Posted tagged ‘andrei plesu’

Ziaristica by Andrei Plesu

July 14, 2011

Dana Grecu e o bravă fată din popor, cam nărăvaşă, cam prea guralivă, cam prost-crescută. Andreea Creţulescu are stilul unui extract de fiere, ambalat în zâmbete. Ţi se face frică.

Am tot soiul de obiecţii la Guvernul Boc. Aş putea să acopăr, cu astfel de obiecţii, criza de subiecte în care mă aflu uneori, într-o ţară – a noastră – în care e plin de „evenimente” şi „ştiri”, dar în care nu se întâmplă mai nimic, în orice caz nimic care să nu fie previzibil, jucat la preţuri mici, trivial. Sunt sigur că realitatea românească e mai bogată şi mai vie decât scena politică şi decât ecourile ei mediatice. Dar despre această realitate nu se vorbeşte. Se vorbeşte numai despre lucrurile care pot încinge spiritele la nivel de băcănie.

Aş putea, totuşi, cum spuneam, să emit unele opinii critice despre actuala guvernare. Dar, dacă se întâmplă să mă uit la anumite emisiuni de la Realitatea TV sau de la vreuna dintre Antene, îmi piere cheful. Sunt atât de burzuluite, de gogonate, de caraghioase în furia lor monotonă, încât mă trezesc, fără să vreau, în postura de simpatizant al celor de la Putere, atacaţi, seară de seară, în ample sesiuni de dansuri macabre. Pe scurt, când mă uit la dl Gâdea sau la dna Grecu, Boc îmi stârneşte mici duioşii.

De curând, am simţit totuşi că am fost, în două-trei rânduri, nedrept cu dna Grecu. N-o văzusem suficient la lucru pe Andreea Creţulescu. Prin comparaţie, dna Grecu e o bravă fată din popor, cam nărăvaşă, cam prea guralivă, cam prost-crescută, dar cu un „ce” uman: o „vecină” frustă şi rea de gură. Andreea Creţulescu are stilul unui extract de fiere, ambalat în zâmbete. Ţi se face frică. Am picat pe o emisiune despre victoria lui Bute în meciul de la Bucureşti. Un lucru frumos – zicea coniţa Creţulescu dar „umplut de noroi” de atmosfera autohtonă. După care, de-a lungul întregii emisiuni, s-a folosit de toate resursele de noroi de care dispunea (şi nu erau puţine…).

Reţeta e simplă. Inviţi în studio un personaj „negativ” şi patru-cinci băieţi buni (unii mai candizi, alţii mai licheluţe, alţii răi şi proşti), care să-l cotonogească, sub bagheta băţoasă a moderatoarei. Apoi pui pe ecran nişte cifre aduse din condei, ca să-ţi iasă jocul, apoi vorbeşti de politizarea unui eveniment sportiv, deşi ceea ce faci este exact să-l tăvăleşti prin toate balele politicului. Dna Creţulescu ştie să atingă înalte cote de reflexiune metafizică. Dânsa constată, de pildă, indignată, că la marele meci s-au dat invitaţii unor politicieni (din toate partidele). De ce? Ce au Geoană, Antonescu şi alţi inşi de genul ăsta cu boxul? Vasăzică dna Creţulescu presupune că la un meci de box nu trebuie invitaţi decât boxeri. Dar, în definitiv, de ce s-au cheltuit bani publici pentru ca meciul cu pricina să aibă loc la Bucureşti? Pe 19 mai a.c. muzica era alta: Boc punea în pericol titlul mondial al lui Bute, amânând să semneze disponibilizarea fondurilor necesare (4 milioane de euro), pentru susţinerea evenimentului. Acum că dna Udrea a dat banii (cam de două ori mai puţini), chestia e că a făcut-o din motive electorale. „Băiatul rău” din platou, şeful Federaţiei Române de Box, a trebuit să o-ncaseze, pe post de complice al Guvernului.

Obiectivitea coniţei Creţulescu a învins. Care obiectivitate? Cea în numele căreia a lucrat în campania electorală a lui Mircea Geoană. După (evident nemeritata) înfrângere, s-a reconvertit la ziaristică. Ne ajută să înţelegem. Să urâm pe cine trebuie. Să nu aruncăm cu noroi. Să nu politizăm.

Sincer: o prefer pe madam Grecu. Şi mă uit cu melancolie la altădată inocenta Alessandra Stoicescu: şi le-a luat pe amândouă drept model şi obţine un straniu (şi regretabil) hibrid: o zână acră.

Andrei Plesu

Parabole ale raului si judecatii

April 17, 2011

Despre lumea ambiguua si plina de fisuri in care traim. Un dialog exceptional marca Plesu&Liiceanu.

Televiziunea Romana, TVR1, TVR2, Cultural, International

Vodpod videos no longer available.

Parabole ale raului si judecatii, posted with vodpod

50 de minute cu Plesu si Liiceanu, despre limba romana

March 14, 2011

O emisiune delicioasa, amuzanta si mai ales educativa ! Chiar merita vazuta…

 

http://www.tvr.ro/inregistrari.php?file=DATA-2011-03-13-17-49.flv&id=50+de+minute+cu+Plesu+si+Liiceanu

Andrei Plesu si etica politica a lui Mihail Manoilescu

September 19, 2010

  • „Aproape niciodată nu se pune în mod curajos şi clar problema etică a mijloacelor. Zicătoarea curentă, mărturisită sau nemărturisită, este că scopul scuză mijloacele! Şi cum scopurile în politică sînt socotite întotdeauna legitime, dacă nu chiar sacre, de către aceia care le urmăresc, scrupulele nu vin să stăvilească elanul impetuos al oamenilor publici către idealul lor. De altfel – printr-o deformare psihologică curentă – în politică orice instrument devine scop; partidul politic, care ar trebui să fie un mijloc pentru a realiza binele public, devine, pentru membrii săi, scopul însuşi al activităţii lor.“ (p. 69)
  • „…nimic nu e mai imoral decît consacrarea prin popularitate. Căci popularitatea este adesea răsplata acţiunilor moralmente inferioare ce urmăresc captarea demagogică a maselor.“ (p. 77)
  • „Dintre toate păcatele pe care omul politic poate să le facă, cel mai josnic este acela de a sacrifica interesele statului pentru acelea ale partidului. (…). Se întîmplă adesea ca spiritul de partid să fie mai tare decît patriotismul.“ (p. 197)
  • „Intraţi în viaţa politică numai dacă consimţiţi să nu cereţi nimic şi să nu aşteptaţi niciodată, de nicăieri, o recompensă pentru eforturile voastre.“ (p. 203)
  • „Pentru omul politic amiciţia personală excesivă pentru şef constituie o inferioritate şi aproape un viciu.“ (p. 205)
  • „În viaţa politică, nimeni nu este vreodată calm şi nimeni nu are timp să reflecteze. Pe de altă parte, presa amplifică, după dorinţă, excesele politicienilor. Dacă oamenii politici au febră, presa delirează; dacă oamenii politici insultă, presa suduie birjăreşte…“ (p. 222)
  • „În democraţiile latine, adică de tip instabil, [politicianul] este obligat să se lupte mai întîi ca să-şi cucerească postul politic şi apoi ca să-l menţină. Pentru realizarea ideilor sale, chiar pur tehnice (…), el trebuie să se înregimenteze într-un partid, trebuie să facă campanii electorale, să-şi obţină gradele luptîndu-se. Şi tot luptînd fără încetare va uita, în cele din urmă, să mai creeze. Căci mulţi oameni politici, criticînd şi atacînd o viaţă întreagă, păstrează, ajungînd în fine la putere, un spirit mai mult negativ decît constructiv, mai mult polemic decît realizator… Aceasta este plata unei vieţi dedicate, într-o măsură exagerată, bătăliei politice.“ (p. 225)
  • „În toate celelalte activităţi colective, în administraţie, în armată, în ateliere, în muncile agricole, nota dominantă este cooperarea, numai în politică (şi în economia liberală, bazată pe ideea concurenţei dintre unităţile economice), nota dominantă este lupta.“ (p. 221). (…) În toate celelalte funcţiuni şi demnităţi la care accede omul – fie că este profesor, magistrat ori şef de industrie – el parvine şi se menţine lucrînd în mod folositor şi creînd. Numai în politică el parvine şi se menţine prin luptă: numai aici el trebuie să cheltuiască majoritatea eforturilor sale, pentru a căpăta posibilitatea de a lucra în chip util şi de a crea! Randamentul omului public în serviciul patriei este mult mai slab decît în orice altă profesiune.“ (p. 224)
  • „Partidele sunt de un sectarism, de o răutate şi de o violenţă care depăşesc orice limită, deoarece instinctele crude pot să-şi dea, în sînul acestora, acoperirea unei autorităţi colective.“ (p. 223)
  • „Oamenii politici nu-şi dau seama că între ei ar trebui să domnească cel puţin o oarecare decenţă, dictată de interesul lor «profesional» comun. Depreciindu-se unii pe alţii, ei ajung să se deprecieze toţi în faţa maselor.“ (p. 233) (…) Politicienii care se vorbesc de rău unii pe alţii şi care îşi fac între ei portrete atît de puţin măgulitoare nu riscă oare ca masele să ajungă, pînă la urmă, să-i creadă că sînt, într-adevăr, cu toţii asemănători imaginilor pictate chiar de ei? Oare masele nu sînt ele îndreptăţite să spună, după ce au ascultat schimbul de calomnii dintre aceştia, că, la urma urmei, toţi au dreptate?“ (p. 234)
  • „…ne repugnă să adoptăm limbajul atît de perimat şi de inadecvat care împarte lumea oamenilor politici în guvernanţi şi opozanţi. Termenul, totodată desuet şi ridicol, de «opozant» atribuie în mod arbitrar unor oameni rolul unic de contrazicători şi sabotori permanenţi ai acţiunii guvernamentale! În realitate, opoziţia nu ar trebui să fie decît celălalt termen al binomului constructiv care constituie mecanismul democraţiei. A nu ţine cîrma în mînă nu înseamnă numaidecît a fi contra acelora care o ţin.“ (p. 250)
  • „Pentru a fi folositor cu eficacitate, un soldat trebuie să fie disciplinat, iar un om politic trebuie să fie liber.“ (p. 251)
  • „Este întotdeauna preferabil de a avea alături de tine oameni liberi care să te apere de tine însuţi atît timp cît nu este prea tîrziu, decît de a dispune, în momentul înfrîngerii, de o gardă de pretorieni disciplinaţi, destinată să te apere de ţara ta.“ (p. 252)
  • „În timp ce dictatura alunecă pe panta pieirii ei, suprimînd critica, democraţia îşi consumă prestigiul său şi pe acela al naţiunii, exagerînd-o.“ (p. 253)
  • „Trebuie să se recunoască faptul că în toate ţările, chiar şi în statele cele mai evoluate, guvernul trebuie să exercite faţă de mase o funcţiune de educaţie. Din această funcţiune derivă atît ceea ce trebuie să facă guvernul pentru ca să ridice moralitatea vieţii publice, cît şi, mai ales, ce nu trebuie să facă niciodată. Orice educator este obligat să dea dovadă de decenţă şi să aibă o ţinută corespunzătoare rolului său. Tot aşa şi guvernul, deoarece abaterile sale faţă de morală au o rezonanţă particulară.“ (p. 275)

A citit pentru dumneavoastră,

Andrei Pleşu in Dilema Veche

Retelele Hartman, elicopterele, Gura de rai si dd-ismul…

August 4, 2010

Nu ma bucura o tragedie umana, insa nu pot sa nu ma amuz cand vad comentariile vis a vis de prabusirea elicoperului israelian, zau,  ca desi aveam indoieli…cred din ce in ce mai mult in sondajul studentilor de la sociologie, care arata adevarata Romanie.

Incepand de la faptul ca elicopterul era cu israelieni, ceea ce adapa antisemitismul si pana la locul prabusirii, adica portiunea denumita Gura de rai din Bucegi si unde Kagoian-ul i-a pedepsit pe intrusi transmitandu-le ca nu au ce cauta pe plaiurile noastre…totul demonstreaza ca sondajul cu soarele si pamantul este cat se poate de real.

http://forum.realitatea.net/showthread.php?t=47874

Mogulizoarele bineinteles ca nu desteapta cetateanul turmentat de “soare”, ca ce interes are sa explice cum devine cazul ? Vorba ceea…implementam evul mediu tarziu.

Ia sa vedem care e treaba cu elicopterele, ce cauta ele in Romania si de ce se mai si prabusesc cateodata.
In primul rand, elicopterul unde apropo…se aflau nu numai israelieni ci si romani …era intr-un exercitiu de 11 zile desfasurat sub genericul Blue Sky 2010.

The Romanian and Israeli troops were taking part in Blue Sky 2010, an 11-day exercise in which they were practising flying at low altitude in difficult terrain for search-and-rescue missions and medical evacuations.

http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-10768639

De ce faceau aceste exercitii la noi ? Net-ul spune ca Israelul ar fi dorit sa se antreneze in Bucegi intrucat zona muntoasa de acolo seamana cu lantul muntos Elbruz din Iran cel care face granita comuna cu Afganistanul, situat la nord de Teheran. Si cum cica se apropie invazia Iran-ului, n-ar fi de mirare.

Dar…asta nu are nicio legatura cu prabusirea, blesteme dacice si alte bazaconii de gen 666, implementat in mintea romanului dd-ist.

Este vorba despre o anomalie magnetica, definita ca retea Hartman si care s-a demonstrat stiintific, adica logic, ca este “un tip particular de radiaţii, cauzate de fenomene termice şi de presiune din interiorul pământului, ce, ajunse la suprafaţă sub influenţa magnetismului pământului, se aliniază sub forma unor pereţi verticali, a unor benzi de radiaţii în formă de tablă de şah”
Fizicianul Vasile Stratulat, citat de Gheorghe Brătescu în articolul „Enigme elucidate”, „a demarat un şir de cercetări şi calcule matematice, descoperind o stare a naturii necunoscută ştiinţei până acum (!). El a calculat  că Terra are o structură de cristale fluide, pe care le-a denumit “LIBE”. Aceste structuri se bazează pe proprietatea materiei Pământului de a forma o reţea energetică, constituită din benzi energetice ce acoperă planeta pe toată suprafaţa. Intersecţiile acestor benzi formează noduri şi au polarităţi alternative. În centrul nodurilor sunt molecule sau atomi ce intră în componenţa aerului aflat în atmosferă”.

In aceste conditii, orice aparat electric si electromagnetic o ia razna,logic.
Ceea ce este insa adevarat este ca inaintasii nostri stiau de aceste energii si astfel au construit monumente extraordinare, nelasand nimic la intamplare si nefolosit din intelepciunea si stiinta acumulate. Un material extraordinar pe aceasta tema, gasiti aici :
http://www.geobiology.co.il/Articles/High_Energy_4.asp

S-au lamurit si astea ?

Nelamurita ramane insa apetenta romanului pentru conspiratii, blesteme si un Dumnezeu vazut razbunator, crud si pervers, adica ceea ce NU EXISTA ! Adevaratii crestini stiu ca Dumnezeu este iubire neconditionata.

Poate ca explicatia acestui soi de comportament aiuristic sta in ceea ce scria Andrei Plesu, intr-un articol exceptional si dureros de adevarat, pe care va invit sa il cititi mai jos.

În condiţii normale, despre Dan Diaconescu n-ar fi trebuit să ştim nimic.Inteligenţa lui nu depăşeşte marginile unei sprinţare şmecherii de Caracal, raporturile lui precare cu limba română se înscriu strict într-o funcţionalitate de duzină, înfăţişarea şi comportamentul lui pendulează între banal şi stînjenitor. Ar fi putut fi organizator de chermeze într-un tîrg de provincie, ar fi putut, în cel mai bun caz, să facă o carieră de activist în vreun consiliu judeţean din Oltenia.
Dar pentru că sîntem în România, acest ins “fără însuşiri” (cum ar fi spus Musil) a devenit milionar şi vedetă. Ziarele vorbesc de o avere aiuritoare (30 de milioane de euro, 2 Rolls-Royce- uri, un Bentley, 2 elicoptere, iaht, vile etc.). A fost premiat de Asociaţia
Profesioniştilor din Televiziunea Română, dar şi de alţii, a fost şef la Jurnalul naţional şi la Cotidianul, face rating, vrea să se extindă pe piaţa internaţională, iar de curînd, după dramoleta cu arestarea, ameninţă că va candida la preşedinţie, în numele unui nou partid, botezat, nici mai mult, nici mai puţin, “Partidul Poporului Român”. Să fie vreun secret genetic? (Aud că tatăl milionarului nu e nici el de ici de colo: a trimis o scrisoare preşedintelui SUA, propunîndu-i să instaleze o bază militară americană la Caracal). Cum să-ţi explici un asemenea succes, cum să pricepi transformarea neantului în stea? Nu poţi
decît să citezi un admirator al OTV-ului, care, pe un blog, îi spunea
tandru patronului: “ieşti (sic!) cel mai tare!”.
Dan Diaconescu nu are decît un singur criteriu: audienţa. Şi o singură abilitate: acomodarea la nivelul cel mai de jos al consumului public: cadavre pierdute, vraci providenţiali, scandaluri politice şi de familie, dezvăluiri senzaţionale. Prost-gust, trivialitate, sub-nutriţie intelectuală, hîrjoană calomnioasă, jeg. Justificarea? Lumii îi place. Lumea vrea! Lucrurile de genul ăsta îi plac, în orice caz, dlui Diaconescu. Ăsta e universul lui, dacă nu cumva mă înşel şi, de fapt, cînd nu e pe post, se dezmorţeşte niţeluş răsfoind Shakespeare sau Rimbaud. Da, lumea vrea tot soiul de ieftinătăţi, tot soiul de stimulente pentru viscere. Mă mir că nu vedem încă pe OTV execuţii în direct, seriale porno, copii torturaţi şi crime filmate “cu camera ascunsă”.
Rating-ul ar deveni apocaliptic. Există, în fiecare din noi, o zonă
inavuabilă de cruzime, curiozitate vicioasă, perversiune morală. A valorifica însă tocmai această zonă, a întărîta ce e mai rău în om, a face spectacol din mizerie, a convoca “publicul larg” la o extatică bălăcire în lături e cinic, e iresponsabil, e ucigător. Sper că, din cînd în cînd măcar, Dan Diaconescu are mici insomnii, vagi nelinişti sufleteşti: în fond, e un periculos distribuitor de droguri, un instigator la disoluţie sufletească, la torpoare
mentală, la sub-umanitate.

Mineriada de hîrtie

Şi totuşi, ni se spune – o spune Dan Diaconescu însuşi – România se
bucură să-i devoreze oferta. Am mai spus-o: nicăieri în lume (atîta cît pot vorbi din experienţă directă) nu există un asemenea post de televiziune. Există posturi comerciale, există emisiuni îndoielnice, dar nicăieri nu se îngăduie unui utilizator al eterului să livreze, zece ore pe zi, dejecţie pură. Nici o televiziune cît de cît responsabilă nu-şi invită spectatorii să savureze haznaua. Dacă însă România poate fi echivalată cu “fanii” OTV, atunci avem dreptul să spunem că România este o ameninţare la adresa propriei ei siguranţe naţionale.

Nu teroriştii, nu corupţia şi cu atît mai puţin presa în ansamblul ei. Ci România lui Dan Diaconescu.
Aici atingem punctul central al perplexităţii şi al neliniştii. Căci în
vreme ce CSAT face gafa de a-şi antagoniza întreaga lume gazetărească, punînd-o pe aceeaşi listă cu Bin-Laden, membri marcanţi ai aceleiaşi instituţii, de la preşedinte la prim-ministru, de la unii membri ai cabinetului la parlamentari subţiri “de-ai noştri” consimt să apară la OTV. Cine critică puterea n-o poate face decît interesat şi se face vinovat de trădare. Cine omoară, seară de seară, suflete e frecventabil. Traian Băsescu face “în direct” schimb de bancuri cu Dan Diaconescu, îi răspunde şugubăţ la întrebări de genul “v-aţi înşelat vreodată nevasta?”
sau “care din fetele din studio vă place mai mult?” şi stabileşte că 99% dintre români ascultă cu plăcere manele, (precizînd, totuşi, că el personal e mai “elitist”: se distrează cu colinde “chiar şi vara”). Ştiu, aşa-i politica! E vorba de “fineţuri” electorale, de strategice jocuri de picior. Dar asta nu face decît să-mi sporească îngrijorarea faţă de maladia naţională întruchipată de OTV. Şi să-mi amplifice teama faţă de România lui Dan Diaconescu.

Sa invatam sa dansam a la Plesu !

August 14, 2009

Nu, nu este o varianta de avarie a constatarii ca procentul de inteligenta prost folosita creste asa cum au constatat americanii comparand combatantii in razboiul din Vietnam si cel din Irak. Este doar un indemn la care ii invita Andrei Plesu in filmuletul de mai jos, pe cei care nu se preocupa de afaceri de tip capitalist karaokian, ca doar nu poti sa tii trei pepeni intr-o mana..sau sa te incolonezi cumva, nici macar la biblioteca Academiei sau la vreo Aula Universitara, fie ea de.. stat sau de.. privata !

Cadenta, asa cum spune filosoful care marturiseste cu multa candoare ca fiecare dintre noi are o zona de prostie, marturisindu-si-o pe-a lui din domeniul afacerilor trebuie degraba inlocuita cu ritmul, fiindca-i muzical, ca doara tactul e totul in afaceri ( ar merge ca unsa si analogia cu descendenta paterna) atunci cand prinzi ritmul.
Sunt aproape convinsa ca fiecare dintre noi s-a lovit de un proaspat imbogatit, care ne-a stricat ritmul biologic cuminte si intelept aruncand banii…fara numar…

Si ca tot veni vorba..nu ma pot abtine..ce-ar fi lumea afacerilor fara experti de genul unui chirurg ajuns primar, care in vremuri nu prea indepartate salva vieti punand capat amigdalitelor pultacee, determinat astazi, sa capete o noua expertiza a ceasurilor poleite menite a atrage atentia metropolitanilor cu un cucu-cucu similar cu fluieratul dupa dame in splendid obicei dambovitean ?
Spre deosebire de Lucian Blaga, care spunea despre Platon ca a ajuns filosof din sculptor, primarul nu da semne ca ar putea deveni la randul lui un filosof al administratiei urbei, ci mai curand un baiat de firme…cu sponsori, capitalist de tip karaoke  cantand dupa ureche..

Un alt expert, sprintarul cu nume de floare de categorie usoara…vrea sa bata matahala cotrocenilor si sa inceapa dansul ca mireasa singur la palat..
Hmm…ce umor are intaiul petrolist al tarii !

Daca n-ai umor, nu te descurci in hatisurile capitalismului de karaoke de astazi, chiar daca ii copiezi vestimentatia lui Plesu in armonie cu tot si toate, fiindca nu haina face pe om, ci impreuna personalitatea.
Este absolut delicios speach-ul sau de la lansarea cartii de Funky Business a lui Jonas &  Kjell, prezentata cu un umor devenit crescendo, de la cele mai joase octave, pana la cele mai inalte. Se vede ca stie a dansa ! De altfel si tinuta a fost asortata in culoarea albastra a celor spuse, dovedind ca este omul care nu coboara la trivialitati pragmatice, decat poate pentru a-i invata pe ceilalti sa danseze si sa se identifice igienic de la distanta…de zona de prostie.
Din pacate pentru noi, nu toata lumea este Petre Tutea si nici Andrei Plesu.
Asa ca maestre…chapeau bas !

Comentariu inspirat din alocutiune….


%d bloggers like this: