din lume. Primul oras a fost Birmingham, care a fost incantat de idee si mai ales de rezultat.

Cristi: Hai sa nu comparam nemultumirile. La nivelul lor de mentalitate sunt altele lucrurile pentru care sunt nemultumiti. Au alt nivel de trai, un standard nu numai de viata, ci si de constiinta civica. Si apoi, care televiziune crezi ca ar promova o actiune de genul asta ?

Alexa: Cristi, in alte tari este promovata pe youtube pur si simplu. Daca totusi facem asta, ai fi dispus sa scrii muzica pentru versurile facute special ?

Cristi: Sigur ca da. De ce nu ? Este o actiune civica.

Alexa: Crezi ca mitingul asta la care ne aflam amandoi, o sa duca la finalizarea dosarelor ?

Cristi: Nu cred. Dar faptul ca suntem aici este o actiune pozitiva, civica.

Alexa: Mai votezi anul asta ? Care este mesajul tau pentru nevotanti ?

Cristi: Tot timpul am votat. Cum sa imi refuz acest drept ? Pai, toti astia care nu vor vota sa-si faca ei un partid al carui presedinte sa fie Mircea Badea.

Alexa: Hahaha…este etalonul ?

Cristi: Cam asa. Desi sunt foarte bun prieten cu Mircea, in problema asta am avut contre serioase cu el. Pentru chestia asta, eu pe Mircea il dispretuiesc. I-am reprosat ca pe un segment de maxima audienta este inadmisibil sa bagi in capul oamenilor chestia cu nevotatul. I-am spus clar: nu ti-e rusine ?

Alexa: Fa o caracterizare a celor care indeamna lumea sa nu voteze. Tine asta de o strategie a partidelor ?

Cristi: Ti l-am caracterizat pe Badea care este persoana publica si se comporta ca un imbecil nerecunoscator, pentru care sangele care a curs in decembrie ’89 nu conteaza.
Si este si in strategia partidelor este adevarat.

Alexa: Nu mai exista respect pentru ce-a fost in decembrie ’89. Am observat treaba asta.

Cristi: Deja este mult mai grav. Chiar suntem vinovati ca am iesit in strada. Am auzit reprosuri de genul…ati iesit si voi repede in strada, ca sa nu avem noi ce manca acum, uite ala si-a luat mercedes, eu n-am …am pensia mica… Trebuie sa ne asumam si raspunderea, deh…

Alexa: Crezi ca ne indreptam spre comunism din nou ?

Cristi: Noo..acum comunismul este ireversibil. Nu are cum sa revina si oricum Romania nu este controlata de noi, nu noi dam ora exacta aici.

Alexa: Cine o da ?

Cristi: Se da de afara oricum. Cine are interese si cui nu-i pasa de interesele noastre ca popor.

Alexa: Crezi in conspiratii, in globalizare, in guvern mondial ?

Cristi: Nu cred. Insa spre asta se cam indreapta lucrurile.

Alexa: O fi rau sau o fi bine ? Tu ce crezi ?

Cristi: E rau bineinteles.

Alexa: Cristi trebuie sa mergi sa canti. Multumesc mult pentru acest interviu.

Si de sfarsit…o melodie dedicata lui Iliescu si Mazare !


%d bloggers like this: