Naiva grosolanie a sentimentalitatii populare

Cati poeti nationali poate avea Romania si ce inseamna aceasta sintagma ?

Dan Manuca, intr-un articol din Romania Literara, extrem de documentat, ne lamureste :

calificativul “naţional” circumscrie un superlativ absolut: “cel mai mare”, “unicul” ş.a.m.d. Cum se poate lesne constata insa, diluîndu-şi, prin supralicitare, capacitatea de cuprindere, formula “poet naţional” a ajuns o simplă etichetă, pusă pe un conţinut eterogen, nemaiavînd nici o relevanţă şi nemaicomunicînd nici o apreciere valorică.

Acest fapt este atestat de utilizarea ei si in cazul lui Adrian Paunescu.

M-am intrebat ce s-ar intampla, daca in loc sa privim tabloul atarnat de prostituatele media , cu ocazia acestei  morti, in care ni se explica existenta a doi poeti nationali…..am privi dincolo de acesta, chiar dincolo de perete, la  sufletul societatii in care a crescut, esenta spirituala ale carei intamplatoare aparente sunt inselatoare si care te lasa sa vezi in final…grosolanele pete de culoare pictate pe panza…

Daca ar fi trait, Paul Zarifopol ar fi fost socat de „schimbarile ciudate ale gustului literar”,  el care fixa, nuantat, locul lui Alecsandri, aprecia spiritul critic al lui Gr. Alexandrescu, dupa ce constata ca „veacul de aur al scripturilor romane era umplut atat de frumos  de catre Dosoftei, Costin si Neculce”, apoi „versul nepractic” al lui Ion Barbu”, pitorescul „pur” din poezia lui Adrian Maniu sau  „stralucita vizualitate” a lui Cosbuc, Vinea sau Pillat.  Deasupra tuturor se afla insa admiratia absoluta fata de Eminescu, acest „torso omenesc de o nesfarsita melancolie”:

„.. nu-i de inteles de ce nu am putea spune in auzul tuturor ca, punand o poezie de Eminescu alaturi de una a lui Goethe, se vede numai decat ca a lui Eminescu e admirabila, iar a lui Goethe regretabila, de nu chiar lamentabila”.

Si atunci ? Daca insusi Goethe nu suporta comparatia, cum oare ar putea-o suporta un versificator prolific precum Adrian Paunescu, a carui uzina de poezie, insumeaza peste 300.000 de versuri, depasind cea mai intinsa epopee a lumii, Mahabharata, care are numai 215.000 ?

Si fiindca tot am pomenit de remarcabilul Zarifopol, iata mai jos, cateva dintre eseurile sale, publicate in “Registrul ideilor gingase”( 1926 ), ca si comentariu la ceea ce se intampla astazi, dincolo de  simpla  moarte a unui semen al nostru.

Magarul filosofului nu piere de foame intre cele doua banite egal pline, pentru ca foamea si nu egalitatea banitelor il hotaraste: animalul incepe sa manance, indiferent de banita. Trebuinta de a avea numaidecat o parere literara este motivul hotarator; poate ca adeseori decizia vine ca in cazul magarului, indiferent de estetica.

In practica zilnica, omul tine socoteala de gustul cercului in care se gaseste; se decide dupa sfiala ori dupa lipsa de consideratie pe care cercul i-o inspira. Oricum, primul pas odata facut, pentru clasici ori pentru moderni, staruim de obicei pe drumul apucat, cu o indardtnicie surprinzatoare. Ambitia consecventei este o putere mare si oarba, chiar in lucrurile literare si artistice. Si consecventa este cu atat mai feroce cu cat mai neclare sunt in constiinta omului motivele specific estetice, daca cumva s-a intamplat ca astfel de motive sa intre in actiune. Dar interventia motivelor de acest soi este cu totul nesigura si rara. Atitudinile curente, in arta si literatura, sunt nu de natura estetica, ci sociala: sunt rezultate din trebuinta de a figura cat mai patent in cercul social al carui prestigiu ne farmeca mai mult.

Daca, vorbind de poezia sau de proza unui cetatean, il consideri pe acesta, de exemplu, ca tata de familie sau ca alegator ori, judecandu-i pledoariile si discursurile, il ai in vedere ca autor dramatic sau nuvelist, atunci procedarea d-tale este sintetica si unitara. Cine tinde la seriozitate trebuie sa procedeze astfel: sa tina seama adica de fundamentalul principiu ca un om ori un lucru trebuie judecat unitar si valorificat in totalitatea lui. Caci in ordinea inalt sufleteasca se pot – pretios privilegiu – aduna, nu ca in matematica, numai valori de acelasi fel, ci si de cea mai variata natura: prozator, alegator, tata de familie, profesor – si suma iti da valoarea persoanei. Astfel ajungi sa intelegi, aproape pe nebagatele de seama, pentru ce proza lui te emotioneaza.

Scrisul ajuns tabiet face pe om nesimtitor fata cu capitalul sau de inventivitate natural si adevarat. Se plagiazi o viata intreaga pe sine, adeseori cu deplina, cateodata cu mai putina naivitate. Negresit, fiindca ii face mare placere scrisul lui: placere asemene unei scarpinari periodice, executate cu maiestria mecanica a obiceiului organic. Cine stie cat la suta din literatura toata se va fi nascut din aceasta stare intelectuala inocenta care e scrisul tabiet!

Gloria se coloreaza insa variat, dupa orientarea diversa a ambitiilor. Produc unii literatura numai pentru a fi luati in seama de o femeie, altii ca sa isi apropie numele de acel al unei celebritati ori ca sa patrunda intr-un cerc social sau ]ntr-o literatur straina ilustra.

In estetica suburbana se zice, cu ton satisfacut si rezolutiv, ca omul cu pricina scrie pentru ca are ceva de spus. Eufemism diplomatic, ca sa nu zica, fara inconjur, ca literatura e sat fara caini – idealul scump si ascuns al diletantilor cu ambitie.

In forme felurite, vointa impulsiva se zbate impotriva mintii curate, care tinde sa o subjuge si sa o desalbaticeasca. Lupta aceasta este veche ca lumea, si nu cred ca ar putea cineva anunta cu hotarare cum se va sfarsi. De zeci de ani acum vointa triumfa cu o incomparabila pompa. Dar mai demult poetii si filozofii se intrec sa justifice smintitele ei obraznicii, palavragii de toate culorile varsa cu patos mofturi rasuflate peste ispravile ei cele mai absurde. Iar prostimea din toate clasele inghite multumita aceasta atmosfera antiintelectuala si exact potrivita intelectului acestei prostimi.

In orice autentica incarnare a spiritului comun, in orice grupare, cenaclu, secta, partid, ceea ce loveste si amuza cu deosebire este silinta fierbinte cu care se cultiva lenea gandirii si harnicia vointei. A zice scurt ca cei mai multi oameni sunt prosti este un
pseudoparadox vulgar si simplist.

Majoritatea speciei noastre pare, intr-adevar, ca se compune din imbecili de temperament, dar este banuiala ca solicitarile practice dezvolta atat de tare lenea de a gandi, incat capitalul manifest de inteligenta s-ar putea sa fie mult prea mic fata de acel latent.
Atat interesele imediat practice, cat si vanitatea atotputernica imboldesc draceste pe om sa iasa in evidenta, prin urmare sa stie ceva, sa judece, sa generalizeze, cum s-o putea, despre ce s-o putea, repede, simplu, hotarat. Acest valmasag de negandire  este, fireste, improductiv.

In societatea noua romaneasca, ticalosiile de orice fel poarta aproape constant semnul inocentei; acesti oameni fac rau fara sa pacatuiasca. Perversitatea, viciul adevarat si tragic nu sunt cu putinta decat acolo unde, printr-o indelungata si profunda constrangere morala si religioasa, s-au putut forma acele duplicitati si conflicte din care se naste cunostinta complicata a binelui si raului moral.

O lume care sa fie mai ignoranta in aceasta stiinta decat lumea in mijlocul careia a creat artistul Caragiale ar fi, cred, greu de gasit in tot cuprinsul societatilor istorice.

Cred ca nu mai este nimic de adaugat, decat poate, crestinescul Dumnezeu sa il ierte si sa-i ierte pe cei care l-au comparat cu Eminescu…..

Advertisements
Explore posts in the same categories: ferma animalelor

Tags: , , , , , , , , , , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

41 Comments on “Naiva grosolanie a sentimentalitatii populare”

  1. ALM Says:

    Distrus , dezamăgit , calomniat,
    Ciumatul preferat al ţării mele,
    Mă-ntorc plângând cu faţa către stele
    Şi, totuşi, nu-nţeleg ce s-a-ntâmplat.

    Sunt mecanisme care ne jertfesc
    Îngenuchem din când în când de milă,
    Dar toat-această pagină umilă,
    Transportă-n ea ceva neomenesc.

    Nu am trăit egal şi fără greş,
    Sunt vinovat şi eu ca fiecare,
    Dar m-a purtat o bucurie mare
    La uşa tuturora să fiu preş.

    Şi-acum , când în mizerie tresar
    C-am suportat să ştergeţi mii de ghete,
    Mă ţineţi în minciuni şi în anchete
    Şi mă-ntrebaţi de ce-s aşa murdar.

    Şi, totuşi, ţara mea, rămân al tău,
    Şi de m-aş naşte mâine înc-o dată
    La fel aş fi, mulţimi să mă străbată,
    Chiar preş murdar să-ţi fiu, de nu mai rău.

    A. Păunescu, 1982

    Sa fi stiut bietul poet ca vor exista “telectuali” care nu se vor sfii sa-si steaga ghetele, râcâindu-le de sicirul sau, inainte ca pamântul sa-i astupe vremelnica trecere prin viata, poate ar fi ezitat sa scrie ultima strofa.

    Dumnezeu sa va ierte, iar pe El, Dumnezeu sa-L odihneasca!

    • alexa Says:

      Mi-e deja greata de ce se intampla. De ridicatul in slavi a unui versificator, care s-a vrut pe un piedestal si pe care va chinuiti sa il faceti Eminescu, Zeu din Olimp, Dumnezeu al literaturii si geniu neinteles.
      Asa cum spuneam: Cine tinde la seriozitate trebuie sa procedeze astfel: sa tina seama adica de fundamentalul principiu ca un om ori un lucru trebuie judecat unitar si valorificat in totalitatea lui. Caci in ordinea inalt sufleteasca se pot – pretios privilegiu – aduna, nu ca in matematica, numai valori de acelasi fel, ci si de cea mai variata natura: prozator, alegator, tata de familie, profesor – si suma iti da valoarea persoanei.
      Ca sa nu mai vorbim de onorurile militare acordate unui civil, care alaturi de Ilici si Ceausescu au pus Romania pe butuci.
      Pe vremea cand scria versuri de curte, oamenii adevarati mureau la canal.
      Mi se pare abject sa i se ridice statuie.
      Si mi se pare abjecta aceasta spalare pe creieri si distrugerea valorii adevarate a lui Eminescu. O blasfemie si o mare nerusinare de a rasturna o scara de valori.
      Pe vremea cand am facut eu scoala, la o analiza literara a aceastei poezii, in afara de autovictimizare si egoism profund, nu exista alta idee de retinut. Ma intreb, ce ii face pe pesedistii de pe net sa se considere critici literari de marca ? E retorica pura desigur, fiindca raspunsul se stie…..

      • ALM Says:

        Sigur ca adevarul este de partea owner-ului unui blog. Fiindca owner-ul are intotdeauna timp sa caute “argumente”, are posibilitatea sa-si reediteze ideile, astfel incat “adevarul” lui sa triumfe. Daca nu are argumente obisniute, atunci se multumeste cu argumentul suprem: esti un pesedist de pe net! Fara sa se gandeasca la faptul ca cel “incriminat” s-ar putea sa fie o persoana cunoscuta si atunci, tot esafodajul “ideatic” al owner-ului sa se surpe in totalitate, cu bune si rele la un loc.

        Inteleg ca vreti sa ma ingropati in “argumente”, dar de ce trebuie sa introduceti falsuri in text? Doar pentru ca “adevarul” dvs sa triumfe?

        “Pe vremea cand scria versuri de curte, oamenii adevarati mureau la canal.”

        Cu fraza aceasta, ati activat criticul literar din mine. Canalul, aceasta “opera superba”, pusa in practica si de taticul lui Volodea Tismenitki, a pornit pe drumul presarat cu cadavre in 1949. Paunescu avea 6 ani si deja era poet de curte? Mai tare decat Eminescu, care si-a publicat prima poezie la 16 ani! Sa fi publicat Paunescu atunci cand Canalul a trecut in “odihnire”, o data cu moartea lui Stalin? Tot a fost mai “tare” decat Eminescu deoarece, conform afirmatiei dvs, Paunescu a publicat versuri de curte la 10 ani.

        Dupa umila mea parere, replica dvs este tot o incercare de curatare a bocancilor pe buza cosciugului Poetului.

    • lucaman Says:

      tov alm…..Mormintele scriitorilor, călcate în picioare de fanii lui Păunescu.Rudele celor îngropaţi în apropierea mormântului lui Adrian Păunescu au venit astăzi la cimitir pentru a reface locurile de veci. Zeci de curioşi s-au căţarat aseară pe pietrele de mormânt ale lui Nichita Stănescu şi I.L. Caragiale la înmormântarea lui Adrian Păunescu. Unii s-au aşezat comod pe crucile din piatră.Piatra de marmură a lui Nichita Stănescu s-a spart după ce a fost călcată în picioare.Mulţimea s-a dezlănţuit când sicriul lui Adrian Păunescu a fost adus la groapă. Ca să-l vadă pe scriitor şi să-l fotografieze, copii, femei şi bărbaţi s-au căţărat pe capele. Doi piloni de marmură de la un mormânt vecin s-au desprins din pământ, sub greutatea oamenilor. Azi-dimineaţă, îngrijitorii de la Bellu au încercat să repare stâlpii masivi. Din dorinţa de a se apropia cât mai mult de locul unde era înmormântat poetul Adrian Păunescu, o femeia a dărâmat cu picioarele o glastră din ciment şi a trântit-o. „Lăsaţi-mă să trec!”,a zis ea. „Vă dau voie, dar e un mormânt aici!”, i-a răspuns un domn, care se căţărase pe marginea unui alt mormânt.

  2. alin Says:

    Cred ca s-a manelizat in mod excesiv moartea lui Adrian Paunescu. Asa cum totul este o manea in zilele acestea pe care le traim acum tot asa si televiziunile RTV si A3 au reluat subiectul pana la saturatie , pana la imbecilizare . Dar de aici si pana la negarea ca poet a lui AP e cale lunga. Eu nu cred ca a fost doar un versificator. Sunt poezii care merg la suflet , pline de substanta si de sentiment. In anii 80 citeam cu colegii de liceu poeziile lui Paunescu cautand in ele semnificatii si indicii anti-regim. Si gaseam. Ce sa mai vorbim de cantecele Cenaclului Flacara care sunt compuse,multe dintre ele, pe versurile sale ? Nu stiu daca este cel mai mare poet roman dar , in orice caz , este unul dintre cei mari , dintre cei semnificativi.La urma – urmei nu noi o sa stabilim asta aici si acum ci testul timpului , posteritatea va stabili acest lucru. Din punctul meu de vedere ca om o sa-l judece Dumnezeu dar ca poet, pt. mine cel putin, e unul care a contat si conteaza. Dumnezeu sa-l odihneasca !

    • alexa Says:

      Fiecare are dreptul sa il considere cum doreste. A fost doar un versificator, fiindca singura carte de versuri, care a meritat intr-adevar sa fie mentionata, i se datoreaza sotiei lui, poeta Constanta Buzea. De la asta si pana a-l compara cu Eminescu e cale lunga, caci mii de ani au trebuit luminii sa ajunga….
      Ca sa nu mai vorbim de Nichita, laureat al premiului Herder, de exemplu.
      In rest, nu vorbim decat de daramarea unor valori si inlocuirea lor cu fake-uri, asa cum se face de 20 de ani incoace.
      Cred ca ai uitat ca in pauzele de la Cenaclul Flacara, acelasi poet ne indemna sa strigam:traiasca Ceausescu, traiasca Romania. Memoria unora, se pare ca s-a lasat arestata intre timp.

  3. alin Says:

    Degeaba o scaldam noi pe aici. Acum nu isi au rost chestiile astea. Posteritatea o sa-l ridice sau o sa-l coboare. La o adica si Eminescu insusi a fost contestat in timpul vietii iar despre Nichita se stie ca a fost un alcoolic. Totusi peste 100 de ani vor ramane doar versurile lor iar murdariile spuse despre ei se vor dilua pana la disparitie. Ceea ce m-a frapat insa a fost patima cu care unii au incercat sa-l combata imediat dupa ce a trecut in eternitate. O patima plina de o abjectie fara margini. Puteau dracu` sa astepte pana luni si apoi sa inceapa cu murdariile lor.

    • alexa Says:

      Absolut. Posteritatea isi va hotara singura scara de valori. Nu l-a combatut nimeni pe el, ci pe cei care au incercat si incearca sa il faca martir. Pe mine m-a deranjat ca a fost facut poet national si asemuit cu Eminescu. In rest, imi este complet indiferent si nu imi poate nimeni schimba scara de valori si reperele morale, oricat s-ar stradui. Cine are nevoie de idoli de mucava, e strict problema lor.

      PS. tu care Alin esti ? Ca adresa de mail este alta…

  4. alin Says:

    “Ruga pt. parinti” , inca vreo doua-trei cantece si cateva poezii ma fac ca sa ii iert toate greselile omenesti. Pana la urma nimeni nu o sa-si aminteasca ce fel de om a fost ci doar ceea ce a creeat. Cred ca o sa-si ocupe locul intre poetii de valoare a Romaniei.

    PS. Tot ala vechi. Poate am tastat ceva gresit…

    • alexa Says:

      5 poezii nu inseamna poet national. Nu inseamna nimic. Vorbim despre un mort etern. Iar faptul ca este doar folosit pentru readucerea trecutului in prezent si asta politic, ma scarbeste la modul absolut. Cineva crede ca toata lumea e proasta si nu vede. Ei bine, se vede !
      Apropo de trecut…

      Trecutul (Morala cazului Paunescu)
      de DAN CRISTIAN TURTURICA

      „Trecutul este o ţară străină: acolo altfel se fac lucrurile”*

      În Trecut poţi fi în acelaşi timp şi cel mai zelos menestrel al unui regim criminal, şi întâiul disident al ţării. Poţi să scrii versuri precum „În vremurile grele pe care le trăim, Când o planetă-ntreagă se plânge că o doare, Dezamorsând minciuna, Eroule sublim, Sunteţi Bărbatul Ţării şi Unica Salvare”, iar la moartea ta să se spună că ai fost un geniu literar, şi nu un geniu al duplicităţii.

      În Trecut poţi să faci mulţimi de oameni să ovaţioneze pe stadioane libertatea, chiar dacă ei trăiesc ca într-o închisoare. Poţi să convingi milioane de oameni să strige că poporul e suveran, chiar dacă el, poporul, chiar dacă ei, oamenii, se zbat în cea mai umilitoare sclavie. Poţi să închini ode păcii, iar oamenii să creadă că e pace, chiar dacă războiul împotriva lor a început de mult. Iar la moartea ta să fii omagiat ca un erou al limbii române, şi nu ca un trădător al ei, nu ca un agent dublu care a pus-o în slujba agresorului.

      În Trecut poţi să organizezi cenacluri în noaptea de Paşte, astfel încât tinerii care pleacă de acasă pentru a celebra Învierea să sfârşească scandând lozinci spre fala unui regim ateu. Iar la moartea ta să se spună cât de credincios ai fost pentru că ai folosit cuvântul candelă de un milion de ori.

      În Trecut poţi îndemna tinerii să se iubească, pe tunuri sau pe gazon, în timp ce mii de femei mor din cauza interzicerii avorturilor. Iar la moartea ta să fii ridicat în slăvi pentru că nu ţi-a fost frică să spui adevărul.

      În Trecut poţi să plângi la microfon de mila oamenilor care suferă de frig şi de foame, spunându-le că îi înţelegi, în timp ce în bârlogul tău te îndopi fără măsură şi strângi averi. Iar la moartea ta nimeni să nu spună cât ai fost de ipocrit.

      În Trecut poţi să minţi milioane de oameni, iar la moartea ta să fii jelit de cei pe care i-ai minţit.

      În Trecut poţi fi un individ strivit de dictatură, dar să te simţi emoţionat până la lacrimi de vorbele meşteşugite ale unui poet care îl ridică în slăvi pe dictator. Atât de emoţionat, încât să strigi şi tu în transă: „Trăiască omul care se hrăneşte cu suferinţa mea!”.

      În Trecut, spiritul a învins materia. Emoţia versurilor şi a muzicii (chiar şi a celei copiate până la ultima notă după acordurile decadente ale capitalismului) este mult mai puternică decât durerea burţilor goale. Foamea cântă fals. Totuşi iubirea te înalţă.

      În Trecut trăieşti veşnic în glorie. Odată adulat în Trecut, scuipaţii nici unei Revoluţii nu te mai pot atinge. Odată declarat zeu în Trecut, strigătele revoluţionarilor „Să fie judecat!” cad neputincioase la picioarele statuii tale nemuritoare.

      În Trecut nu este nevoie să fii poet ca să te bucuri de glorie eternă. Pentru a primi laurii recunoştinţei veşnice poţi fi şi analfabet. Poţi fi şi un cizmar devenit Părintele Naţiei. Poţi distruge o ţară şi omorî sute de mii de oameni prin politicile tale şi, cu toate astea, urmaşii să spună că, dacă ai fi condus doar jumătate din timpul ăsta, dacă ai fi distrus doar jumătate din cât ai făcut-o, dacă ai fi omorât doar jumătate dintre oamenii pe care i-ai băgat în mormânt, ai fi rămas în istorie ca un mare conducător.

      Cei ce trăiesc în Trecut nu mai pot trăi în altă parte. Este o ţară care permite o singură cetăţenie. Şi o singură sursă de trai. Ambrozia Trecutului este nostalgia. Picăturile de seninătate care le-au hrănit tinereţea contează mult mai mult decât oceanul de suferinţă sau mediocritate pe care l-au traversat la maturitate. Şi nu vor lăsa nici un gând, nici un raţionament, nici o adiere de luciditate să îi smulgă din îmbrăţişarea cu zilele care nu se vor mai întoarce niciodată. A fost frumos pentru că eram tineri! A fost frumos pentru că trebuie să fi fost ceva frumos! Gândurile astea le sunt suficiente, de altele nu mai au nevoie.

      Dar cum se poate ajunge în această ţară minunată Trecutul, unde totul este posibil, unde se trăieşte atât de uşor? Foarte simplu. Nu trebuie decât să închizi ochii şi să evadezi din Prezent. Să fugi de greutăţile lui şi, mai ales, de responsabilităţile care îţi revin. Dacă vei face asta, nu numai tu, dar şi urmaşii tăi, şi urmaşii urmaşilor tăi, şi urmaşii urmaşilor urmaşilor tăi vor trăi tot în Trecut. Şi cine mai are nevoie de Viitor când Trecutul este aşa de dulce?! Şi de lipsit de griji ca însăşi Moartea.

      * Fraza de început a romanului „The Go-Between” (1953), scris de J.P. Hatley

      • alin Says:

        Am mai citit pe undeva ideile stupide ale lui Turturica asta. Celalalt turturic spunea ca Paunescu a transformat generatia care a facut protestele studentesti din anii 68 in generatia cenaclista. Pai atunci trebuie sa spun ca daca un versificator de doi bani si un pupincurist ceausit ca AP a putut face asa ceva de unul singur inseamna ca generatia respectiva era vai de mama ei si ca isi merita soarta. De fapt s-a si vazut ca generatia respectiva nu a produs nimic notabil.
        Pt. generatia mea – care ascultam acasa seara de seara Radio Europa Libera si apoi comentam evenimentele la liceu ; care am invatat sa cantam la chitara doar pt. a putea canta “Pustioaico tu ai sange de vipera” sau ” Asa-mi vine cateodata sa dau cu cutitul in piatra”; care inventam bancuri cu Ceausescu ; care mergeam la video clandestin ca sa vedem Dirty dancing sau Rambo ; care am incercat sa trecem clandestin granita si multi au fost prinsi si batuti fara mila de comunisti ; care cautam intelesuri anticomuniste in poeziile lui AP; care am facut pana la urma si Revolutia din 89 – Adrian Paunescu ramane un simbol , ramane un dizident atunci cand inca nici nu era cunoscut cuvantul acesta , ramane un poet .
        Cat despre Turturica si altii ca el … apa trece , pietrele raman.

    • lucaman Says:

      eu zic ca si hitler merita iertat pentru autostrazi iar ceasca pentru metrou.uite ce bine ii pica acum lui radoi metrorexul…

      • Sfarma -Piatra Says:

        LUCAMAN,ce simplist gindesti…..

      • lucaman Says:

        pai era o replica la gandirea ta simplista de aici……..

        alin Says:

        November 8, 2010 at 12:12 am

        “Ruga pt. parinti” , inca vreo doua-trei cantece si cateva poezii ma fac ca sa ii iert toate greselile omenesti.

  5. Sfarma -Piatra Says:

    Eminescu si Paunescu sint la aceiasi egalitate in ceea ce priveste galetile de laturi azvirlite in capetele lor.Cit a trait Eminescu era numit sifilitic,pornograf si nebun!Paunescu macar nu s-a dezis de trecutul lui,cum fac acum ,,intelectualii”noului kominternism!
    Sanctificarea lu’ Paunescu de acum nu isi are rostul,istoria literaturii va decide !

    ,,Tragediile lui Shakespeare sint optimiste,pe cind optimismul dobitocilor e pesimist”

    Adrian Paunescu,1983

    • alexa Says:

      Hai ca ma faci sa rad. AP este gurul vostru ? Pai in secolul asta stiinta contrazice clar educatia comunista inrobitoare a unui oportunist de-a dreptul prost, daca a emis asa ceva !In primul rand, probabil ca nu a citit despre sensul filosofic al vietii, fiindca ar fi aflat despre viziunea antinomica a celor doua curente de gandire opuse.
      Apoi, ar fi stiut ca un studiu recent, realizat de o echipa de cercetatori britanici, de la Universitatea Essex din Marea Britanie, a explicat ca diferentele dintre persoanele optimiste si cele pesimiste s-ar datora unor variatii genetice. Pana acum, se stia ca gena 5-HTTLPR este cea care controleaza nivelul de serotonina, o molecula ce transmite mesajele chimice din interiorul sistemului nervos central dar care este implicata mai ales în mecanismul somnului si în declansarea starilor de depresie. Drept urmare, toate medicamentele antidepresive au fost concepute în asa fel încat sa poata regla concentratia de serotonina din organism.Studiul oamenilor de stiinta britanici a identificat trei variante ale genei 5-HTTLPR, din care doua perechi de gene alele scurte ce influenteaza în mod direct riscul de aparitie a depresiilor si a tentativelor de sinucidere, determinand o reactie neurochimica exagerata a organismului în situatii stresante. Specialistii sunt de parere ca doar genele alele lungi au functia de a distorsiona realitatea pentru a proteja organismul si de a-i permite „ sa reactioneze mai bine în cazuri de stres”. Absenta acestor gene lungi, dupa toate probabilitatile, determina o mai mare vulnerabilitate în fata schimbarilor de dispozitie si a anxietatii.

      • Sfarma -Piatra Says:

        Pina una alta,el a fost condus la Bellu de peste 1000 de oameni!Ce zicem noi aici,doar zicem si atit!
        Viitorul este cel care o sa decida intr-un fel sau altul in ceea cel priveste pe Paunescu.Nu poate fi pus la index de nimeni!
        Sa mai incercat si cu alti!

    • lucaman Says:

      sfarma…………eu regret ca nu a durat inmormantarea asta o saptamana.atunci sa vezi tu ce zicea romanul dupa vreo 5 zile de paunescu …dat 24 de ore din 24 la mogulizoare.nu ai senzatia ca s-a cam exagerat un pic?intreb si eu asa….

      • Sfarma -Piatra Says:

        Nu,nu s-a exagerat deloc!

      • lucaman Says:

        de aia zic……trebuia sa il mai tina 3 saptamani,o luna,doua …..

        tu ai cablu tv acasa?ai antena satelit?pe ce canal din lumea asta ai vazut nunti,botezuri,cununii,decesuri….? ca la noi in romania nu e la nimeni…penibil si oriental fel de a ne manifesta.din pacate, paunescu a trait exagerat si a sfarsit exagerat…..

        nimeni nu spune sa nu pomenesti moartea unui personaj politic,literar,artistic…..dar cu masura domnule.nu cu istericale,cu declaratii sforaitoare,cu amenintari la adresa celor care indraznesc sa aiba si o alta opinie.a fost circ.punct.

  6. Satirikon Says:

    Extrem de bine argumentat articolul. Raman la parerea ca Paunescu e cu adevarat cel mai bun din generatia sa, cel mai vocal, socio-coeziv etc, dar nicidecum national.

  7. Amanda13 Says:

    Din nefericire unii confunda logoreea ritmata cu poezia si pupatul extaziat in cur cu dizidenta. Am si eu o intrebare pentru aparatorii pasunescului… Cu ce a revolutionat el poezia? Dar limba romana? Cand imi veti da un raspuns plauzibil si neromantat mai discutam…

    • Plano10 Says:

      Pune mana si citeste poeziile si, daca nici dupa aceea nu gasesti viata, dragostea, ura,bucuria, blestemul, tara, instrainarea, prostia umana, etc. in opera poetului, reinvata sa traiesti.
      Gloria celor care nu canta noul internationalism postcomunist -globalismul- ii supara tare mult pe intelectualii asa zisei societati civile care s-a predat, cu opera cu tot, regimului portocaliu.
      Bine spunea Maria Barbu pe Blogul Roxanei ” Maria Barbu pe Blogul Roxanei!
      “Adrian Paunescu este un prea mare poet pentru a fi laudat de cei prosti si a fost un prea mare roman pentru a fi iubit de tradatori! Dumnezeu sa-i lumineze posteritatea!”

      • alexa Says:

        Ma lasa rece indicatiile pretioase, demne de vremurile lui Ceasca ! Mi se pare o mare mitocanie referinta la felul cum sa traiesc eu. Intruziunea tipic comunista in viata si opinia altora este demna de noul partid unic,cu mari sanse de a reedita stalinismul in Romania. Stimate domn, nu frecventez prostituatele lui Sorin Rosca Stanescu, fiindca detest securistii. Din pacate pentru dvs. nu sunt impresionabila, intimidabila si nici nu suport comunistii vopsiti in democrati, mai nou critici literari de campanie.

      • Amanda13 Says:

        Plano, mult noroc in lecturarea recenziilor de pe blogul mizerabil (o adevarata troaca de porci atat la nivel de limbaj cat si de idei) al roxaniei.

      • lucaman Says:

        plano…..fara el viatza e pustiu…..da de unde ati scos tampenia ca daca nu iti place paunescu esti tradator? uite,mie imi place iorga…sunt tradator?pe cine tradez?

    • alexa Says:

      Bine ai revenit Amanda ! 🙂
      Multumesc pentru comentariu. Mi-e tare dor de tine.

    • lucaman Says:

      alin……incearca si cu o femeie adevarata.nu de alta dar asa mai schimbi o vorba ,mai cunosti lumea…..

  8. alexa Says:

    @ ALM

    Domnule pesedist, va rog sa va retrageti pe blogul de barfa al doamnei, unde ati catadicsit ca un vajinic infierator comunist sa va exprimati despre munca mea, studiile mele, felul cum arat si alte asemenea “argumente” forte, cu care ati incercat sa imi contracarati articolul ! Ma lasa rece vuvuzelele de partid comuniste adunate in cuibul incultilor, cu limbaj de mahalagii.

    • ALM Says:

      @ alexa,

      Doamna pedelista, de ce credeti ca numai dvs aveti dreptul sa-i infierati cu manie proletara pe altii? Asa va invata pe Modrogan? Deocamdata, dvs ati dat dovada de incultura in “chestia” cu Canalul. Nu v-am contracarat niciun articol, deorece nu orice scriitura este un articol. V-am contracarat numai replica …

      • alexa Says:

        Domnule ALM se pare ca aveti dovezi despre date certe ca sunt pedelista ! Nici nu ma mira, ca in lipsa argumentelor si la adapostul unui nick va permiteti sa tastati orice. Eu imi asum ce scriu cu numele meu real, dvs. va ascundeti in spatele unui monitor, de unde, asa cum am spus infierati cu manie proletara, pe oricine nu il vede pe Paunescu, geniul Carpatilor, dupa analiza literara a lui Geoana, Ilici si altii ca ei. Va rog sa va reintoarceti in cloaca de barfe. Pe acest blog sunteti personna non grata.

  9. Emilm Says:

    De iertat greselile nu e greu, da’ ce te faci cu vorbele naroade pe care le-a zis? Mai ales recent, cand, la arestarea lui Vantu, ne indemna (de fapt reprosa ca nu o facem) sa cerem ajutorul celor priceputi, cam asa:
    “Vino tu Vantule, tu Patriciu, tu Voiculescule si ne invata cum sa scoatem tara din saracie”
    Il iert da’ imi tremura…de frica: “talentul” lui poate sa faca aceste vorbe naroade un indemn de urmat. De asta imi e tare FRICA!


  10. […] Naiva grosolanie a sentimentalitatii populare […]

  11. alin Says:

    Asa este. Scuze. Mai greseste omul.


Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: