Mister Jazz din Romania….

….asa cum l-a numit Duke Ellington, a plecat  sa le cante ingerilor muzica lui desavarsita.

Este anul 2005. Intr-o suburbie linistita a  Parisului, la  Meudon, intr-o casa cu doua piane Steinways si inconjurata de o gradina luxurianta , Johnny Raducanu inregistreaza intr-un mic si elegant studio, albumul Jazz Bestament. Tocmai a scapat cu viata dintr-o operatie pe cord deschis. Inspirat de jazz-ul din aerul parizian, inca din 1949, populat cu multi americani , muzicieni care locuiau acolo, precum Dexter Gordon, Miles Davis, Chet Baker, Steve Lacy, Bill Evans, Duke Ellington, Bud Powell, Michel Petrucciani, Keith Jarrett, compune si se ameteste  sorbind Evian si lapte Candia din pahare de vin.

Johnny  este dintr-o familie de muzicieni tigani a caror traditie muzicala merge inapoi pentru un numar de generatii. El face o distinctie intre “tigani” si “tigani”,  oameni diferiti ca si cei din diferite regiuni ale Frantei. A inceput sa cante la pian la 8 ani, intr-un cinematograf din Bucuresti, unde mama sa canta piesa muzicala  pentru filmele mute.  A urmat acordeonul si basul dublu invatat de tatal sau. Parintii i-au turnat muzica in sange.

Daca il intrebai ce inseamna pentru el jazz-ul, iti raspundea ca este o familie mare, ca primul jazzman a fost Bach, pentru ca muzica lui nu a fost ceea ce a cantat ci cum a cantat si in acelasi timp jazzul spune despre onestitatea ta, integritatea, improvizatia, fantezia, frumusetea , finetea si trecerea de la franceza la romana, engleza si uneori un ciudat limbaj leganat.

Cunostintele sau mai degraba intelepciunea sa erau enciclopedice. Daca te aratai surprins de asta iti raspundea cu o lacrima in coltul ochilor…..pentru ca tatal meu nu a fost idiot, nici mama mea si nici bunicii sau strabunicii mei.

Banii nu au fost niciodata importanti pentru el. A trait intr-un studio mic cu pianul si pisica lui, cu vecinii care se plangeau de cantatul nocturn, dar si cu propriile plangeri cand pisica sarea pe clapele pianului si canta intr-o nesfarsita gama fa. Doar la Paris isi regasea linistea si putea sa studieze pianul ca un cosmonaut, spunea el metaforic vorbind. Dupa o dupa amiaza petrecuta la pian, acolo unde regasea tehnica, frumusetea si le imbina amestecand jazzul cu folclorul romanesc , il auzeai exclamand satisfacut :”Quelle finesse !”

CD-ul inregistrat atunci a devenit o colectie desavarsita de inspiratie muzicala, compozitii fantastice si pe care specialistii il definesc ca song to life.

Ascult CD-ul si ma plec in fata ta, Mister Jazz……..

Inspiratie Einar Moos

 

Explore posts in the same categories: inspiratie

Tags: jazz, johhny raducanu, muzicieni romani

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.