Posted tagged ‘caragiale’

Caragiale si liberalii de azi

February 9, 2012

Toxin si toxice sau cat de actual este I.L.Caragiale si scrierile sale…..ca tot este anul lui….

A! generoşi patrioţi, cari vă jertfeaţi şi pe voi şi pe copii voştri pentru viitorul neamului, voi întemeietorii partidului liberal clasic, voi nu ştiaţi desigur în ce mâini bune avea să cază drapelul vostru. Dece, la Paris, între un curs al lui Michelet şi o predică a lui Lamennais, n’aţi mers odată şi la Madame Lenormant, celebra cărturăreasă, ca să vă prezică viitorul partidului liberal?

Eraţi prea naivi pentru a şti că ideile sunt în organismul social ca fermenţii în corpurile vii. Voi nu puteaţi şti că fermenţii cei mai dulci pot produce toxice primejdioase. Şi de aceea ar fi păcat să vă învinovăţim pe voi de urmările unor intenţii curate.

Şi ori nu sunt frumoase urmările?

Voi patru copii ai lui Dinicu Golescu, şi Câmpinenii şi Negrii, păcat că nu trăiţi să vă vedeţi urmaşii! N’aveţi de ce să nu dormiţi în linişte, n’aveţi de ce fi mâhniţi că aţi jertfit averile voastre colosale cauzei liberale române. Voi aţi lucrat pentru această cauză fără socoteală – pretinşii voştri continuatori mai socotiţi, lucrează prin această cauză. Voi aţi murit ruinaţi; dar nu face nimica – v’aţi îndeplinit o datorie sacră pentru patrie. Mai târziu, prin patrie, copii săraci, luaţi de voi pe procopseală, începând cu doi galbeni pe lună, au ajuns milionari… Şi d. Carada să nu iubească patria română? Dar de sigur că o iubeşte mai mult decât aţi iubit-o voi!

Voi aţi abolit privilegiile, pe cari le puteaţi moşteni; v’aţi răsturnat boieriile voastre proprii, v’aţi vândut moşiile – aţi dărâmat cetatea nobiliară. Bravi boieri democraţi, bine aţi făcut! Totul s’a cîştigat şi nimic nu s’a pierdut! Am obţinut îndeplinirea formelor democratice, pe de o parte; iar pe de alta, acei ce v’au cumpărat proprietăţile, cei ce au cules averile risipite, au restatornicit privilegiile, au reclădit cetăţi de trei ori mai tari decât bietele voastre bătrâne boierii.

Avem bănci şi credite, instituţiuni de toate felurile, tot atâtea castele tari, de unde nu se scoate uşor o castă nobiliară!

Şi voi, părinţi ai noştri, obscuri entuziaşti, cari aţi plâns de bucurie când v’aţi sărutat cu feciorii de boieri pe câmpul Libertăţii sub binecuvântarea lui Popa Şapcă, n’aveţi de ce fiţi mâhniţi.

Iată urmaşii voştri liberali. Iată haitele catilinare de politicieni liberali, de diplomaţi de mahala, de vânători de slujbe şi de mici gheşeftari: avocăţei lătrători, samsaraşi dibaci, toate lichelele şi drojdiile sociale, tinzând să suie sus, cât mai sus, – distincţie fără merit, avere fără muncă, pofte fără saţiu – roade minunate ale unei şcoli ce le-a înarmat numai instinctele pernicioase, pândind alegerile şi toate nevoile publice pentru a ciupi pataca; neghiobi fără naivitate, răi fără bărbăţie, urmând meritul şi talentul deosebit ca pe nişte vrăjmaşi de moarte.

Aşa sunt toţi câtă vreme soarta îi ţine jos în masa cea mare, cufundaţi în valurile neastâmpărate ale semenilor lor. Dar când norocul, voind să tachineze pe ceilalţi, ridicăpe unul sus, încununându-i agitaţiile neomenoase cu un succes de avere şi de situaţie, atunci e un spectacol, care mă umple pe mine de respect şi de stimă pentru liberali.

Iată-l pe mititelul veninos şi ridicol, care se sbătea ieri în noroiu, cât e de mare acuma, cât e de arătos şi de senin. Iată-l cu ce bravură încalecă milionul! Priveşte emfaza desgustătoare a parvenitului! Vezi ce indiferenţă crudă pentru suferinţele semenilor şi tovarăşilor lui de adineaori! Vezi această mândră lipsă de liberalitate, de generozitate, de orice avânt nobil. El n’are înţelegere, ba simte chiar repulsiune pentru tot ce e frumos, pentru tot ce face mulţumire umană fără imediată utilitate practică. Stropeşte cu noroiu şi pe mamă-sa. Nesăturat cu milioane, e’n stare să-şi mânjească mâinile în gheşefturi spurcate.

Credinţă, talent, merit, onoare, sentiment? – Ť le cumpăr pe toate – am cu ce!

Fraternitate? – gheşeft şi chiverniseală!

Egalitate? – impertinenţă faţă cu distincţiunea, cu meritul şi cu talentul!

Libertate? – bani, insultă şi reteveiu!

Iată marele partid colectivist, urmaşul partidului liberal clasic! iată continuatorii patrioţilor vizionari de odinioară – toxice partide ale unor bătrâne idei generoase.

Sa invatam sa ne iubim politicienii

August 20, 2009

Romania nu a admirat niciodata personajele cu principii rigide, caractere ferme si reactii transante. Personajele bune au avut si ele slabiciuni ca de.. oameni suntem, personajele rele nu au fost chiar atit de rele, tragediile au fost de cele mai multe ori tragi – comedii, iar comediile au avut intotdeauna o lacrima in coltul ochiului.

Din acest motiv Caragiale (desi nu era coboritor din Traian si Decebal) si-a gasit implinirea in Romania. Nu el a creat clasa politica de atunci si de acum dar el a descris-o cel mai bine.

Clasa politica de pe vremea sa avea multe defecte, uneori si calitati.. era comica dar umana. Cu rare exceptii nu aveai de- a face cu criminali politicosi ci doar cu smecherasi pusi pe capatuiala.

Am priceput acest lucru dupa ce am trait perioada comunista . Robotii  partidului comunist nu mai aveau nimic uman in ei. Te executau in baza unor principii false si-ti cereau sa le si multumesti pentru asta.

Acum , dupa 20 de ani de la revolutie, cand crimele facute de parintii sau fratii celor ce ne conduc s-au mai uitat si cand comportamentul politicienilor nostri revine in limitele omenesti stabilite de clarvazatorul Caragiale am reinceput sa nu mai urasc politicienii.

Au devenit mai umani, deci suportabili si de multe ori amuzanti.

Ce se intimpla astazi cu Coana Zoitica-Nutzi si onorabilul Catavencu-Ludovic imi da speranta ca s-a diminuat apetitul  si priceperea de a curma destinul unui om pentru o razbunare de partid sau un pumn de arginti.

Este imbucurator ca Ludovic nu a mostenit priceperea taticului sau desi ,ca sa fim drepti, a incercat. E un inceput.

Mazare….canci !

August 12, 2009

bou

Caragiale a devenit celebru prin comicul de nume utilizat in conturarea personajelor tipice, din celebra sa comedie “O scrisoare pierduta” jucata intotdeauna cu casa inchisa. Noi preferam de la un timp…televizorul inchis din ce in ce mai des ….

Daca Farfuridi si Branzovenescu sunt nume cu conotatie gastronomica, prin analogie, primarele Constantei are  un nume cu iz legumicol, fara doar si poate. Precum marele orator Cicero, care isi tragea numele de la un bob de naut aflat pe nasul tatalui din dotare..leguma si nautul..tot pe acolo si Mazare, numai ca oratoria sa este deja sote si ca orice mancare vegetariana cere.. mai.rar…

Dar ce legatura este totusi intre Mazare si …canci ? Niciuna la prima vedere sau poate ne deruteaza bronzul brasil al personajului, mare fan al Waffen SS…si nu vorbim aici despre cele belgiene, care contin doar un nevinovat chimen…

Eh…tinuta ca tinuta, dar cum sa potrivesti rigorii gotice dansul ardent de latino lover si pasii de salsa, cand pune DNA-ul ochii pe tine ?

Canci-ul dat la o ora de maxima audienta tuturor acelora care nu-l inteleg si nu-l aproba este de inspiratie rroma, caci deh…multiculturalismul  loveste nemilos, pana si in Tiganiada lui Budai Deleanu, un…” nimic”, asa cum il defineste dictionarul, care se pare ca salasuieste asa cum declara Mazare zambind senin si gales exact la “cautatul in chiloti” al organelor…ceea ce il face sa ia culoarea verzulie a pastaii careia ii poarta cu mandrie numele.

Se intelege insa…ca n-au gasit deloc, da’ deloc ceva acolo ! Au dreptate astia cand spun ca DNA-ul este incompetent, ca sa nu mai vorbim ca si Mazare are dreptate ca este un atac nemilos..sic.. venit din dealul Cotrocenilor…

Asa ca, canci… tinde sa devina un brand care sa inlocuiasca nada do Brasil …desi era tocmai ziua potrivita pentru…pestii mazare, ca sa ne inspiram din  Salinger…

Adevarul este.. ca avem un primare de inspiratie bonduelle…caruia i-ar sade bine intr-o conserva fabricata la Rahova..

Acesta este un pamflet si trebuie luat ca atare !


%d bloggers like this: