Posted tagged ‘alexa ionescu’

Conferinta studentilor din Universitatea Bucuresti

May 3, 2010

AFLĂ CE FACI MIERCURI, 12 MAI, ORA 16.00

Profită de şansa unică pe care ţi-o oferă ASUB: ieşi din monotonie şi vino să ii asculţi pe invitaţii noştri de prestigiu, neimplicaţi în vechile structuri, într-o configuraţie inedita, cu care nu te vei mai întâlni cu altă ocazie.

Scapă de prejudecăţi şi ia parte la un eveniment de la care, crede-ne, nu iţi permiţi să lipseşti!

Suntem siguri că iţi poţi alege corect priorităţile! Te aşteptăm, deci, pe 12 mai, ora 16.00, în Sala Senatului de la Facultatea de Drept!

Program | Despre ce se vorbeşte | Invitaţi :

16.00 – 17.00

Importanţa lui Decembrie ‘89 din perspectiva educaţiei:

Educaţia sub comunism şi după. Reforme. Oportunităţi educative deschise. Invitat:  Ioan Pânzaru (Rectorul Universităţii Bucureşti).

17.00 – 18.30

Adevărul despre Decembrie ’89:

Mituri dărâmate, dar şi noutăţi absolute,   împletite într-o prezentare generală.

Invitaţi:

Teodor Mărieş (Preşedintele  Asociaţiei 21 Decembrie 1989),

Sorin Ilieşiu (Vicepreşedintele Alianţei Civice),

Grigore Cartianu (Redactor-şef al ziarului Adevărul).

18.30 -18.45 Pauză.

18.45 – 20.00

Constituţii şi constituţionalism în Europa de Est.

Tranziţia României, dar  şi a altor state foste comuniste, spre democraţie. Invitaţi:

Cătălin  Avramescu (consilier de stat şi conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe Politice),

Roxana Panait (director de publicitate),

Alexa Ionescu.

Cine moderează: Caterina Constantinescu, studentă la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei si Ionel Iabob – fost preşedinte al ASUB.

Înscrierile se fac la revolutie@asub.ro : nu e nevoie decât să îţi treci NUMELE şi (unde este cazul) FACULTATEA la care eşti înscris.

Numărul de locuri este limitat!

Urmăreşte http://www.asub.ro pentru alte detalii care vor fi postate în zilele următoare.

Memoria vs memorie

April 24, 2010

Paul Ricour numea memoria..un exercitiu de refacere a identitatii unei natiuni.

Dar cum sa faci asta,cand nimeni nu preia responsabilitatea pentru greselile trecutului, ba mai mult, memoria colectiva a devenit spatiul unei lupte politice continue, iar sloganurile de-a dreptul publicitare ascund de fapt opozitia intre amintiri selective, deseori corespunzatoare pozitiilor rivale. Traim intr-o lume unde fiecare isi are propria sa uitare.

Sensul a ceea ce a avut loc in ultimii 20 de ani a alterat sensul notiunii de memorie in sine. Pana cand nu va exista viziunea si interpretarea coerenta a trecutului comun de catre intreaga societate, povestea dominanta va fi formata din amintiri si interpretari care o vor schimba.

Iata de ce sunt importante apelurile la “Invierea Romaniei”facute in spiritul sarbatorilor trecute de catre intelectualii romani. Actorii politici ai momentului ar trebui sa inteleaga ca am stat suficient pierduti in catacombele istoriei recente si ca toate obstacolele asezate in calea construirii unui adevarat stat de drept au dus la luptele sociale si politice care se desfasoara in prezent.

Cercetarea acestor file este important sa fie liniara, coerenta si univoca si sa incorporeze cat mai putina subiectivitate, experiente personale, credinte sau emotii sau vreun angajament politic, chiar daca acest lucru este extrem de dificil de realizat.

Cadrul abordarilor in acest caz este important, fiindca genereaza interpretari ale trecutului,din care rezulta actiunile care sunt incorporate in prezent, iar constructia la nivelul societatii a unei banci de date a amintirilor comune este oricum subiect de litigiu, conflicte sau lupte.

Se simte efectiv nevoia ca aceste amintiri sa devina istorie scrisa, ca sensurile atasate sa faca posibila viziunea asupra scenariilor complexe sociale si politice, care au rezultat din ea si totodata sa influenteze peisajul institutional actual la toate nivelurile:executiv, judecatoresc, legislativ, comisii speciale, forte armate, politie. Acestea trebuie sa tina cont de elementele istorice reale, cele probate, dupa ani de taceri institutionale, care trebuie sa construiasca un viitor cu adevarat democratic, tinand cont de adevarul pana azi ocultat al trecutului. Poate ca ar trebui sa ii trimitem pe toti sa vizioneze filmul lui Patricio Guzman- The battle of Chile, in care memoria este incapatanata, ea nu demisioneaza din trecut si insista sa fie prezenta.

Omul nu este niciodata o coala alba…in el se inmagazineaza trairi, amintiri, vorbe, fapte…depinde carei scari valorice ii apartii . Depinde in care dintre cele doua semne, plus sau minus te afli si  chiar daca cu o floare nu se face primavara, adunand memoria tuturor se ajunge la memoria colectiva, niciodata repet…o coala alba.

In acest context istoricii, artistii cuvantului, ai muzicii, ai teatrului, actorii politici au datoria sa nu polueze memoria nimanui niciodata, fiind in acelasi timp artizanii memoriei colective.  Dar pentru asta ar trebui sa devenim o tara de “ecologisti” si sa descoperim cine-i poluatorul si pe baza unor legaturi de cauzalitate si  sa aplicam principiul “poluatorul plateste”….

Se simte cineva…poluator de memorie ?

Serile de literatura si muzica – Adrian Suciu

April 8, 2010

In sfarsit, o initiativa apolitica..

Poem usor

Mereu am visat să iubesc o femeie
care sîngerează pe stradă. O literată
cinefilă şi melomană, cu inima pulsînd pe ritmuri
de Mozart, cu sincope din Dante.

O femeie lovită de grindină pe străzile fără durere,
bătută de prunci cu mînuţele lor caraghioase,
renumită pentru tăcerile ei din care stoarce
frică şi somn.

Aşa am ajuns, de cîteva toamne, să te iubesc pe tine,
care sîngerezi cu sîngele meu.

Poem de amor

atît te iubesc încît

copiii tuturor femeilor singure din lume au tată

iar noi sîntem un orfan plîngînd atîrnat de gîtul

unui bărbat care plînge

atît de iubesc încît

nici o armată nu mai ia prizonieri

învinşii mor toţi în dragostea noastră

iar noi sîntem un soldat aproape ucis

aninat de gîtul unui soldat mai mult viu

atît de iubesc încît ţi s-au asprit mîinile

atît de iubesc încît meriţi tot ce mi se întîmplă

HRISTOS A ÎNVIAT!

April 4, 2010

Mântuitorul a avut o cruce de lemn si o inima de aur. Azi multi avem cruci de aur si inimi de lemn.
Fie ca în clipa vestirii într-un glas a Invierii Celui fără de moarte, să renască şi puterea noastră de a iubi şi a ierta.

Dumnezeu să vă dea un curcubeu la fiecare furtună, un zâmbet la fiecare lacrimă, o binecuvantare la fiecare pas, o promisiune la fiecare grijă şi un răspuns la fiecare întrebare!
Paşte Fericit!

PS. Multumesc Ana !


%d bloggers like this: