Make love not war !

Ideea articolului mi-a venit de la un prieten, caruia  ii spuneam zilele trecute…ca mi-e dor de muzica si care imi spunea la randul sau, ca ii este dor de normalitate, de oameni adevarati, de oameni puternici, de lupte drepte si barbatesti.  Chiar daca este un visator in peisajul romanesc plin de mizerii, prietenul meu, mi-a atras atentia asupra unui lucru care ii umplea inima de bucurie. Este vorba despre concertele care au avut loc in paralel cu manifestatiile de strada si care, spre deosebire de acestea au adunat laolalta mult mai multa lume.

In timp ce sindicatele au strans intre 5 si 7000 de oameni, AC DC a reusit sa adune peste 50.000 de fani, iar Ozzy peste 30.000. Ca sa nu mai vorbim ca Ozzy a cantat cu steagul Romaniei in jurul gatului si l-a sarutat, ceea ce ar fi trebuit sa fie o lectie, apropo de respectul nostru, al romanilor fata de insemnul statului.

Ce transmite poporul, iar politicienii si implementatorii lor, maharii sindicatelor, mai nou revolutionari de campanie, nu pricep… este Make love, not war !

Si fiindca mi-am adus aminte de ceea ce a insemnat anii ’60, dedic si eu cateva melodii, care par extrem de potrivite in contextul actual. 🙂

Mogulilor

If you wanna be rich
You got to be a bitch
Rich
Bitch
Rich
You bitch

Postacilor tuturor partidelor

Gimme gimme gimme just a little smile
That’s all I ask of you (is that too much?)
Gimme gimme gimme just a little smile
We got a message for you
Sunshine sunshine reggae
Don’t worry don’t hurry take it easy
(Join the)Sunshine sunshine reggae
Let the good vibes get a lot stronger

Lui Crinela and Antonela

Mr Brown is a clown who rides to town in a coffin.
(Well, here he comes) In the top is … three rows on top and two inside there.
Oh, what a confusion! Ooh, yeah, yeah!
What a botheration! Ooh, now, now!

Who is Mr Brown? I wanna know now!
He is nowhere to be found.

I wanna know who (is Mr Brown)?
Is Mr Brown controlled by remote?

Down in parade
People runnin like a masquerade.
The police make a raid,
But the people – oh, yeah, yeah, yeah, yeah, yeah – they think it
fade.

Mass mediei

We don’t need no education
We don’t need no thought control
No dark sarcasm in the class room
Teachers leave those kids alone
(yells) Hey, teachers! Leave those kids alone!

All in all, it’s just a
Nother brick in the wall

All in all, you’re just a
Nother brick in the wall

Tuturor politicienilor, sindicalistilor si cetatenilor violenti

Politik kills politik kills politik kills
politik kills politik kills politik kills
politik kills politik kills politik kills
politik need votes
politik needs your mind
politik needs human beings
politik need lies

thats what my friend is an evidence politik is violence
what my friend is a evidence politik is violence

politik kills politik kills politik kills
politik kills politik kills politik kills

politik use drugs
politik use bombs
politik need torpedoes
politik needs blood
thats what my friend is an evidence politik is violence
what my friend is a evidence politik is violence

politik need force poltik need cries
politik need ignorance politik need lies

politik kills politik kills politik kills
politik kills politik kills politik kills
politik kills politik kills politik kills

politik kills politik kills
politik kills politik kills

politik need force poltik need cries
politik need ignorance politik need lies

politik need force poltik need cries
politik need ignorance politik need lies

politik kills politik kills
politik kills politik kills

Tuturor celor care ma citesc fie ca sunt de acord sau nu cu ce scriu

Poate asa aflam…..usa negasita ….  🙂

Pietonii si automobilistii…

Motto: Cand traversezi strada ..uita-te bine in STANGA si in DREAPTA !

Preambul

Dupa ce au scris “Douasprezece scaune”(1928) Ilf si Petrov, intr-una din conferintele lor de presa au constatat ca tiparul intrebarilor puse a incetat sa mai fie uniform, cand un cetatean grav…ca si unii dintre candidatii nostri la Presedintie sau televiziunile ce-i promoveaza…dintre aceia care recunoscusera puterea sovietica ceva mai tarziu decat Anglia si cu putin inaintea Greciei..i-a intrebat de ce se dedau la haz, caci este  un pacat sa razi si nici sa zambesti nu e cazul…ca la noi, ca-i criza !

In perioada in care au scris Vitelul de aur aveau impresia ca deasupra a plutit chipul cetateanului grav, asa ca si-au asumat riscul si au hotarat:

–  sa scrie un roman cat mai vesel;

–  daca cetateanul cel grav va declara din nou ca satira e blasfemie..sa ceara procurorului republicii sa -l dea in judecata penala, pe temeiul articolului care pedepseste infractiunea de IMBECILITATE CRASA !

Cum a incalcat Panikovski Conventia !

Pietonii trebuie iubiti !  Ei reprezinta cea mai mare parte a omenirii, au construit orasele, au ridicat cladirile cu etaj, au facut instalatiile de canalizare si alimentare cu apa, au pavat strazile si le-au luminat cu becuri electrice, au raspandit cultura in lumea intreaga, au inventat tiparul si praful de pusca, au aruncat poduri peste rauri, au descifrat hieroglifele egiptene, au pus in circulatie lame de ras, au desfiintat comertul cu sclavi si au stabilit ca din boabele de soia se pot prepara o suta paisprezece feluri de mancare hranitoare. Si cand totul a fost gata, cand planeta a capatat un aspect oarecum civilizat…au aparut automobilistii !

Trebuie precizat ca automobilul a fost inventat de nimeni altcineva, decat de pietoni…intr-un moment de pierdere a uzului ratiunii bag seama…din moment ce au uitat asta numaidecat …facand ca automobilele sa treaca strazile sub stapanirea lor.

Si uite asa…partea carosabila a devenit de doua ori mai lata, iar trotuarele mult mai inguste, ajungand de dimensiunea banderolelor de pe pachetele de tutun, facandu-i pe pietoni sa se lipeasca speriati de zidurile caselor…intrebandu-se…pana unde se vor intinde ?

In orasele mari, pietonii duc o viata de martiri,  introducandu-se pentru ei un fel de ghetou in ceea ce priveste circulatia, nemaivorbind de faptul ca nu li se ingaduie sa traverseze, decat la intersectii…din 4 in 4 ani, atunci cand totul atarna de un fir de vot…pardon…par ! 😀

Astfel, masina…destinata unui transport pasnic…a capatat caracterul primejdios al unui proiectil fraticid….scotand in arena coloane intregi de membri ai sindicatelor si ai familiilor lor…

Iar daca pietonul reuseste sa scape uneori este amendat de politie…pentru nerespectarea catehismului circulatiei…

In general, prestigiul pietonilor s-a subrezit mult. Ei care au dat lumii oameni ilustri…sunt nevoiti acum sa se strambe cat se poate de caraghios, ca sa atraga atentia asupra existentei lor !

Doamne Dumnezeule…ce-au ajuns bietii pietoni, care trebuie sa joace dupa regulile automobilistilor , care-i indreapta spre STANGA, cand toata lumea vrea viraj spre DREAPTA , fiindca vor sa nu se sinchiseasca cand calca pe caldaram…de directia spre soare rasare, ci sa o ia pe unde vor ei, fara a se li se spune zilnic la megafon incotro…

Cine sa se sesizeze ca ne sunt incalcate drepturile de libera circulatie pietonala si ca suntem manipulati sa mergem unde nu vrem ?

Cand vor fi decazuti din drepturile automobilistice la referendum si vot…asa cum a decis Panikovski incalcand Conventia….cei care ar trebui trimisi in instanta si conform Codului Penal cel nou…ar trebui sa fie judecati in temeiul articolului, care pedepseste infractiunea in materie de imbecilitate crasa ? 🙂
Dupa Ilf si Petrov

 

Scenarita-i ca flebita…

Pare ciudata asemanarea intre cei doi termeni la prima vedere, insa daca ii studiezi un pic, chiar daca nu ai depus vreodata juramantul lui Hipocrat vezi ca au multe in comun si amandoi cu viata politica, dar nepoliticoasa de campanie.

Asa ca vom studia aceasta boala prin prisma scenariilor pe care le declanseaza si care sunt menite a umfla sau desumfla procentele precum cotele apelor Dunarii!

Caci ce-i flebita,altceva decat o ingrosare a sangelui scenaristilor, datorita cililor maniosi de pe peretii vasculari ai intereselor, fie ai safenei interne mogulizante, fie a celei externe de rasarit, fie ale unor vene angajate de membrele mafiote sau care se cred superioare si care formeaza niste clanuri..pardon cheaguri..care blocheaza fluiditatea normala a circulatiei neuronilor ? Locul unde se incapataneaza sa se fixeze respecta perfect cele trei caracteristici consacrate..dolor adica durerea in pix fata de adevar, rubor, adica roseata scriiturilor si calor, adica fierbinteala andropauzei ideatice.

Pana aici e clar, nu ? Repercusiunile pot fi insa grave, fiindca sondajul endoscopic poate releva o embolie pulmonara, sau cardiaca, cea mai periculoasa fiind insa cea craniana, care loveste nemilos si poate duce la intrarea in iarna demografica, de ne trezim cu listele de vot fara morti si fara plecatii in tarile mai calde economic..si numai asta ne-ar mai lipsi, ca sa dam apa la moara tartorului national. 😛

Remediile nu suna nici ele prea grozav, daca e sa ne gandim de exemplu la cele neconventionale, care aduc in prim plan lipitorile sugatoare, chestie care ne oripileaza prin frust si care nu prea descongestioneaza traiectul veros, ca si prisnitele NUP-iste aplicate timp indeungat care sa taie fierbinteala dosarelor sau Doamne fereste a remediului chinezesc cu pestisorii piranha, care in interpretarea greceasca ne spune despre inflacararea justitiarilor taman la declansarea oficiala a campaniei.

Asa ca tot cele conventionale sunt solutia, mai ales cele de tipul antibioticelor augumentative, ca sa nu mai vorbim de sutura vaselor ce tind sa devina comunicante, ca pana la safenectomie…eheee..e cale lunga..
Ce mai incolo, incoace…e o boala severa care tine de genetica ultimilor 60 de ani si de ortostatismul situatiei, desi operatia inceputa in ultimii ani arata o oarecare staza… 😉

Si ajungem la scenarita care este si ea o boala, care nu tine de fiziologic ci doar de logic, ca sa fim in tandem cu Gust(i)…scrisa de unii saraci cu duhul, care au capacitatea de a fantaza, nefiind niciodata actori sociali, ci doar figuranti care dau din coate si cauta cu orice chip sa iasa in evidenta exact asa cum face sangele in cazul flebitei in dorinta sa, de a fi bagat in seama.
Ca sa vedeti forma de manifestare…iata un comentariu de pe ziarul Gardianul al unui cetatean care si-a luat numele celui care detine toate secretele lumii si ale carui foi scrise de campaniarzi sunt confundate cu cartile lui Toth, care i-ar conferi puteri considerabile detinatorului, in manipularea alegatorilor spre folosul lui Oprescu. Scenariul lui are o singura mare hiba…concluzia: nu-l votati pe Oprescu , ca sa ii faceti rau lui Basescu, chestiune care demonstreaza ca blestemul faraonic asupra tampeniilor functioneaza inca…

http://www.gardianul.ro/Saptamana-viitoare,-Oprescu-isi-va-anunta-oficial-candidatura-la-prezidentiale-s144313.html

Despre scenariul cu Base si rusii nu pot sa mai spun decat ca bolnavul bautor de apa de Leresti a facut o bazna ca cea a lui Simion Dascalu din opera unui cronicar celebru, care graia despre etnogeneza. De data asta fu estica…

O fi vreo analogie intre intamplarea cu vanzarea armelor, fratele presedintelui si scenarita privind subtila intelegere dintre petrofilul Patrice si acesta din urma, lansat din toamna trecuta de tuberozul si srs-ii lui ? Le-o fi dictat Abramburica textul ca altfel nu vad cum de se califica din prima, pe primul loc in topul Zmeurei de aur !

Ramanem sa mai meditam la cea de-a 7-a arta si regretam ca nu exista inca premiul pentru fantezie creatoare, argumentatie ilogica si maniera de proiectie in lumea alegerilor romanesti, taramul tuturor posibilitatilor..

Scenarita oricum, se manifesta acut prin clantaneli, imbalosari, limbaj suburban, rictusuri faciale si ura viscerala. S-ar recomanda un tratament intravenos cu tepe, ca sa respectam istoria.

Unde-ar fi logica in toate astea ? Ei bine..ea lipseste cu desavarsire…
Fantasmagoriile dublate de aberatii lovesc pe oricine precum gripa noua, indiferent de gradul de cultura si tind sa devina o boala incurabila, care nu are nicio vena de extirpat. Poate ca bolnavii ar avea o sansa daca n-ar apela la medicul Primar Oprescu, ci la capitalistul de karaoke al lui Plesu, fiindca numai asa s-ar vindeca de scenarita de contact cu otevienii, ciutacienii sau badica Mircea, mimul din ograda motanului incaltat.

Mult a fost si numai pamfletele ne-au mai ramas….

Emil Cioran si adamismul romanesc

„Am scris aceste divagatii in 1935–36, la 24 de ani, cu pasiune si orgoliu. Din tot ce am publicat in romaneste si frantuzeste, acest text este poate cel mai pasionat si in acelasi timp imi este cel mai strain.“

Cioran, 1990

..atat de vechi si atat de actual…

Doamne, ce vom fi făcut o mie de ani?! Toată viaţa noastră de un secol încoace nu este decât procesul prin care am ajuns să ne dăm seama că n-am făcut nimic… Comparaţia cu ce s-a îndeplinit în alte părţi ne-a relevat neantul trecutului propriu şi inexistenţa culturii noastre. […]

O mie de ani s-a făcut istoria peste noi: o mie de ani de subistorie. Când s-a născut în noi conştiinţa, n-am înregistrat prin ea un proces inconştient de creaţie, ci sterilitatea spirituală multiseculară. Pe când culturile mari pun omul în faţa creaţiei din nimic, culturile mici în faţa nimicului culturii.

Din punct de vedere istoric, am pierdut o mie de ani, iar din punct de vedere biologic, n-am câştigat nimic. Atâta vreme de vegetare dacă n-a consumat efectiv substanţa vitală a neamului, n-a întărit-o şi n-a dinamizat-o în nici un fel.

Trecutul României nu mă flatează deloc şi nici nu sunt prea mândru de strămoşii mei lipsiţi de orgoliu, că au putut dormi atâta timp, în aşteptarea libertăţii. România are un sens întrucât o începem. Trebuie s-o creăm lăuntric, pentru a putea renaşte în ea. Plăsmuirea acestei ţări să ne fie singura obsesie.

Orice om care vrea sau este chemat să joace un rol profetic în viaţa României trebuie să se convingă că în ţăra aceasta orice gest, orice acţiune, orice atitudine este un început absolut, că nu există continuări, reluări, linii şi directive. Pentru ceea ce trebuie făcut nimeni nu ne precede, nimeni nu ne îndeamnă, nimeni nu ne ajută.

[…] Fiecare din noi este în situaţia lui Adam. Sau poate condiţia noastră este şi mai nenorocită, fiindcă nu avem nimic înapoi, pentru a avea regrete. Totul trebuie început, absolut totul. Noi n-avem de lucrat decât cu viitorul.

Adamismul în cultură nu înseamnă altceva decât că fiecare problemă de viaţă spirituală, istorică şi politică se pune pentru întâia oară, că tot ceea ce trăim se determină într-o lume de valori nouă, într-o ordine şi un stil incomparabil. Cultura românească este o cultură adamică, fiindcă tot ce se naşte în ea n-are precedent.

Misiunea României trebuie să ne fie mai scumpă decât toată istoria universală, deşi noi ştim că trecutul României este un timp fără istorie.

Emil Cioran, Schimbarea la faţă a României, Bucureşti, Ed. Humanitas, 1990, pp. 39-40