Cati ati auzit de savantul Basarab Nicolescu ?

Sau mai bine spus, cati dintre noi, cei care bantuie zilnic netul au idee ca exista acest roman, e drept, cu cetatenie franceza dar recunoscut ca savant francez de origine romana ? Recunosc ca fizica nu este punctul meu forte, insa cand descopar in lumea virtuala un articol despre un astfel de roman, ma intreb cati oare mai exista ca el, despre a caror existenta nu stim nimic si despre care nu se vorbeste  deloc. Noroc cu unii bloggeri nelinistiti, care se intreaba retoric desigur….Who the fuck is Basarab Nicolescu ?

Mi-a placut mult cum a scris articolul Laura Huiban si trebuie sa recunosc ca mi-a starnit curiozitatea sa-i citesc cartile acestui roman incredibil, asa ca ii multumesc pentru ca a facut-o, asa cum ii multumesc si lui Basarab Nicolescu, pentru ca exista si pentru ca ne suporta pe noi romanii, cu ignoranta noastra aroganta, fata de propriile valori.

Domnule Basarab Nicolescu, astazi e sarbatoare pentru mine. Este ziua cand inca un neuron de-al meu a inviat si va multumesc pentru asta !

Asadar, in continuare, articolul care mi-a starnit interesul, cateva pagini din lucrarea Noi, particula si lumea a acestui savant roman, precum si cateva date despre lucrarile sale mentionate pe site-ul Academiei Romane.

La inceputul saptaminii, intr-o frumoasa dimineata de marti, o universitate particulara din Bacau acorda, in deschiderea unei conferinte internationale organizata in parteneriat cu o institutie similara din Turcia, titlul de Doctor Honoris Causa lui Basarab Nicolescu. Ei acu-i acu! Who the fuck is Basarab Nicolescu si ce amanunt din biografia lui ii da dreptul sa tulbure viata acestui orasel linistit si impacat cu problemele lui minore?

Cind anunt stirea, seful ma intreaba: “Cine e asta? Eu n-am auzit de el”. Cuvinte cheie ar fi: “fizician”, “filosof”, “nascut in Romania”, “celebru la Paris”, “taticul transdisciplinaritatii”, “distinctii, premii, carti scoase, lucrari publicate, care, adunate, depasesc numarul anilor pe care-i are omul de cind s-a nascut” s.a.m.d.

Cita singuratate (insingurare) se “ascunde” in spatele unei astfel de biografii? Citi putem fi ca el? Macar pentru lucrul acesta, o stringere de mina din partea unei universitati poate insemna in cuvinte: “Multumim ca dintre noi toti, care am preferat sa facem mult mai putin, pentru ca e mai simplu, dv v-ati sacrificat pt un drum mult mai nobil dar mai greu. Rasa umana trebuie sa aiba si astfel de oameni, ca restul sa-si permita sa hiberneze”. Cu ce viteza ar trebui sa “alerge” oricare dintre noi sa-l ajunga din urma cu intelegerea, macar, a ideilor sale?

O colega de la o revista imi spune “am citit dar nu prea inteleg ce scrie”. Eu n-am citit, inca, poate as intelege, poate nu. Oricum, e infiorator sa realizezi, daca esti cit de cit lucid, in ce ignoranta ne scaldam. In timp ce noi, cei mai multi, ne labartam intr-un banal cotidian, in lume sunt oameni care urmaresc revolutia mentalitatilor si felul in care schimbarile istorice, economice, sociale sunt influentate de IDEI. Un coleg de la un ziar ma roaga sa-i trimit o fotografie p e-mail, de la eveniment. Fotoreporterul lui e plecat in teritoriu pe subiecte mai juicy.

In prezidiu, un subprefect, un prorector, niste universitari. Intre ei, un barbat de 66 de ani, foarte mic de statura si putin rotofei, placut la chip, cu ochelari, cu capul mare si buzele groase: Basarab Nicolescu. Nu pot sa-mi impiedic un gind superficial: oare nu cumva vreo frustrare de tinerete, cauzata de fizicul sau putin impresionant pentru o muiere, l-o fi condus spre drumul acesta al geniilor?

Universitarii gatiti in cunoscutele robe academice au o mina foarte serioasa, mai ales femeile, care se simt probabil neobisnuit de importante prin participarea la acest moment istoric. In sala, alti universitari, directori de colegii bacaune, scriitori, jurnalisti. Numele invitatului a facut evenimentul. Ma intreb cit poate sa-i pese unui Basarab Nicolescu de un titlu de Doctor Honoris Causa primit de la o tinara universitate particulara din Bacau, care cistiga mai mult din acest gest decit aparentul lui beneficiar.

Cu citeva secunde inainte de inminarea distinctiei, o tanara universitara se apropie de filosof sa-l echipeze in costumatia ceruta de ceremonial. E mai inalta ca el si Basarab Nicolescu priveste un pic in sus pentru a-i spune ceva, zimbind, in timp ce fata il incheie la nasturii hainei. Ce poate spune un savant unei femei blonde, in fusta scurta, care-l imbraca in roba?

Discursul lui Basarab Nicolescu dupa primirea titlului imi trezeste admiratia si curiozitatea. N-am citit nimic scris de el. Dupa intilnirea asta insa mi-am dat tema de lucru. Imi doresc sa citesc macar o carte a lui. Ma intereseaza ideea de transdisciplinaritate. Voi cauta in primul rind “Noi, particula si lumea”, volum tradus de bacauanul, Dumnezeu sa-l ierte, Vasile Sporici. Titlul acesta, mi-a adus aminte de o carte citita cu luni in urma, “Particulele elementare”, a lui Michel Houellebecq, despre mutatia metafizica.

Poanta este ca putem trai fara sa stim cine este Basarab Nicolescu si altii ca el. Dar cum?

View this document on Scribd

Premiata de Academia Franceza, cartea lui Basarab Nicolescu, membru de onoare al Academiei Române, Nous, la particule et monde, aparuta în versiune româneasca la Editura Polirom, a fost considerata de Michel Camus ca o adevarata revolutie. O cheie care reuneste într-o singura intuitie fundamentala fizica si metafizica. Ne aflam în fata unei noi filosofii a naturii, a unei noi gnoze, în care eruditia savantului se îngemaneaza cu profunzimea gândirii filosofice într-o fascinanta cautare a spatiului de gratie unde se întâlnesc rationalul si  irationalul, într-un fel de pariu cu necunoscutul.

Specialist în fizica teoretica la CNRS, presedinte al Centrului de Studii si Cercetari Transdisciplinare (CIRET), director al colectiei Transdisciplinarité  al Editurii Rocher, autor a numeroase lucrari, Basarab Nicolescu pledeaza cu argumente convingatoare pentru o atitudine transculturala, transreligioasa, transpolitica si transnationala, care, înnascuta fiind, poate fi învatata în masura în care în fiece fiinta exista un nucleu sacru de neatins. În traducerea lui Vasile Sporici, lucrarea Noi particula si lumea este un eveniment editorial de referinta în viata noastra intelectuala. Citind-o, poti spune împreuna cu Vintila Horia ca În prezenta a tot ce ne striveste si alieneaza, o asemenea carte ne ajuta sa continuam sa traim.

La început de mileniu si secol, Manifestul transdisciplinaritatii, de Basarab Nicolescu  configureaza un raspuns credibil la marile probleme ale lumii contemporane, prin generoasa unificare a stiintei, culturii si sacrului. Cercetarea transdisciplinara, initiata de distinsul fizician francez de origine româna, recunoscând existenta a mai multor nivele ale existentei, este mai mult decât un solid argumentat discurs teoretic despre lume, cultura si spiritul uman, propunând, cum scrie Jacob Needleman, un program pentru actiune.

Explore posts in the same categories: inspiratie

Tags: Basarab Nicolescu, fizica cuantica, transdisciplinaritate

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.