De la SovRom-uri la Rompetrol ! Sugativa ruseasca..

Titlul articolului nu are nicio legatura directa cu SOV, dar…..se potriveste al naibii de tare cu actiunile lui si ale amicilor.

Nu este nimic nou pe “frontul de est” ! Nici macar apetitul rusilor fata de resursele naturale ale Romaniei, pe care le-au secatuit prin grija tradatorilor comunisti care s-au aflat la conducere de-a lungul vremii. De la SovRom-uri la Rompetrol, Sterling si alte afaceri, istoria drenarii de resurse ale tarii sau a datului pe cea mai mica redeventa posibila rusilor, datorita unor contracte negociate de mari infractori cu amici la guvernare(PNL/PSD/PC), a functionat fara nicio impotrivire. Ma refer aici, la Marele Gatsby-Patriciu si la urmasii stalinistilor care i-au inlesnit afacerea privind petrolul romanesc, afacere pentru care Patriciu nu a platit niciun leu impozit statului roman, fiindca  s-a derulat in Antilele Olandeze si nu pe teritoriul tarii. Patriciu a avut grija insa sa abureasca cetateanul cu plata accizelor, ca si cum acestea erau platite din profit si nu colectate si virate, folosindu-se pentru aceasta de  trusturile de presa ale amicilor cu tunuri de acelasi calibru si ma refer aici la SOV si Felix, cu cele 4 prostituate din dotare.

Mizand pe neinformarea si uitarea istoriei nu prea indepartate de catre cetatean, acesti vanzatori de tara cu mentalitate stalinista ne dau lectii despre capitalism si au tupeul sa ne anunte docti ca “statul e slab” si “trebuie intarit” !

Hai sa vedem in ce situatie se afla Romania cu recuperarea datoriei de la Rompetrol.

  • Datoria pe care grupul Rompetrol o are faţă de statul român se ridică la 2,4 miliarde de lei (575 de milioane de euro)şi a ajunge la scadenţă în această toamnă. Grupul a achitat doar 50 de milioane de euro din “datoria lui Patriciu”.
  • În bugetul anului 2010 avem 0,4 la sută din PIB, adică 2,4 miliarde lei (circa 600 milioane euro), venituri din achitarea valorii obligaţiunilor emise pentru Rompetrol. Dacă Rompetrol va face această plată nu va fi nevoie să găsim soluţii pentru acest 0,4 la sută din PIB.
  • Saga obligaţiunilor deţinute de stat la Rompetrol Rafinare a început pe 30 septembrie 2003. Guvernul de atunci, condus de Adrian Năstase, a convertit datoriile acumulate de-a lungul timpului de companie, cifrate la 2,1 miliarde lei (571 milioane euro), numită la acel moment Petromidia, în obligaţiuni cu o scadenţă de şapte ani. Ordonanţa executivului din 2003 şi legea din 2005 oferă mai multe avantaje companiei, deţinută de Dinu Patriciu, care are, de exemplu, posibilitatea convertirii obliga ţiunilor în acţiuni. În schimb, statului nu îi rămân prea multe opţiuni când vine vorba despre recuperarea creanţei. În septembrie 2007, Patriciu a vândut pachetul majoritar de 75% din acţiuni al Rompetrol către compania kazahă KazMunai- Gaz. În 2009, şi restul de 25% din acţiunile grupului au trecut de la miliardarul român la kazahi.

Cinci soluţii posibile

  • Cazul ideal este ca societatea să-şi răscumpere integral obligaţiunile până la termenul stabilit. În acest fel, România nu va pierde niciun bănuţ, iar în buget vor intra 2,4 miliarde lei.
  • RRC poate converti obligaţiunile în acţiuni. Dacă Finanţele le vor vinde la valoarea de piaţă, care era, ieri, de 0,0744 lei/titlu, vor obţine 1,78 miliarde lei. În acest fel, statul va pierde 618 milioane lei. În cazul în care compania se delistează de pe Bursă, statul poate negocia un preţ de vânzare al acţiunilor, care va fi, cel mai probabil, sub valoarea nominală. Astfel, la un preţ de 0,06 lei/acţiune statul va pierde 968 milioane lei, iar la un preţ de 0,08 lei/acţiune – 488 milioane lei.
  • Dacă societatea răscumpără parţial obligaţiunile şi converteşte doar o parte din ele în acţiuni, astfel încât statul să deţină cel mult 49% din companie, suma pe care o va recupera va fi de circa 1,88 miliarde lei. Vom contabiliza o pierdere de 518 milioane lei.
  • Indiferent de cota deţinută prin conversia în acţiuni, în cazul delistării, acţiunile vor fi vândute prin negociere directă cu ac ţionarul, iar preţul obţinut va fi, cel mai probabil, mai mic decât valoarea de piaţă. Potrivit estimărilor EVZ, statul ar putea pierde aproximativ 500-900 milioane lei, în această situaţie.
  • În cazul în care, până pe 30 septembrie 2010, Rompetrol Rafinare nu răscumpără obligaţiunile şi nici nu le converteşte în acţiuni, Fiscului nu-i rămâne decât soluţia să execute silit compania, în speranţa recuperării banilor.
  • În lupta cu statul, ka­zahii au aruncat cele mai pu­ternice case de avocatură de pe piaţa locală: Muşat&A­so­ciaţii, Ţuca Zbârcea&Aso­cia­ţii şi NNDKP.Avocaţii angajaţi să ape­re interesele kazahilor au a­ră­tat că, prin Ordo­nan­ţa 118, dată în urmă cu 7 ani, doar Rompetrol, nu şi sta­tul, titular al creanţei, poate op­ta pentru conversia în ac­ţiuni a obligaţiunilor sau pentru răscumpărare. „Sta­­tul nu are instrumente le­­ga­le prin care să refuze pla­­ta parţială a obliga­ţiu­ni­lor. Ceea ce face statul acum este o neînţelegere a convenţiei pe care a semnat-o”, au ară­tat apărătorii grupului Rom­petrol. Ei au depus şi o plângere la CNVM pentru sus­pen­darea delistării, iar în cazul în care compania nu se va putea retrage de pe Bur­să, Rompetrol va contesta în instanţă decizia.

Cine plateste pierderea ? Nu cumva ar trebui sa o plateasca cei care au semnat si negociat contractul ? Sau tot NOI o platim ?

Sa revedem si istoria  resurselor date de comunisti rusilor si impactul asupra economiei Romaniei de-a lungul timpului a asa numitelor SovRom-uri, care seamana extrem de bine cu ceea ce se intampla de 20 de ani incoace in Romania.

SovRom-urile  erau intreprinderi economice aparute dupa preluarea comunista de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial si dizolvate de catre autoritatile romane in 1954 – 1956.

Teoretic, au fost societati mixte sovieto-romane care vizau generarea de venituri pentru reconstructie, si au fost proiectate pe o baza de jumatate pondere in ceea ce priveste cele doua state; cu toate acestea, ele au fost in principal concepute ca un mijloc de a asigura resursele pentru partea sovietica, si, in general, au contribuit la drenarea resurselor din Romania (in plus fata de reparatiile de razboi impuse de Conventia de Armistitiu din 1944 si  Tratatul de pace de la Paris, stabilite la 300 de milioane de dolari usa).

Istorie – Crearea, structura  si efectele

Un acord intre cele doua tari cu privire la infiintarea de intreprinderi comune a fost semnat la Moscova pe 5.08.1945, intr-un moment cand Romania se afla in izolare economica.

Primul SovRom creat  la 17.07.1945  a fost Sovrompetrol, care a avut ca obiectiv exploatarea de petrol in judetul Prahova, zonele si rafinariile de petrol din Ploiesti.  Sovrompetrol a fost responsabil pentru 37% din forajul de petrol, aproximativ 30% din productia totala de titei si peste 36% de petrol rafinat, care controla 37% din aprovizionarea cu petrol intern si 38% din cel extern.

Sovrompetrol a fost urmat de :

Sovromtransport şi Tars (transport);

Sovrombanc (monopolul bancar si comercial);

Sovromlemn (prelucrarea lemnului);

Sovromgaz (gaz natural);

Sovromasigurare (asigurare);

Sovromcarbune (exploatarea de carbune din Valea Jiului si din alte zone );

Sovromchim (industria chimica);

Sovromconstructii (materiale de constructii);

Sovrommetal (extractia fierului – in jurul Resitei);

Sovromtractor (viitorul Tractorul- Brasov);

Sovromfilm (importatoare productii cinematografice sovietice);

Sovrom Utilaj Petrolier (rafinare, productie de utilaj petrolier);

Sovromnaval (constructii navale in Constanta, Giurgiu si Braila);

Sovromcuart (sau Sovromquartit, exploatand in mod oficial cuart).

Sovromcuart si-a inceput activitatea in 1950, la mina de la Baita, in judetul Bihor, sub un nume care era menit sa ascunda  activitatea principala a acesteia, adica, extractia de minereu de uraniu. Forta de munca a constat initial din 15.000 de prizonieri politici; dupa ce majoritatea dintre ei au murit din cauza radiatiilor, au fost inlocuiti de catre localnici, care nu stiau ce minereu extrageau. In secret, Romania a livrat 17,288 de tone de minereu de uraniu in Uniunea Sovietica intre 1952 si 1960, care a fost folosit, cel putin partial, in proiectul bombei atomice sovietice. Extragerea minereului de uraniu  a continuat pana în 1961. Toate minereurile fost expediate in afara Romaniei pentru procesare, initial in Estonia; concentratul de uraniu a fost apoi utilizat exclusiv de catre Uniunea Sovietica.

Valoarea totala a resurselor drenate din Romania de catre Uniunea Sovietica a depasit de departe valoarea despagubirilor de razboi, fiind estimate la circa 2 miliarde de dolari. Pana in 1952, 85% din exporturile romanesti au fost regizate de  Uniunea Sovietica.

Efectele negative ale SovRom-urilor asupra economiei romanesti s-au vazut cu ocazia secetei severe si focarelor de foamete din 1946, laolalta cu puternica devalorizare a leului si culminand cu o stabilizare fortata, prin reforma monetara din 1947.

Final

Sfarsitul  SovRom-urilor s-a petrecut odata cu destalinizarea,  aprobata de catre Nikita Hrusciov si efectuata de catre Miron Constantinescu (seful consiliului de Planificare).

Prima masura a fost luata in 1954 (prin acorduri semnate in martie si septembrie): actiunile sovietice in 12 din cele 16 intreprinderi au fost preluate de statul roman, in schimbul unei sume care urma sa fie platita in transe de exporturi de marfuri (in 1959, datoria a fost stabilită la peste 35 de miliarde de lei).

Platile au fost finalizate in 1975. Suma initiala la care partea sovietica a estimat contributia sa a fost de 9,6 miliarde de lei, spre deosebire de 2.9 miliarde lei la care acesta a fost evaluata de sursele  romanesti si dupa discutii pe aceasta tema a fost redusa  la un total de 5,3 miliarde de lei.

In acelasi timp, Uniunea Sovietica a anuntat ca a renuntat la echipamentele germane din intreprinderi,  pentru care Romania a platit 1,5 miliarde lei cu titlu de despagubire (deducere din totalul de 53 de miliarde).

Ultimele doua SovRom-uri  ramase, Sovrompetrol si Sovromcuart, au fost desfiinţate in 1956. Cu toate acestea, guvernul roman a semnat un acord care sa inlocuiasca Sovromcuart cu o noua companie de stat care sa efectueze extractia si prelucrarea minereului de uraniu, cu beneficiar Uniunea Sovietica. Acest succesor al companiei a fost  dizolvata in 1961.

Investitiile sovietice in Sovromcuart au fost evaluate la o datorie de 413 milioane ruble, care urmau sa fie platite de catre Romania pe o perioada de 10 ani (incepand cu 1961).

Citind numai lista SovRom-urilor, vedem cu stupoare cum exact industriile si resursele cele mai importante ale tarii au fost speculate si vandute de guvernarile celor 20 de ani, dupa un scenariu si o strategie stalinista adusa in actualitate de aceeasi scenaristi de la Moscova. Rusia a fost si ramane cu acordul unei parti a politicienilor romani, marea SUGATIVA a resurselor Romaniei , intr-o democratie de cumetrie instaurata de vanzatorul nr. 1 al tarii Ion Ilici Iliescu si a acolitilor lui, marii hoti care ne dau lectii de economie, dar mai ales de morala.

Astept sa vad cui va fi dat aurul si uraniul de la Rosia Montana si mai ales pe ce redeventa. Un nou sovrom, o noua drenare ?

Sursele folosite pentru scrierea acestui articol :

*Agerpres

*http://www.legestart.ro/Ordonanta-de-urgenta-118-2003-masuri-reglementarea-unor-obligatii-bugetare-ale-Societatii-Comerciale-Rompetrol-Rafinare-S-A-Constanta-%28MTkwNjU-%29.htm
*http://www.evz.ro/detalii/stiri/scenariile-fiscului-cu-datoria-rompetrol-888418.html

* “Soviet-Rumanian Relation in the Light of Recent Events in Hungary and Poland”, November 1956, at Open Society Archives
* Ion Alexandrescu, “1945-1956: Din «cleştele» german — în braţele «fratelui» de la răsărit. Societăţile mixte sovieto-române (Sovrom)” (“1945-1956: From the German «Tongs» — into the Arms of the Eastern «Brother». Mixed Soviet-Romanian Societies (Sovrom)”), in Dosarele Istoriei, 3/1996
* Florian Banu, “Uraniu românesc pentru «marele frate»” (“Romanian Uranium for the «Big Brother»”), in Dosarele Istoriei, 9/2005
* Adrian Cioroianu, Pe umerii lui Marx. O introducere în istoria comunismului românesc (“On the Shoulders of Marx. An Incursion into the History of Romanian Communism”), Editura Curtea Veche, Bucharest, 2005. ISBN 9736691756
* Peter Diehl, “Uranium Mining in Europe”, Chapter 1, 1995
* Sergei Khrushchev, Nikita Khrushchev, Memoirs of Nikita Khrushchev, Penn State University Press, University Park, 2004. ISBN 0-271-02332-5
* Carmen Rîjnoveanu, “Romania’s Policy of Autonomy in the Context of the Sino-Soviet Conflict”, in NATO and the Warsaw Pact — The Formative Years 1948-1968, 2003 Conference comments and papers, Czech Republic Military History Institute, Militärgeschichtliches Forscheungamt
* Stephen D. Roper, Romania: The Unfinished Revolution, Routledge, Londonmarker, 2000. ISBN 9058230279

Advertisements
Explore posts in the same categories: petrolul, aurul si patricienii

Tags: , , , , , , , , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

12 Comments on “De la SovRom-uri la Rompetrol ! Sugativa ruseasca..”

  1. alin Says:

    A scapat si gazul romanesc deocamdata. Doar la noi si in Venezuela se extrage gaz metan cu o puritate de peste 99%. Cat priveste problema Patriciu ar trebui ca cei care au negociat si semnat contractele evident dezavantajoase pt. statul roman sa fie trasi la raspundere penala. Cine a semnat ? Nume grele sau niste neica nimeni ?

    • alexa Says:

      Deocamdata ! Nimic nu este sigur in tara asta. Cine a semnat ordonanta cu reglementarea actiunilor ? Adrian Nastase, Mihai Nicolae Tanasescu, Dan Ioan Popescu. Negociator: Dan Costache Patriciu.

  2. Sfarma-Piatra Says:

    Rezervele RRomaniei de petrol si gaze mai sint pentru maxim 14 ani!Grosul s-a extras intre 1940-1956,si nemtii si rusii s-au servit din plin!Asa ca ce mare agitatie ? Da-le dracului!Daca in loc de riurii cu apa am fi avut riuri cu petrol,tot n-am fi stiut ce sa facem cu el!

  3. analizaexistentiala Says:

    Servus Alexa,
    Vara asta am bantuit prin Apuseni. Intamplator am avut o discutie cu cineva care cunoaste povestea despre Baita. Acolo exista un minereu cu o concentratie foarte mare (aprox. 40%), cand exploatarile obisnuite au concentratii de 0,4%. Minereul era transportat cu camioane cu prelata si apoi cu trenul.Minereul a fost epuizat in cativa ani. Se pare ca nu mai exista supravietuitori. Se zice ca haldele de steril sunt, conform standardelor, relativ bogate in minereu.
    Interesant este ca locuitorii din zona au probleme de sanatate abia daca o parasesc.

    • alexa Says:

      Servus ! Si eu tot prin Apuseni am bantuit ! 🙂 Si eu am avut o convorbire cu un inginer, din intamplare chiar seful minei Baita si ai dreptate. Confirm ce spui. Insa inginerul mi-a spus ca adevarata batalie pentru Rosia Montana este pe urnaiu si alte minereuri, despre care nu se vorbeste deloc. Ca si despre muntele de cuart sau despre muzeul aurului sau despre padurea de la limita rezervatiei naturale Retezat. Multe nu stim stand in casa, asa ca mi-am propus sa merg prin tara cand pot, ca sa aflu de la localnici adevarurile ascunse.

  4. Sfarma-Piatra Says:

    Despre teoria abiotica se care spui,recunosc nu am auzit ! Lumineaza-ma ! 🙂

  5. alexa Says:

    Cauza buna a fost sugativa rusa ? Apropo, Sfarma…esti rus sau prorus ? Nu ca ar fi vreun virus, doar asa de curiozitate intreb !

    • Sfarma-Piatra Says:

      N-ai inteles! M-am referit la ,,cauza buna”pentru perioada 1940-1944,si incepind cu 1941 cind Romania a participat alaturi de Germania la razboiul impotriva bolsevismului asiatic ! Aia a fost o cauza buna!!! Nimicirea totala a URSS !

  6. alin Says:

    Vad ca s-a ajuns la o solutie de compromis. Statul roman a redevenit actionar la Rompetrol. Tot e mai bine decat nimic.


Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: