C.T.POPESCU vs. C.T.POPESCU…DESPRE DECLASATII DIN PIATZA UNIVERSITATII

Propagandistul USL, ratatul domn Popescu, nici inginer pana la capat, nici scriitor consacrat si nici ziarist onest  se contrazice zilnic de o maniera care il face invidios pana si pe Dan Diaconescu.

C.T.P  utilizeaza violenta verbala precum utiliza securistul  anilor ’50 violenta fizica.  Si nici nu-i de mirare atata timp cat recunoaste chiar el, ca foloseste uneori metoda «exageraţiunii conştiente», a lui Lenin.

Aveti aici un asemenea exemplu, intr-un dialog cu Fota:

CTP: Ce vârstă aveţi?

Fota: 45 de ani.

CTP: Deci aţi fi putut colabora cu Securitatea.

Fota: Şi dumneavoastră.

CTP: Da. Şi eu. Dar dumneavoastră vă comportaţi ca o persoană antrenată de Securitate.

Fota: Dumneavoastră vă comportaţi ca o persoană care se poate să fi avut legături şi dincolo de Securitate. Ce valoare au afirmaţiile astea?

CTP: Ştiţi care e valoarea? Se uită lumea la noi şi lumea apreciază. Oamenii apreciază acum care dintre noi se comportă ca un securist şi care nu.

Fota: Dar ca un kaghebist, care se comportă?

CTP: Nu ştiu, dumneavoastră ştiţi.

Fota: Dar de ce vă uitaţi în jos?

CTP: (tăcere)… Aa, ca un kaghebist?!… Aa, asta-i altă metodă… Da’ dumneavoastră? Da’ dumneavoastră de ce zâmbiţi tot timpul? Ca să daţi impresia că sunteţi relaxat şi noi crispaţi?!“ Sursa

Derapajele acestui personaj sunt cunoscute si am putea umple pagini intregi cu asemenea exemple, in care marele iubitor de democratie, astazi luptator anti ACTA, ne facea pe noi, internautii…netanderthalieni, cretineti si pseudojurnalisti.

Problema domnului Popescu nu este neaparat aceea a exageratiunii a la Lenin si nici verticalitatea de care ar trebui sa dea dovada, conform deontologiei scrisului sau vorbitului, ci propriul caracter, care il face astazi sa pupe ceea ce injura cu foc in ’90 si care reiese din modul discretionar in care a tratat fenomenul Piatza Universitatii in 1990, 2010 si 2012.

20 mai 2010  

CTP  da un interviu ziaristilor  Cristian Delcea si Mihai Voinea. Sa recitim ceea ce recunostea personajul cu mare seninate :

„În ’90, Ion Iliescu însemna ceva pentru mine”—„Minerii ar fi venit chiar dacă nu-i chema Iliescu”, spune el, după două decenii.

Aţi fost în Piaţa Universităţii în aprilie 1990. Cum a început totul?

C.T.POPESCU – A început la 22 aprilie, dar nu ca o mişcare a societăţii civile, a oamenilor de pe stradă. A fost clar o mişcare politică de opoziţie a activiştilor ţărănişti care au ocupat în mod ilegal carosabilul de la Universitate. Asta e grav! Nu ceruseră aprobare pentru nimic. În jurul acestui nucleu au început să se strângă diverse categorii de oameni. Eu am văzut Piaţa Universităţii în mai multe momente ale ei. Piaţa a fost o fiinţă care a arătat în diverse moduri. De la 30-40 de inşi care au ocupat carosabilul, până la aproape 40.000 de oameni.

După care, în faza finală, după alegeri, a rămas o adunătură de declasaţi…100 de inşi, persoane de o condiţie extrem de dubioasă, care stăteau în nişte corturi (in corturi se aflau la vremea respectiva grevistii foamei asistati de medic.n.n.), fără niciun Dumnezeu, în faţa hotelului Intercontinental. Nu s-a intervenit împotriva oamenilor care au format fenomenul „Piaţa Universităţii”.

Aveau şi ei nişte revendicări. Cereau o televiziune liberă, între altele.

C.T.POPESCU – Păi or fi cerut, dar nu aşa se proceda: continuând să stai cu cortul acolo.

În ceea ce priveşte compoziţia, erau, între cei care scandau, mulţi securişti care nu mai aveau de lucru, foşti activişti de partid care încercau să se recicleze şi în afară de ăştia erau mulţi gură-cască. Dar erau şi oameni sincer îngrijoraţi de posibilitatea revenirii la comunism.

Dumneavoastră eraţi îngrijorat?

C.T.POPESCU – Nu. Mi se părea evident că nu se poate reveni la ceea ce a fost înainte de 1989. Că existau elemente comunistoide pronunţate în acest FSN nu aveam îndoieli. Dar ele existau în toate segmentele societăţii. În toate partidele. Îmi aduc aminte momentul primei apariţii publice, televizate, a Partidului Naţional Ţărănesc. Aştepta toată lumea cu sufletul la gură, inclusiv eu. Mă gândeam cum or arăta oamenii ăştia. Era o aură de legendă: PNŢ, partid istoric. Ei bine, a fost absolut catastrofală această primă apariţie.

S-a produs în februarie-martie 1990. A apărut un grup de inşi încrâncenaţi, îmi aduc aminte de unul, Ion Puiu – figură crâncenă, mai era unu’ – Liviu Petrina. Domnule, nişte figuri agresive… Au apărut în falangă la televizor, uitându-se crunt prin sticlă şi spunând: „Trebuie retrocedat tot ce s-a luat de comunişti, să se dea la oameni, înapoi. Să alungăm lupii!”. Deci un discurs revanşard care a blocat lumea. Sursa

Desi recunoaste in interviu ca in Piatza Universitatii mai ramasesera doar 100 de declasati, iata cum justifica in 90 mineriada:

16 iunie 1990, Adevarul, An I, Nr. 144

Cristian Tudor Popescu, Spirala violentei

Ca pe 13 iunie a avut loc la Bucuresti o tentativa de lovitura de stat este un fapt a carui negare nu poate fi discutata decat in termenii cretinismului sau candorii, dupa cum se exprima d-l Razvan Theodorescu. Oricine s-a aflat in acele ore la Televiziune, la Interne sau la Politie poate rememora mirosul salbaticiei si fricii care pluteau in aer. E lesne de inteles ca imaginile din seara aceea, transmise de TVR, si mai ales lipsa oricaror imagini, vreme de 40 de minute pe micul ecran, au creat, inevitabil o stare de tensiune, de panica, in intreaga tara. Ceea ce s-a intamplat a doua zi in Bucuresti, incepand cu primele ore ale diminetii, a fost o reactie tot atat de inevitabila; spirala violentei odata initiata, urca intruna. Aceasta reactie s-ar fi produs si in lipsa apelului prezidential, care a avut ca principal efect diminuarea creditului de care se bucura presedintele si guvernul.In aceste conditii, comportamentul grupurilor mineresti si muncitoresti nu a fost, nici nu avea cum sa fie, pasnic.

Sa vedem cum zugraveste CTP revoltele din ianuarie 2012, din aceeasi Piatza a Universitatii , revolte care acum sunt sustinute de  USL-ul lui Iliescu spre deosebire de anii 90 :

C.T.POPESCU -2012

…..Nu mai credeam că se va trezi.

Acum, important mi se pare ca “Piaţa Universităţii” să nu mai dispară indiferent de evoluţiile politice din România. Să se constituie o organizaţie civică, civilă, denumită “Piaţa Universităţii” în care să poată intra oameni din toată ţara (Piaţa este un simbol naţional), studenţi, pensionari, oameni ai muncii, ţărani sau intelectuali, cu condiţia să nu fie membri ai niciunui partid.

“Piaţa Universităţii” ar funcţiona ca un supraveghetor civic al clasei politice. Dacă lucrurile o iau razna ea poate căpăta autoritatea unui semnal greu pentru societatea românească.

Când Piaţa iese în stradă să se ştie că Puterea are o primă cruce pe răboj.

Domnul Băsescu i-a mai făcut o dată ‘viermi’ şi ‘mahala ineptă’ ( apropo,  nu Basescu i-a catalogat astfel, ci chiar CTP ) pe cei care au ieşit în stradă spunând că trebuie să iasă societatea civilă de bună calitate, lumea bună (…) Să iasă în stradă lumea bună, dom’le! Să iasă intelectualii! Unde este Patapievici? După ce spune că îşi adresează discursul milioanelor de oameni nemulţumiţi, acum spune că nu sunt reprezentativi, că sunt aşteptaţi intelectualii subtili”, a comentat CTP.

“Traian Băsescu trăieşte într-o realitate paralelă, precum Nicolae Ceauşescu în 1989.Este incredibil cum poate să mizeze pe acuze la adresa unui bătrân bolnav care abia a ieşit din spital, Ion Iliescu. Ce influenţă mai are Iliescu?”Pe cei din stradă îi interesează Dan Voiculescu sau Ion Iliescu? Pe cine mai interesează asemenea chestiuni prăfuite?”,s-a întrebat CTP, referindu-se la invocarea de către preşedinte a mişcărilor de stradă de la începutul anilor ’90 şi a mineriadelor.

„Agenturilii” pe care le invoca urlând Ceauşescu ca fiind cauza protestelor de la Timişoara sunt, în cazul alienării mintale actuale a lui T. Băsescu, conspiraţia  bolşevică împotriva României. Să ştie românii aflaţi în stradă sau cei care încă nu au ieşit, că sunt călăriţi de Moscova.

Opoziţia, ce să facă, s-a dus la Bruxelles pentru a atrage atenţia Parlamentului European asupra  derapajelor antidemocratice ale actualei puteri, care i-au scos pe cetăţeni din răbdări şi în stradă. Acţiune legală şi corectă.

Versus

Eu nu am spus nimic rău despre Piaţa Universităţii până la alegeri (din ’90). După alegeri devenise o chestie antistatală, lipsită de sens.

Carevasazica daca era impotriva lui Ilici era antistatala. Acum este legala si corecta. Asa jongleaza dupa cum ii dicteaza interesele CTP. In functie de vantul puterii si de interesele lui. Bineinteles ca toate astea pe bani.

C.T.POPESCU e constant intr-un singur punct si dupa 22 de ani …dragostea fatza de Iliescu.

Cristian Tudor Popescu, în articolul „Nu aşa”, din „Adevărul”, ediţia din 26 aprilie 1990

„Ceea ce se petrece acum la noi este pur şi simplu înspăimântător. În discursuri, în publicaţii, în fruntea cărora se situează cu autoritate «România Liberă», în discuţiile de prin restaurantele şic, o parte din intelighenţia românească insultă cu o virulenţă pe care n-aş fi îndrăznit să mi-o imaginez, pe toţi cei care nu fac parte din lumea bună. Tot ce se spune (se urlă) în Piaţa Universităţii e bun şi frumos, inclusiv scandarea dincolo de bestialitate: «Iliescu du-te acasă / Ai nevasta canceroasă»”

C.T.POPESCU – dupa 22de ani

Traian Basescu trăieşte într-o realitate paralelă, precum Nicolae Ceauşescu în 1989. Este incredibil cum poate să mizeze pe acuze la adresa unui bătrân bolnav care abia a ieşit din spital, Ion Iliescu. Ce influenţă mai are Iliescu?”Pe cei din stradă îi interesează Dan Voiculescu sau Ion Iliescu? Pe cine mai interesează asemenea chestiuni prăfuite?”, s-a întrebat CTP, referindu-se la invocarea de către preşedinte a mişcărilor de stradă de la începutul anilor ’90 şi a mineriadelor.

Despre deontologia acestui sinistru personaj, un adevarat Roller al presei romanesti ,va prezint un excelent comentariu

Citesc, captivat, interviul pe care mai tinerii mei colegi, Cristian Delcea și Mihai Voinea, i l-au luat lui Cristian Tudor Popescu, înaintașul lor de la “Adevărul” anilor ’90.

Mi-e ușor să urmăresc firul poveștilor pe care acesta le deapănă, senin ca o zi de vară, despre Ion Iliescu, FSN, Piața Universității și mineriadele corespunzătoare. Din simplul motiv că am trăit acele vremuri pe viu. Și înțeleg perfect “contextul” pe care CTP-ul îl invocă acum ca să-și justifice opiniile de atunci.

Dar logica implacabilă cu care dânsul reușea altădată să-și vrăjească publicul scârțâie pe ici, pe colo. Și anume, vorba lui Nenea Iancu, prin părțile esențiale.

Pe scurt, explicația dlui Popescu pentru textele sale din anii ‘90 sună cam așa: “FSN nu însemna nimic pentru mine. Ion Iliescu, în schimb, însemna. Atitudinea mea a fost concretizată nu numai jurnalistic, ci şi cetăţenesc. L-am votat pe Iliescu la 20 mai 1990”.

Carevasăzică, reporterul era un fan declarat al președintelui. Și prin urmare se simțea dator să tăvălească prin cerneală firava opoziție a celor instalați la putere în decembrie ’89. Cu orice mijloace: manipulare, dezinformare, exagerare, minciună.

Ce nu ne spune CTP-ul e că asemenea metode contravin deontologiei profesionale cu care dânsul ne face, azi, capul calendar ori de câte ori apare la televizor.

Conform regulilor scrise și nescrise ale acestei profesii, un jurnalist nu poate răstălmăci adevărul în funcție de simpatiile sale personale și politice. În niciun caz, într-un articol de “informare”. Pentru că, dacă o face, nu se mai cheamă jurnalist, ci propagandist!

(Text preluat din “Adevărul de seară” de vineri, 21 mai 2001)

Am vazut cum sunt tratati declasatii versus viermi. Am ami vazut cum Ilici e gigea si Base e cah pentru el. Nu am vazut in schimb jurnalism in toate astea, ci o imensa mizerie a unui ins care se pretinde formator de opinie.

Oamenii erau temători şi pentru că erau manipulaţi de mass-media.

Păi sigur că da. Mass-media însemna atunci Televiziunea Română, care era principalul mijloc de manipulare a populaţiei, era ziarul „Adevărul” şi mai erau şi alte ziare.

QED

Explore posts in the same categories: demontarea manipularii

Tags: cristian tudor popescu, foc, Ion Iliescu, jurnalist, manipulare, propaganda, securitate, traian basescu, violenta

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.