Alianta oligarhilor,alianta conservatorilor……254

http://victor-roncea.blogspot.com…..sursa pic.

Ma tot gandeam in zilele din urma la renasterea aliantei 322 sub formula restructura… 254.Un adevarat cocon al oligarhilor.Desigur,ei se livreaza alegatorilor sub masca falsa a democratilor reformatori, uzurpand in felul asta pozitia pedelistilor in campania electorala  .Cat de reformator poti fi alaturi de Ion Iliescu batranul asasin kgbist,autorul mineriadelor ,parintele coruptilor ? Ori alaturi de mogulul Voiculescu,beneficiarul conturilor securitatii,un turnator ceausist de nadejde si un combinator de succes?Atat de mult a tot combinat, incat a reusit la final sa desfiinteze institutia care l-a deconspirat…CNSAS-ul .Curat reformator! Sau ce spuneti despre Adrian Nastase? Cel care reusise sa reduca la tacere presa romaneasca in perioada in care a condus Romania.Curat democrat!La adapostul linistii instaurate prin teroare si presiune, Bombonel fura privatizand si privatiza furand.Uneori mai impartea …si asa ajungem la un alt personaj al aceste aliante …Dinu Patriciu.Principalul beneficiar al unui combinat daruit de A.Nastase si impartit pe sest in mod fratesc.Azi e deja revandut la rusi si sta la baza averii fabuloase a lui conu Dinu,un liberal cu state  veci la secu.As putea continua cu un alt mogul… Sorin Ovidiu Vantu.Omul care a dat locuri de munca batranilor securisti din toata tara.Ce aveau ei de facut?Simplu…sa fure banii romanilor prin FNI.Si i-au furat.E drept ca si cu ajutorul CEC-ului condus de  celebrul Camenco Petrovici.Sa ne amintim pentru o clipa cine era individul si mai ales cine l-a recomandat.O sa vedeti legaturi interesante si o sa descoperiti noi personaje ale acestei aliante…………

Numit cu aprobarea pe atunci prim-ministrului Victor Ciorbea, Camenco Petrovici a ajuns la rang de demnitar pe filiera Organizatiei muncitoresti a PNTCD, condusa in momentul respectiv de Vlad Rosca,  ministru al functiei publice (astazi e blogger si isi doreste ca Basescu sa moara iar PD-L sa dispara)…La 9 ani de la eveniment, Victor Ciorbea nu-si mai amineste decat ca Petrovici i-a fost recomandat de conducerea la varf din PNTCD. Functia de presedinte al CEC a fost negociata, conform algoritmului, la nivelul partidelor din Coalitie.  De simpatie s-a bucurat ex-presedintele  CEC si din partea lui Mircea Ciumara, ministru de stat fara portofoliu. Azi, toate sunt uitate. Camenco Petrovici este al nimanui(pe Mircea Ciumara il gasiti acum pe lista sustinatorilor lui Crin antonescu).

Hrebenciucul,Geoana,Crinela,Oprescu,Cozmanca,Vadim,Becali…sunt alte personaje care se adauga acestei aliante.Nici partea maghiara a mafiei nu lipseste.Daca o sa ii intrebati ce ii mana pe ei impreuna,va vor raspunde ca dragostea de patrie si datoria fata de popor.In realitate, daca o sa trageti putin de firele nevazute care ii unesc, veti intelege rapid ca ii apropie doar teama si lacomia.Teama de a nu ajunge sa-si piarda libertatea,teama de a nu pierde accesul la bugetul Romaniei,teama de reforma,teama de adevar…teama de Basescu.Asa s-a nascut alianta oligarhilor,alianta stanga-dreapta plus nationalistii romani si maghiari.E alianta securistilor mafioti impotriva romanilor saraciti si batjocoriti.

Interviu cu Cristian Paturca

L-am reintalnit pe Cristi la mitingul din fata Parchetului de pe langa ICCJ, pregatit ca de fiecare data sa readuca in memoria noastra si a celor care nu stiu nimic despre fenomenul Pietei Universitatii, cantecele Golaniadei.
Si am stat un moment sa ma intreb, cum ar fi aratat Romania fara Cristian Pazurca ? Cu siguranta mai saraca, iar noi golanii uitati, mai tristi si mai goi.
In nebunia celor 20 de ani de atunci, am pierdut nu numai spiritul acela care ne-a unit, datorat si cantecelor sale, ci si respectul pentru valori, simboluri, idealuri si viata.
Caci ce altceva a fost atunci, decat o traire colectiva la cotele cele mai inalte, o ardere in creuzetul unei democratii proaspete, in care ne puneam toate sperantele si visurile renascute dintr-o perioada atat de anosta  si intunecata de linistea care ascundea orori si multa suferinta, incat a incantat o lume intreaga,punand Romania pe harta unei lumi ce nu ne cunostea. Faimoasa mamaliga romaneasca explodata a redevenit intre timp un terci uitat in colt pe-o etajera, vidat de spiritul unei lupte, pe care am pierdut-o tacit si in consens.
Cu noi ! Fiindca nu ne-a cerut nimeni sa renuntam la a fi acei romani cu eticheta de golan purtata cu mandrie in piept de catre toti, de la bebelus la tanar sau batran. Doar noi ne-am pierdut pe undeva in timpul celor 20 de ani de-atunci. Iar viata s-a razbunat, pierzandu-ne la randul ei, din randurile a ceea ce a insemnat civismul la superlativ.
Mai exista insa, in aceasta uitare…un Cristan Patzurca, care sa ne reaminteasca lectia de demnitate si responsabilitate !
Va invit sa cititi interviul cu el…nu inainte de a reasculta Imnul Golanilor !

Alexa: Cristi, tu esti autorul imnului Pietei Universitatii. Spune-mi cum ai scris acest imn, fiindca ai avut o inspiratie extraordinara. Este vesnic actual si a creat un spirit, nemaintalnit pana astazi.

Cristi: Cred ca s-a scris mai mult singur cantecul. L-am scris fara sa ma gandesc, dar tinand cont de ce era in Piata atunci, la ce simteam noi..a fost simplu, neasteptat de simplu. In afara de discursuri trebuia ceva care sa coaguleze intr-un fel acel curent de opinie format din pareri diversificate, foarte diferite de cele mai multe ori si noi am reusit sa facem un cantec frumos si simplu pe care lumea l-a invatat imediat.

Alexa: Eu cred ca este mai mult decat frumos si simplu…este esenta acelei miscari, a facut ca ea sa fie completa. Un cantec proaspat mereu.

Cristi: Da. Se mentine proaspat de 20 ani si pe unde ma duc, nu scap de el. Nu ca mi-as dori asta, dar parca vad ca o sa ma si ingroape cu el.

Alexa: Doamne fereste ! Iti doresc sa traiesti cat mai mult. Spune-mi cate ceva despre tine…ce faceai in ’89 ? Cu ce te ocupai ?

Cristi: Cantam cu formatia Krypton si am plecat de la Preoteasa cu niste colegi in 21, am ajuns la Universitate, aia au tras, unii au fugit, eu am scapat, altii au ramas acolo fara viata. Ma refer la colegul meu Mihai Carlanu care a murit, Ruxandra Marcu..apropiatii mei cu care am plecat de la Casa de cultura a studentilor. Eu am reusit sa scap impreuna cu cativa noaptea din iadul acela, nu ma intreba cum, desigur lovit. M-am ascuns pana in 22, cand am vazut ca a iesit lumea in strada, am vazut ca a plecat Ceausescu, mi-am dat seama ca totul fusese confiscat de catre comunistii cu fata umana, ca este de pomana ceea ce  facusem noi in 21, inclusiv cei din Timisoara.

Alexa: Ce a urmat ?

Cristi: Ne-am retras dezamagiti pana pe data de 4 ianuarie la Preoteasa. Vazusem ce s-a intamplat pe 22 si nu mai avea rost sa stam acolo. Iliescu nu ma reprezenta in niciun caz pe mine sau pe prietenii mei si vorbesc de toata clica lui, care s-a inghesuit sa vorbeasca in balcon atunci. Noi ne facusem treaba, aia fugisera, insa nu intelegeam ce cautau cei din esalonul doi al lui Ceausescu aparuti brusc acolo in frunte cu el. Au confiscat practic revolutia. De aceea ne-am retras… sa aparam Casa de cultura…nu-mi dau seama de cine, dar asta este… Si cam asta a fost in ’89 in mare.

Alexa: Ce s-a intamplat in ultimii 20 de ani cu tine ca persoana ?

Cristi: Multe…m-am insurat, am divortat, am facut un copil, care acum e mare…am scos noua albume de muzica, iar acum sunt cu o carte in editura.

Alexa: Interesant. Spune-mi ceva despre cartea ta daca tot ai pomenit-o !

Cristi: Se numeste Regretitul de erou si este o carte care descrie culisele balconului din Piata Universitatii din 1990, adica ceea ce lumea nu vedea atunci, toate certurile, toate sforile care se trageau, toate manipularile care erau, toti securistii care erau in balcon printre noi. Eu eram cu statia de amplificare si stiam exact ce si cum. Norocul meu a fost ca am si imprimat tot ceea ce s-a spus acolo la microfon.

Alexa: Cred ca va fi extrem de interesanta si de neplacuta pentru unii. Ai intampinat dificultati la publicare ?

Cristi: Am intampinat. Am ramas fara loc de munca si a trebuit sa traiesc pe spatele meu. Albumele pe care le-am scos au fost din fonduri proprii, dar mi-am scos investitia, insa nu asta este important. In rest spectacole desigur. Imi pare rau ca am ramas singur ..Vali Sterian nu mai este, Laura Stoica la fel, Teo Peter disparut si el …colegi cu care am stat atatia ani pe scena. Trebuia sa nu mai urmeze nimeni, dupa pierderile de la revolutie..

Alexa: Stiu ca ai fost foarte bolnav. Cum te simti acum ?

Cristi: Boala mea…Hmm..boala mea a fost o boala de plamani, am fost internat cateva luni, insa sper sa ma fac bine, sa ma mai ingras…ma rog. Ma simt foarte slabit, dar fac fata din moment ce ma aflu acum aici. Eu nu vreau sa hiperbolizez chestia asta. Unii au facut-o, insa mi-as face mie rau sa-mi spun…aoleu, o sa mor maine !…

Alexa: Ma bucur ca esti optimist si ca nu te dai batut in fata ei.

Cristi: Sunt.Cred ca o sa rezist. A fost un miracol si pentru medici. Am fost dus in coma la spital si nu prea mi-a acordat nimeni vreo sansa. Nu prea imi place sa vorbesc despre boala asta din care abia am scapat. Oricum nu m-am potolit si fumez in continuare, cam asta despre boala..

Alexa: Iti doresc multa sanatate si viata lunga.

Cristi: Multumesc la fel !

Alexa: Ce ti se pare ca s-a schimbat in ultimii 20 de ani in Romania in rau ?

Cristi: Multe. Ce te-ar interesa ?

Alexa: De exemplu parerea ta despre politica celor 20 de ani.Cum o vezi tu ?

Cristi: Pai eu o vad simplu. A fost o singura politica in ultimii 20 de ani in Romania-cea comunista ! Noi nu stim sa facem politica la ora asta, adevarata politica. Am plecat cu bagajul comunist la drum si continuam. Ori asta nu e politica. S-au sedimentat doua clase clare unii foarte bogati, unii foarte saraci, din care fac parte si eu. Clasa de mijloc nu exista ..nici politica si nici sociala si asta este cel mai grav lucru.

Alexa: Unde este societatea civila ? Crezi ca spiritul acela din ’90 a fost pierdut definitiv ?

Cristi: Nu mai exista. A existat foarte putin timp dupa Piata Universitatii, maximum 6 luni, dupa infiintarea Aliantei Civice, care a incercat sa schimbe cate ceva, pana cand s-a dovedit ca printre membrii ei, inclusiv la varf in conducere s-au strecurat inexorabil si inevitabil securistii si serviciile. Si atunci am renuntat si la Alianta Civica, fiindca eu sustin Punctul 8 de la Timisoara, asa ca…

Alexa: Stiu. Si eu il sustin. Strategia de decredibilizare a oricarei formatiuni care ar fi putut schimba ceva functioneaza insa nonstop. Sa nu cumva sa se cristalizeze ceva curat vreodata si sa isi piarda comunistii privilegiile. Sau mai bine spus.. strategia demolatoare a spiritului civic.
De ce crezi ca nu ne mai adunam ca atunci sa ne spunem punctul de vedere ?

Cristi: Pai ce motivatie mai avem ? Numai un nebun ca mine continua sa vina in piata publica. Dar asta din respect fata de ceea ce am facut atunci si fata de oamenii care nu mai sunt printre noi. Asta ma mana sa vin aici. Stiu ca nu se va rezolva nimic oricum.

Alexa: Crezi ca este o chestiune de mentalitate ?

Cristi: Absolut de mentalitate. Si nu numai. In Piata Universitatii s-a sperat ca o sa continue ce-am inceput in decembrie ’89, insa esalonul doi a fost si este mai puternic decat dictatura Ceausescu si asta se vede in fiecare zi in jurul nostru.

Alexa: Ai vreo speranta ca civismul va reinvia vreodata ?

Cristi: Nu-mi permit nici macar sa am sperante. Dar nici nu vreau sa las lucrurile sa mearga asa, cu afirmatii gen Brucan si sa dau un pronostic. Sunt convins insa ca se va schimba ceva, fiindca nu vom avea de ales.

Alexa: De ce crezi ca am avea nevoie ?

Cristi: Ori de un razboi Doamne fereste, ori de o noua revolutie, ca altfel nu vad. Civismul a apus de mult in Romania. Fa tu un apel la constiinta civica a oricarui trecator de pe strada sa vezi daca o are sau nu si vei constata ca n-o are.

Alexa: Nu o are incepand de la faptul ca nu se duce nici macar sa voteze.

Cristi: Bineinteles. Isi refuza un drept pentru care noi am iesit in strada.

Alexa: Si pentru care niste oameni au murit.

Cristi: Absolut ! Ia societatea civila si vezi de ce iese in strada. Ia toata populatia asta, care se vaieta pe la colturi ca nu are locuri de munca si ia si ziarele care sunt pline de locuri de munca. Nu vor sa munceasca, asta este. Isi inchipuie ca o sa vina cineva sa le dea si sa se transforme peste noapte intr-un Tantareanu, intr-un Becali sau mai stiu eu care. Dom’le sa fie clar, aia au pornit cu bani. Ce-au furat in timpul comunismului au investit dupa ’89. N-o sa ajunga ca aia niciodata.

Alexa: Ce se intampla cu generatia tanara ? Este amorfa ?

Cristi:Da..Din punctul meu de vedere am constatat ca majoritatea cantecelor mele sunt foarte cunoscute de copiii care atunci aveau 3-4 ani si asculta cantecele astea acum, ceea ce este un semn bun. Sunt foarte rai, ma intalnesc cu ei si in cartier si le spun mereu…hai dati-i drumul, e randul vostru acum !

Alexa: Nu stiu daca ai auzit de “corul reclamatiilor”, te-ar tenta sa facem un proiect de genul acesta dupa alegeri ?

Cristi: Marturisesc ca n-am auzit. Despre ce este vorba ?

Alexa: Conceptul este folosit pentru a descrie situatiile, pentru care cetatenii se plang simultan, tinand cont ca plangerile/reclamatiile sunt un fenomen universal si ca atare se poate organiza in orice oras din lume. Primul oras a fost Birmingham, care a fost incantat de idee si mai ales de rezultat.

Cristi: Hai sa nu comparam nemultumirile. La nivelul lor de mentalitate sunt altele lucrurile pentru care sunt nemultumiti. Au alt nivel de trai, un standard nu numai de viata, ci si de constiinta civica. Si apoi, care televiziune crezi ca ar promova o actiune de genul asta ?

Alexa: Cristi, in alte tari este promovata pe youtube pur si simplu. Daca totusi facem asta, ai fi dispus sa scrii muzica pentru versurile facute special ?

Cristi: Sigur ca da. De ce nu ? Este o actiune civica.

Alexa: Crezi ca mitingul asta la care ne aflam amandoi, o sa duca la finalizarea dosarelor ?

Cristi: Nu cred. Dar faptul ca suntem aici este o actiune pozitiva, civica.

Alexa: Mai votezi anul asta ? Care este mesajul tau pentru nevotanti ?

Cristi: Tot timpul am votat. Cum sa imi refuz acest drept ? Pai, toti astia care nu vor vota sa-si faca ei un partid al carui presedinte sa fie Mircea Badea.

Alexa: Hahaha…este etalonul ?

Cristi: Cam asa. Desi sunt foarte bun prieten cu Mircea, in problema asta am avut contre serioase cu el. Pentru chestia asta, eu pe Mircea il dispretuiesc. I-am reprosat ca pe un segment de maxima audienta este inadmisibil sa bagi in capul oamenilor chestia cu nevotatul. I-am spus clar: nu ti-e rusine ?

Alexa: Fa o caracterizare a celor care indeamna lumea sa nu voteze. Tine asta de o strategie a partidelor ?

Cristi: Ti l-am caracterizat pe Badea care este persoana publica si se comporta ca un imbecil nerecunoscator, pentru care sangele care a curs in decembrie ’89 nu conteaza.
Si este si in strategia partidelor este adevarat.

Alexa: Nu mai exista respect pentru ce-a fost in decembrie ’89. Am observat treaba asta.

Cristi: Deja este mult mai grav. Chiar suntem vinovati ca am iesit in strada. Am auzit reprosuri de genul…ati iesit si voi repede in strada, ca sa nu avem noi ce manca acum, uite ala si-a luat mercedes, eu n-am …am pensia mica… Trebuie sa ne asumam si raspunderea, deh…

Alexa: Crezi ca ne indreptam spre comunism din nou ?

Cristi: Noo..acum comunismul este ireversibil. Nu are cum sa revina si oricum Romania nu este controlata de noi, nu noi dam ora exacta aici.

Alexa: Cine o da ?

Cristi: Se da de afara oricum. Cine are interese si cui nu-i pasa de interesele noastre ca popor.

Alexa: Crezi in conspiratii, in globalizare, in guvern mondial ?

Cristi: Nu cred. Insa spre asta se cam indreapta lucrurile.

Alexa: O fi rau sau o fi bine ? Tu ce crezi ?

Cristi: E rau bineinteles.

Alexa: Cristi trebuie sa mergi sa canti. Multumesc mult pentru acest interviu.

Si de sfarsit…o melodie dedicata lui Iliescu si Mazare !

Romania electorala…se prezinta! Editie revizuita si adaugita

Scena politica romaneasca e plina de figuranti,  regizori, scenaristi, actori si masinisti. Filmul politic se joaca cu incrancenare muta ori cu tipete si injuraturi. Il vad pe Hrebenciuc tinand in lesa doi dulai: un ciobanesc rusesc cu fata lui Vadim si un ciobanesc mioritic cu fata lui Becali. Din cand in cand ii asmute la calcaiul lui Basescu. Elena Udrea apare precum lady Godiva – calarind goala printre combatantii incinsi in razboaie de uzura, imposibil de castigat.

Patriciu joaca poker pe damigene cu benzina. E la masa cu Putin, Berlusconi, Schröder si Obama. Putin triseaza pe fata iar Schröder ii da carti. Patrice e mana moarta, insa se vede din priviri ca sunt cu totii intelesi sa il faca pe afroamerican.

Intr-un colt Iliescu gaseste un ciob de oglinda si priveste ingrozit cum 2 cornite ii cresc pe cap. Se gandeste imediat la Nina si o banuieste de adulter, insa intorcandu-se brusc se impiedica de coada…rasufla usurat…la varsta asta e tot un drac.

Apare si Vanghelie cu un mic la butoniera,  naclait in mustar. E o replica timida la uriasul carnat oprescian. Si-a vopsit parul in nuante de blond nordic, fiindca a pierdut pariul, iar PSD-ul nu e primul partid al tarii.

Pe un deal, trei daci ciobani din figuratie se odihnesc in timp ce oile lor pline de cipuri behaie pe ritmuri de manele. Joaca un joc nou… 666, iar cel care pierde se lasa ucis de ceilalti doi. Castigatorii ii iau oile insa numai in asociatie – fara scop lucrativ.

Geoana Prostanacul impreuna cu un coleg cu nume de floare  – ce arde de nerabdare sa-si incerce staminele – hotarasc sa-si forteze intr-o noapte norocul la bordelul politicii romanesti. Timizi, bat la poarta si le deschide cu un zambet larg Ana Birchall. Incremenesc pe loc de invidie la gandul ca ea a fost promovata doar pe baza unei probe orale.

Principele Radu, satul sa-i mai schimbe pampersii regali sotiei, decide impins de la spate sa fuga in lume. Si pentru ca vara inca nu a trecut, se gandeste sa mai ramana la tinuta de sezon. Isi aminteste cat de cuceritor era pe vremuri si de pe fundul scrinului negru scoate pe sest cadoul pe care i l-a daruit un coleg actor venit din State. E vorba despre Borat si de costumul lui de baie. Imbracat asa, in mankini, cu siguranta ca Principele va cuceri pe toata lumea.

Louie-Voiculescu e uns rege al maimutelor. Incearca sa faca afaceri cu toti dusmanii Basescului in speranta ca il va ucide. Ii ademeneste pe fiecare in parte cu maimuticile starlete din jungla cu plasma. “Ca rege al maimuţelor, îţi aranjez să rămîi în junglă, iar tu mă înveţi să devin om! Incepi prin a-mi da secretul focului! bate laba, vere!” – spune Louie-Voiculescu catre un apropiat al …Basescului.

Sub un plop incarcat cu pere, fosti sefi ai serviciilor secrete joaca table. Zarurile sunt masluite. In capul mesei sta generalul Plesita. E in maiou si are pantaloni de trening cu vipusca. Din cand in cand injura birjareste. Ceilalti il asculta supusi. Caraman se apropie, ii sopteste ceva la ureche, apoi ii intinde o poza alb-negru cu autograf. Dedesubt sunt mazgalite cateva cifre. Magureanu se da mai aproape si incearca sa citeasca. Plesita, ager inca, o intoarce pe dos. Totusi, apuca sa ii vada in poza pe Dinu si Felix, iar cifrele par a fi numarul unui cont. In jurul lor alearga Emil Constantinescu copil. Trecand in fuga pe langa Plesita se impiedica si cade. Asa il si pagubeste de o palma zdravana. Gelu Voican zambeste din spatele unor ochelari fumurii si zice: “l-ai facut marti generale”. Se aud rasete de mineri din boscheti.

La Cotroceni, Basescu se consulta cu sefii actuali ai serviciilor secrete. Cum intra in incapere, acestia se strang roata in jurul lui. Marinarul face un pas inainte si se aseaza la birou. Si-a amintit la timp de avertismentele lui Magureanu – “se inchide cercul”. Din scrumiere microfoanele ciulesc atent urechile. Suna telefonul…e Talpes si e in direct la Nasul, pe B1. Basescu rade hahait. Sefii serviciilor secrete se intreaba cu stanjeneala – oare despre ce vorbesc astia trei? Vor afla maine cand se da emisiunea in reluare.

Rosca Stanescu se intalneste in vila lui cu Saftoiu. In acelasi timp, sotia lui Saftoiu se intalneste intr-un apartament cu Peter Imre. Toti 4 sunt fericiti. Imre pare totusi cel mai fericit. Rosca il invita pe Claudiu la etaj. In timp ce urca scarile, Saftoiu da din cap admirativ si-si repeta in gand – “etajul si santajul,etajul si santajul”…apoi se trezeste batut pe umar din spate. E Ciuvica. Mai tarziu, dupa emisiune, e vorba sa vina si domnulgadea si domnulstan si domnulciutacu. Vor pune la cale o strategie de scufundare a matrozului. Rosca le deschide usa unei camere imense. Inauntru cateva zeci de oameni lucreaza la calculatoare. Este armata de forumisti ai SRS-ului. Una dintre armele secrete ale mogulilor.

Oprescu, trezit cu noaptea in cap pe la pranz, se da jos din pat si isi ataseaza carnatul urias. Apoi, imbracat in Mos Craciun, se pregateste de lansarea in cursa. A primit acordul de la primarul Moscovei prin papasha Iliescu. Oare il mai poate refuza cineva echipat asa? In brate tine un tort urias din care ofera tuturor romanilor cate o bucatica – “luati ce a mai ramas din trupul tarii”, ii imbie doctorul pe cei care il privesc nehotarati. In uriasul Mercedes botezat Rudolf si care tine locul renilor din dotare, suna telefoanele in draci. Cozmanca imbracat in costumul spiridusului Shinny Upatree vorbeste ruseste cu Moscova. Ii asigura ca doctorul e perceput ca independent. Si cum sa nu fie asa cand el e Mos Craciun?

In spatele scenei, niste consultanti americani din echipa lui Geoana sparg seminte de nervi. Au capatat acest obicei de cand il au sef pe Vanghelie. Ei il numesc asa, intr-un fel americanesc, distractia dintilor. Dati naibii yankeii – astia sunt in stare sa vanda pana si un rahat. Geoana posac, da din mana intr-una ca sa alunge mustele ce trag de la o vreme spre el. Citeste rezultatele ultimului sondaj si nu se regaseste pe lista. Precis ca Basescu a facut o gluma si l-a sters. In fond, Hrebenciuc i-a explicat ca indiferent ce spune lumea, el tot primul…iese. Cred ca e de bine, nu?

Copiii de la 02 s’un sfert cara in ghiozdanele lor arhiva din dotare. Nenea Care Este i-a rugat sa il ajute sa faca un pamflet. Cu ochelarii fumurii indesati pe nasucurile lor carne si mestecand guma (fara zahar), copiii 0215 canta cu mandrie asa: “Cantecul asta-i despre noi/E un cantec simplu despre vaci si boi/ ……………………………………”