23 decembrie 1989 – asasinarea Polixeniei

Era dimineata si in centrul Bucuresti-ului se tragea  cu gloante adevarate. Dictatorul fugise, dar la televizor se aratau “teroristii care trasesera  in populatie”. Polixenia era singura acasa. Sotul ei, scapat ca prin minune in ’42 din batalia de la cotul Donului  plecase pe Calea Victoriei si la Universitate sa ajute Revolutia. Vazuse cu ochii lui cum in canalul de pe strada Franklin, apa era rosie de sange si stia ce inseamna asta. Nici eu nu eram acolo, ci la aeroport unde lucram si unde scapasem ca prin miracol cu 10 minute inainte ca o masina de tura, care transporta 8 salariati la serviciu sa fie facuta zob de tirul gloantelor in masacrul de la Otopeni.

Inca de dimineata, am avut o presimtire sumbra, asa ca am sunat-o pe Polixenia la 8.30 sa plece de acasa la rude, in alta zona a Bucuresti-ului. N-a vrut, fiindca nu credea ca la adapostul casei i s-ar fi putut intampla ceva. Asa ca, in acea dimineata fatidica, isi urma programul zilnic care incepea cu o cafea buna, la ibric, pe care o savura o zi intreaga. A fost ultima data cand am mai vorbit cu ea. Telefonul a sunat ca intr-o casa pustie timp de vreo 3 ore, apoi am aflat…..

Casa fusese distrusa de gloante, mobila si geamurile erau sparte si nimic nu mai arata ca inainte. Polixenia era pe jos in bucatarie, cu lingurita cu care amestecase in cafea, inca in mana. Avea o bucata din craniu lipsa si creierii imprastiati peste tot. Mi-au trebuit 22 de ani ca sa pot vorbi despre asta. Si despre ingrozitorul drum catre morga, carata in patura de 4 prieteni. Si despre imaginea de cosmar de pe scarile de la morga Vitan, unde capetele unor soldati tineri se loveau cu zgomot de trepte, tarate de picioare de diversi indivizi. Nu ai cum sa uiti toate astea. Te rogi doar la Doamne Doamne sa nu iti pierzi mintile….

Anii au trecut. In ianuarie 1990, niste procurori militari au venit sa intocmeasca dosarul. Au constatat cum casa era facuta zob si numarul de gloante cu cap vidia, pe care le adunasem din ea – 980 (nouasuteoptzeci de gloante). Apoi au disparut. Odata cu dosarul si cu declaratiile tuturor martorilor si vecinilor aflati in casa. L-am gasit prin bunavointa lui Dan Voinea, la care m-am dus in 2007, dupa ce il cautasem in arhive timp de 18 ani. Intre timp, criminalul care a dat ordinul de tragere ( Ion Iliescu ), a fost de 2 ori presedintele tarii si l-a inaintat la gradul de general pe cel ce a condus soldatii care au tras de la poarta Atheneului Roman.

Viata a mers inainte. Numai asasinarea Polixeniei a ramas necunoscuta. N-a meritat nici macar o diploma sau macar o pomenire pe placutele din jurul cartofului tras in teapa din Piata Revolutiei, ca nepotii ei sa stie ca bunica lor a murit cum a murit. Pe  aleea din stanga bisericii Cimitirului Eroilor, Polixenia doarme de 22 de ani, fara ca asasinul ei sa pateasca ceva. Intre timp, revolutionarii de parada, au certificate si privilegii, fiindca pentru ei Revolutia a fost un soi de business.

Polixenia era o femeie verticala, care isi iubea familia si mai presus de orice, iubea viata. Ar fi putut trai si astazi, sa se bucure de nepotii ei. Pentru ea scriu si fac ceea ce fac…ca moartea ei sa nu fi fost inutila.

Fiindca Polixenia a fost mama mea….

Explore posts in the same categories: zona crepusculara

Tags: , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

20 Comments on “23 decembrie 1989 – asasinarea Polixeniei”

  1. Florina Says:

    de trei ori, Alexa, de trei ori a fost preşedinte.

    în rest nu-s cuvinte.

  2. ela Says:

    Dumnezeu sa o odihneasca !

  3. Sare'n Ochi Says:

    Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca! Cat despre criminalul de Ion Iliescu, sa-l iubeasca sustinatorii lui.
    http://sareinochi.com/2010/12/23/unde-s-teroristii-au-ajuns-ministri-i/

  4. poweraxxel Says:

    Nu vreau sa stiu ca niste nemernici au furat sentimentele atator oameni, nevoia de libertate si inocenta sclavului care credea in eliberare. Nu vreau sa stiu ca am fost mintiti si prostiti in ultimul hal, manipulati si inselati. Nu vreau sa stiu ca niste criminali s-au autoproclamat eroi, ascunzandu-si incompetenta, si fugind de raspunderea propriilor fapte speriati de amploarea consecintelor. Nu mai vreau sa stiu nimic … Pentru ca, cu cat stiu mai mult, cu atat imi dau seama ca nu voi mai scapa vreodata de ei … Fiecare lucru aflat imi reteaza o parte din forta de care am nevoie sa indrept lucrurile …

  5. bella Says:

    nu am cuvinte la aceasta drama!! iti sint alaturi si chiar daca nu am avut asemenea nenorociri in cercul meu de prieteni sau rude,cred ca avem aceleasi sentimente fata de kgb-ist.
    Dumnezeu sa-o odihneasca!

  6. poweraxxel Says:

    PS: sper doar ca, oricat de tarziu, istoria sa se razbune asemeni revarsarii unui vulcan prea mult inecat …

  7. Andrei Says:

    Polixenia nu A FOST mama ta!
    Polixenia E mama ta!
    Sa nu uiti acest lucru, chiar daca dansa nu mai este , fizic, printre noi!

  8. Riddick Says:

    Dumnezeu s-o odihnească ! Tot pe 23 decembrie, și tot prin acea zonă (Piața Palatului, zona BCU-Athenee Palace-Ateneul Român, seara pe la orele 17-18) am scăpat ascunzîndu-mă cu alți 3-4 inși pe după spatele unui tanc. Se trăgea din zona parcului Ateneului, de pe lângă clădiri, ori de la etaje, se vedeau scânteile de la ricoșeuri pe celelalte tancuri ori pe asfalt. Nu au fost victime în Piață, atunci. A durat totușl cam 15-20 de minute, dar am mai stat ascunși o vreme, tot timpul temându-ne că tancul acela va pleca și ne va lăsa descoperiți ori că va da cu spatele și ne va strivi.

  9. FOC Says:

    “Intre timp, revolutionarii de parada, au certificate si privilegii, fiindca pentru ei Revolutia a fost un soi de business”. Ei cu privilegiile, tu cu durerea. Sunt alaturi de tine, Alexa.

  10. alexa Says:

    Va multumesc tuturor. Nu pot sa spun mai mult acum.

  11. blue solar Says:

    Polixenia ? Frumos nume . Are rezonante mediteraneene. Si eu am avut 2 gloante cu cap vidia care au intrat intr-un zid de beton si nici macar nu s-au turtit defel. Le-am predat la procuratura militara si duse au fost. Criminalii sunt prinre noi. Si vor scapa basma curata.

  12. Grig Says:

    Mare pacat pentru cei ucisi nevinovati , doar pentru a inscena o revolutie , de care aveau sa profite tocmai cei care au regizat-o !

  13. romanianrevolutionofdecember1989 Says:

    o poveste trista, va multumesc si imi pare rau

    in legatura cu gloantele vidia, poate va fi de interes:

    http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2011/10/18/episodul-gloante-vidia-sau-uite-si-eu-am-o-mostra-din-martie-aprilie-1991/

  14. emil Says:

    neata buna,,sincer nu am cuvinte,pt asta ma inclin,si mereu noi cei care am ramas verticali,asa cum era mama ta,vom fi meru recunoscatori voua,si nu celor profitori,,multumim inca odata pt curajul avut,si nu uita povestea ta merge departe,,acolo poate nici unde nu banuiesti,,o voi spune mai depare,aici in sicilia,malta si alte parti pe unde voi mai ajunge

  15. miha Says:

    trist! trist! trist!


  16. Polixenia este si mama mea, asa cum toti cei care au murit atunci sunt fratii, surorile, fii si ficele mele. Suntem asa de singuri si pentru ca nu putem impartasi, nu stim. Nici bucuria si nici durerea.
    Mi-e drag de tine Alexa!
    I

  17. sandukan Says:

    Cutremuratoare poveste … si criminalul inca ne ranjeste cinic … Doamne Sfinte, vezi-l si trazneste-l precum merita … ANATEMA


Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: