Măgari pe post de lei … (fabulă)

Recesiune … criză maaaaree … sărăcie … foamete … mazăre … sacoşe de un kil de ulei şi un kil de zahăr … rău de tot … pădurea se usca şi ea de secetă şi lipsă de fonduri …. ce mai … recesiune în toată regula …

Jupânul urs, cu blana jegărită şi peticită, atârnând pe el ca pe gard de slăbiciunea foametei îndelungate, se preumbla trist printre copacii rasfiraţi şi sărăcăcioşi … la un moment dat se întâlni cu iepuroiul … gras … cu monoclu de aur … suv 4 ori 4 … blana lucioasă şi înfoiată bogat pe trupul durduliu …

– Salutare, cumetre iepure … ce mai faci ? … văd că îţi merge bine tare … cum de te descurci pe vremurile astea nenorocite ?

– Salutare, salutare … iaca bine de tot îmi merge coane urs … bugetar şi eu … salariu la standardele UE … maşină de serviciu cu şofer … telefon gratis … abonament gratuit pe trenuri şi avioane … cazare la hoteluri de 5 stele când plec în deplasări … nu mă plâng deloc …

– Dar cum de-ai reuşit să obţii toate astea pe timp de criză mondială ? Cum ai făcut ?

– Simplu de tot coane urs, m-am orientat şi am cumpărat un certificat de urs … şi m-au angajat pe post de urs … cu acte în regulă … animalul potrivit la locul potrivit … înţelegi ? … ha ha ha ha … hai că mă grăbesc, la o întâlnire importantă de afaceri … o licitaţie aranjată …  salutare …

– Salutare coane iepure …

Amărât şi înfrigurat ursul necăjit se urni cu greu spre locul unde mazarinul local urma să distribuie ulei si zahar pentru săraci … pe drum începu să se mire şi să vorbească de unul singur … “- hmmmm … iepure pe post de urs … mooor, hmmm … mooor … şi eu urs adevărat şi nu am post de urs … mooooor” … şi cum mergea aşa, bolmojind de unul singur se ciocni de coana vulpe …

– Salutare coane urs!
– Salutare coană vulpe!
– Dar ce esti aşa de amărât? … de ce mormăi şi vorbeşti de unul singur? … ce-ai păţit ?

Şi ursul, bucuros că are cui împărtăşi durerea sa îi povesti vulpii păţania cu iepurele care era angajat pe post de urs, şi cum el, urs adevărat, răbda de foame şi trăia din firimiturile aruncate de administratia locală în campaniile electorale … din mila, mooor …

– Păi de ce nu te duci la conducerea pădurii, coane urs, să faci o plângere şi să ceri să ţi se facă dreptate? … uuuf, ce ţi-e şi cu tipii aştia mari, dar cu minte aşa de putină … nu te supăra coane urs, dar zău dacă nu meriţi ce ţi se întâmplă, că eşti fraier … hai, du-te repede la conducerea pădurii …

Şi ursul, plin de speranţă se îndreptă spre poiana administraţiei locale, unde făcu o petiţie, primi un număr de ordine şi aşteptă să fie primit în audienţă … la comisie … după o lungă şi epuizantă aşteptare, îi veni în sfârşit şi lui rândul … îşi scoase sfios basca de pe cap şi intră în audienţă … i se promise că i se va acorda şi lui un post de urs, dar trebuie să depună actele necesare la dosar … certificatul de urs în primul rând … CNP … etc

– Păi nu am certificat de urs, înălţimea voastră … eu sunt urs prin firea mea … nu vedeţi ?
– Nu ai certificat de urs, şi îndrăzneşti să ceri un post de urs … crezi că noi angajăm pe posturi de răspundere aşaaa, toţi derbedeii fără expertiză ??? … afară cu tine, măi animalule … golanule !!!

Şi ursul, slăbit şi jegărit de foame, fu aruncat afară de rotweilerii mascaţi ce serveau la stăpânire … amărât, cu capul plecat, porni iar spre şanţul din marginea pădurii unde îşi încropise un culcuş, în lipsă de vizuină confort sporit … şi cum mergea el, mormăind stins a deznădejde, o întâlni iar pe coana vulpe …

– Ce s-a intâmplat coane urs, de ce eşti aşa de cătrănit ?
– Ce să se intâmple, coană vulpe, am fost – precum m-ai învăţat – la conducerea pădurii, la comisie, să îmi cer dreptul meu de urs, şi pentru că nu am avut certificat de urs, m-au aruncat afară … rău m-ai povăţuit coană vulpe, zău aşa …
– Păi cine e conducerea asta a pădurii, cine e în comisie, coane urs ?
– Cin-să fie … leii, bineînţeles …
– Coane urs, dar naiv mai eşti … cum poţi să crezi că în pădurile noastre trăiesc lei … nuuu … ăştia de aicea SUNT MĂGARI PE POST DE LEI !!!