Doamnei profesor, cu dragoste…

 

Astazi am reintalnit-o pe Margot. Asa ii spuneam noi in liceu, dirigintei si profesoarei de limba romana, Maria Margareta Labis, sora cunoscutului poet. Desi eram clasa de real, Margareta Labis nu a facut niciodata vreun compromis in ceea ce priveste materia predata, asa ca am beneficiat de ore fabuloase de analiza si critica literara, pe care, privindu-le cu mintea de-acum, le vad ca pe un imens dar facut de un profesor adevarat si un om despre care s-a vorbit mult prea putin sau deloc chiar.

Imi reamintesc orele ei, la care nimeni nu chiulea, in care ne povestea despre fratele ei Nicolae, despre moartea si opera acestuia, stand in fata catedrei, cu parul lung si negru despartit in carare pe mijloc, mereu inspirata, intotdeauna calma, de o frumusete senina. Imi mai amintesc ca datorita ei, in clasa a XI-a, i-am cerut tatei bani sa cumpar Istoria literaturii romane a lui Calinescu, pe care am citit-o din scoarta in scoarta, ca pe cel mai grozav roman.

Eram clasa numai de fete, insa toate eram pur si simplu captivate de charisma si spiritul ei, de modul in care ne facea sa gandim in afara cutiei, lucru de care nu cred ca eram prea constiente atunci, insa asta nu insemna ca nu puteam face comparatii si sesiza diferente.

Pentru noi, generatia de atunci, Margot a fost un reper, un model, o prietena apropiata care ne asculta pasurile si care ne dojenea fara pic de rautate sau resentimente, care ne-a dat toate datele necesare in viata noastra ca femei in devenire si nu numai – pe vremea cand aproape totul era tabu – la orele sale de dirigentie, pe care a stiut intotdeauna sa le transforme in adevarate open souls and free minds.

Am revazut-o astazi pe aceasta Doamna aproape neschimbata de trecerea anilor… aceeasi charisma, acelasi dulce grai, cu care am depanat amintiri dragi si care m-au facut sa ii multumesc ca a existat in viata mea, ca si datorita ei, sunt ceea ce sunt astazi, ca scriu cum scriu si ca gandesc liber. Ea a fost si a ramas autentica, calda si o sursa de inspiratie pentru toti cei care au avut fericita ocazie sa o intalneasca.

Doamna Margareta Labis, va multumesc si va iubesc pentru ceea ce sunteti ! Si pentru ca m-ati recunoscut dupa atatia ani…

Advertisements
Explore posts in the same categories: inspiratie

Tags: , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

4 Comments on “Doamnei profesor, cu dragoste…”

  1. theo- nona Says:

    ce comoarä de om, trebuie sä fie doamna.

  2. ceaikovski Says:

    Din ce in ce mai rari profesorii de care iti amintesti cu dragoste, cu respect si admiratie.
    In zilele noastre ii pomenesti cu naduf, ori sunt incompetenti, ori rai si dusmanosi, ori perversi, ori trag de tine la meditatii, ori te indoaie trimitand copii la olimpiade pt renumele lor prorpiu; copilul nu primeste nimic. Doar daca se afla de rezultat, o diploma de hartie proasta si un 10.
    Profesorii ca doamna despre care ne scrii, ne-au facut ceea ce suntem azi: acei oameni care nu inghit orice tampenie se vinde pe piata.
    Poate ca profesia asta e legata de o traditie de familie, si nu o poate face oricine…
    Sa fie sanatoasa doamna Labis, caci mintea iata o are vie!


Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: